Ochii obositi

   Poluarea, praful, noptile nedormite, munca obositoare, orele petrecute in fata calculatorului si a televizorului ne pot afecta pe care oricare dintre noi, iar ochii nostri au de suferit.

   Ochii obositi au un aspect rosiatic, cu cearcane, pleoape inflamate, pungi, riduri, iar senzatia este una de mancarime, usturime sau chiar lacrimare excesiva.

   In farmacie putem gasi o sumedenie de solutii si picaturi, care de care mai scumpe, mai cu pretentii si care ne promit marea cu sarea.Multe dintre ele au un pret piperat si efecte adverse destul de serioase.

   Remediile naturiste sunt destul de multe la numar si fiecare dintre ele ne poate ajuta sa ne rasfatam ochii chinuiti de calculator, citit, stres.Va prezentam cateva dintre acestea, precum si cateva sfaturi, speram noi, folositoare.

   Castravetii: au fost folositi inca din cele mai vechi timpuri pentru tratarea ochilor umflati sau cu cearcane. Îi poti folosi in doua moduri. Fie îti tai doua felii de castravete pe care le tii pe ochii inchisi. Fie îti faci un suc din mai multi castraveti. Inmoi doua dischete demachiante in acest suc si le pui pe ochi pentru cel putin 15 minute.

   Apa rece sau laptele: spalatul ochilor cu apa rece de dimneaţa este un alt remediu benefic. Apa rece contracta vasele de sange si calmeaza ochii umflati. Si laptele este foarte eficient cand avem ochii rosii si inflamati. Inmoaie doua dischete demachiante in lapte si tine-le pe pleoape 15 minute, de 2-3 ori pe zi.

    Aplica pe ochi comprese inmuiate in zer rece, de la frigider si lasa-le pana cand simti ca s-au incalzit. Schimba-le cu altele noi si repeta acest procedeu de cate ori ai nevoie. La final, clateste-ti ochii cu apa calduta si incheie cu apa rece deoarece are un efect inviorator si intareste muschii oculari.

   Pentru a ajuta productia de colagen, mananca alimente bogate in Vitamina C. Pentru a reduce retentia de apa la nivelul ochilor si zonei de sub ei, bea apa, limiteaza cantitatea de alcool si odihneste-te mai mult.
 
   Pentru a ameliora aspectul deranjant al cearcanelor, consuma alimente cu Vitamina K, pentru ca aceasta fortifica peretii vaselor de sange. Poti folosi chiar, local, un tratament cu aceasta vitamina. Si in acest caz este necesara odihna.Pentru cearcane, foloseste un anticearcan cat mai apropiat de nuanta tenului tau - unul mai deschis nu va face decat ca cearcanele sa para gri.De asemenea, hidrateaza aceasta zona cu ulei de jojoba.
 
   In ceea ce priveste "laba gastei", cauta sa-ti hidratezi zona afectata cu ulei de jojoba, susan, pentru o mai mare flexibilitate a pielii. Pentru a minimaliza actiunea nociva a radicalilor liberi si a expunerii la soare, apeleaza la antioxidanti de tipul vitaminelor A,C si E.
 
   Pliculetele de ceai: daca obisnuiesti sa bei ceai verde, negru sau de musetel, nu arunca plicurile folosite. Lasa-le sa se raceasca dupa ce le scoti din cana si pune-le pe ochi, in timp ce stai intinsa. Este bine sa le lasi sa actioneze cel putin 5 minute.
   Atat ceaiul verde, cat si cel negru, calmeaza ochii umflati si iritati, deoarece contin cofeina care ajuta la contractarea vaselor de sange.

   Albusul de ou: un alt remediu foarte eficient este albusul de ou (ajuta la restabilirea echilibrului pielii si al sangelui de la nivelul ochilor). Ai nevoie de 1-2 albusuri pe care trebuie sa le bati bine. Spuma obtinuta se aplica cu ajutorul unei dischete demachiante pe pielea de sub ochi. Ajuta la restabilirea echilibrului pielii si al sangelui de la nivelul ochilor.

Cartofii: cartoful este bogat in amidon. Acesta actioneaza ca un agent anti-inflamator pentru a calma ochii iritati. Tot ce trebuie sa faci este sa cureti cartoful de coaja, sa il speli si sa-l lasi sa se usuce. Taie rondele subtiri si aplica pe ochi seara, inainte de culcare, 15 minute. Daca vrei sa vezi rezultate, trebuie sa repeti de cel putin 3 ori pe saptamana acest tratament.

   Frunzele de varza:  pot fi si ele folosite in tratarea oboselii oculare. Varza este recunoscuta pentru proprietatile ei dezinfectante, cicatrizante si calmante. Aplica frunze moi pe pleoape si lasa-le sa actioneaza timp de 15-20 de minute.

   Ceaiul de musetel: este banal, insa foarte eficient in lupta cu multe dintre problemele ochilor. Acesta este antiinflamator, antiseptic, analgezic local, antialergic, si cicatrizant. Se prepara un ceai de musetel mai concentrat. Se toarna intr-un vas de ceramica (sau plastic) si il lasati sa se raceasca de la sine.
Odata ajuns la o tempratura potrivita (caldut), inmuiati in ceai un pansament steril (vata, sau o discheta demachianta), si spalati ochii bine. In scurt timp, veti simti cum iritatia si mancarimea ochilor vor disparea. Puteti apela la aceasta procedura, ori de cate ori simtiti nevoia.

   Sanatatea ochilor, este in mare parte stimulata de catre vitamina A. Nu doar morcovul mancat la indemnul bunicii, este aducator de vitamina A in corp, ci si mastile pentru ochi ce au la baza aceasta vitamina. Asadar se spala si se taie cubulete un morcov, o tulpina de telina, si o legatura de patrunjel. Se pun toate ingredientele intr-un blender, impreuna cu un pahar cu apa (apoi se toaca la program scurt). Pasta obtinuta, o intindeti pe doua dischete de bumbac, si le asezati (partea cu pasta) pe ochii inchisi timp de 10/15 minute. Acest remediu actioneaza direct asupra ochilor obositi si a nervului optic.

    Adauga 2-3 picaturi de lavanda intr-un bol cu apa. Inmoaie doua comprese in apa cu lavanda, dupa care pune-le pe ochi pana cand acestea se usuca.

    Nu doar mastile ajuta ochii obositi, ci si anumite exercitii de miscare ai acestora. Aceste exercitii nu sunt deloc dificile si pot fi facute oriunde, oricand. Tot ceea ce trebuie sa faceti, este sa mutati privirea de la stanga la dreapta si invers (40 de mutari), apoi mutati privirea de sus in jos si invers (40 de mutari). Deasemenea, clipitul foarte des si privitul in zone indepartate timp de 2/3 minute, ajuta foarte mult la relaxarea ochilor care au stat concentrati in fata a diferite activitati.

    Atunci cand stai la calculator , ochii tai trebuie sa fie mai sus decat ecranul calculatorului, astfel incat sa poti privi spre monitor usor oblic si in jos, nu orizontal. Mai mult de atat, distanta dintre ochi si monitor trebuie sa fie intre 50 si 70 de centimetri. Pentru multe persoane, o distanta egala cu lungimea bratului este suficienta. 
    

   In timpul activitatilor ce necesita acuitate vizuala, fa o pauza scurta. Este de preferat sa faci o pauza de 10 minute la 2 ore de lucru.

 

   Cand citesti, asaza sursa de lumina in spatele tau, in asa fel incat sa bata direct pe pagina.

 

   Cand te uiti la televizor, camera trebuie sa fie usor luminata. Contrastul prea puternic dintre ecran si mediul inconjurator oboseste ochiul.

 

   Daca ai ochii uscati aplica pe pleoape comprese cu apa calduta. Este indicat sa folosesti apa fiarta, pe care ulterior o lasi sa se raceasca. 

 

    Maseaza-ti ochii: plaseaza-ti ambele coate in paralel pe birou, iar apoi pune-ti degetele mari la nivelul maxilarului si degetele aratatoare pe tample. Maseaza usor cu miscari circulare. 

 

   Cel mai bun sfat este insa, sa dormi suficient, pentru ca, fara odihna corespunzatoare, celulele nu se pot regenera si astfel, ochii tai au de suferit. 

 

 

 

    Cand trebuie sa ceri parerea medicului?

 

   - Atunci cand ai ochii iritati, rosii, uscati si curg abundent.

   - Cand vezi pete stralucitoare.

   - Ai vedere incetosata si migrene cand citesti.

   - Esti sensibil la lumina.

   - Suferi de poliartrita reumatoida si ai gura uscata.

 

  

Piperul

   In traditia populara, piperul se foloseste la multe afectiuni.

   Se poate fierbe cu vin si se ia contra racelii.Adaugati cateva boabe de piper cand fierbeti vinul rosu si o sa obtineti o nota picanta, placuta, care va va desfunda nasul in serile reci de iarna.

   Se consuma macinat, cate putin, pentru a se regla activitatea sangelui mai ales in sezonul rece.

   Extern se va amesteca cu putin alcool si se maseaza zonele dureroase pentru calmarea lor sau pentru restabilirea circulatiei sangelui.

   Pentru colici se inghit boabe de piper, intregi.

   Cei care sufera de hernie, carcei si dureri de stomac pot lua un pahar de tuica amestecata cu piper care se bea dintr-o sorbitura.

    Faina de boabe de piper rasnite, presarata pe o batista si udata cu spirt, se poate aplica la junghiuri si contra durerilor de piept.

   Piperul este originar din padurile musonice din India. Din acest motiv clima din regiunea pacifica este cea mai potrivita pentru cultivarea lui. Cei mai mari cultivatori de piper sunt Malaysia (Malaezia) –  in special insula Borneo, India și Brazilia.

   Piperul este fructul unei plante cataratoare, vesnic verde, ce atinge inăltimi de pana la 8 metri in mod spontan sau 4 metri in culturi. Planta de piper rodeste incepand din al optulea an de viata timp de 20 de ani iar fructele sunt, in functie de stadiul de coacere, de culoare verde sau rosie, asemantoare la forma cu coacazele. In functie de perioada de recoltare si de prelucrare piperul este de 4 feluri.

   Piperul verde este recoltat inainte de coacere, murat in sare sau saramura de otet sau congelat-uscat printr-un procedeu special, imediat dupa recoltare.

   Piperul negru este un piper recoltat necopt si uscat la soare dupa ce a fost cules. In urma acestui proces devine negru si dur la textura, iute si intepator la gust si miros.

   Piperul alb are boabe rosii, coapte, care se tin la inmuiat o saptamana inainte de a li se indeparta coaja. Apoi boabele sunt uscate la soare devenind gaben-albicioase.

   Piperul rosu are boabe de culoare roz cand este cules si nu este prelucrat.

   Nu lasati boabele de piper rosu la indemana copiilor. Desi nu este la fel de iute ca celelalte sortimente de piper, consumat in cantităti mari, este otravitor.

    In forma naturala piperul nu are miros, dar gustul sau este picant si usor iute.      

   Gustul intens al piperului este dat de subtanta care ii poarta numele: piperina alcaloida. Piperul verde este foarte aromatic. Cel negru este iute. Piperul alb este fin si mai putin iute. Piperul rosu este dulceag, picant si usor iute.                                                                                                                                                                                                                        
   Actiune farmacologica: digestie lenesa, constipatie, bronsite, regleaza activitatea sangelui in circulatia lui defectuoasa, diverse dureri chiar reumatice, rezolva indigestiile, este un antibiotic, antimicrobian, anticataral, antiinflamator, ajuta la expectoratie calmand tusea.

   Piperul ajuta digestia. Se stie ca digestia debuteaza in gura, iar salivatia joaca un rol important in acest proces. Ea incepe sa separe unele componente alimentare pentru a le face mai usor asimilabile de catre organism, creeaza bolul alimentar si protejeaza dintii de aciditatea din gura. Chavicina este o rasina picanta continuta in piper, ce mareste productia de saliva. 

    Cand esti la dieta, piperul da gust mancarurilor fade, lipsite de grasimi, ajutandu-te sa suporti mai bine noile reguli alimentare. Efectul picant al piperului le este util si batranilor, care au gustul alterat de trecerea anilor, iar acest condiment le reda placerea de a manca.

    Piperul faciliteaza eliminarea mucozitatilor si poseda o actiune dezinfectanta si analgezica locala. De aceea este foarte util contra bolilor de iarna: bronsita, laringita, raceala. Contra durerilor de gat se recomanda reteta urmatoare: in 250 ml apa fiarta, lasa la infuzat 20 boabe de piper macinate si 2 catei de usturoi, apoi se indulceste cu miere. Se bea amestecul de 3 ori pe zi.

    Piperul stimuleaza libidoul datorita proprietatilor sale tonifiante si actiunii sale vasodilatatoare. Cand excitatia creste, organele sexuale, atat ale barbatului cat si ale femeii, se umfla. Fenomenul se datoreaza maririi in volum a vaselor sangvine ce iriga acest organe. Deci, pentru a condimenta un pic o cina romantica, rontaiti in fiecare zi 6 boabe de piper cu 4 migdale si un pahar cu lapte. Migdalele sunt si ele afrodisiace (contin arginina, un aminoacid implicat in mecanismul erectiei). Laptele este un afrodisiac reputat deoarece contine peptide ce stimuleaza productia de endorfine.

    Piperul este un antibiotic si un antiparazitar intestinal, care reduce fermentatia in stomac. Daca ai deja probleme intestinale si vrei sa le calmezi, asociaza piperul cu coriandrul, ghimbirul si curcuma si vei obtine un cocteil puternic dezinfectant.

    Piperul provoaca dilatarea arterei renale, adica mareste productia de urina. Aceasta proprietate detoxifianta este amplificata si de alt proces. Piperul mareste calibrul vaselor capilare de la suprafata pielii, facilitand transpiratia.

    Piperul trebuie evitat in caz de ulcer la stomac, deoarece irita mucoasa gastrica. La fel, piperul nu este recomandat in cazul ueni crize hemoroidale.

    Piperul este cel mai popular condiment al lumii si, in prezent, se regaseste pe intreg globul desi a avut perioade in indelungata sa istorie in care a fost exagerat de scump fiind cunoscut si folosit ca un condiment rafinat in bucataria Imperiului Roman.

    Aroma piperului verde este potrivită cu carnea de vanat, porc si miel dar si in sosuri pentru paste, marinate sau supe creme. Bucatelele de capsuni presarate cu piper verde zdrobit sunt considerate un desert rafinat. Piperul negru îsi scoate in evidenta caracterul picant in sosuri, supe si marinate, carne fripta la gratar, tocanite sau umpluturi cu carne, dar si in mancarurile cu paste.

    Datorita caracterului sau delicat, piperul alb este folosit la salate, la mancarurile de peste, sosuri fine sau branzeturi.

   Piperul rosu se preteaza a fi folosit cu branzeturile de capra, dar si alaturi de fructe.

    Daca sunt folosite boabele intregi, incercati sa le indepartati la sfârsitul procesului de preparare. Daca folositi piperul macinat, adaugati-l doar in etapa finala a procesului de preparare. Pentru o aroma mai puternica, folositi o rasnita de piper si macinati boabele de piper in momentul adaugarii la mancaruri.

Durerile osteo-articulare si musculare

   Durerile musculo-scheletale sunt poate cele mai frecvente cauze de prezentare la medic.De cele mai multe ori, prescrierea unui tratament medicamentos amelioreaza si chiar duce la disparitia durerii, insa cu destul de multe reactii adverse.Intr-o era a medicamentului, uitam adesea de puterea terapeutica a metodelor alternative, mult mai putin nocive si mult mai la indemana.

   Durerile osteo-articulare sunt, cel mai adesea, semn al inflamatiei la nivel osteo-articular.De la senzatii de greutate pana la dureri intense care se muta de la o articulatie la alta, accentuandu-se la mobilizari si suprasolicitari, ele devin invalidante in viata de zi cu zi.

   In ceea ce priveste durerile musculare, acestea sunt destul de frecvent asociate durerilor osteo-articulare.De cele mai multe ori, ele nu implica doar muschii, disconfortul putandu-se intinde la ligamente si tendoane.Cele mai frecvente dureri musculare se datoreaza unor leziuni aparute in urma unei activitati fizice solicitante sau unui stres muscular prelungit.

   Masuri alternative de tratament:
   Pe langa mult cunoscutele comprese cu apa rece sau gheata, care diminueaza durerea acuta, exista o serie de metode alternative de tratament eficiente, mai ales in cazul durerilor musculo-scheletale cronice.

   Balneofizioterapia ajuta la refacerea tonusului muscular, combate redoarea si retractia musculaturii, reducand durerea si intretinand o mobilitate buna a articulatiilor.Este bine tolerata, are cele mai largi recomandari, cu cele mai eficiente rezultate.Aproape ca nu exista contraindicatii din punctul de vedere strict al bolilor musculo-scheletale, excluzand bineinteles numai formele complicate (cardiaci, pulmonari decompensati).Mijloacele fizice cele mai folosite sunt din domeniul:

   Electroterapiei: aplicarea de electrozi cutanati care elibereaza un stiumul electric nervilor periferici pentru a ameliora durerea.Exista insa contraindicatii ale acestei metode de tratament la pacientii cu stimulatoare cardiace sau la pacientii cu fibrilatie atriala.

   Termoterapiei: impachetarile uscate generale cu sticle calde, 30-60 de minute sau impachetari cu parafina.

   Balneoterapiei: baia kineto-terapeutica sau baia cu miscari este o baie calda, la care se asociaza miscari ale tuturor articulatiilor bolnavului.Baile cu iod, baile de abur, impachetarile cu namol, toate sunt metode de tratament balneoterapic.

   Masajul ajuta la relaxarea si refacerea tonusului muscular, si reduce inflamamtia la nivel articular.

   Acupunctura.Studii recente au confirmat faptul ca acupunctura este una dintre cele mai eficiente metode de tratament pentru durerile de spate. Ba, mai mult, cercetatorii germani au scos la iveala faptul ca terapia cu ace ar putea fi chiar mai eficienta decat antalgicele.50% din persoanele monitorizate in cadrul unui studiu au simtit o atenuare a durerilor dupa zece sedinte de acupunctura, comparativ cu doar un sfert din cele care au luat medicamente.Odata introduse in piele, acele blocheaza semnalele dureroase.

   Centurile sunt poate cea mai la indemana metoda de tratament a durerilor musculo-scheletale.Sunt usor de utilizat si pot fi purtate oricand si oriunde.Ele limiteaza miscarile coloanei, stabilizeaza si corecteaza deformarile, reducand fortele mecanice ce actioneaza la nivelul ei.Au efecte prin masajul zonelor afectate si aplicarea de caldura locala.Unele centuri au benzi magnetice ce restabilesc nivelul energetic al celulelor, ameliorand astfel durerea.Acest tip de centuri nu este recomandat insa persoanelor purtatoare de pacemakere, celor ce utilizeaza pompe de insulina sau plasturi medicinali si nici femeilor insarcinate.

Sfaturi pentru combaterea negilor

   


   Numiti si veruci vulgare, negii sunt nu numai inestetici, atunci cand apar pe portiuni de piele expuse vederii, dar si suparatori prin persistenta.
   Sunt produsi de unul dintre cele peste 100 de tipuri de papilomavirusi umani si, daca aveti vreo temere cu privire la transmiterea lor, este intemeiata.

   Negii sunt contagiosi, putand fi transferati prin contactul cu obiecte contaminate sau direct de la omul bolnav la cel sanatos, prin atingere.La fel ca in cazul altor infectii, unii indivizi au o predispozitie mai mare la infestare decat altii.Minorii cu imunodepresie sunt de departe categoria cea mai expusa.

   Tehnici terapeutice:

   Critoterapia.Cu ajutorul unui aplicator cu varf de vata, medicul administreaza azot lichid la nivelul zonei afectate, timp de 30 de secunde.In acelasi scop, mai poate fi folosita si zapada carbonica.Tratamentul determina o degeratura strict delimitata si, implicit (intrucat tesutul vizat nu mai primeste sange, respectiv oxigen), degradarea progresiva a verucii.Sedintele trebuie repetate la interval de o luna, pana la vindecare.Procedura poate genera dureri suportabile si poate lasa microcicatrice.De ultima generatie sunt sprayurile care permit eliberarea unor doze precise de agent criogenic, nu provoaca suferinta, putand fi folosite acasa, fara asistenta de specialitate, chiar si in cazul minorilor.

   Electrocauterizarea.Presupune un risc mai mare de a lasa cicatrice decat critoterapia medicala clasica.Negii sunt dezintegrati sub anestezie locala.

   Laserterapia (tratament fotodinamic).Prin intermediul unor raze luminoase de mare intensitate sunt distruse vasele de sange prin care se "hraneste" veruca.Metoda poate fi eficienta in cazurile rebele la alte tratamante, insa nu prezinta beneficii notabile fata de critoterapie sau electrocauterizare.

   Microinterventia chirurgicala.Veruca este indepartata, dupa o inghetare prealabila (deci nu se face excizia directa), cu ajutorul unei chiurete.

   Pomezile cheratolitice (erodante).Acidul acetilsalicilic se gaseste in diverse unguente, creme si plasturi, posibil de cumparat din farmacii, care se aplica direct pe veruci.Potrivit unor studii, da rezultate in 75% dintre cazuri, putand fi folosit pe portiunile unde pielea este mai putin sensibila (degete, palme si talpi), in nici un caz pe fata.Nu se recomanda persoanelor alergice la aspirina.Podofilina 10-25% si podofilotoxina 0,5%, desi se preteaza la combaterea verucilor anogenitale, sunt contraindicate in timpul sarcinii.

   Trebuie sa consultati un medic atunci cand:

   Verucile comune au un caracter benign, dar exista cateva situatii in care este indispensabil sa consultati un medic (doctor de familie, internist, pediatru, daca cel afectat este copil, insa, cel mai bine, dermatolog):

   - daca negul devine dureros,
   - daca apar edem si inrosire in regiunea adiacenta, sensibilitate la caldura sau la palpare, daca se formeaza puroi, daca temperatura corpului creste aparent nemotivat (pericol de infectie bacteriana),
   - daca aveti negi localizati in zona genitala sau perianala,
   - daca aveti diabet, boala arteriala periferica sau sistemul imunitar slabit,
   - daca veruca isi schimba culoarea ori forma,
   - daca aveti peste 60 de ani si nu ati mai prezentat niciodata negi ori alte excrescente epidermale (trebuie eliminata posibilitatea unui cancer cutanat),
   - daca tratamentul fara prescriptie medicala folosit la domiciliu nu a avut efect dupa cateva luni de aplicare consecventa,
   - daca negii se raspandesc foarte repede in ciuda terapiei. 

Cand se administreaza Vitamina C ?

  

  Vitamina C (acid ascorbic), este poate unul din principiile active continute in cel mai des folosite suplimente alimentare, find extrem de apreciata pentru efectele antioxidante (franeaza unele procese degenerative din corp) deosebite, dar si pentru rolul important pe care il joaca in buna functionare a organismului.

   Majoritatea adultilor au zilnic nevoie de 75 miligrame de vitamina C pentru ca organismul sa functioneze normal.
   Necesarul creste insa in anumite situatii speciale.Astfel, in perioadele de epidemii virale si bacteriene se poate spori aportul de vitamina C pana la 500 mg sau chiar mai mult, caci joaca un rol important in crestrea imunitatii naturale, reducand intensitatea simptomelor de raceala si durata episoadelor de imbolnavire.

   De asemenea, anemicii si cei care au deficit de calciu in organism pot apela la un supliment de vitamina C, deoarece acest element imbunatateste absortia fierului si asimilarea calciului in sange.

   Persoanele cu risc crescut de boli degenerative si cardiovasculare pot reduce riscul de imbolnavire printr-un aport consecvent de acid ascorbic.

   Fumatorii, cei care consuma cantitati mari de cafea sau bauturi alcoolice au nevoie de o doza zilnica mai mare de vitamina C, la fel persoanele care traiesc si muncesc intr-un mediu stresant si poluat, fiind cunoscut efectul antioxidant extraordinar al acestui element.

   Lipsa vitmainei C in organism duce la oboseala excesiva, astenie, slabiciune, lipsa apetitului alimentar, dureri de oase, hemoragii usoare.
   Deficitul de vitamina C, conduce la aparitia scorbutului, care este o boala caracterizata prin anemie, caderea dintilor si sangerari sub piele.In carenta de vitamina C tenul devine uscat si palid, pierzandu-si prospetimea si stralucirea.

   
   Cele mai bune surse de vitamina C sunt fructele proaspete, in special citricele.
   Surse de vitamina C sunt: fructe (portocale, papaya, mere, capsuni, grepfruit, pepene), broccoli, ardei gras, rosii, mango, cartofi, varza, spanac, lamaie,  afine.

   Excelente sunt si suplimentele alimentare, care se gasesc intr-o gama extrem de variata, atat din punct de vedere al formularii, cat si a concentratiilor.
   Cele mai populare sunt comprimatele si picaturile de vitamina C naturala.Acestea din urma se recomanda mai ales copiilor mici, fiind usor de adminstrat.

Retete de vara

   Pentru astazi va propun trei retete mai usoare, de vara.Mai intai o salata de cruditati racoroasa, apoi o mancare cu telina, iar la final o prajitura cu prune.Totodata, va voi tenta si cu trei bauturi din fructe si legume, numai bune pentru zilele toride.




                                                  Salata de cruditati

   - 300 g mere,
   - 500 g morcovi,
   - 500 g varza alba,
   - zahar, ulei, otet,
   - rosii pentru prezentare.

   Merele bine spalate si curatate de coaja, se dau pe razatoarea mare, morcovii curatati si spalati, se dau pe razatoarea mica, iar varza se toaca marunt si se framanta cu putina sare.
   Se amesteca merele, morcovii, varza, 50 ml ulei, zahar si otet dupa gust.Otetul se poate inlocui si cu zeama de lamaie.
   Rosiile pastrate pentru prezentare, se spala, se scobesc si se umplu cu compozitia obtinuta mai sus.Se aseaza pe o farfurie si se orneaza dupa gust.

                                                     Telina cu ciuperci

   - doua teline mici,
   - doua cepe,
   - o lingura faina,
   - 100 ml vin alb,
   - 200 g ciuperci,
   - piper, sare, foi de dafin.

   Telinele se curata, se spala si se taie in felii de 1 cm.Se pun la fiert cu apa rece si cu sare.Cand sunt pe jumatate fierte, se pun la scurs.
   Se calesc in ulei cepele tocate, se adauga faina si cand totul s-a rumenit usor, se stinge amestecul cu un paharel de vin alb, indoit cu apa.Se adauga sarea, piperul si frunza de dafin.Se lasa sosul la fiert cam 1/2 ora si cand este potrivit de scazut, se toarna peste teline.Se adauga 200 g ciuperci curatate si tocate marunt.Se potriveste gustul de sare si se mai lasa 20 de minute la fiert.

                                                    Prajitura cu prune

   - o cana gris,
   - o cana zahar,
   - o cana fulgi de nuca de cocos,
   - 2/3 cana margarina topita,
   - doua oua, 
   - un iaurt mic, simplu, (125 g),
   - 200 g prune,
   - sare.
   Pentru sirop:
   - o cana zahar,
   - 1/2 cana apa.

   Intr-un castron mai mare se pune grisul, zaharul si nuca de cocos, la care sa adauga un varf de cutit de sare.Se amesteca totul, apoi se incorporeaza iaurtul, (daca doresti o prajitura mai aromata, se poate pune un iaurt cu fructe) si ouale si se amesteca bine pentru a se omogeniza compozitia.Margarina topita se incorporeaza in compozitie si se amesteca usor.Se spala prunele, se scot samburii, se taie prunele in jumatati sau in sferturi, dupa preferinta, si se adauga ultimele in compozitie.Se amesteca totul si se toarna intr-o tava unsa cu unt si tapetata cu faina.Se coace la foc mediu si se incearca cu scobitoarea.Cand este gata, se lasa la racit, apoi se taie patratele.Se prepara un sirop din zahar si apa, apoi se tine pe foc, amestecand, pana se ingroasa putin.Siropul cald se toarna peste prajitura rece, taiata.Se presara nuca de cocos pe deasupra si se poate orna cu prune intregi sau migdale.

                                           Suc de pepene galben cu mere

   - un pepena galben decojit si fara seminte,
   - 3-4 mere medii,
   - menta, 
   - gheata.

   Se spala bine merele, se taie bucati si se scot samburii.Se curata si se scot semintele din pepene, dupa care se taie cuburi.Se adauga pe rand merele si pepenele in storcator si in sucul obtinut se poate adauga apa sau socata, daca il doriti mai diluat sau mai acidulat.In pahare, la final, se adauga gheata si o frunzulita de menta.

                                                 Suc cu legume si mere

   - o varza mica (cca 330 g),
   - 2 morcovi,
   - 5 mere micute,
   - o sfecla rosie mica (120 g).

   Se spala merele si varza.Se curata merele de samburi si se taie cuburi, iar varza se curata de foile de deasupra si se taie bucatele.Se curata morcovii si sfecla, se spala si se taie bucati.Pe rand se introduc bucatile de fructe si de legume in storcator, sucul obtinut punandu-se in pahare ornate dupa preferinta.

                                                    Fresh de fructe

   - 2 mere, 
   - 2 portocale,
   - un amestec de capsuni, zmeura, mure.

   Se spala fructele, se curata portocalele si se taie bucati.Se scot samburii la mere si se taie si ele bucati.Se introduc in storcatorul de fructe, iar pentru a obtine mai mult suc, se recomanda ca fructele de padusre si capsunii, sa fie proaspete, nu congelate.

 


   Va dorim pofta buna!

       





 

Feriga

   Denumirea populara a ferigii: barba ursului, falitura, feliga, feriga, ferice, iarba sarpelui, limba cerbului, limba sarpelui, navalnic, spasmul dracului, spata dracului.

   Se cunosc peste 20.000 de specii de ferigi, clasificate in aproximativ 300 de genuri!
Sunt plante iubitoare de umezeala, de aceea le intalnim in locurile unde este racoare si lumina, dar nu foarte puternica. Aceste conditii sunt intalnite in padurile de campie, dar in special in cele de la munte, pe valea raurilor.

   Feriga este prima planta vasculara aparuta pe uscat.
Spre deosebire de alte erbacee, feriga contine xilem si floem, doua substante care fac din aceasta o planta vasculara, adica o planta care are in structura ei vase prin care circula seva.
Un alt lucru deosebit la aceasta planta este faptul ca nu are nici seminte si nici flori.

   Pe spatele frunzelor pot fi observati niste sori maronii.
   Acesti sori, contin sporangi cu spori, care odata ajunsi la maturitate sunt eliberati si cad pe pamant.
   Sporii eliberati germineaza si dau nastere unui protal sub forma de inima. In urma fecundarii se va forma celula-ou, din care se va dezvolta o noua feriga.

   In traditia populara feriga este folosita in diferite afectiuni.
   Rizomul cules toamna si pastrat in loc uscat, este intrebuintat contra teniei, fie pisat marunt si amestecat cu miere, se ia seara si dimineata pe nemancate, fie curatat, fiert, iar decoctul astfel obtinut se bea dimineata pe nemancate.
   Rizomul pisat se poate amesteca cu vin si se consuma pentru afectiuni ale inimii.
   Decoctul de rizom de feriga se mai bea in loc de apa, de catre cei bolnavi de astm.
   Se mai poate folosi decoct de rizom care se tine in gura, pentru ameliorarea durerilor de dinti.

   Planta se poate fierbe si se trateaza picioarele in dureri de reumatism.

   Frunzele de feriga se pot aduna in iunie, iulie, cand sunt in plina dezvoltare, se umple cu ele perne si saltele, fiind foarte indicate pentru un somn odihnitor.

   Compozitie chimica: in general se folosesc rizomii de la feriga si aceştia contin acid filicic, acid alfa si beta flavospidic, ulei volatil format din esteri ai acidului butiric si octilic, tanin, aspidinol, albaspidina, floraspidinol, floraspina, desaspidina, aspidina, paraspidina, floraspirona.

   Filicina are o actiune antiparazitara, de aceea are efect asupra teniei, insa folosirea ferigii, pe cale interna, se face cu precautie si cu sfatul medicului, pentru a nu risca otravirea.
   Din cauza potentialului de toxicitate, tratamentele pe baza de feriga (de orice fel) se administreaza doar sub supravegherea medicului.
   Supradozarea se manifesta prin: greata, varsaturi, diaree, tulburări nervoase, oboseala, somnolenta, tulburari de vedere si auz, dereglarea batailor inimii etc.
   Si feriguta dulce este citotoxica. Este posibil ca beneficiile terapeutice ale plantei sa fie mai mici decat pericolele cu manifestare tardiva!

   Extern, feriga se foloseste in: dureri de  guta sau raceli unde este foarte eficienta.
   Pentru guta: o mana de frunze se vor fierbe timp de 10 minute dupa care se va face o cataplasma cu aceste frunze. Peste noapte se pot pune comprese cu acest lichid care se imbiba intr-o panza cu care se panseaza locul dureros.
   Pentru raceli: se fac bai fierbinti la picioare, iar in aceea apa se pun frunze de feriga.

   Radacina de feriga mai poate fi utilizata impreuna cu frunzele de nuc in bai caldute, ce au efect in cazul varicelor.

   Feriga este uneori folosita in medicina pentru tratarea ranilor si curatarea taieturilor.
   Feriga este considerata un bun bandaj atunci cand nu ai la indemana materialele medicale necesare.

   Pentru persoanele care au fost intepate de tantari, medicii fitoterapeuti recomanda frictionarea regiunii cu frunze de feriga.

   Feriguta dulce are un rizom mic, putin carnos, orizontal, usor turtit, de grosimea unui creion, din care se dezvolta frunze compuse, penate, lungi de 10-25 cm, rotunjite la varf.
   Rizomul uscat al ferigutei dulci, colectat toamna tarziu sau primavara devreme, are valoare fitoterapeutica.
   Atat gustul, cat si mirosul rizomului de feriguta dulce sunt neplacute.
   Rizomul contine glucide, ulei gras, rasini, enzime si este laxativ, colagog si litotritic.
   Se utilizeaza in afectiuni hepato-biliare insotite de constipatie si ca adjuvant in litiazele urinare, in general sub forma de decoct.
   Acesta se prepara dintr-o lingura cu radacina uscata fiarta in 400 ml apa, pană ce un sfert din apa se evapora. Preparatul se bea treptat, pe parcursul a doua-trei ore.Si infuzia este foarte buna pentru afectiunile prezentate. Se obtine oparind o lingurita cu radacina macinata cu o cana cu apa.
   Ceaiul de feriguta se mai foloseste in anorexia provocata de indigestii ori cauzata de parazitii intestinali.