Se afișează postările cu eticheta carenta de magneziu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta carenta de magneziu. Afișați toate postările

marți, 13 septembrie 2016

Magneziu, zinc, seleniu

   Magneziul, element cu acțiune antioxidantă:
   Magneziul joacă un rol important în coagularea sângelui.
   Este recunoscut pentru acțiunea sa antioxidantă și este necesar pentru o bună digestie și asimilare a hranei.
   Îmbunătățește reflexele musculare, ajută la eliminrea oboselii și stimulează memoria.
   Necesarul zilnic de magneziu este de circa 5 mg.
 

   Surse naturale:
Magneziul se găsește în legumele de culoare verde, nuci, mazăre, cereale, fructe uscate.
 

   Afecțiuni datorate carenței:
Lipsa de magneziu generează ataxie (incapacitatea de a coordona mișcările). 




   Zincul, oligoelementul cel mai util:
   Zincul îndeplinește rolul unui adevărat agent de circulație, dirijând desfășurarea proceselor fiziologice și întreținerea sistemelor enzimatice și celulare.
   Este esențial pentru sinteza proteinelor.
   Exercită un efect de normalizare a activității prostatei și deține un rol important în dezvoltarea organelor de reproducere.
   Împreună cu seleniul, zincul este elementul antioxidant cel mai activ.
   Necesarul zilnic este de 15 mg, fiind ceva mai mare la femeile ce alăptează.
 

   Surse naturale:
   Zincul se găsește în carnea de vită (150 grame carne de vită asigură necesarul zilnic de zinc), alimente de origine marină (stridii în special), drojdie de bere, ouă, germeni de grâu.
 

   Afecțiuni datorate carenței:
   Carența de zinc generează hipertrofia prostatei, ateroscleroză, îmbătrânirea precoce (persoanele de peste 60 de ani manifestă carență de zinc, ceea ce nu poate fi decât un prejudiciu).

   Seleniul, un oligoelement la modă:
   Seleniul și vitamina E acționează sinergetic, fiind recunoscute, împreună cu zincul, pentru acțiunea lor antioxidantă.
   Seleniul încetinește îmbătrânirea, mărind rezistența țesuturilor la oxidare, și previne cancerul.
   Necesarul zilnic este de 50-100 mcg (fiind mai mare la bărbați și la femeile care alăptează: respectiv 70 mcg și 75 mcg).
   Aproape jumătate din cantitatea de seleniu din organismul masculin este concentrată în testicule și în porțiunile de canale seminale adiacente prostatei.
 

   Surse naturale:
   Seleniul se găsește în carnea de vită, fasole uscată, pește, ouă, varză.
   Suplimentele de seleniu (asociate cu zincul, vitamina E, vitamina C) sunt recomandate în special persoanelor în vârstă, care sunt mai fragile.

marți, 8 martie 2016

Cât de important este magneziul?

   Necesarul de magneziu și frecvența deficitului magnezic:
   Carența de magneziu atrage după sine numeroase tulburări.
   Formele cele mai bine cunoscute ale deficitului de magneziu sunt reprezentate de spasmofilie, accidente cardiovasculare și tromboze.
   Aportul insuficient de magneziu în organism este legat de modul de viață și de obiceiurile alimentare, traduse prin alimentația modernă de tip snack, în detrimentul alimentației tradiționale variate.
   Organismul uman are nevoie de circa 250 până la 350 mg de magneziu pe zi (5-6 mg/kg).


   Magneziul constituie un element de importanță majoră în biologia umană.
   Corpul uman conține aproximativ 21 grame de magneziu.
   Mai mult de 2/3 din cantitatea de magneziu conținută în corpul uman se situează în oase, sectorul extracelular reprezentând doar 1% din cantitatea de magneziu existentă în corpul nostru. 


   Surse naturale de magneziu și indicații:
   Magneziul se găsește în cereale (grâu, orz, porumb), legume de culoare verde închis, cartofi, sfeclă roșie, polen, precum și fructe: banane, smochine, curmale, migdale, nuci.
   Magneziul este indicat în tulburări digestive, afecțiuni respiratorii, hepato-biliare, astenii, artroză, gută, cancer.




   Importanța magneziului în organism:
   Magneziul este necesar pentru metabolizarea vitaminei C, a calciului, fosforului, sodiului și potasiului.
   Este esențial pentru buna funcționare a mușchilor și nervilor.
   Absorbția intestinală depinde, înainte de toate, de cantitatea de magneziu ingerată.
   Magneziul împiedică formarea depunerilor de calciu, a calculilor renali și biliari.
   El constituie un factor de creștere, un tonic general, un regenerator celular, un echilibrant psihic, un drenor hepatic.
   Contribuie la menținerea unui sistem cardiovascular sănătos și previne atacurile de inimă.
   Are acțiune antidepresivă, fiind cunoscut și ca mineral antistres.
   În combinație cu calciul, magneziul acționează ca un tranchilizant natural.
   Sporește reacțiile de apărare ale organismului și luptă împotriva bătrâneții.


   Consecințele deficitului de magneziu și bătrânețea:
   Bătrânețea reprezintă unul dintre factorii de risc în privința deficitului de magneziu.
   Modificările fiziologice caracteristice îmbătrânirii, precum și modificarea regimului de viață contribuie la modificarea conținutului de magneziu.
   Deficitul secundar de magneziu se poate observa în cazul unor maladii sau tratamente cum ar fi diabetul nondependent de insulină sau administrarea de diuretice.
   În cazul persoanelor în vârstă, carența de magneziu poate genera excitabilitate neuromusculară, modificări ale metabolismului fosfocalcic sau deficit potasic.
   Literatura de specialitate specifică faptul că deficitul de magneziu contribuie la procesul de îmbătrânire și la vulnerabilitatea față de maladiile legate de acest proces. 

miercuri, 19 august 2015

Importanța magneziului

   Am tot citit multe articole cu și despre magneziu și mereu ascultăm despre cât este de important.Dar concret, cum ne afectează lipsa de magneziu?

   Magneziul constituie un element de importanță majoră în biologia umană.Corpul uman conține aproximativ 21 g de magneziu.Mai mult de 2/3 din cantitatea de magneziu conținută în corpul uman se situează în oase, sectorul extracelular reprezentând doar 1% din cantitatea de magneziu existentă în corpul nostru.
 

   Magneziul este necesar pentru metabolizarea vitaminei C, a calciului, fosforului, sodiului și potasiului.  
   Este esențial pentru buna funcționare a mușchilor și nervilor. 
   Absorbția intestinală depinde, înainte de toate, de cantitatea de magneziu ingerată.
   Magneziul împiedică formarea depunerilor de calciu, a calculilor renali și biliari.  
   El constituie un factor de creștere, un tonic general, un regenerator celular, un echilibrant psihic un drenor hepatic.  
   Contribuie la menținerea unui sistem cardiovascular sănătos și previne atacurile de inimă.  
   Are acțiune antidepresivă, fiind cunoscut și ca mineral antistres.
   În combinație cu calciul, magneziul acționează ca un tranchilizant natural.
   Sporește reacțiile de apărare ale organismului și luptă împotriva bătrâneții. 



 

   Necesarul de magneziu și frecvența deficitului magnezic:
   Carența de magneziu atrage după sine numeroase tulburări.Formele cele mai bine cunoscute ale deficitului de magneziu sunt reprezentate de spasmofilie, accidente cardiovasculare și tromboze.Aportul insuficient de magneziu în organism este legat de modul de viață și de obiceiurile alimentare, traduse prin alimentația modernă de tip snack, în detrimentul alimentației tradiționale variate.Organismul uman are nevoie de circa 250 până la 350 mg de magneziu pe zi (5-6 mg/kg).
 

   Surse naturale de magneziu și indicații:
   Magneziul se găsește în cereale (grâu, orz, porumb), legume de culoare verde închis, cartofi, sfeclă roșie, polen, precum și fructe: banane, smochine, curmale, migdale, nuci.
   Magneziul este indicat în tulburări digestive, afecțiuni respiratorii, hepato-biliare, astenii, artroză, gută, cancer.


   Consecințele deficitului de magneziu și bătrânețea:
   Bătrânețea reprezintă unul dintre factorii de risc în privința deficitului de magneziu.Modificările fiziologice caracteristice îmbătrânirii, precum și modificarea regimului de viață contribuie la modificarea conținutului de magneziu.
   Deficitul secundar de magneziu se poate observa în cazul unor maladii sau tratamente cum ar fi diabetul nondependent de insulină sau administrarea de diuretice.
   În cazul persoanelor în vârstă, carența de magneziu poate genera excitabilitate neuromusculară, modificări ale metabolismului fosfocalcic sau deficit potasic.
   Literatura de specialitate specifică faptul că deficitul de magneziu contribuie la procesul de îmbătrânire și la vulnerabilitatea față de maladiile legate de acest proces. 

ShareThis