Despre Xhing Shen Zhuan partea a treia

   Structura coloanei vertebrale:

   Coloana are rolul central într-o postură corectă.
   Ea este o structură flexibilă ce ar putea fi comparată cu un tren cu mai multe vagoane, fiind formată din 24 de vertebre (sau vagoane): 7 ale gâtului, 12 ale pieptului, 5 ale zonei inferioare a spatelui.
   Oamenii se nasc cu 33 de vertebre.
   La o vârstă adultă majoritatea persoanelor cu dezvoltare fizică normală au doar 24 datorită sudării vertebrelor în anumite locuri ale coloanei.
   Vertebrele sunt legate între ele prin ligamente puternice, despărțite de cartilagii (discuri intervertebrale).
   Aceste discuri absorb șocurile și permit o mișcare flexibilă a coloanei.

   Mobilitatea coloanei vertebrale:

   Coloana este o operă de artă capabilă să efectueze mișcări în toate direcțiile: flexii, extensii, flexii laterale și rotații.
   Combinarea acestor mișcări este folosită regulat în activitățile de zi cu zi.
   Din păcate, viața noastră sedentară conduce la adoptarea unei posturi disfuncționale ce limitează mișcările potențiale ale coloanei.
   De aceea, este important să fortificăm mușchii torsului permițându-le astfel să susțină mai bine corpul, dar și să amelioreze mobilitatea coloanei.
   Coloana vertebrală este una din cele mai importante părți vitale ale corpului uman, susținând trunchiul și permițând toate mișcările posibile.
   Atunci când ea este afectată și funcționarea ei este prejudiciată, consecințele pot fi dureroase și chiar imobilizatoare.

Despre Xhing Shen Zhuan partea a doua

   Importanța coloanei vertebrale:

   Coloana vertebrală reflectă starea organelor și sistemelor organismului nostru.De aceea este foarte important să menținem sănătoasă această tulpină bioenergetică a corpului.
   Orice schimbare patologică (dereglarea metabolismului, sistemelor digestiv, cardio-vascular și respirator) se reflectă asupra coloanei vertebrale.Aceasta explică corelația dintre flexibilitatea coloanei vertebrale și sănătatea noastră.
   Anatomia corpului uman este extrem de bine construită pentru a îndeplini multe funcții.
   Toate elementele coloanei au rolul de a o proteja, ea purtând informația spre creier, fiind responsabilă de mobilitatea trunchiului și de transmiterea senzațiilor în întregul corp prin interacțiunea complexă dintre oase, ligamente, mușchi și nervi.
   De asemenea, coloana este și sursa de forță a întregului corp, susținând trunchiul și făcând posibile toate mișcările capului, brațelor și picioarelor.
   Coloana vertebrală este parte din sistemul nervos central al corpului uman.Ea este un traseu vital ce poartă semnalele electrice de la creier către restul corpului prin intermediul fibrelor nervoase.

   Coloana și respirația:

   Fiecare respirație a corpului determină două mișcări de bază ale coloanei vertebrale: extensia și flexarea.
   Restricția mișcărilor coloanei determină constricția respirației și invers.
   Dacă modul în care practicăm diverse antrenamente nu ține seama de aceste restricții, atunci obișnuim să urmăm mișcări și respirații restrictive, care ne limitează grația, stabilitatea și chiar capacitatea de exprimare a emoțiilor.
   Atunci când mușchiul psoas începe să se lungească și să stabilizeze legătura dintre picioare și coloană, redescoperim capacitatea nativă de a respira profund.
   O dată ce expirația este susținută de o zonă lombară puternică și deschisă, inspirația umflă și extinde pieptul în mod natural.
   Atunci ritmul nostru respirator obișnuit poate realiza procesul de vindecare pe toate nivelurile: fizic, emoțional și spiritual.
   Expirația puternică este cultivată în Artele Marțiale, TaoYin, Yoga, fitness, aerobic.

Leacuri pentru ciroza hepatică

   Două cești cu infuzie de pedicuță, una băută dimineața, pe stomacul gol și cealaltă seara, cu 1/2 oră înainte de cină, ajută atât în caz de ciroză hepatică, cât și în caz de boală malignă a ficatului.La 1/4 litru de apă se pune o linguriță de plantă.În plus, se iau 6 înghițituri de ceai de rădăcini de obligeană și 2-3 cești cu ceai de urzici. 

   Ar trebui să fie puse pe regiunea ficatului, pe parcursul zilei, timp de 4 ore, comprese cu bitter suedez, iar compresele cu aburi de coada-calului să fie aplicate pe cât posibil dimineața și după-amiaza câte 2 ore, stând în pat, ca și în timpul nopții.
   Toate compresele trebuie acoperite cu bucăți calde de pânză, ca să nu se producă o senzație de frig din cauza evaporării.

   Siropul de rostopască este un remediu foarte bun care regenerează celulele hepatice.
   Se pune la fiert un litru de apă și după ce dă câteva clocote, se adaugă în el 5 grame de rostopască mărunțită (uscată).Se acoperă vasul cu un capac și se așează la cald timp de 12 ore.Apoi se strecoară și se amestecă cu 200 grame miere de albine, până ce se dizolvă complet.Se strecoară prin tifon și se pune într-o sticlă.
   Din oră în oră, se ia câte o lingură de sirop, de 10 ori pe zi.
   Când primul litru este pe terminate, se prepară al doilea, și se ia în continuare.
   Tratamentul se urmează cât este nevoie și se poate repeta după o pauză de 6 luni.

Remedii pentru cancerul pielii

   Intern, trebuie luate pentru curățarea sângelui, zilnic, 4 cești cu ceai de urzică, ventrilică, filimică și coada-șoricelului, amestecate în părți egale.Se folosește o linguriță cu vârf din acest amestec pentru 1/4 litru de apă.Plantele se opăresc și se lasă să stea puțin.

   Pentru bolile maligne de piele cu pete bine delimitate, închise la culoare, asemănătoare unor cruste, se folosește sucul proaspăt de drăgaică, cu care se unge zona afectată de mai multe ori pe zi.

   Dacă este vorba despre o boală malignă încă închisă, a pielii, atunci locul afectat poate fi tamponat de mai multe ori pe zi cu sevă galben-portocalie de rostopască.Dacă nu aveți frunze și tulpini proaspete, se recomandă plantarea rostopascăi într-un ghiveci.

   Dacă boala este deja o rană deschisă, necrozată, cu secreție rău mirositoare, se fac spălări și îmbăieri alternative cu infuzie călduță de coada-calului și cu ceai de nalbă obținut în extract rece.Marginile rănilor sunt mai întâi unse cu suc de rostopască și, când acesta a intrat în piele, cu alifie de filimică.

   Frunzele de pătlagină-lată și de pătlagină-îngustă, spălate, zdrobite și frecate până se formează un terci de frunze, se pun direct în rana deschisă.Dacă bolnavul nu suportă la început acest terci de frunze din cauza presiunii sau a tracțiunii puternice, terciul este dat deoparte; se spală locul din nou și se încearcă iarăși aplicarea terciului de frunze, până ce bolnavul îi simte efectul binefăcător.

   Se pot pune și peste noapte comprese cu infuzie de coada-calului și nalbă. 

   Se întâmplă uneori după îndepărtarea prin operație a unor alunițe sau a unor mici noduli tari, pe piele să se formeze boli de piele deschise, purulente și umede, care au caracter malign.Aici se aplică același tratament ca la rănile deschise, necrozate, cu secreții rău mirositoare menționate mai sus.

   Dacă suprafețele deschise sunt răspândite pe tot trupul, atunci se fac băi complete cu coada-calului și nalbă.Bolnavul este înfășurat peste noapte într-un cearșaf pe care s-a presărat terci de frunze de pătlagină-lată și pătlagină-îngustă.

Despre anemie

   Această boală se traduce prin scăderea globulelor roșii ale sângelui.

   Anemia poate fi datorată unei lipse de fier.Fierul ajută la oxigenarea țesuturilor.
 
   Scăderea fierului din organism duce la o oboseală intelectuală și a țesuturilor musculare.
 
   Lipsa fierului din organism se datorează unor pierderi de sânge sau printr-un aport insuficient alimentar.
 
   Anemia pernicioasă se datorează unei absențe a vitaminei B12 care stimulează în mod normal hematopoeza din măduva osoasă.
 
   Anemia hemolitică se datorează acțiunii anticorpilor asupra globulelor roșii.
 
   În toate formele de anemie, tegumentele sunt palide, se instalează oboseala, se micșorează performanța.

   Măsuri profilactice și de tratament:
 
   Fierul se găsește în carne, ficat, pește, linte, păpădie.
 
   Argila are un efect de stimulare a hematopoezei.
 
   Vitamina B12 se găsește în produsele de origine animală, îndeosebi în produsele lactate.

Despre sinuzită

   Sinuzita se manifestă cu dureri sub pomeții obrajilor sau imediat sub ochi.Ea se datorează inflamației mucoasei ce căptușește sinusurile.
   Durerea groaznică de cap, în zona frunţii şi în spatele ochilor, nasul înfundat şi febra pot fi simptome clare ale sinuzitei.
   Sinuzita este de fapt o infecţie a membranei mucoase care căptuşeşte interiorul foselor nazale şi sinusurile.

   Măsuri profilactice și de tratament:

   Ca măsuri de prevenire se are în vedere ca aerul din cameră să fie umed, iar temperatura să fie în jur de 20°C.
   Se vor consuma multe lichide.
   Se recomandă mult sport în aer liber.
   Se va renunța la fumat.
   Produsele lactate și zahărul se vor consuma în cantități mici.

   Ca tratament, se folosesc băile de abur pentru obraz cu mușețel sau cetină de pin, cataplasme cu flori de fân, cu argilă sau frunze zdrobite de varză, dușuri cu jet pe coapse și torace, ceaiuri de mușețel și cimbrișor, băi nazale cu apă argiloasă.
   Căldura locală are un efect benefic.
   Cataplasme cu hrean: hreanul dat pe răzătoare poate fi folosit şi în combinaţie cu rădăcină de Untul Pământului.Se pun într-un tifon şi se aşează aproape de rădăcina nasului, 15 minute, hreanul producând un acces de lăcrimare şi de eliminare pe cale nazală a secreţiilor care blochează sinusurile.Se repetă procedura minim cinci zile.
 
   Perna cu sare încălzită: într-un săculeţ de bumbac se pune sare care se încălzeşte în cuptor şi se aşează pe frunte până se răceşte, iar apoi se reîncălzeşte şi se repetă procedeul până când se observă o ameliorare.
   Inhalări cu sare: în doi litri de apă clocotită se pun patru linguri cu sare şi se fac inhalări cu aceşti aburi, timp de zece minute.

 
   Usturoiul este foarte eficient pentru că are efect antibacterian: peste un căţel de usturoi zdrobit se pun patru linguriţe de apă şi cu ajutorul unei pipete se pun câte zece picături din acest amestec în fiecare nară.
   Ardeiul iute este eficient în cazul rinitelor şi sinuzitelor şi se recomandă consumarea lui timp de două săptămâni.Se poate face şi cataplasmă pe frunte cu tinctura de ardei iute diluată cu puţină apă.
   Se iau câte 3-5 picături din amestecul de ulei esenţial de mentă şi de busuioc de patru ori pe zi, 14 zile.Acest remediu decongestionează sinusurile şi combate infecţiile bacteriene.
 
   Se pot face aspirări nazale cu următorul amestec: 4 linguri de salvie, 4 linguri frunze şi fructe de afin, 4 linguri de frunze de mentă, 2 linguri de coada-şoricelului şi 2 linguri frunze de soc.Se pun 2 linguri din acest amestec în 250 ml de apă clocotită şi se lăsă la fiert încă 10 minute.Se strecoară şi se fac aspirări de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara.

   Sinuzita poate avea și o cauză alergică.De aceea, se va șterge bine praful din cameră, de pe toate obiectele, și se vor înlătura animalele din apartament și florile.

   Când tratamentul medicamentos și naturist nu dau rezultate, este nevoie de o intervenţie chirurgicală prin intermediul căreia să fie deschise sinusurile (cavităţile localizate în jurul ochilor, obrajilor şi nasului) şi extirpate tumorile membranei mucoase.

Tratamentul hipertrofiei de prostată

   Prostata este un organ asezat sub vezica urinara și are mărimea unei nuci.Ea înfășoară uretra în prima porțiune a acesteia, imediat sub vezica urinară.Prostata secretă un lichid, numit lichid prostatic, care lubrefiază sperma, ce se evacuează în timpul ejaculării.

   Cauzele hipertrofiei de prostată:
   Aceste cauze sunt ereditare dar și cele produse de un mod de viață și de alimentație greșit.
   Atât abstinența, cât și excesul sexual pot produce hipertofia acestei glande.
   De asemenea, modul de viață și de muncă: contactul cu substanțe toxice, cum ar fi chimicalele, metale precum cadmiul; ingestia exagerată de bere, cafea, tutun; drogurile; meseria de șofer, situație în care șoferul, șezând în permanență, este zdruncinat de mișcările vehiculului, iar șezutul, împreună cu organele din jur, inclusiv prostata, sunt în permanență izbite.
   Datorită cauzelor enumerate mai sus, glanda prostată se hipertrofiază, căpătând un volum de două, trei și chiar patru ori mărimea ei naturală.
   Odată prostata hipertrofiată, ea va apăsa pe uretră, pe unde se face eliminarea atât a urinei, cât și a spermei, astfel încât se produce o constricție a canalului uretrei, uneori cu obstrucție și dureri atât în timpul micțiunii, cât și al ejaculării, cu urinări frecvente, cu necesitatea de a urina imediat și uneori cu scăderea libidoului. 

   Tratamentul:
   Leucopenul din roșii, cât și din alte fructe și zarzavaturi reduce mărimea prostatei la normal.
   Dintre tratamentele naturiste, folosite în medicina străveche românească, este foarte folositor tratamentul cu frunze de pătlagină, care se poate administra astfel: se iau frunze proaspete de pătlagină de pe câmp sau din livezi, se spală bine și se înfășoară penisul cu câteva astfel de frunze.În caz de retenție urinară din cauza congestiei și hipertrofiei prostatei, într-o oră sau în câteva ore, prostata se descongestionează, iar bolnavul poate să urineze.În continuare, aplicarea în fiecare zi a câtorva frunze verzi de pătlagină produce descongestionarea și reducerea prostatei la dimensiunile ei normale.
   Tratamentul cu frunze de pătlagină trebuie urmat săptămâni și luni de zile, până ce prostata revine la dimensiunile ei normale și până ce simptomele dispar.S-ar părea ca prin absorbție în prostată ajung niște principii active din pătlagină, principii care au atât efect anticongestiv, cât și antiviral și antibacterial, căci s-a constatat și vindecarea unor infecții urinare.
   Consumul de preparate cu Zinc este de asemenea recomandat sau se pot ingera produse vegetale și fructe care conțin Zinc.Tratamentul cu Zinc trebuie asociat cu Vitamina B6, deoarece aceasta sprijină absorbția Zincului. 

   Tratament preventiv:
   În primul rând, evitarea cauzelor producătoare de hipertofie.
   S-a constatat că unele alimente previn sau chiar ameliorează hipertofia de prostată: roșii, castraveți, urzici și în general fructe proaspete și zarzavaturi, nepreparate termic; spanac, broccoli, sfeclă, varză, nuci, usturoi, ciuperci, ceapă verde, hrean, lobodă, mazăre, linte, fasole, știr, salată, semințe de la orice fel de pepeni, ginseng, uleiuri vegetale.Dintre cele enumerate mai sus, unele zarzavaturi, ca mazărea, lintea, fasolea, știrul etc. trebuie preparate termic.Se recomandă însă ca acolo unde se poate, zarzavaturile să se consume în stare proaspătă și nepreparate termic.

Remedii după un atac de apoplexie

   Primul pas, pe lângă medicația și recomandările medicului, este o cură cu vâsc:
   Se beau zilnic timp de 6 săptămâni câte 3 cești, timp de 3 săptămâni câte 2 cești și timp de 2 săptămâni câte o ceașcă cu ceai de vâsc.O linguriță (cu vârf) de vâsc se lasă peste noapte la macerat în 1/4 litru de apă rece, dimineața se încălzește ușor și se strecoară.Pentru a evita ca acest ceai să tot fie reîncalzit pe parcursul zilei, se toarnă într-un termos clătit cu apă fierbinte sau se încălzește în bain-marie.

   Compresele cu bitter suedez pe regiunea occipitală au grijă de irigarea și înviorarea celulelor cerebrale. 

   Noaptea, bolnavul poate sta întins, având sub cap o pernă umplută cu frunze de ferigă uscate, fără tulpini, cu un efect binefăcător.

   Sunatoare, ventrilică, levanțică, roiniță (matacină), rozmarin și salvie se amestecă în părți egale, se opărește o linguriță cu vârf cu 1/4 litru de apă fierbinte și se lasă să stea puțin.Din acest ceai se bea în timpul dimineții și al după-amiezii câte o ceașcă.

   În plus, se fac băi de șezut cu coada-șoricelului și coada-calului cu 100 grame de plante și băi complete de cimbru cu 200 grame de plante la o baie.Pentru băi se lasă plantele în apă peste noapte, se încălzește apoi totul a doua zi și se toarnă în apa de baie.Durata băii: 20 de minute; la baia completă, inima trebuie să stea în afara apei.Apa întrebuințată mai poate fi turnată de 2 ori peste plante și încălzită pentru alte băi.Se folosește săptămânal numai o singură specie de plante pentru băi.

   Partea suferindă a organismului poate fi fricționată cu esențe revigorante de coada-șoricelului, sunătoare, traista-ciobanului sau cimbru.Și frecțiile cu ulei de cimbru și sunătoare făcute pe zonele paralizate, se pot recomanda.
   Se umple o sticlă până la gât cu plante și se toarnă deasupra rachiu natural de fructe sau secară de 38-40%, iar pentru uleiurile de plante, ulei de măsline presate la rece.Pentru ambele amestecuri, sticla trebuie să stea timp de 10 zile în soare.

   Porțiunile paralizate se înviorează cu comprese de frunze calde de tătăneasă.Frunzele sunt opărite, învelite cât sunt calde într-o pânză și aplicate local.

Ulcerul, o afecțiune ce se poate trata

   Simptomele ulcerului gastric sunt: dureri în capul pieptului, însoțite de arsuri retrosternale și de constipație.
   Durerile sunt ritmate de mese, în sensul că apar pe stomacul gol și se calmează după mese.
   Boala se caracterizează prin prezența unei ulcerații pe mucoasa gastrică, care nu are tendință de vindecare, așa cum s-ar întâmpla în altă parte a organismului, și care are o perioadă de evoluție de 3-4 săptămâni.
   Ulcerul gastric se poate complica prin apariția unei hemoragii digestive superioare, hematemeză și melenă, cu perforarea stomacului, caz în care apare o peritonită, o complicație gravă, care, dacă nu este operată în primele 6 ore de la producere, duce la deces.
   Cauza principală a bolii este hiperaciditatea gastrică.
   Stresul și nicotina au efecte nefavorabile.

   Măsuri profilactice și de tratament:
   Se vor evita situațiile stresante.
   Ceaiurile de mușețel, roiniță, mentă și decoctul din semințe de in au efecte benefice.
   Compresele reci sau calde pe regiunea stomacului au un efect binefăcător.
   Se reduce consumul de alcool, cafea și tutun. 
   Se vor lua mesele la ore cât mai regulate. 
   În perioada de criză, se recomandă sucul de cartofi și de varză albă, 500 ml pe zi, timp de cel puțin 21 de zile.
   Cu același efect se poate folosi sucul de lemn dulce și de afine.

 
   Rețete pentru tratarea ulcerului gastric și duodenal, dar și a gastritelor sau colitelor:

   Rețeta numărul 1:
   Compoziție: 60 ml apă, o lingură cu mălai cernut foarte fin, o lingură cu miere de albine, naturală.Se pune apa la fiert într-un ibric, se pune făina de mălai și se freacă la foc mic circa un minut.Se ia de pe foc, se adaugă mierea de albine și se amestecă până ce se obține o pastă perfect omogenă.Se consumă călduță, dimineața, pe stomacul gol.Efectul tratamentului se simte după consumarea a circa 400 grame miere de albine.În timpul tratamentului, nu se consumă băuturi alcoolice. 

   Rețeta numărul 2:
   Se va face următoarea compoziție: 1/4 kg miere de albine, 1/4 l țuică curată de țară fără combinații de drojdie de bere sau marmeladă, 1/4 l ulei de măsline, 1/4 l zeamă de lămâie (obținut dintr-un kilogram de lămâi ținute 5 minute în apă clocotită ca să-și lase zeama, apoi se storc bine și iese din ele 1/4 l zeamă).Toată această compoziție se pune într-o sticlă de culoare închisă, care se agită bine, până devine omogenă.Se bea de trei ori pe zi, înainte de masă, câte un păhărel mic.Înainte de a se consuma, lichidul se agită bine.

Tratamente pentru varice

   Ceaiul de salvie sau păpădie: se consumă 2-3 căni pe zi, după mesele principale.Infuzia se prepară din 2 linguriţe de plantă la 250 ml apă clocotită.

   Se poate face masaj cu suc de lămâie, în fiecare dimineaţă și seară.

   Compresele cu argilă sunt și ele indicate, se pun de două ori pe săptămână, noaptea, de la gleznă până la genunchi.

   Comprese cu varză: zdrobiţi câteva foi de varză și aplicaţii-le pe locurile bolnave.Legaţi frunzele cu bandaj și lăsaţi-le peste noapte.

   În cursul zilei aplicaţi comprese cu oţet de mere, beţi câte 2 linguriţe oţet de mere dizolvat într-un pahar cu apă.

 
   Compresele cât mai fierbinţi, puse pe locul bolnav, cu untdelemn de măsline sau dovleac sunt de mare folos.
 
   Faceţi primăvara, o cură de ceai de păpădie, înainte de a înflori.Se beau două căni pe zi, după mesele principale, preparate din 2 linguriţe de plantă proaspătă, opărite cu 250 ml apă în clocot.
   
   Puteți folosi și comprese cu decoct de flori de fân, rece, (două mâini de fân la un litru de apă).Infuzia se lasă să se răcească, apoi se înmoaie un prosop în această infuzie și se aplică pe locurile afectate.Se folosește acest tratament de două ori pe săptămână.

Câteva informații despre sciatică

   Inflamația nervului sciatic determină această boală.
 
   Durerile se localizează în partea inferioară a spatelui, pe fața posterioară a coapsei și gambei, până la degetul mare al piciorului.
 
   Cauza cea mai frecventă o reprezintă discopatia lombară, fiind favorizată de răceală, diabet și eforturi mari.

   Măsuri profilactice și de tratament:
 
   Căldura locală calmează durerile, de asemenea, băile generale și băile de șezut, cu decoct de urzică sau nămol mineral.

 
   Se recomandă comprese cu flori de fân, spălări cu oțet de mere, băi de picioare, dușuri cu jet pe coapse; cataplasme cu muștar și cu frunze de varză; frecții cu ulei de sunătoare, de lavandă sau de măghiran, ceaiuri de plante: frunze de mesteacăn, ienupăr, coajă de salcie, soc, coada calului.
 
   Se vor consuma în cantități mai mici: carne, alcool, cafea și tutun.
 
   Se va dormi pe o saltea tare, cu genunchii îndoiți.

Despre conjunctivită partea a doua

   Puteți găsi un articol folositor despre conjunctivită, și aici.

   Conjunctivita alergică:
   Conjunctivita alergică poate reprezenta o problemă serioasă în funcție de gravitatea simptomelor și durata bolii.Alergiile sunt în zilele noastre o specialitate a medicinei și a farmacologiei.Ne putem aștepta ca în viitor să apară numeroase noi modalități terapeutice de combatere a alergiilor.Mulți medici au devenit reticenți în folosirea tratamentelor clasice pentru a calma simptomele.Depistarea și desensibilizarea constituie o strategie preventivă.Depistarea permite identificarea alergeniilor în cauză.Se trece apoi la un tratament de desensibilizare pentru a elimina reacția inflamatoare de la originea conjunctivitei alergice.

   În caz de conjunctivită rezultată dintr-un contact fizic cu un iritant, clătiți-vă imediat ochiul cu apă rece timp de 15 minute și mergeți la un control pentru a evita o problemă mai gravă.

   Conjunctivita infecțioasă:
   Conjunctivita infecțioasă este cauzată de o bacterie sau de un virus.Se întâmplă adesea ca mai mulți copii care frecventează aceeași grădiniță sau aceeași școală să fie afectați în același timp, datorită faptului că conjuctivitele de origine bacteriană se transmit ușor.

   Alergiile la polen sau la alte produse alergene atmosferice ne pot provoca o roșeață și o scurgere a ochilor.Cunoscând anotimpul și circumstanțele apariției reacțiilor, puteți să vă dați seama dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră suferiți de conjunctivită fără să o fi avut anterior.Reacțiile alergice care ating adesea membranele ochiului sunt însoțite de mâncărimi puternice, care anunță o infecție.

   Conjunctivita apărută din cauza expunerii la iritanți puternici:
   Atunci când produse chimice au fost introduse in ochi trebuie actionat fara intirziere.Dar accidentele pot fi evitate, astfel că produsele chimice toxice, ca detergenții casnici, amoniacul, combustibilii, trebuie depozitate în locuri speciale și încuiate.

   În anumite profesii și îndeletniciri casnice, ochii ne sunt expuși la iritanți pentru perioade mai lungi sau mai scurte, acești iritanți pot provoca conjunctivită.Încercați să reduceți aceste expuneri.

   Adoptarea măsurilor de prevenire, respectarea măsurilor elementare de igienă elementară și evitarea contactului cu persoana bolnavă contribuie la împiedicarea conjunctivitei de a deveni amenințare serioasă a vederii.

Toxiinfecțiile alimentare

   Infecțiile alimentare sunt provocate cu precădere de o bacterie care se găsește în apa potabilă murdară, nepurificată și nefiltrată.Tipurile de manifestare a unei infecții alimentare constau în gastroenterită, febră tifoidă, hepatita tip A.

   Toxiinfecțiile alimentare sunt rezultatul creșterii numărului de bacterii pe de o parte, iar pe de alta de secreția toxinelor.Acestea sunt cauzate în general de Salmonella, germen foarte răspândit mai ales prin contactul cu cineva care nu are mâinile spălate.Fie că luăm masa la restaurant sau acasă, toxiinfecțiile alimentare pot apărea deseori.

   Intoxicațiile alimentare se datorează mai ales consumului de alimente contaminate în primul rînd cu bacterii și în special cu virusul hepatitei A.Modul de prevenire a acestora îl reprezintă aplicarea normelor de igienă elementară.Pentru a le cauza nu e nevoie decât să nu respectăm condițiile de preparare a produselor alimentare, să nu ne spălăm pe mâini, să folosim ustensile ruginite și nedezinfectate, să pregătim mâncarea în vase sau pe suprafețe murdare. 

   Infecțiile alimentare sunt provocate de microorganismele care se găsesc pe produsele alimentare depozitate în condiții improprii.
   Ambalarea, trasportarea și prezentarea spre vânzare a oricărui produs alimentar trebuie să respecte cele mai stricte norme igienico-sanitare.Prezența microorganismelor trebuie să fie monitorizată cu precizie, pentru ca încărcătura microbiană să fie cât mai diminuată. 
   Riscurile la care se expune consumatorul variază în funcție de germeni, de nivelul de contaminare, de vârstă și de gradul de imunitate a organismului.
   În cazul intoxicațiilor alimentare, problemele digestive sunt provocate de toxinele bacteriene.
   Atunci când alimente ca produsele de patiserie sau carmangerie sunt expuse într-un mediu deschis, la temperatura camerei și lipsite de ambalaj, contaminarea apare imediat.
   Germenii provin fie de la insecte, fie de la mâinile nespălate ale vânzătorului care încasează banii și apoi servește produsul fără a folosi mănuși, fie de la un cumpărător răcit care strănută tocmai în fața vitrinei unde se vând produsele. 
   Nu fructele și legumele sunt cele mai vizate.Acestea nu reprezintă decât 2% din totalul produselor alimentare cu un grad înalt de toxiinfecție.Fructele și legumele sunt consumate crude sau fierte ori folosite ca ornament.Calitatea lor microbiologică trebuie să fie ireproșabilă atât din punctul de vedere al producătorului, cât și al consumatorului.În ceea ce privește fructele și legumele semnele alterării sunt ușor de observat: gustul devine amărui sau excesiv de dulce, parfumul capătă iz de mucegai, textura și structura se schimbă.
   Prima manifestare a bolii este banala criză de ficat.De cele mai multe ori criza este puternică și numai așa bolnavul se decide să apeleze la ajutorul medicului.

   Metode de prevenire:
   Se spală mâinile înainte de a lua masa, înainte de a prepara ceva de mâncare, după pregătirea alimentelor, după ce ați mers la baie.
   Daca aveți vreo rană deschisă la mână, atunci când sunteți la bucătărie puneți un plasture pentru a evita contactul direct cu produsul alimentar.
   Nu strănutați, nu căscați și nu suflați nasul deasupra unei porții de mâncare.
   Nu vă treceți mâna prin păr, nu vă scărpinați pe gât sau la nas și apoi să băgați un deget în sos ca să vedeți dacă mai trebuie sare sau nu.
   Înainte de a sparge un ou sau de a curăța un cartof, spălați coaja.Aceasta conține mulți microbi.
   Spălați bine fructele și legumele înainte de a le consuma.
   Evitați să mâncați fructe lovite sau legume veștede și stricate.
   Verificați termenul de garanție și calitatea conservelor și ale semipreparatelor.
   Conservați produsele perisabile la rece.
   Pentru a elimina orice sursă de germeni și praful, spălați vesela și tacâmurile și curățați masa înainte și după ce ați preparat ceva.
   Interziceți animalelor de casă accesul în bucătărie în timp ce gătiți.

   În ceea ce privește vectorul alimentar, capacitatea de multiplicare a germenilor variază în funcție de: conținutul de apă din alimente, de oxigen (unele bacterii au nevoie de oxigen pentru a se dezvolta, altele nu) și de temperatură.Multiplicarea bacteriilor se produce în condiții de temperatură între 4 și 6 grade Celsius.Procesul de multiplicare crește vara, când se ajunge la 37 de grade Celsius și scade iarna, când se înregistrează 0-5 grade.Procesul încetează la minus 18 grade Celsius.
   Bacteriile sunt distruse atunci când sunt supuse unui mediu extrem de cald, de peste 65 de grade Celsius.Bacteriile au capacitatea de a aștepta momentul prielnic pentru a se dezvolta.În cazul în care nu sunt distruse, ele se pot închide într-un înveliș protector, urmând a-și reîncepe activitatea atunci când mediul le oferă condiții propice.

Despre conjunctivită

   Conjunctivita este inflamarea conjunctivei, membrană care acoperă albul ochiului.Atunci când ea este iritată, vasele care o parcurg se dilată și ochiul devine roșu.
   Conjunctivita poate avea diverse cauze.Cel mai adesea, ea este de origine infecțioasă, dar poate fi cauzată și de iritanții prezenți în atmosferă.Conjunctivita infecțioasă, fie că este virală sau bacteriană, poate fi contagioasă.Trebuie evitat deci orice contact cu lacrimile persoanei infectate, având grijă să nu se folosească aceleași batiste.Pentru persoana bolnavă este importantă spălarea pe mâini după fiecare contact cu ochii.

   Tipuri de conjunctivită:
   Se poate recunoaște conjunctivita prin înroșirea albului ochiului și a părții interne a pleoapelor.
   În privința bolii se cunosc patru cauze principale: infecție bacteriană, virală, alergică și expunerea la un produs chimic.
   În general, înroșirea este caracteristica cea mai importantă a unei inflamații, dar acest simptom nu ne poate spune cu exactitate care este boala ce-i determină apariția.
   Atunci când conjunctivita este rezultatul unei infecții bacteriene, pot fi implicate chiar mai multe bacterii, mucoasa care acoperă și protejează globul ocular, dar și partea internă a pleoapelor produc o secreție purulentă (conținând puroi), lipicioasă și gălbuie, care câteodată lipește genele între ele în timpul somnului.Chiar dacă produce această lipire sau nu, în ambele cazuri este vorba despre o afecțiune contagioasă, care rareori produce și alte complicații mai grave, dar care trebuie văzută neapărat de un medic.  
   Numele bolii conjunctivită vine de la conjunctivă, adică de la țesutul protector care înconjoară ochiul și care, afectat de această boală, devine roșu și inflamat.
   Tratamentul depinde de cauza reacției inflamatoare.  

   Simptomele conjunctivitei sunt de regulă foarte evidente: roșeață, iritarea ochiului, senzație de usturime sau de particule de nisip în ochi, secreții ale ochilor dimineața la trezire, scurgeri simple sau purulente.
   Mai multe boli oculare au simptome care permit confundarea lor cu conjunctivita, de aceea este bine de făcut un examen oftalmologic, mai ales dacă se manifestă durere, vedere încețoșată sau hipersensibilitate la lumină, căci acestea nu sunt simptome legate în mod normal de conjunctivită.
   Infectarea sau iritarea conjunctivei este o problemă curentă, provocată cel mai adesea de o infecție bacteriană sau virală, o alergie sau de introducerea accidentală a unui produs chimic în ochi.
   În cazul în care ea este contagioasă, trebuie accentuate măsurile de igienă pentru a-i evita răspândirea, iar contactele cu persoana bolnavă se vor limita, recomandându-se ca acesta din urmă să stea acasă pentru un timp.

   Conjunctivita de origine virală:
   Atât timp cât nu există un tratament eficace al conjunctivitei virale, antibioticele nu sunt indicate, ea netrebuind să fie tratată cu acestea sau alte medicamente antimicrobiene.
   Destul de des, copiilor care suferă o conjunctivită le sunt administrate din greșeală antibiotice, iar starea lor nu se ameliorează, ele putând provoca o reacție alergică de hipersensibilitate care crește iritarea.Rezultatul: conjunctivita se agravează. 

   Conjunctivita de origine bacteriană:
   Tratamentul conjunctivitei de origine bacteriană la sugari și la copii are ca obiectiv prevenirea complicațiilor, adică răspândirea infecției în interiorul ochiului, în urechea internă și faringe (cavitatea care face legătura dintre gură și esofag și comunică cu fosele nazale).Consultați-vă medicul sau oftalmologul atunci când apare conjunctivita de origine bacteriană pentru ca ea să fie tratată cât mai repede posibil.
   Folosirea unui antibiotic pentru acest tip de conjunctivită permite eliminarea riscului  de contagiere după numai o zi de tratament.
   Mulți oameni sunt încrezători în ierburile medicinale și în medicina naturistă.Atunci când virusul nu răspunde la antibiotice, medicina naturistă este un tratament eficace.Un exemplu de plantă adesea folosită este aloe.Extractele din aloe sunt liniștitoare și se pare că au un oarecare efect antimicrobian.

Menopauza și fitoterapia partea a doua

   De reținut:
   Terapiile cele mai populare în menopauză, includ fitoestrogenii, cremele cu progesteron, cremele pe bază de ignamă sălbatică și remediile pe bază de ierburi. 

   Cremele pe baza de ignamă sălbatică:
   Orice cremă sau preparat despre care se spune că ar conține progesteron este o posibilă risipă de bani pentru că orice produs care conține progesteron este disponibil în general pe rețetă.
   Substanța numită diosgenin, un compus asemănător estrogenului, se găsește în ignamele sălbatice și din acest compus este sintetizat progesteronul din creme, supozitoare și pilule contraceptive, ca și estrogenul și testosteronul.
   Totuși, acest lucru nu înseamnă că aceste creme au un efect de creștere a progesteronului, deoarece diosgeninul este schimbat din punct de vedere chimic în laborator pentru a produce progesteron, iar corpul omenesc nu posedă enzime ca să facă acest lucru.
   Nu este dovedit clinic faptul că ignamele sălbatice pot ameliora simptomele menopauzei.

   Câteva informații generale despre menopauză puteți citi și aici.

   Remediile pe bază de ierburi:
   Unele plante ca ginsengul și unicornul fals, sunt considerate ca și remedii pentru simptomele menopauzei ca și fitoestrogenii, acționînd în locurile receptoare de estrogen.
   După menopauză, glandele suprarenale devin principalul producător de estrogen astfel încât ierburi ca lemnul dulce și sarsaparila sunt folosite pentru controlarea glandelor suprarenale.
   Încă nu s-au făcut cercetări asupra eficienței preparatelor pe bază de plante în tratarea menopauzei.
   Ierburile pot avea același efect ca și produsele farmaceutice și ar trebui tratate cu respect și atenție.
   Este de preferat să consultați un specialist în plante medicinale dacă doriți să folosiți terapiile complementare. 

   Progesteronul si terapia de înlocuire a hormonilor:
   Unele femei folosesc terapia combinată de înlocuire a hormonilor: estrogen + progesteron, acestea substituie cremele cu progesteron.
   Acest lucru mărește riscul apariției cancerului de uter din cauza absorbției slabe de progesteron prin piele.
   Cercetătorii au stabilit că toate cremele cu progesteron nu măresc nivelul progesteronului din sânge destul și nu protejează endometriul.

Tinctura de propolis și la ce o folosim

   Băutura cu propolis:
   Se recomandă mai mult din cauza influenței sale pozitive în prevenirea bolilor în sezonul rece.
   Se rade propolis solid, circa 15-20 grame și se introduce într-un litru de pălincă de bună calitate.După ce se astupă, soluția se agită de mai multe ori.Peste câteva săptămâni, se obține o băutură amăruie.Se bea un păhărel, înainte de culcare. 

   Tinctura de propolis:
   Preparare: la 200 ml alcool de 80-86 de grade, se adaugă 20 grame propolis întărit, ținut în frigider.Alcoolul amestecat cu propolis se introduce într-un vas, se încălzește la și se amestecă bine.Această procedură se repetă într-o săptămână de 6-7 ori.După aceea, se lasă să se așeze, apoi se toarnă, cu grijă, lichidul curat într-o sticlă închisă la culoare.

   Nu se recomandă în cazul persoanelor alergice, iar cei care sunt sensibili la propolis nu ar trebui să utilizeze această tinctură. 

   Tinctura se poate folosi în mai multe afecțiuni:

   În cazul ulcerului de stomac sau enterite, 40 picături de tinctură puse în 100 ml lapte cald.Se bea pe stomacul gol. 

   Se recomandă la inflamarea prostatei, zilnic 30 de picături. 

   Tinctura se folosește și în cazul arsurilor de gradul 1.Rana trebuie unsă de mai multe ori cu tinctură.În aceste cazuri, nu se formează vezicule. 

   La hipertensiune, zilnic 30 de picături până la vindecare.

   În caz de dureri dentare, se pune o bucată de vată îmbibată cu tinctură pe locul dureros.Propolisul curat, pus pe gingia dureroasă sau pe măseaua cariată, alină durerea și împiedică infecția. 

   La inflamarea rinichilor și ficatului, de două ori pe zi, câte 40 de picături puse într-un pahar de 100 ml apă caldă. 

   Tinctura se poate folosi și în cazurile în care medicamentele făcute din plante sau din materiale sintetice nu dau rezultate.Se repetă până la vindecare. 

   La afecțiunile pielii, dacă pacientul suportă alcoolul, locurile bolnave sunt frecate cu tinctură.Afecțiunile dispar repede (în cazul în care alcoolul nu este suportat, propolisul trebuie amestecat într-o cremă). 

   Tinctura se poate folosi în cazul rănilor vechi.Rana trebuie spălată cu extracție de lipan, apoi se unge de mai multe ori cu tinctură de propolis.După o perioadă scurtă, edemele și durerile dispar. 

   La angină, faringite, gripe sau pentru evitarea unor complicații, zilnic, de două ori pe zi câte 40 de picături puse în 200 ml apă caldă și zilnic de mai multe ori gargară.

   În caz de dureri de stomac, se recomandă 100 ml de apă cu 50 picături de tinctură.Compoziția este recomandată și în cazul parazitozelor intestinale, zilnic de două ori, pe stomacul gol.

   În cazul TBC-ului pulmonar, se folosesc de trei ori pe zi câte 30 de picături și, săptămânal, de două ori, se fac inhalații.Cu ocazia inhalației, la 1/4 litru de apă fierbinte se adaugă 100 picături de tinctură. 

   În caz de boli micotice între degete, locurile bolnave sunt unse cu tinctură.

   Bătăturile și cheratitele sunt tratate în felul următor: dacă este posibil, înainte de culcare se îmbibă o bucată de vată în tinctură de propolis și se așează pe locul dureros.Ziua, se poate folosi alifia de propolis (atenție, cheratitele rămân încă dureroase zile întregi).

   O persoană mahmură poate lua 100 ml apă rece, cu 50 picături de tinctură.

Menopauza și fitoterapia

   Menopauza intervine când femeia nu mai produce ovule, ovarele ei nu mai produc estrogen, hormonul sexual femeiesc, iar menstruația nu mai are loc.Acesta este sfârșitul perioadei reproductive a femeii, un fapt natural, exact cum prima menstruație a marcat începutul acestei perioade.
   O dată cu pierderea estrogenului apar și unele simptome specifice menopauzei care sunt destul de greu de suportat, cum ar fi uscarea vaginului, bufeuri de căldură și transpirații nocturne, ca de altfel și multe simptome de natură psihologică.
   Menopauza este un risc și din cauza apariției unor boli ca osteoporoza și boli cardiovasculare specifice acestei perioade. 

   Cât de eficace este terapia de înlocuire a hormonilor?
   Unele femei folosesc terapia de înlocuire a hormonilor, o combinație de hormoni care ameliorează simptomele menopauzei și reduc riscul apariției bolilor specifice.Totuși, unele femei preferă să încerce terapii complementare pentru a ameliora efectele menopauzei.

 
   Terapiile alternative sunt cele mai populare:
   Unele din cele mai populare terapii alternative includ: fitoestrogenul, cremele cu progesteron, cremele pe bază de ignamă sălbatică și remedii pe bază de ierburi.

   Fitoestrogenul este un compus pe bază de plante care are aceeași compoziție chimică cu estrogenul, hormonul sexual feminin, dar cu o putere mai mică decât acesta.El acționează în toate locurile de receptare a estrogenului din corpul femeii moderând simptomele menopauzei.
   Există trei tipuri de fitoestrogeni care se găsesc în următoarele alimente:
   Izoflavone, surse: produsele de soia și linte.
   Lignane, surse: fructe, legume, semințe de in.
   Cumestane, surse: semințe încolțite ca alfalfa.
   Creme cu progesteron, progesteronul fiind tot un hormon sexual feminin care dispare și el după menopauză.
   Se spune că simptomele menopauzei sunt datorate nivelului de estrogen în scădere, dar de fapt un dezechilibru dintre nivelul de progesteron și cel de estrogen cauzează aceste simptome.Tratamentul cu creme cu progesteron sau supozitoare nu este dovedit clinic că ar ameliora simptomele menopauzei sau ar reduce riscul apariției osteoporozei.Principalul scop al progesteronului este acela de a proteja uterul femeilor care folosesc estrogenul.

Cum tratăm edemele?

   Se iau 2 lingurițe pline de rădăcini mărunțite de osul-iepurelui la o ceașcă cu apă și se lasă peste noapte la rece.
   A doua zi dimineață, maceratul se încâlzește ușor și se filtrează.
   Această ceașcă se bea repartizată 1/2 oră înainte și 1/2 oră după micul dejun.

   O a doua posibilitate de a face edemele să se retragă se realizează prin scoarța trunchiului de soc sau a crengilor de soc.
   La o ceașcă se ia o linguriță rasă de scoarță de soc (întrucât cantitățile mai mari declanșează diaree sau vărsături, trebuie dozat foarte slab) și se lasă peste noapte la rece la macerat.
   Această ceașcă cu scoarță de soc macerată poate fi subțiată cu încă 1/2 ceașcă cu apă.
   Se bea câte 1/2 ceașcă ușor încălzită după fiecare din cele 3 mese principale.

Faringita

   Boala se datorează unei răceli, unei alergii sau se produce prin iritarea faringelui cu fum, produse chimice sau alcool.

   Bolnavul are dureri de cap și uneori febră.

   Faringita se manifestă cu dureri în gât, accentuate la deglutiție, faringele fiind roșu și acoperit cu mucozități și puroi. 

   Masuri profilactice și de tratament:

   Primele măsuri constau în aplicarea de căldură pe gât. 

 
   Compresele calde pe gât pot fi cu oțet, cu argilă sau infuzie de salvie. 


   Băile progresive la picioare, băile generale cu oțet de fructe și gargara cu infuzie de mușețel, mentă, salvie sau cu apă sărată, au un rol benefic.

   Se vor consuma numai alimente lichide sau pasate, iar hidratarea este foarte importantă.
 
   Dacă temperatura este prea ridicată, repausul la pat este obligatoriu. 

   Se masează gâtul cu ulei esențial, se va evita fumatul activ sau pasiv, iar aerul din cameră trebuie să fie umezit cu ajutorul umidificatorului.

   De asemenea, se pot face împachetări cu ulei de lavandă sau ulei de eucalipt.

Cură rapidă cu struguri

   Strugurii sunt dulci ca mierea și parfumați, plesnesc de vitamine și minerale, ne curăță de toxine, reglează metabolismul, ne întăresc sistemul cardiovascular.
 
   Cura cu struguri curăță tenul și pielea, combate acneea, vindecă dermatozele, pune pe fugă kilogramele de prisos.
 
   Se începe întotdeauna cu o perioadă "de încălzire" care durează trei zile, în care se consumă progresiv: o jumătate de kilogram de struguri în prima zi, un kilogram a doua zi, ajungându-se până la 1,5 kg în cea de a treia zi.
 
   După aceste zile în care se obișnuiește digestia și metabolismul cu strugurii, urmează 5 zile, chiar și 10, în care se consumă numai și numai struguri, ca atare sau sub formă de suc.
 
   Se consumă în fiecare zi minimum 1,5 kg de struguri ori 1-2 litri de suc proaspăt, cantitatea maximă fiind de 3-4 kg de struguri ori 2-4 litri de suc, zilnic.
 
   După ultima zi în care se consumă numai struguri, organismul trebuie reobișnuit gradat cu alimentele normale, consumând mai întâi infuzii îndulcite cu miere și alimente ușoare (supe de legume calde, cartofi fierți), ajungând în 3-4 zile la o alimentație normală.

 
   Recomandări în timpul curei: pentru a ține cu succes cura, este necesar în primul rând ca întotdeauna să existe provizii de struguri. 
   Strugurii trebuie să fie dulci, bine copți, proaspeți (să nu fi intrat în fermentație sau să se fi deshidratat la soare) și parfumați.
 
   Singurul supliment care se permite pe parcursul curei sunt ceaiurile calde, neîndulcite, de chimen, mentă piperată ori cimbrișor, pentru a vă încălzi corpul și pentru a combate eventuala diaree sau crampele abdominale.
 
   Efecte: această cură este o veritabilă mătură pentru organism, care ne curăță de toxine, elimină prompt obezitatea, reglează metabolismul, întărește sistemul cardiovascular.
 
   Cura cu struguri curăță și înfrumusețează tenul și pielea, combate acneea, erupțiile cutanate, ajută la vindecarea dermatozelor rebele la alte forme de tratament.
 
   În urma proceselor de dezintoxicare declanșate prin aceasta cură, pielea devine strălucitoare și catifelată, surplusurile de greutate sunt cu ușurință eliminate.