În cazul în care admirați sau invidiați o persoană bronzată uniform, uneori într-un mod nu tocmai plăcut, ar trebui să vă gândiți cât de sănătos este acest tip de bronz.Bronzarea artificială, cât și cea naturală fără mijloace de protecție sunt la fel de periculoase.
Chiar dacă principalul motiv pentru care oamenii apelează la bronzare este de natură estetică, o astfel de activitate nu este indicată din acest punct de vedere, pentru că provoacă îmbătrânirea prematură a pielii, apariția ridurilor și a petelor negre.
O piele bronzată este adesea, din greșeală, asociată frumuseții și sănătății, cu toate că practica bronzării este foarte răspândită astăzi.
Razele ultraviolete responsabile cu bronzarea sunt UVA și UVB, care, la om, sunt cancerigene.Bronzul nu este un semn al sănătății, ci o reacție a pielii care arată că a suferit afecțiuni celulare profunde.
Experții în sănătate publică, dar și dermatologii avertizează amatorii asupra bronzării atât pe cale naturală, cât și artificială, care nu prezintă nici un avantaj pentru sănătate, din contră, măresc riscurile apariției unor boli precum cancerul de piele.Din păcate în ultimii ani, deși oamenii au acces la informații, numărul cazurilor de cancer s-a dublat.
Radiația ultravioletă a soarelui reprezintă în zilele noastre un pericol crescut în legătură cu fenomenul de subțiere a stratului de ozon al stratosferei, care, în mod normal, contribuie la protejarea noastră contra razelor ultraviolete.Expunerea la razele ultraviolete poate produce de asemenea leziuni oculare precum cataractele.
Se spune că bronzarea artificială este mai sigură decât bronzarea naturală.De fapt, nu este adevărat, deoarece, chiar dacă lămpile de bronzat folosesc razele UVA, pentru că nu ard precum cele UVB, acestea din urmă pot fi prezente în proporție suficientă în radiația artificială pentru a cauza arsuri.De fapt, razele UVA, despre care s-a crezut, din greșeală, ca sunt mai puțin periculoase decât cele UVB, au în aceeași proporție proprietăți cancerigene.
Razele UVB:
Razele UVB provoacă înroșiri și arderi ale pielii și sunt principala cauză a cancerului de piele.Efectele lor se limitează la epidermă.
Ele produc un bronz întârziat, ce apare după formarea pigmentului negru al pielii, numit melanină, după 48-72 de ore de la expunere.
Cu toate acestea, vitamina D3 produsă de razele UVB ajută la menținerea în organism a unui nivel sănătos de calciu și fosfor, care contribuie la prevenirea rahitismului și a osteoporozei, la fel ca și la alte afecțiuni fizice și cutanate.
De asemenea s-a demonstrat că razele UVB pot înlătura psoriazisul.
Razele UVA:
Razele UVA penetrează straturile profunde ale pielii, deteriorând astfel fibrele de elastină și de colagen ale dermei.
Razele UVA nu ard pielea precum cele UVB, dar produc o pigmentare în minutele următoare expunerii care nu este datorată formării unei noi melanine, ci a oxidarii melaninei deja prezente în piele.Prin razele UVA se produce o bronzare de scurtă durată.
Despre piercing puteți citi câteva lucruri și aici.
Cum ne îngrijim după ce ne facem un piercing:
Nu trebuie pierdut din vedere faptul că piercingul implică și câteva riscuri, cum ar fi de exemplu pericolul contractării unor boli precum hepatita B, hepatita C, SIDA, cardiopatie și unele reacții alergice.Este evident că aceste probleme pot apărea în cazul în care acest procedeu nu este făcut într-un studio de specialitate, cu ustensile perfect sterile și ținând cont întocmai de regulile de igienă ce se impun.
Pacientul trebuie să fie extrem de atent și foarte bine informat.Astfel este mai ușor să evite îmbolnăvirile.Grija acordată unui nou piercing depinde de fiecare.
Perioada critică de îngrijire este pe parcursul primei luni de la efectuarea operațiunii.Dar îngrijirea și supravegherea trebuie continuate cel puțin pentru perioada minimă indicată în cazul fiecărui tip de piercing.
Scopul principal al îngrijirii este de a îndepărta orice fel de resturi și secreții care se pot strânge în jurul bijuteriei proaspăt amplasate și prin intermediul cărora bacteriile dăunătoare pot pătrunde foarte ușor în rana proaspătă, ducând la infectarea ei.
Iritațiile sau infecțiile apar ca rezultat al unei îngrijiri defectuoase sau nu suficient de riguroase, pe parcursul perioadei indicate.
Majoritatea piercingurilor par să fie vindecate înainte ca ele să se fi vindecat complet și acest lucru îi face pe oameni să creadă că nu mai este necesar să continue să le acorde îngrijirea adecvată.
Este extrem de important să se continue curățarea și dezinfectarea locului respectiv pe toată perioada necesară până la vindecarea completă.
Pentru a ajuta la vindecarea mai rapidă, întregul organism trebuie să fie menținut într-o stare perfectă de sănătate.
O alimentație sănătoasă, un somn regulat, un consum moderat de alcool, consumul de suplimente nutritive multivitaminice, precum și a unor suplimente speciale de zinc și vitamina C vor asigura o vindecare rapidă și totală, fără complicații, a locului supus unei astfel de intervenții.
Există foarte multe motive pentru care oamenii aleg să își facă un piercing sau chiar mai multe:
Unii pot găsi ca fiind extrem de atractiv să plasezi o bijuterie într-un anumit loc de pe corp.
Alții readuc în prim plan rădăcinile etnice ale anumitor persoane sau pur și simplu folosesc această tehnică pentru a se identifica pe sine, ca indivizi, ca mod de gândire și comportament sau pentru a identifica apartenența la o grupare specifică.
Pentru mulți oameni această metodă este folosită pentru a marca o ocazie specială în viețile lor, ca sărbătorirea zilei de naștere, marcarea datei nașterii sau morții unei persoane apropiate, începutul unei noi relații; câteodată cuplurile folosesc piercingul pentru a marca o logodnă, o nuntă sau o aniversare.
Unele religii folosesc piercingul pentru a marca trecerea la maturitate.
În prezent, această practică veche și cu caracter tribal a devenit o modă extrem de răspândită.Marea diferență constă în faptul că acum ea este văzută ca o alegere personală și un mod de exprimare a propriei personalități.
În societatea modernă, o persoană poate să facă un piercing pentru un motiv oarecare, fără să fie îngrădită sau să urmeze anumite reguli.
Bineînțeles că foarte mulți adepți ai acestei mode sunt adolescenții, care de cele mai multe ori nu vor să se supună părinților, ce nu sunt întotdeauna de acord cu acest mod de exprimare a propriilor copii.
Un motiv pentru care piercingul este atât de răspândit astăzi este că poate fi interpretat și folosit ca un mod de exprimare în pas cu moda.În momentul în care o persoană s-a plictisit de bijuteria sa, poate să o scoată și să-și pună alta, reînnoindu-și de fiecare dată imaginea.
Un alt motiv al popularității și atracției pentru piercing constă în faptul că, spre deosebire de ceea ce se întâmpla cu multe secole în urmă, oamenii au acum posibilitatea de a-și pune bijuterii în cele mai diverse părți ale corpului.
Denumiri populare: buruiană de dalac, buruiană de pete, coada vacii, coada-hulpii, coada- lupului, crunguliţă, măturică, spirince, steluţă, steluţa şoricelului, struţa mirelui, şoricel.
Planta a fost adusă din din America şi răspândită în sec. XVII-lea.
În tradiţia populară se folosea contra junghiurilor și reumatismului.
Se pisau tulpinile şi se foloseau în comprese sau se fierbeau tulpinile și se folosea decoctul tot în comprese.
În unele zone planta se folosea contra petelor şi pistruilor.
Compoziţie chimică: ulei eteric şi colină, acizi organici, săruri minerale.
Acţiune farmacologică: astringentă, diuretică, antireumatismală, cicatrizantă.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni renale, albuminurie, cistită, dalac, dureri diverse, junghi, lumbago, pete, pistrui.
Mod de folosire: 4 linguri de plantă mărunţită se vor pune la 500 ml apă clocotită.
Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară.Se foloseşte extern.
Oamenii de știință au arătat rolul pozitiv al numeroșilor antioxidanți prezenți în cacao.Aceștia contribuie la protejarea împotriva oxidării colesterolului care astupă arterele și scade fluxul sangvin.De asemenea, s-a descoperit un alt grup de antioxidanți, care sunt și compuși importanți ai ceaiurilor, în ciocolata amară și în cea cu lapte.Aceștia se pare că joacă un rol important în prevenirea bolilor cardiovasculare, îmbunătățește sistemul imunitar și chiar participă la scăderea riscului anumitor forme de cancer.
În orice caz, o anchetă desfășurată pe un eșantion de 6.000 de bărbați și femei a scos la iveală că ciocolata contribuie în proporție de 20% la aportul total de substanțe necesare organismului.
Toată lumea este de acord asupra unui singur punct: atunci când luăm o bucată de ciocolată este dificil să o mai lăsăm din mână până nu o mâncăm.Conform anumitor teorii, această poftă este datorată unor substanțe active aflate în ciocolată.
Se spune, de exemplu, ca feniletilamina imită un hormon degajat atunci când suntem îndrăgostiți.
Anadamidele se leagă de aceiași receptori cerebrali ca și canabisul.
Ciocolata stimulează eliberarea de endorfine și alte substanțe naturale ale corpului.Dar, în practică, nici una dintre aceste substanțe nu reușește să producă aceleași efecte pentru toți cei care mănâncă ciocolată.
Cuvântul ”ciocolată” provine dintr-o expresie indiană de pe vremea conchistadorilor, care înseamnă hrana zeilor.
Mult timp a fost greu de crezut că deliciosul amestec de cacao, zahăr și lapte, care se topește în gură, stimulând gusturile noastre, poate fi și benefic pentru sănătate.
Totuși, cercetările recente demonstrează că, în ciuda opiniilor mult timp răspândite conform cărora ceea ce are gust bun trebuie să fie obligatoriu rău pentru sănătate, ciocolata este un cocteil de substanțe cu potențial protector pentru organism.
Ciocolata are efecte benefice pentru sănătate numai dacă oamenii o consumă cu măsură.
Medicina s-a preocupat foarte mult asupra riscului creșterii nivelului colesterolului provocat de alimentele bogate în grăsimi saturate.
Este limpede astăzi că, la origini, toate grăsimile saturate nu au aceeași nocivitate; unele dintre ele nu au repercusiuni asupra colesterolului, precum acidul stearic, care intră în proporție de 30% în compoziția de grăsimi a ciocolatei.
Efectele surprinzătoare ale ciocolatei la nivelul compoziției sângelui nu se referă numai la grăsimi și la colesterol.
Deseori considerat ca un aliment care furnizează corpului un aport rapid de zahăr, ciocolata dispune de fapt de un indice glicemic relativ scăzut.
Dacă mâncați ciocolată, glicemia dvs. va crește regulat, dar nu la fel de repede ca în cazul altor alimente sau băuturi ușor digerabile, pe bază de amidon sau zahăr.
În cazul ciocolatei, în urma a mai multor teste și studii clinice, s-au demontat mai multe mituri.
Consumul de ciocolată între mesele principale nu provoacă creșterea sau scăderea zahărului din sânge.Chiar și diabeticii au posibilitatea să se înfrupte din gustoasa ciocolată creată special pentru ei, dar numai din când în când.
Ideile false privind efectele ciocolatei nu se limitează asupra glicemiei: auzim deseori spunându-se că ciocolata provoacă probleme cutanate, precum pușeele de acnee.Și aici, cercetările clinice arată că nu este adevărată această idee.
Nu a fost demonstrat nici că ciocolata declanșează migrene sau că este o cauză majoră a cariilor dentare.Dimpotrivă, cercetătorii au descoperit că taninul, fosfatulșsi fluorul din cacao favorizează prevenirea cariilor diminuând formarea plăcii dentare.În plus, proteinele lactice prezente în ciocolata cu lapte protejează împotriva cariilor, în timp ce acidul oxalic al ciocolatei are un efect similar reducând aciditatea din gură.Ceea ce este problematic din acest punct de vedere, este zahărul din compoziția ciocolatei, care trebuie îndepărtat prin periajul dentar, efectuat de altfel după orice alimente consumate.Deci, este preferabilă alegerea ciocolatelor puternic dozate în cacao.
Contrar unei opinii foarte răspândite, ciocolata nu face rău ficatului.Acest lucru se poate întâmpla numai dacă vom consuma ciocolată în exces.
Piercingul a fost practicat de-a lungul secolelor în diferite culturi.Se estimează că această tehnică este veche de aproape 5.000 de ani.
De obicei, piercingul era o formă de a reprezenta diferite calități, precum bogăția, curajul și puterea.
Romanii asociau bijuteriile purtate în ureche cu bogăția și luxul.Romanii care aveau piercing în urechi erau considerați bogați, iar cei care nu aveau erau considerați săraci.Soldații romani își făceau piercing la sfârcuri ca semn al virilității.Faraonii egipteni își făceau piercing în buric, ca ritual inițiatic.
Mayașii își făceau piercing pe limbă, ca ritual spiritual, în timp ce persoanele de ambele sexe ce aparțineau casei regale Victoriene alegeau piercingul la sfârcuri și în zona genitală.
Se știe de asemenea că piercingul efectuat în nas își are originea în Orientul Mijlociu, cu 4.000 de ani în urmă, iar începând de atunci popularitatea lui s-a raspândit în India, unde multe femei își împodobeau nasurile cu bijuterii scumpe din aur.Tipurile de bijuterii pe care le purtau le diferenția ca rang și statut în cadrul societății.
Portul de bijuterii în diferitele părți ale corpului, în scopul identificării apartenenței la o anumită categorie socială, era o practică extrem de răspândită în antichitate.
În Egiptul antic, faraonii și familiile regale erau singurele persoane cărora li se permitea să poarte bijuterii în buric, deoarece acestea reprezentau poziția lor supremă pe care o ocupau în societate.
Toți oamenii simpli care încălcau această regulă erau omorâți, cu excepția cazului când buricul lor era considerat perfect, fapt pentru care aveau șansa de a-și îmbunătăți situația socială.
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au simțit nevoia să-și decoreze și să-și schimbe înfățișarea corpului în cele mai diferite feluri.Piercingul este una dintre cele mai vechi și mai interesante forme de modificare a aspectului corpului.Numai că, în prezent, motivele pentru care se realizează acesta s-au schimbat, fiind vorba mai degrabă despre o modă, decât despre o tradiție culturală.
Această tehnică a fost adoptată și adaptată în diferite culturi din întreaga lume.
Este dificil de stabilit unde și când a luat naștere piercingul, pentru că era o practică extrem de comună în sânul multor civilizații din antichitate.
Istoria piercingului poate fi privită din multe unghiuri și are numeroase versiuni în toate culturile.
Cultura modernă americană a dezvoltat popularitatea piercingului în ureche (mai ales pentru bărbați) în timpul erei hippie la sfârșitul anilor ’60 și a mișcării punk rock din anii ’70.
Piercingul continuă să câștige teren și azi, când societatea devine din ce în ce mai receptivă la acest aspect.
Piercingul era practicat în toată lumea.Triburile din America de Sud și Africa își făceau piercing în ureche și apoi lărgeau orificiul rezultat.Cu cât acesta era mai mare, cu atât rangul social era mai înalt.
În triburile de băștinași din America Centrală se făceau diferite tipuri de piercing, ca parte a ritualului de trecere la maturitate.Printre acestea se numără și perforarea buzei de jos, care era mai apoi lărgită pentru a se introduce plăcuțe de lemn.
Aztecii și mayașii își decorau buzele cu labrete din aur.
De asemenea, în templele antice, preoții și samanii azteci și mayași cu rang înalt își făceau piercing în limbă ca ritual de comunicare cu zeii lor.
În timpurile străvechi, piercingul era folosit din cu totul alte motive decât este folosit în prezent, iar acum tehnica s-a schimbat considerabil.În acele vremuri oamenii foloseau bucăți ascuțite de lemn și os, în timp ce în prezent procedura se aseamănă mult cu una de ordin medical, folosindu-se numai ace sterile și de unică folosință, iar mediul în care se efectuează este extrem de curat și în siguranță.
Cura medie:
Timp de două zile pe săptămână, nu se consumă nimic altceva decât struguri: 1,5 - 3 kg/zi.
Ziua de cură începe și se termină întotdeauna la aceeași oră.
Este bine ca zilele de cură să nu fie la o distanță prea mare una de cealaltă, repausul de o zi între ele fiind suficient (cele mai convenabile zile se dovedesc a fi cele de vineri și duminică, când programul este mai lejer).
Este bine ca timp de o lună să aveți în fiecare săptămână două astfel de zile de struguri.
Veți vedea că în aceea lună organismul va cere instinctiv alimente mai ușoare și mai bogate în vitamine și minerale (fructe, legume, lactate proaspete), ceea ce vă va ajuta să slăbiți armonios.
În cazul în care apar probleme, cum ar fi o ușoară diaree sau crampe, puteți consuma în ziua de cură mici cantități de ceai de chimen ori mentă, neîndulcite, la ieșirea din cură introducând pâinea prăjită, orezul, aperitivele uscate.
Efecte: scăderile în greutate sunt mai puțin spectaculoase ca la o cură rapidă, dar dacă între zilele de cură mențineți o alimentație regulată (fără suplimente între mese) și ușoară (fără prăjeli, carne, dulciuri suculente), veți scădea încet și sigur în greutate: 1-3 kilograme pe săptămână.
Cura lentă:
Inedit la această cură este faptul că se pot consuma și alte alimente în afară de struguri.
Cantitatea de fructe consumate crește, gradat, astfel: în prima zi se consumă o jumătate de kilogram de struguri repartizați la cele trei mese principale (de exemplu, câte un ciorchine înainte de fiecare masă).
A doua zi, se va consuma cu o jumătate de kilogram mai mult, deci un kilogram de struguri repartizat la mesele principale.
Se crește cu câte o jumătate de kilogram pe zi, astfel încât în a șasea zi se ajunge la trei kilograme de struguri, repartizați la cele trei mese principale.
Se menține această cantitate timp de încă trei zile (deci în zilele 7,8 și 9), după care se revine la alimentația normală.
Strugurii se consumă întotdeauna înainte de masă, fiind repartizați echilibrat, astfel încât să nu ajungem să mâncăm la cină două kilograme de struguri, în timp ce în restul zilei ne-am delectat cu toate bunătățile, în afară de struguri.
Între mese, nu se mănâncă nimic.
Pe parcursul curei, mesele se iau pe cât posibil la aceeași oră.
Cel mai bine este să consumăm strugurii cu tot cu coajă.
Cura se poate repeta după trei zile de pauză.
Efecte: scăderea în greutate este lentă, dar sigură, cu condiția să nu facem abuzuri alimentare.
Strugurii (mai ales cei dulci și cu un parfum fin) sunt printre puținele fructe al căror consum nu produce o creștere spectaculoasă a poftei de mâncare.
Datorită faptului că sunt bogați în zaharuri foarte ușor asimilabile, consumarea lor elimină prompt stările de slăbiciune (provocate de scăderea glicemiei) care apar frecvent în curele de slăbire.
Mai mult, s-a constatat o acțiune echilibrantă a strugurilor la nivel nervos, ce are drept efect eliminarea nevoii imperioase și maladive de a mânca.
Persoanele care au un apetit "tăios", care nu rezistă la regimuri mai radicale (cum ar fi postul negru, de pildă), pot apela cu încredere la această cură, impunându-și doar să mănânce la ore regulate și să înceapă fiecare masă, conform prescripției, cu struguri.
În principiu, putem posti în orice anotimp.
Totuși, lunile reci ar trebui evitate, pentru că în timpul postului temperatura corpului scade ușor.
Persoanelor supraponderale li se recomandă să postească însă și iarna, pentru ca au de unde să piardă energie.
Postul cu albumine:
Este singura variantă de post care vă poate ajuta să slăbiți repede.
Beți zilnic 1,5 l de zer, un litru de borș sau un litru zeamă de varză acră.
Împiedică descompunerea albuminelor proprii organismului și stimulează, în schimb, descompunerea grăsimilor, mai ales dacă faceți și exerciții fizice.
Cu așa-numitul post „modificat” sau „îmbogățit” cu albumine, puteți da jos kilogramele în plus.
Cura cu zer este foarte bună pentru eliminarea reziduurilor și eficientă în cazul unor afecțiuni digestive sau ale pielii.
Postul cu mucilagii:
Numele sună neapetisant, dar prin această metodă se curăță și se dezintoxică perfect stomacul și intestinul, iar pereții sensibili ai stomacului sunt protejați de surplusul de aciditate.
Preparați o supă diluată din fulgi de ovăz, semințe de in și fulgi de orez, pe care o treceți printr-o sită.
Gustul poate fi ameliorat cu puțină zeamă de zarzavat sau suc de fructe.
Turnați supa pasată într-un termos și beți câte o înghițitură pe tot parcursul zilei.
Acest tip de post este ideal pentru persoanele cu voință și cu stomac sensibil.
Și în cazul postului cu mucilagii trebuie să beți multe lichide, minimum 3 l de apă și ceai, pentru ca organismul să fie bine „clătit”.
