Ardeiul iute este originar din America Centrală și de Sud, iar acum este cultivat în întreaga lume.Primele consemnări ale acestei plante într-un document au apărut în 1493, o data cu călătoriile lui Columb.
În scurt timp ardeiul iute a ajuns să fie cunoscut ca mirodenie în întreaga lume.În afara utilizărilor lui în bucătărie, ardeiul iute mai este cunoscut și ca plantă decorativă și nu în ultimul rând pentru proprietățile lui vindecătoare.
Ardeiul iute este un stimulent antiseptic care conține o mare cantitate de vitamina C și beta-caroten.
El poate regulariza curgerea sângelui, întărește inima, arterele și nervii.
Dacă vreodată simțiți cum se apropie gripa, consumați puțin ardei iute pentru a îndepărta simptomele neplăcute.Proprietățile curative ale ardeiului vor stimula circulația care vă va ajuta să transpirați.
În medicină cel mai utilizat este ardeiul din varietatea cayenne deoarece are o importanță medicinală mărită.
Ardeiul iute conține capsaicină, care are proprietatea de a reduce durerile și inflamațiile.
Medicina populară consemnează utilizarea ardeiul iute contra durerilor de urechi la copii.
Medicina chinezească ne spune că dacă poftiți la mâncăruri condimentate este un semn că suferiți de afecțiuni pulmonare.Acest lucru se poate explica având în vedere deficitul de oxigen din țesuturi indus de reducerea capacității funcționale a plămânilor bolnavi.Condimentele iuți activează circulația sangvină și, drept urmare, aportul de oxigen.Poate fi vorba și de o insuficiență cardiacă, pentru a căror ameliorare organismul solicită aceste produse.
După ghimbir, ardeiul este foarte căutat pentru digestie, dar gătit poate crea, alături de alimentele condimentate, arsuri, iritații ale sistemului digetiv sau chiar ulcere.
Tinctura de ardei iute poate fi utilizată contra alcoolismului:
Se mărunțesc 2-3 ardei iuți și se amestecă cu 100 ml alcool.Se lasă la macerat 14 zile la temperatura camerei, agitându-se din când în câțnd, după care se filtrează.Se administrează câte 5-10 picături de tinctură de ardei iute la un litru de alcool, de preferință cel mai căutat de persoana alcoolică.După un timp, dacă alcoolicul va coopera, va apărea aversiunea față de băutură.
Utilizările externe ale pudrei de ardei iute:
Sub formă de pudră, ardeiul iute poate fi utilizat și extern pentru videcarea rănilor deoarece pudra de ardei iute uscat se presupune că are cele mai mari proprietăți vindecătoare.Uscând ardeiul iute se pare că acizii care cauzează efectele negative sunt eliminați.Aplicând o fâșie subțire din această pudră pe zona afectată, ea va curăța rana făcându-și imediat efectul.
O altă utilizare externă a ardeiului iute este în cazul congestiei sinusurilor.Adăugați puțină pudră de ardei iute intr-un pahar cu apă și trageti încet pe nas pe fiecare nară în parte.Astfel vă puteți elibera de congestie și veți scăpa de infecție.Nasul înfundat se mai poate desfunda dacă inspirați în dreptul unui ardei iute tăiat.
Această plantă este cunoscută pentru vindecarea infecțiilor apărute la nivelul gingiilor, eliminând durerile și abcesele.Puneți pe periuța de dinți puțina pudră de ardei iute și spălați-vă așa cum procedați de obicei.Această operație este benefică pentru gingii, iar dacă faceți gargară cu o soluție de ardei iute, aceasta este foarte benefică în cazul durerilor de gât.
Unele persoane ascultă cu plăcere muzică clasică, alții rock, alții hip-hop, dar chiar dacă stilurile sunt diferite, rezultatul este același: relaxarea.Dar aceasta nu este singura binefacere pe care o oferă muzica, ea putând fi unealta unei terapii: meloterapia.Și, ca în orice terapie, există un pacient și un psihoterapeut, în acest caz, un meloterapeut, ședinte individuale și sedinte de grup.
Meloterapia apelează la tehnici de apropiere verbale și nonverbale prin asocierea sunetului, a corpului și grafismului, utilizând suporturi instrumentale, expresii ale corpului și ale vocii, la fel ca și încercarea unei destinderi psihomuzicale și a relaxării.Aceste tehnici au ca scop acționarea asupra diferitelor dereglări de personalitate și crearea unei reglări, atât emoțională, cât și relațională la copii, cât și la persoanele în vârstă.
Meloterapia există de aproximativ 40 de ani, fiind utilizată mai întâi în Germania, Argentina și Brazilia. și este acea parte a medicinei care studiază complexul sunet – ființa umană – sunet, având ca scop, prin utilizarea mișcării, a sunetului și a muzicii, de a deschide canale de comunicare ale ființei umane, cu obiectivul de a obține efecte terapeutice, psihoprofilactice.
Bilanțul de receptivitate, un mijloc de apropiere muzicală a bolnavului:
Prin bilanțul de receptivitate se înțelege un mijloc de apropiere muzicală a bolnavului.Prezentarea muzicii trebuie făcută ca o expresie, un limbaj, un mesaj, pentru că bilanțul de receptivitate nu este un test.După ce a ascultat un fragment muzical care a durat 3 minute, pacientului îi este propus să formuleze cu voce tare ceea ce era interiorizat.Bilanțul este compus din zece fragmente pentru adulți și șase pentru copii.
Conversația este foarte utilă în meloterapie.Ea are ca scop explicarea termenului de meloterapie și rolul pe care îl joacă din punct de vedere terapeutic, aflarea gusturilor muzicale ale pacientului și dacă el poate recepta muzica ca pe un mijloc terapeutic, pentru că nimeni nu poate fi vindecat fără dorința sa.În cazul în care există dificultăți de expresie verbală, o ascultare muzicală, în timpul conversației, ar putea stabili un contact.
Bilanțul psihomuzical activ:
Bilanțul muzicoterapiei active este inspirat din lucrările doctorului Benenzon și demonstrează mai ales interesul comportamental în ceea ce privește instrumentul decât posibilele cicatrice ale pacientului.
Un bilanț psihomuzical activ este compus din două părți:
- Pe fondul unor instrumente cu utilizare simpă, pacientului îi este cerut să facă ce dorește.
- Același lucru îi este cerut să facă sub influența a patru fragmente reprezentative prin ritm, armonie și electroacustică dintr-o melodie.
Scopul este de a cunoaște comportamentul pacientului în funcție de descoperirea instrumentului favorit, înainte de a incepe o ședința de meloterapie.
O îngrijire bună a părului presupune îngrijirea atât a scalpului, cât și a întregului corp.Majoritatea problemelor generate de păr sunt, de fapt, generate de scalp, care poate produce o cantitate prea mare sau prea mică de grăsime, prezintă dermatite sau alte infecții.
Creșterea părului este influențată de stres și de modul în care corpul absoarbe vitaminele, mineralele și alte elemente nutritive.
Dacă părul dumneavoastră este prea gras sau prea uscat, fragil, cade, se despică la vârfuri sau are o stare generala proastă, toate acestea pot fi indicii că este bine să faceți un consult medical.Un deficit de nutriție poate fi cauza unor probleme ale părului.Unii specialiști afirmă că părul nostru reflectă starea generală de sănătate.Unele probleme ale părului pot fi cauzate de un deficit de zinc, vitamina A, vitamina B12, vitamina C sau fier.Drojdia de bere și vitamina B5 sunt de asemenea bune pentru păr.
Pentru a vă hrăni cel mai corect părul este bine să:
- consumați cât mai multe alimente naturale și să păstrați o dietă echilibrată.
- faceți cât mai multă mișcare.
- limitați consumul de alcool, zahar, cafea și de alimente grase.
- suplimentați aportul de acizi grași care se găsesc în caise, germeni de grâu și semințe de in.
- apelați la multivitamine, este bine să luați întregul complex de vitamina B decât să le luați separat.
Spălarea corectă a părului:
Întotdeauna utilizați un șampon bun care este potrivit tipului dumneavoastră de păr.Puteți, de asemenea, să adăugați în șampon puțin ulei estențial care, în afara efectelor aromoterapeutice, vă ajută și la hrănirea firelor de par.
Atunci când vă spălați părul este bine să:
- folosiți apă călduță pentru umezirea parului deoarece apa prea fierbinte va arde scalpul și va degrada firele de păr.
- utilizați doar puțin șampon pe care să-l puneți în palmă.
- întindeți șamponul pe păr cu degetele.
- masați bine părul, timp de 1-2 minute, pentru ca șamponul să ajungă la toate firele de păr, pentru că un astfel de masaj este minunat pentru circulația sângelui în scalp.
- dacă aveți părul lung nu șamponați capetele firelor, ele vor fi spălate atunci când vă clătiți părul.
- clătiți-vă bine de șampon, dacă este multă spumă înseamnă că șamponul dumneavoastră poate este prea bogat în chimicale, ceea ce nu este un lucru bun pentru păr.Clătiți foarte bine până ați îndepărtat tot șamponul.
- spălați părul doar atunci când este murdar.
- nu vă periați părul cât timp este ud pentru că se poate rupe ușor.
Tipuri de păr:
În general, există mai multe categorii de păr.
Unii oameni au părul gras, ceea ce înseamnă că glandele sebacee sunt superactive, producând multă grăsime care lubrifiază părul și pielea, dând un aspect gras.
Părul poate să fie și uscat, cu vârfurile despicate, datorită unei slabe activități a glandelor sebacee sau datorită excesului de produse chimice (șampon, vopsea, balsam etc).
Se poate însa să aveți un păr normal, nici prea gras, nici uscat.
Mătreața este de asemenea o problemă cu care se confruntă și cei cu păr gras, și cei cu părul uscat.Aceasta apare datorită unei dereglări a glandelor sebacee ale scalpului care produc mai multe celule ale pielii decât este necesar.
Periatul corect al părului:
Este foarte bine să vă periați părul înainte de a-l spăla pentru a înlătura celulele moarte de pe piele și pentru a-l descurca.Întotdeauna să fiți atenți la capetele firelor în timp ce vă periați pentru a evita ruperea și despicarea lor.Periați încet și blând până la capătul firelor.Folosiți periile acelea tip arici, care vor ajuta la distribuția uniformă a grăsimii pe păr pentru a proteja și pentru a hrăni și capetele firelor.
Alimentație în funcție de tipul dumneavoastră de păr:
Pentru părul gras consumați multe fructe proaspete și alimente care conțin vitamina B2, cum ar fi drojdia de bere, iaurturile naturale, brânza, ouăle, ficatul, spanacul și alte vegetale cu frunze verzi.
Pentru părul uscat consumați mai mulți acizi grași care se găsesc în nuci, fructe și legume, roșii, gălbenuș de ou, brânză, lapte, iaurt.
Pentru părul cu mătreață consumați orez brun, pâine graham, paste făinoase, fructe și legume dar și alimente bogate în proteine, cum sunt carnea, ouăle, nucile și laptele.
Continuăm această postare cu informații noi și folositoare despre morcovi.
Calitățile terapeutice ale morcovilor:
Tonic, remineralizant, anianemic, factor de creștere, depurativ, diuretic, vermifug, cicatrizant al rănilor, întineritor tisular și cutanat, fluidifiant biliar, antiputrid, cicatrizant gastric, reglementator intestinal (antidiareic și laxativ totodată), antiputrid și cicatrizant intestinal.Morcovul sporește numărul de globule roșii și hemoglobina, întărește imunitatea naturală, favorizează lactația.
Principalii constituenți cunoscuți din morcovi:
Vitaminele A, B, C, provitamina A (caroten); zaharuri 3-7% levuloză și dextroză direct asimilabile; numeroase săruri minerale: fier (până la 7%), fosfor, calciu, sodiu, potasiu, magneziu, arsenic, mangan, sulf, cupru, brom, o esență (carotină); asparagină; daucarină.
Câteva adevăruri legate de morcovi:
Să nu se curețe morcovii de coajă, ci să se spele de pământ și să se perie sub un jet de apă rece (pielița este partea cea mai savuroasă).
Pentru a înlesni ieșirea dinților la copiii mici, este recomandat să li se dea un morcov crud să-l roadă.
Din morcovi se extrage o substanță: daucarina, element puternic vasodilatator, mai ales la nivelul arterelor coronare.
Morcovul conține, după părerea unor cercetători, estrogeni care acționează asupra aparatului genital feminin.
Alături de praz, ceapă, usturoi, cimbrișor, rozmarin, nap, cuișoare, dafin, țelină, pătrunjel, morcovul și frunzele lui uscate, dau savoare deosebită rețetelor.
Tonifiante, remineralizante, detoxifiante, reechilibrante, supele sau ciorbele cu aceste ingrediente sunt excepționale decocturi vegetale, călduros recomandate chiar și persoanelor cu kilograme în plus.Ele sunt, într-adevar, diuretice, înzestrate cu proprietăți circulatorii.Activitatea lor se manifestă deopotrivă la nivelul glandelor endocrine.
Dacă ne gândim că morcovul sporește numărul globulelor roșii și procentajul hemoglobinei, pe care o reînnoiește, reîntinerește în definitiv celulele și țesuturile, ca și lichidul interstițial, stimulează funcțiile hepatice, opunându-se gastritelor sau ulcerelor gastroduodenale, înțelegem că reprezintă un puternic factor de echilibru și că poate să redea vitalitatea și pofta de viață.
Părți utilizabile ale morcovilor: pulpa, sucul (zeama de morcovi), frunza uscată, semințele.
Atât caisele cât și zarzărele sunt gustoase și sunt bogate în vitamine și oligoelemente.Caisele coapte, zemoase și moi sunt de preferat, dar nici cele pârguite și puțin acrișoare nu sunt de lepădat.Copiii se dau în vânt după sâmburii de caise, unii preferă dulceața de caise: verzi sau coapte, cu sâmburi sau miez de nucă.Caisele constituie leacuri eficiente, indiferent dacă sunt consumate în formă proaspătă sau uscată.
Pentru menținerea tonusului general al organismului:
O cantitate de 100 g caise uscate (fără sâmburi) se opăresc cu o cantitate de apă în clocot, cât să acopere fructele.Se lasă 40-60 minute, apoi caisele înmuiate se mărunțesc, se adaugă 100 g morcov ras și o lingură zahar pudră.Se amestecă bine și se va consuma de trei ori pe săptămână, pentru îmbunătațirea acuității vizuale.
Se amestecă 100 g caise sau zarzăre uscate cu miezul de la două nuci (atât caisele cât și nucile vor fi bine mărunțite), apoi cu o lingură de miere.Luând câte una-două lingurițe din acest amestec, înainte de culcare, se menține tonusul general și capacitatea de muncă pe durata urmatoarei zile.
Peste 100 g caise sau zarzăre uscate se toarnă apă în clocot și se fierbe timp de 15 minute.Fiertura se răcește și se bea din ea de două ori pe săptămână, pentru restabilirea echilibrului bioenergetic.
Peste 10 caise uscate se toarnă apă în clocot, astfel încât să acopere fructele.Se lasă așa, cu apă, 40-60 minute, după care apa se scurge, iar la caisele înmuiate și strivite se adaugă miezul de la o felie mai mare de lămâie și o linguriță de miere.Amestecul mărește rezistența la îmbolnăvire, întărește sistemul imunitar.Se pot folosi, desigur, în locul caiselor uscate, 10 caise proaspete, mari și bine coapte.
Peste 100 g zarzăre sau caise uscate și 50 g stafide se toarnă apă în clocot.Se lasă să se tragă 40-60 minute.Se mănâncă fructele și se bea zeama rezultată, până se va termina toată cantitatea preparată.Leacul acesta se va prepara și consuma de două ori pe săptămână, în stările de oboseala cronică, fizică și psihică, pentru a lichida epuizarea organismului.
Se pun la înmuiat trei caise, turnând peste ele apă în clocot.După o oră, apa se scurge.Se fierbe jumătate de pahar de fulgi de ovăz, apoi se amestecă fiertura de fulgi sau ovaz cu caisele înmuiate, bine mărunțite.Câte o doză astfel preparată se va consuma, de patru ori pe săptămână, dimineața și seara, în curele de slăbire, pentru eliminarea reziduurilor din organism.
Remediu calmant:
Se pune la uscat un sâmbure de caisă sau zarzără, apoi se scoate miezul.Sâmburele tare se sparge mărunt, se pune pe o tablă și se aprinde.Se lasă bucățelele de sâmbure să ardă în încăpere timp de cinci minute (în încăperea respectiva nu trebuie să se afle nici o persoană).După cinci minute sâmburele arzând se scoate din încăpere, iar după alte zece minute se aerisește bine camera in care s-a ars sâmburele.Mirosul rămas dupa ce s-a aerisit are un efect calmant asupra sistemului nervos.De asemenea, sâmburele ars este și un remediu antimicrobian, fiind eficient în boli infecțioase.Procedeul nu trebuie aplicat decât cel mult o dată pe săptămână.
Se usucă un sâmbure de caisă sau zarzăre, se scoate miezul, iar partea lemnoasă se sparge mărunt și se aprinde.După ce va arde 15 minute, se presară deasupra pulbere de aloe.Se ia tăvița pe care ard sâmburele și pulberea de aloe și se da ocol prin toată casa, prin toate colțișoarele (mai ales unde sunt îngrămădite mai multe obiecte).Apoi se aerisește încăperea în care a ars la început sâmburele.Metoda se folosește, pe lună plină, pentru a purifica locuința de toate necurățeniile existente și a restabili pacea și echilibrul sufletesc.
Remediu extern:
Se toarnă apă clocotită peste câteva caise uscate, astfel încât lichidul să acopere fructele.Se lasă circa o oră, apoi se scurge apa.Caisele înmuiate se freacă bine, până ajung ca o pastă omogenă.Această pastă se aplică pe față, într-un strat uniform, pentru 10 minute.Se șterge pasta de pe față cu un șervet, apoi se aplică un al doilea strat, format din struguri verzi, striviți, lăsându-l și pe acesta 10 minute.Apoi se înlătură stratul de struguri cu un alt șervet, după care se clătește fața cu apă fiartă și răcită, în care se adaugă puțină zeamă de lămâie (o linguriță de zeamă proaspăt stoarsă la 250 ml apă).Masca se aplică o dată la două săptămâni pentru o curățare în profunzime a tenului și tonifiere.Desigur, caisele uscate pot fi înlocuite cu succes cu caise proaspete (se rupe caisa în două și se aplică direct pe fața curată, miezul copt și moale).
Peste caise uscate se toarnă apă în clocot și se fierbe timp de 5-7 minute.Se lasă să se tragă fiertura cam o oră, apoi se scurge apa și se răcesc fructele.După ce s-au racit, se freacă până se transformă într-o pastă omogenă.Această pastă se întinde în strat uniform pe o fașă de bumbac și se aplică direct pe porțiunea de piele afectată (tăietură, arsură etc.), căci compresa aceasta are efect bactericid.Se lasă 20-25 de minute.Este un mijloc excelent de a dezinfecta rănile și de a grăbi vindecarea lor.
Trei caise coapte, proaspete, se freacă bine și se amestecă cu două linguri de smântână.Amestecul se aplică pe piele, în cazul arsurilor (mai ales a celor datorate expunerii îndelungate la soare).Se lasă 5-10 minute, apoi se spală cu infuzie călduță de ceai verde.
Ne dorim un abdomen plat, mai ales în sezonul estival, când costumul de baie trebuie să arăte perfect pe un corp lucrat și bronzat.
Să vedem câteva idei pentru obținerea abdomenului mult dorit.
Uneori se întâmplă să avem abdomenul “umflat”, chiar dacă silueta noastră este perfectă.În acest caz se recomandă adoptarea unui stil de viață sănătos.
Bea un pahar de apă dimineața pe stomacul gol, este un bun remediu împotriva constipației și ajută la eliminarea toxinelor.
Renunță la guma de mestecat pentru că poate favoriza balonările mărind cantitatea de aer absorbită.
Atunci când iei masa mestecă bine alimentele pentru că saliva are o acțiune predigestivă și fără ea în intestin ajung multe bacterii (acestea fermentează și formează gaze, ducând la balonare).Nu mânca repede și dacă este posibil ia masa într-o ambianță cât mai relaxantă.
Îndreaptă spatele chiar și atunci când stai pe scaun, adoptă poziții sănătoase pentru ca sunt indispensabile pentru păstrarea unui abdomen plat.
Dacă ai burtică, nu purta haine prea strânse pe talie.
Limitează consumul de prăjeli, mâncărurile cu sos sau prea sățioase, care încetinesc digestia și cresc riscul de balonare.
Bea 2 litri de apă plată sau ceaiuri, pe zi și renunță la băuturile alcoolice și răcoritoare acidulate.
Desigur, rezultatele nu au cum să apară dacă nu apelăm și la puțin sport, ori de câte ori avem ocazia.O serie de exerciții fizice ușoare vă stă la dispoziție în următoarele rânduri:
Stai în șezut, cu coatele sprijinite pe podea și trage picioarele la piept. Fa două serii a câte 16 exerciții.
Așează-te pe o parte, stai sprijinită într-o mână și ține picioarele (cu talpa flexată) ușor ridicate de la podea.Ridică piciorul de 16 ori, apoi schimbă partea și repetă exercițiul.
Stai culcată pe spate, cu picioarele îndoite și mâinile la ceafă, cu coatele în exterior.Fă două serii a câte 16 abdomene.Dacă nu poți să te ridici, fă abdomene ridicând trunchiul la 45 de grade.Exersează două serii a câte 16 abdomene cu picioarele ridicate la 90 de grade.Din aceeași poziție, fă 16 abdomene în timp ce tragi genunchii la piept.
Stai culcată pe spate, cu brațele sub cap.Ridică picioarele la 45 de grade și coboară-le.Repetă exercițiul de 16 ori.Rămâi în aceeași poziție, cu brațele pe lângă corp și picioarele ridicate la 45 de grade.Fă 20 de forfecări verticale și 20 orizontale.
Din poziția culcat pe spate, sprijină-te în brațe și picioare.Ridică trunchiul de la podea de 16 ori, apoi fă și balansări mici în acea poziție.
Stai pe spate, cu palma dreaptă pe abdomen și piciorul drept îndoit pe genunchiul stâng.Apropie cotul opus piciorului.Fă câte 16 exerciții pe o parte, apoi schimbă picioarele.
Stai în genunchi, sprijinită în palme, înconvoie spatele, apoi extinde-l.
Căile respiratorii aeriene se împart în căi respiratorii superioare, medii și inferioare.Pentru că aceste căi sunt în contact permanent cu mediul înconjurator ele pot fi afectate foarte frecvent de infecții și alergii.
Infecțiile cele mai frecvente ale tractului respirator sunt cele virale cum ar fi: răceala comuna, gripa, mononucleoza la adolescenți și altele.
Infecțiile bacteriene sunt mai rare.Ele sunt produse de infecția cu pneumococ sau pneumonia clasică lobară, dar și de alte bacterii mai virulente cum ar fi: safilococul auriu și bacteriile gram negative la bolnavii imunosupresați, diabetici, alcoolici, bătrâni.Acestea pot da bronhopneuomonii, pleurezii, infecții generalizate care uneori sunt grave și necesită asistare mecanică a respirației. Alteori plămânul se umple de lichid și bolnavul e într-o stare gravă.
Tuberculoza care făcea ravagii înainte, acum e rară.Cel mai frecvent, infecția tuberculoasă trece neobservată, poate apărea ca o răceală și apoi se vindecă.
Pot rămâne sechele care se văd pe radiografii ca zone de fibroză și calcificări tipic la vârfurile plămânilor.Bacilul tuberculos poate sta latent ani și zeci de ani.
Când se produce scăderea rezistenței organismului, infecția se poate declanșa clinic cu tuse și sputa purulenta și cu sânge, așa-zisa hemoptizie.Starea generală este alterată, evoluția e subacută.Bonavul are febră, friguri, transpirații, oboseală, pierde în greutate.Alteori aspectul este acut ca și în celelalte pneumonii.Radiografia pulmonară arată infiltrat pulmonar și caverna tipică (o gaură în țesutul pulmonar).Testul la tuberculină sau PPD-ul e pozitiv.
Tratamentul tuberculozei este azi bine stabilit și foarte eficient, dar de lungă durată, de obicei luni de zile.Bolnavul se poate vindeca complet sau cu sechele minime dacă nu există rezistență la antibiotice ca și în pneumoniile cu alte bacterii sau funguși.
Infecțiile pulmonare pot trece aproape neobservate, pot exista pneumonii duse pe picioare în care starea bolnavului e bună și chiar fără febră și se poate trata acasă daca medicul consideră adecvat.
Infecțiile virale nu trebuie tratate cu antibiotice pentru că nu raspund la ele.Dacă suprainfecția cu bacterii apare, sputele sunt galbene, verzi, maro etc. și atunci trebuie instituit tratamentul cu antibiotice.La fel se întâmplă cu secrețiile nazale în rinită sau sinuzită bacteriană.În majoritatea lor, infecțiile căilor respiratorii, mai ales cele virale, se vindecă fără sechele.Uneori pot apărea cronicizări, cu infecții dormante, inflamații si fibroză.Simptomele nu sunt severe, dar sunt supărătoare și pot afecta sănătatea și calitatea vieții.În timp se produc complicații.
Sinuzitele cronice pot da dureri de cap și împreună cu bronșitele cronice și cu exacerbările lor, duc în timp la scăderea bunei oxigenări a organismului mai ales dacă se asociază cu emfizem pulmonar.De aceea infecțiile căilor respiratorii trebuie tratate prompt și adecvat.
Prevenirea infecțiilor căilor respiratorii se face prin evitarea aglomerațiilor si focarelor infecțioase și prin vaccinări antigripale și antipneumococ, mai ales la cei imunosupresați, diabetici, bolnavi pe dializă și bătrâni.
