Caloriile sunt dușmanii de temut ale persoanelor ce își doresc o viață sănătoasă, un corp frumos și un număr rezonabil de kilograme.
Țesutul adipos depus în exces în zone esențiale, trebuie redus și venim cu două metode ușor de urmat care să ne facă să consumăm mai multe calorii și care ar fi bine să facă parte din viața noastră, zilnic.
Mișcarea la prima oră a dimineții:
Obișnuiește-te să faci mișcare în fiecare dimineață (30 – 60 minute).Antrenamentul ar trebui să fie cap de listă în fiecare zi.S-a dovedit că, dacă îți faci antrenamentul dimineața vei arde de 3 ori mai mult țesut adipos decât dacă ai face sport la orice altă oră din zi (sau noapte).
În timpul zilei, principala sursă de energie a corpului tău sunt carbohidrații pe care îi preiei din mâncare.
În timpul somnului, care în mod normal ar trebui să îți ocupe peste 6 ore din fiecare zi, corpul tău folosește acești carbohidrați pentru a alimenta diversele funcții vitale, care, evident, nu dorm niciodată.
Așadar, după o noapte în care a utilizat majoritatea carbohidraților pe care îi primise cu o zi înainte, corpului tău nu-i mai rămâne decât să folosească depozitele de grăsimi pe post de combustibil.
Pentru a beneficia la maxim de oportunitatea de a scăpa mai ușor de inestetica celulită, soluția este să faci sport la prima oră.
Nu lua înainte micul dejun, decât dacă faci sport de performanță.Dar dacă scopul tău este să faci să se topească cât mai repede kilogramele de țesut adipos, nu mânca nimic înainte de antrenament, deoarece energia va proveni din mâncare, nu din depozitele tale conservate conștiincios pe șolduri, abdomen și coapse.
Un alt avantaj al activității fizice dis-de-dimineață este faptul că te vei alege cu un metabolism mai activ pe tot parcursul zilei.Un metabolism mai rapid înseamnă arderi mai rapide, și, în consecință, subțierea siluetei.
Dacă preferi să faci sport seara, ar trebui să iei în considerare dezavantajul acestei opțiuni.Într-adevăr, este un lucru bun că faci mișcare, că te preocupă aspectul corpului tău.Dar intervine și eficiența.
În timp ce antrenamentul nocturn te va ajuta să arzi grăsimea doar în timpul antrenamentului, deoarece rata metabolismului tău va scădea imediat ce te-ai culcat, un antrenament matinal va permite corpului tău să ardă calorii în continuare, tot restul zilei.
Chiar dacă nu ai nevoie să slăbești, puțină mișcare în fiecare dimineață îți va reduce nivelul stresului acumulat în corpul tău pe parcursul acelei zile.
Dacă ai timpul necesar și dispoziție, poți intensifica acest prim antrenament, programându-ți încă un antrenament la o distanță de 4-6 ore de la cel de dimineață.
Secretul constă în faptul că metabolismul tău va continua să lucreze la cote maxime.Ideal ar fi să începi ziua cu un antrenament cardiovascular, de intensitate medie, iar în a doua repriză un antrenament cu greutăți.
Vei consuma în principal carbohidrați, dar îți vei construi masă musculară, care la rândul ei va consuma grăsime, fără ca tu măcar să faci ceva special.
Mănâncă la micul dejun și nu sări peste această primă masă:
Este un mod sigur de a-ți pune metabolismul la treabă pentru întreaga zi.
După antrenamentul de dimineață, nu trebuie decât să mănânci un mic dejun sănătos pentru a-ți impulsiona metabolismul.
Dacă nu mănânci de dimineață, metabolismul tău va fi încetinit, deci nu vei mai arde aceeași cantitate de grăsime.
Imaginează-ți că metabolismul tău este o sobă, care are nevoie să ardă din depozitele sale pentru a da căldură, deci a funcționa corespunzător.Micul dejun este acea scânteie menită să pună în funcțiune toată soba.
Cu aceste două metode, ai doar de câștigat: vei scăpa de foame și de pofte, vei avea energie toată ziua și stresul nu va mai fi la fel de prezent.
De asemenea trebuie avut grijă la numărul de mese de peste zi: în loc să mănânci 2 mese copioase și cu de toate, mai bine încearcă să le împarți în 4-5 mese, la distanță de 2-3 ore între ele.Aceste gustări întrețin focul în “sobă”, deci vei arde calorii mereu.Nu suprasolicita metabolismul cu o singură masă copioasă, nu vei putea avea rezultate.
Această mini-listă ar trebui să fie lista ta zilnică de priorități:
Antrenament la prima oră: aproximativ 30-60 de minute.
Mic dejun sănătos, ehilibrat.
Mese variate, 4-5 pe zi cu scopul de a arde grăsimi și a pierde în greutate.
În cadrul afecțiunilor cardiovasculare, prima subgrupă o constituie cea caracterizată prin tulburări de ritm cardiac însoțite sau nu de palpitații și de senzație de durere precordială cunoscute și sub denumirea de nevroză cardiacă.
Pentru tratarea palpitațiilor am pregătit câteva remedii:
Levănțica:
Florile conțin ulei volatil bogat în acetat de linialil și butirat de linialil, genariol, linalol, valerianat de linalil, borneol, cumarine, cariofilen etc.
Datorită substanțelor active pe care le conțin și în special a componentelor uleiului volatil, florile de levănțică au efect sedativ la nivelul sistemului nervos central.
Infuzie: 1-2 lingurițe flori la o cană cu apă; se beau 1-2 căni pe zi.
Uleiul volatil: de 3 ori pe zi câte 8-10 picături în puțin alcool diluat (10 ml).
Observație: utilizarea internă a infuziei de flori de levănțică în dozele indicate nu duce la efecte secundare sau reacții adverse.
Uleiul volatil pe cale internă trebuie administrat cu prudență deoarece dozele care depășesc 0,8 ml pe zi produc iritații la nivelul stomacului, intestinelor și a sistemului nervos central.
Extern: la un litru de apă în clocot se pun 100 g flori de levănțică într-un vas acoperit.
După 15 minute se filtrează și întreaga cantitate se pune în cada de baie umplută trei sferturi cu apă caldă (nu fierbinte).
Tot pentru băi generale se diluează 5 ml ulei volatil de levănțică în 25 ml alcool concentrat sau se poate utiliza și 25 ml apă de colonie de levănțică, care se pune în apa de baie.
Păducelul:
Se utilizează atât florile, cât și frunzele care însoțesc inflorescența, dar și fructele mature.Ele conțin substanțe de natură purinică denumite crataeguslactone care au proprietatea de a stimula activitatea cardiacă acționând asupra vaselor sanguine ale miocardului și asupra centrilor nervoși vasculari.În flori se găsesc și bioflavonoide care au rol P-vitaminic.Aceste substanțe diminuează tensiunea arterială, stimulează funcția miocardului și tonifică pereții vaselor capilare.
Acțiunea specifică a păducelului este cea de vasodilatator al vaselor coronariene.
Indicațiile fitoterapeutice ale păducelului sunt multiple și se referă la tulburări circulatorii care survin în special la persoanele mai în vârstă și care se manifestă prin durere angioasă precordială, tahicardie, anxietate (teamă, neliniște, frică nejustificată) vertij (amețeli) și dispnee (dificultăți respiratorii).
Se recomandă în hemiplegii, în ateroscleroză și în hipertensiunea arterială.
Preparatele pe bază de păducel sunt indicate persoanelor în vârstă slăbite sau senile.
Pe drept cuvânt fitoterapia franceză numește produsele pe bază de păducel ”laptele vârstnicilor”.
Se recomandă și femeilor în tulburările cardiace care însoțesc menopauză.
Dar se recomandă și copiilor care prezintă insuficiență circulatorie secundară afecțiunilor de natură infecțioasă, în special în sindromul cardiovascular din grupa bolilor infectocontagioase.
În cazul afecțiunilor cronice pentru ca tratamentul pe bază de flori și frunze sau fructe de păducel să fie eficient, el trebuie urmat cel puțin 6 luni pe an.
Cu toate aceste proprietăți miraculoase ale preparatelor pe bază de păducel, ele prezintă și importante contraindicații.
Astfel, ele nu vor fi administrate bolnavilor care prezintă edeme cardiace, cardiopatii valvulare și alte afecțiuni cardiace grave, aflate în stare avansată de evoluție.
La ora actuală sunt peste 50 de produse fitofarmaceutice pe bază de păducel preparate de industria de medicamente din țară și de peste hotare.
În farmacia noastră de acasă se pot prepara următoarele:
Infuzie: o linguriță flori cu frunze sau două lingurițe fructe uscate la o cană cu apă (250 ml); din infuzie se consumă o cană în timpul zilei, iar cea de a doua cană seara înainte de culcare, înghițitură cu înghițitură.
Pulbere: din flori și frunze uscate se administrează de 3 ori pe zi câte două vârfuri de cuțit amestecate în miere.Se pot prepara cu aceeași cantitate capsule operculate sau casete de amidon din care se iau 3-4 capsule pe zi.
Infuzie: o linguriță rădăcină la o cană cu apă.Întreaga cantitate se bea treptat în cursul unei zile.
Tinctura se prepară din 20 g rizomi și rădăcini uscate, prin macerare în 100 ml alcool de 60-70 grade timp de 8 zile.Se iau de 3 ori pe zi câte 15-20 picături.Se recomandă în special în afecțiunile cardiace cu substrat nervos.
Această plantă poartă și denumirile: asprișoară, boitoreană, buruiana-de-friguri, canipoală, coada-racului, cornățel, dumbrăvnică, lipici, mătcuță, scăișor, turiță.
Turița-mare este o plantă medicinală importantă numită în germană ,,regele tuturor plantelor".
Ea crește în locuri însorite, uscate, pe margini de drumuri, câmpuri și păduri, pe povârnișuri, dealuri și pante, în luminișuri și printre ruine.
Florile mici, galbene alcătuiesc, ca și la lumânarică, o inflorescență în formă de ciorchine lung.
Întreaga plantă este acoperită cu peri moi, frunzele mari pot atinge o lungime de 10 centimetri și sunt penate.
Planta ajunge până la o înălțime de 80 centimetri și aparține aceleiași familii ca și crețișoara.
Turița-mare este culeasă în timpul înfloririi, între lunile iunie și august.
Istoria acestei plante medicinale datează, ca și la multe altele, din trecutul îndepărtat.Era cunoscută încă de pe vremea vechilor egipteni.
Turița-mare este una dintre plantele noastre medicinale cele mai bune, datorită efectului său astringent și a componentelor curative.
Turița-mare posedă un puternic efect curativ pentru toate inflamațiile gâtului și ale gurii; deci la ea ar trebui să ne gândim în caz de anghină, faringită, stomatită ulceroasă sau alte inflamații ale mucoasei bucale.
Oamenii care, datorită profesiei, vorbesc sau cântă mult, ar trebui să facă, preventiv, în fiecare zi, gargară cu ceai de turița-mare.
Frunzele au un efect excelent în anemie, răni, reumatism lumbago, tulburări digestive, ciroză hepatică, în scăderea activității hepatice, precum și în bolile splenice (de splină).
O ceașcă cu ceai de turița-mare de 3 ori pe zi vindecă emfizemul pulmonar, cordul mărit, dilatarea stomacului și a intestinelor, bolile renale și vezicale, dacă remediul este folosit un timp mai îndelungat.
Băile cu adaos de infuzie de turița-mare sunt foarte indicate pentru relaxare și destindere.
Alifia de turița-mare se recomandă în caz de varice și ulcerații ale gambei și se întrebuințează asemănător alifiei de filimică.
În bolile hepatice se folosește un amestec de ceaiuri de plante, astfel: 100 grame de turița-mare, 100 grame de drăgaică si 100 grame de vinarită (numită și mama-pădurii).
Plantele se opăresc cu 1/4 litru de apă și se lasă să stea puțin.Se bea zilnic dimineața, pe stomacul gol, câte o ceașcă, iar în restul zilei se beau 2 cești, încetul cu încetul.
Prepararea ceaiului: Se folosește o linguriță de plantă la 1/4 litru de apă, se opărește și se lasă să stea puțin.
Baie de plante: 200 grame de plantă pentru o baie completă.
Prepararea alifiei: 2 mâini pline de frunze, flori și tulpini tăiate mărunt se amestecă cu 250 grame de untură de porc.
Denumirea în latină a migdalei dulci, este: Prunus Amygdalus.Acest fruct crește într-un pom din Africa de Nord.
Compoziţia chimică: apă, materii azotate, materii grase, zahăr 0,42%, materii extractive, celuloză, cenuşă.
Conține ulei până la 75%, oleină, ferment (emulsină), peptină, săruri minerale: calciu, fosfor, potasiu, sulf, magneziu.
De asemenea are în compoziție: vitamina A, (5,8 unităţi pe g), B1, B2, B3, B5, B6, B9, E, acizi grași mononesaturați și polinesaturați.
Valoarea energetică a migdalei uscate este: 606 calorii la 100 g.
Conţinutul caloric este foarte mare, de aceea se indică folosirea cu moderaţie.
Acţiunea farmaceutică: foarte nutritivă, aliment echilibrant, energetic mai ales pentru sistemul nervos, reechilibrant nervos, remineralizant, antiseptic intestinal, mai digerabilă dacă este uşor prăjită.
Au acţiune emolientă asupra pielii.
Sunt ideale pentru creştere, femei însărcinate, sportivi, mame care alăptează, persoane în vârstă şi pentru prevenirea carenţelor vitaminice.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni nervoase, alăptare, arsuri, astenie fizică şi intelectuală, constipaţie, convalescenţă, crăpăturile pielii, creştere, demineralizare, dermatoze, dureri de urechi, eczeme, erizipel,infecţii (intestinale, pulmonare), inflamaţii ale gâtului, inflamaţii ale căilor pulmonare, inflamaţii gastro-intestinale, inflamaţii genito-urinare, litiază urinară, otalgii (dureri de urechi), mâncărimi, palpitaţii, piele uscată, pistrui, putrefacţii intestinale, sarcină, spasme ale gâtului, genito-urinare, şi gastro-intestinale, sporturi de performanţă, tuberculoză, tuse cu accese violente.
Se poate consuma ca atare între 6 și 15 bucăți pe zi.
Laptele de migdale se folosește contra spasmelor şi a inflamaţiilor stomacului, a intestinului, a căilor urinare: se face din 50 g de migdale, 50 g de miere la un litru de apă.
Pentru a-l pregăti, se înmoaie migdalele timp de câteva minute în apă călduţă.
Se curăță de coajă, se pisează cu puţină apă rece, ca să se obţină o pastă.
Se diluează pasta în restul de apă.
Se diluează mierea și se adaugă peste pastă.
Se strecoară soluția obținută printr-un tifon curat.
Contra eczemelor uscate, contra arsurilor, erizipelului, contra mâncărimilor şi a crăpăturilor se utilizează ulei de nucă plus ulei de migdale în părţi egale.
Contra durerilor de urechi şi pentru a-i redă supleţe timpanului se pune tot ulei de nucă cu ulei de migdale câteva picături seara la culcare călduţe.
Contra pielii uscate se aplică de 2-3 ori pe săptămână ulei de migdale.
Migdale amară (Amigdala amara) este folosită în medicină și conţine acid cianhidric.
O putem utiliza sub formă de cataplasme contra migrenelor, a colicilor hepatice şi nefritice şi a nevralgiilor reumatismale.
Pasta de migdale amare înlocuieşte săpunul în eczema benignă.
Ea face să dispară pistruii şi este un deodorant foarte eficient.
Atunci când organismul nostru este încercat din diferite motive, căutăm remedii, soluții și încercăm diferite tratamente.
Multe din recomandările medicinei tibetane străvechi nu sunt de lepădat și se bazează pe secrete ale alimentației: ce, cum, în ce succesiune și când trebuie să mâncăm, totul este la fel de important.
Lămâile și portocalele sunt fructe foarte bune în fazele incipiente de hipertensiune, în hipertiroidie.
Se poate rade câte o jumătate de lămâie cu coajă și se amestecă apoi cu zahăr.
Se ia câte o linguriță, de trei ori pe zi.
De asemenea, se pot mânca pe zi două-trei portocale curățate de coajă (ca vitaminizant și diuretic).
Sorbul negru, ca și înlocuitor al scorușului are un conținut ridicat de iod.
Nici un alt fruct nu are mai mult iod în compoziție.
Se recomandă în scleroze și în gușa (Basedow).
La 1 kg de fructe se pune 1 kg de zahăr.
Se consumă fructele cu zahăr, de trei ori pe zi, câte o linguriță.
Laptele proaspăt muls băut zilnic, câte o jumătate de pahar, poate vindeca dispneea.
O jumătate de pahar de fragi, consumate de șase ori pe zi (în total trei pahare zilnic), ajută la lupta cu calculii hepatici.
Grișul cu lapte reprezintă un mare secret.
Orice persoană care a depășit bariera celor 40 de ani trebuie să mănânce zilnic măcar câteva linguri de griș cu lapte.
Acesta are o acțiune benefică asupra oaselor, mușchilor și tractului digestiv.
Răchitele poate vindeca gastritele, iar pătrunjelul poate fi consumat, frunzele sau rădăcina, tot timpul anului.
Pătrunjelul conține vitamina C, se recomandă în boli ale sângelui și anemii, fiind de asemenea un agent coagulant.
Caisele uscate sunt un aliment benefic pentru forța fizică a fiecăruia, mai ales a bărbaților.
Brânza dulce de vaci este indicat a se consuma în fiecare zi, circa 100 g.
Aceasta trebuie să fie proaspătă, fără sare și are efecte benefice în ateroscleroză, boli de inimă sau hepatice.
Ciorba de pește, mai ales cea preparată din știucă, este foarte bună pentru orice organism slăbit.
Peștele conține mult fosfor, sodiu, potasiu, iod și alte elemente.
Merele au conținut bogat de vitamine și peptine (fibre vegetale) și sunt recomandate în tratamentul gutei și al sclerozei vaselor sanguine.
Consumul zilnic de nuci și stafide tonifică sistemul nervos, alină oboseala, durerile de cap, întărește mușchiul inimii și sistemul nervos.
Aceste alimente sunt foarte utile în afecțiunile hepatice.
Se recomandă consumarea a 30 g nuci și 20 g stafide la o porție.
Acest regim de șapte zile poate fi folosit oricât de des doriți.
De fapt, dacă este urmat corect, vă curăță organismul de toxine și vă face să vă simțiți excelent.
Nu numai că veți slăbi 5-7 kg, dar veți avea și energie.
Acest regim este rapid, arde grăsimile, iar secretul lui este că veți arde mai multe calorii decât mâncați.
Deoarece fiecare om are propriul sistem digestiv, reacțiile la acest regim vor fi diferite.
După a treia zi, veți avea mai multă energie, dacă nu ați trișat.
După mai multe zile de regim, veți constata că tranzitul dvs. intestinal s-a modificat.
Interdicții categorice:
Pâine, alcool, băuturi carbogazoase, făinoase, prăjeli
Rezumați-vă la apă plată, ceai, cafea fără zahăr, sucuri de fructe neîndulcite, suc de afine și lapte degresat.
Supă puteți mânca oricât și oricând vă este foame.
În loc de carne de vită puteți mânca pui sau pește la grătar, dar în nici un caz pielea de la carnea de pui.
Ziua 1:
Orice fruct cu excepția bananelor.
Pepenii verzi și galbeni au mai puține calorii decât majoritatea fructelor.
Mâncați doar fructe și supă de legume.
Ca băuturi aveți voie: ceai neîndulcit, suc de afine, apă plată.
Ziua 2:
Orice vegetale.
Mâncați pe săturate orice vegetale conservate sau crude.
Încercați să mâncați mai ales vegetale verzi (cum ar fi: spanac, ștevie, urzici etc.), evitând fasolea uscată, mazărea, porumbul.
Mâncați-le împreună cu o supă preparată din legume.
La cină delectați-vă cu un cartof copt cu unt.
Nu mâncați deloc fructe.
Ziua 3:
Mâncați oricât doriți: supă de legume, fructe și vegetale, dar fără cartof copt.
Dacă ați mâncat trei zile cum vi s-a recomandat mai sus și nu ați trișat, veți constata că ați slăbit între 2-3 kg.
Ziua 4:
Banane și lapte degresat.
Mâncați până la trei banane și beți cât mai multă apă.
Nu uitați de supa obișnuită de legume.
Bananele au multe calorii și hidrați de carbon: la fel și laptele.
În această zi, organismul dvs. va avea nevoie de potasiu, hidrați de carbon, proteine și calciu pentru a reduce nevoia de dulciuri.
Ziua 5:
Carne de vită și roșii.
Puteți mânca 250-500 g de carne de vită și o cutie de roșii în bulion sau până la 6 roșii proaspete.
Încercați în acestă zi să beți 6-8 pahare de apă pentru a elimina acidul uric din organism.
Mâncați supă de legume cel puțin o dată pe zi.
Ziua 6:
Carne de vită și vegetale.
Mâncați cât doriți carne de vită (fiartă sau friptă) și vegetale sau cartofi.
Mâncați supă de legume cel puțin o dată pe zi.
Ziua 7:
Orez, suc de fructe neîndulcit și vegetale.
Mâncați pe săturate.
Aveți grijă să mâncați supă de legume cel puțin o dată pe zi.
La sfârșitul celei de-a 7-a zi, dacă ați respectat regimul de mai sus, veți slăbi între 5 și 8 kg.
Dacă ați slăbit mai mult de 7 kg, întrerupeți regimul 2 zile, înainte de a-l lua de la început.
Ca și părinte, provocările și responsabilitățile sunt mari și nici o zi nu se aseamănă cu alta.
Să vedem ce înseamnă o hemoragie nazală, ce cauze posibile are și cum ne descurcăm în această situație.
De foarte multe ori hemoragiile nazale sunt întâlnite la copii: brusc din nas curge mult sânge, copilul, dar, mai ales mama, intră în panică.
De cele mai multe ori, nu este nimic grav, nu trebuie chemat medicul sau salvarea, foarte important este ca părintele să își păstreze calmul pentru a nu speria copilul.
Există și câteva situații mai serioase, iar salvarea ar trebui chemată dacă:
Hemoragia nazală durează mai mult de 30 minute.
Copilul a căzut sau a suferit o lovitură la cap (în cădere sau în alte împrejurări).
Sângele este dublat de un lichid transparent, limpede, ceea ce ar putea însemna o fisură craniană.
Sângele este foarte abundent și roșu.
Sângerările nazale au diferite cauze și le trecem acum în revistă pe cele mai importante:
Deviația de sept,
Iritarea provocată de anumite chimicale inhalate (detergenți, miros de clor puternic etc.),
Traume faciale sau locale (lovituri, mici accidente etc.),
Altitudinile mari,
Folosirea excesivă a picăturilor sau spray-urilor nazale,
Viroze respiratorii de sezon,
Sporturile de contact (dacă micuțul tău este înscris la arte marțiale sau box poate suferi mici accidente la nivel facial),
Boli alergice care se manifestă prin strănut frecvent și prin suflarea constantă a nasului,
Trecerea printr-o criză de stres sau emoție profundă,
Aerul prea uscat sau prea umed din încăperi,
Băgarea degețelelor în nas,
Afecțiuni ale vaselor de sânge sau chiar ale sângelui propriu-zis,
Introducerea obiectelor străine în nas,
Suflarea prea puternică a nasului în perioada în care copilul este răcit.
Primele măsuri care ar trebui luate:
Copilul este așezat puțin aplecat înainte și se lasă să picure sângele; se șterge ușor nasul, putin deasupra nărilor.
Dacă hemoragia este puternică, se pune pe frunte (la rădăcina nasului) o punga de gheață sau o compresă rece; se strânge nasul timp de 10 minute; se verifică apoi dacă hemoragia s-a oprit.
Copilul nu trebuie să se agite, să vorbească, să înghită, să râdă, să tușească, să-și sufle sau să-și tragă nasul cu putere.
Nasul nu trebuie obturat cu nimic (nu se vor pune tampoane în nas), căci hemoragia trebuie lăsată să se oprească de la sine, fără a se forța nimic.
