joi, 30 iunie 2016

Tutunul, viciul care ucide partea a doua

   O primă parte a acestui articol o găsiți aici, unde vă sunt prezentate riscurile fumatului și bolile la care vă expuneți.
   Astăzi, vom dezvolta ideea de a vă lăsa de fumat, cum puteți face asta și ce produse vă pot fi de un real ajutor.
   Desigur, totul pornește de la dvs și este nevoie de multă voință și determinare.


   Câteva metode antifumat:
   Există gumă de mestecat sau un tip special de plasture, cu nicotină, care nu înnegrește dinții și nu atacă plămânii și degetele.
   Ambele produse pot fi procurate de la farmacie, fără prescripție medicală, însă ar fi indicat să mergeți la medic înainte de a apela la produsele menționate.Asta deoarece puteți avea diferite alergii de care să nu știți.
   În afară de aceste două produse, mai există și tinctura de pedicuță, care se găsește gata preparată în magazinele și farmaciile naturiste.
   Deși sunt un instrument util celui care vrea să scape de țigări, aceste produse nu va asigura automat succesul.Mai întâi de toate trebuie să fiți conștienți de efectele nocive ale tutunului și să doriți cu adevărat să renunțați la el.De aceea, în cazul fumătorilor înrăiți este necesară așa-numita terapie comportamentală.


   Specialiștii spun că fumatul este un comportament însușit, format în anumite situații: stres, petreceri, abaterea gândurilor, plăcere.De multe ori, în timp, gestul în sine devine un automatism.
   Fumătorii împătimiți își aprind imediat o țigară, indiferent că așteaptă într-o stație, șofează, vorbesc la telefon sau sunt ocupați cu altceva.
   Primul pas spre dezvățare este conștientizarea (de către fumător) a situațiilor în care fumează excesiv.Aceasta se poate face cu ajutorul unui carnețel în care își notează zilnic câte țigări a fumat și în ce situație anume.Urmează apoi reducerea lor treptată, printr-un program conștient.




   Plasturele cu nicotină:
   Înlocuiește, de fapt, în organism nicotina din țigări.
   Când vă lăsați de fumat, cantitatea nicotinei din sânge scade treptat, ceea ce poate produce simptome de dezintoxicare, adică lipsă de concentrare, depresii sau senzație de greață.Plasturele le mai atenuează, dar nu trebuie ținut pe piele mai mult de 12 ore, deoarece poate provoca insomnii.
   Plasturii sunt de intensitate diferită.Folosind de la săptămână la săptămână plasturi cu intensitate mai redusă, organismul se obișnuiește încet și fără simptome de dezintoxicare cu viața fără nicotină.Dar este nevoie și de o susținere, căci altfel efectul plasturelui este mic.


   Guma de mestecat cu nicotină:
   Dacă vă decideți să folosiți guma de mestecat pe bază de nicotină, ar fi cazul să știți să o folosiți corect: mestecați-o încet, până ce gustul devine puternic.Așezați-o apoi între obraz și dinți, până când își pierde aroma cu totul.De-abia de-acum încolo începeți să o mestecați din nou.În tot acest timp evitați băuturile cafeinizate sau băuturile acide: sucul de portocale, de exemplu.
   Dar, guma de mestecat cu nicotină nu este prea eficientă, deoarece  pușeul de nicotină pe care-l administrează organismului este de scurtă durată, la fel ca o țigară.


   Tinctura de pedicuță:
   Are o acțiune amplă de dezintoxicare și de eliminare a tulburărilor care apar după renunțarea la nicotină (tremurături ale membrelor, nervozitate, apetit alimentar excesiv, probleme circulatorii etc.).Se iau 30 de picături în puțină apă, de 5-6 ori pe zi (de regulă o dată la 2-3 ore), vreme de două săptămâni, dupa ce v-ați hotărât să vă lăsați de fumat.Apoi, frecvența administrării se reduce: în săptămânile trei și patru după ce v-ați lăsat de fumat se iau 30 de picături de patru-cinci ori pe zi, pentru a ajunge la 50 de picături în luna a doua și a treia după ce v-ați lăsat de fumat.
   La mulți oameni, vreme de o oră-două după administrarea pedicuței, apare o intoleranță la tutun.

miercuri, 29 iunie 2016

Tutunul, viciul care ucide

   Un obicei care aduce  moartea:
   Este ușor să te apuci de fumat, dar este foarte greu să te lași.Tutunul creează  dependență, nu numai fizică, ci mai ales psihologică.
   Majoritatea fumătorilor mărturisesc că le-ar fi aproape imposibil să renunțe la țigări, din cauză că s-au obișnuit cu gestul de a ține țigara în mână.Mulți oameni fumează din plictiseală sau din lipsă de ocupație, alții, dimpotrivă, deoarece au prea mult de lucru.Cert este că milioane de oameni fumează miliarde de țigări pe zi.
   Cifrele relevă o situație șocantă la scară mondială: în 2001, tumorile maligne cauzate de tutun, au constituit originea a 12% din cele 56 milioane de decese înregistrate în lume, cancerul atacând atât țările industrializate, cât și cele în curs de dezvoltare.
   Incidența cancerului provocat de fumat în lume ar putea crește cu 50%, atingând cifra de 15 milioane anual până în anul 2020. 


   Consumul de tutun rămâne cel mai mare risc evitabil de cancer:
   În lume, în secolul XX, circa 100 milioane de persoane au decedat din cauza maladiilor determinate de tabagism (cancer, pneumopatii cronice, maladii cardiovasculare, accidente cerebrovasculare).Jumătate din fumătorii înrăiți mor din cauza acestui viciu.Un sfert din fumători mor prematur (între 35 și 69 de ani).


   La bărbați fumatul induce impotență:
   La bărbați, riscul crește o dată cu înaintarea în vârstă.Cu cât fumează mai pe săturate, cu atât vor avea probeleme mai grave.




   Tutunul este un drog și fumatul este o modă:
   Tinerii fumează pentru a părea grozavi în ochii prietenilor, iar cei în floarea vârstei fumează pentru că țigara le reduce considerabil stresul, cel puțin așa susțin ei.De fapt, tutunul este un drog, nicotina fiind în fruntea listei stupefiantelor care ucid cel mai repede.
   Nicotina creează dependență și distruge, cu timpul, plămânii, dinții și pielea.
   Majoritatea asociază efectele nocive ale fumatului cu teribilul cancer la plămâni.Însă aproape nimeni nu se gândește la alte forme de cancer, respectiv cancerul la gât, buze sau stomac.Acestea sunt doar câteva dintre efectele fumatului, la care se poate renunța, cu puțină voință.


   Femeile fumătoare rămân greu însărcinate:
   La femei, nicotina se manifestă în forme mai grave: femeilor fumătoare le trebuie mai mult timp ca să rămână însărcinate, iar copiii lor au mai multe șanse de a naște cu anomalii. 


   Copiii fumătorilor se îmbolnăvesc mai repede:
   Studiile au demonstrat că majoritatea copiilor cu părinți fumători se îmbolnăvesc mai repede, având un sistem imunitar mai puțin dezvoltat, și chiar pot face cancer sau leucemie.De asemenea, copiii născuți de mame fumătoare sunt predispuși la apariția bolilor de ochi, mai ales astigmatismul și a celor care, în timp, provoacă pierderea auzului.

marți, 28 iunie 2016

Mituri despre ouă partea a doua

   O primă parte a acestui articol, cu informații despre ouă, puteți citi aici.

   După o săptămână ouăle nu mai sunt proaspete:
   Adevărat și fals.Gradul de prospețime depinde de modul în care au fost păstrate.Dacă oul nu este păstrat în frigider, peste o săptămână el nu mai este proaspăt.Dacă este ținut în frigider într-o cutie specială cu capătul ascuțit în jos, pentru a nu exista presiune asupra camerei cu aer (spațiul dintre albuș și coajă), el poate fi păstrat până la trei săptămâni.

   Nu trebuie să consumați ouă decât de două-trei ori pe săptămână:
   Fals.Un om sănătos și activ, dacă în cursul zilei nu a consumat alte albumine de origine animală, poate consuma până la două ouă pe zi.


   Ouăle devin adesea cauza apariției unor boli provocate de salmonela:
   Adevărat și fals.Pentru a deveni cauza unei boli provocate de salmonela, ouăle trebuie mai întâi să fie infectate (iar germenii de salmonela sunt prezenți doar într-unul din 7.000 de ouă proaspete) și să fie păstrate mult timp în condiții necorespunzătoare.Pentru a evita neplăcerile spălați oul înainte de a fi folosit.Cutiile pentru păstrarea ouălelor în frigider trebuie de asemenea spălate din când în când pentru că oul nu are coaja ermetică, iar bacteriile pot pătrunde în interiorul lui. 




   Ouăle sunt contraindicate celor care sunt diagnosticați cu pietre la vezica biliară:
   Adevărat.Dacă aveți pietre la vezica biliară, atunci procesul de contracție sub acțiunea gălbenușului de ou, la fel se întâmplă și în cazul altor produse alimentare, cum ar fi untul sau margarina, are loc în mod dureros și adesea se poate transforma în colici.Aceasta este singura cauză pentru care trebuie să vă abțineți de la folosirea acestui aliment.De obicei, terapeutul sau medicul nu le recomandă pacienților să consume ouă înainte de operație, iar după îndepărtarea pietrelor, uită cel mai adesea să le explice bolnavilor că interdicția nu mai este valabilă.


   Cu cât este mai aprins la culoare gălbenușul, cu atât este el mai folositor.
   Fals.Culoarea gălbenușului, de la galben palid, până la galben aprins și chiar roșiatic, depinde de componenta furajelor pentru găini.Galbenul foarte pronunțat nu vorbește despre un conținut ridicat de caroten.Oricare ar fi culoarea gălbenușului, el conține totdeauna hematogen (ouăle sunt totdeauna folositoare în cazurile de anemie). 


   Ouăle sunt contraindicate celor care au probleme cu colesterolul:
   Fals.În gălbenuș colesterolul este într-o cantitate destul de mare (270 de miligrame la un ou de dimensiuni medii), dar cu toate acestea, după cum au arătat diverse studii, după consumarea unui ou, nivelul colesterolului în sânge nu crește aproape deloc (de exemplu, o ceașcă de ouă crude adăugată dietei zilnice crește nivelul colesterolului doar cu 9 la sută).Dacă vă plac foarte mult ouăle, însă aveți probleme cu colesterolul, mâncați doar un gălbenuș (colesterolul se găsește numai în el) și două sau trei albușuri.Puteți mânca și omletă cu ouă și verdeață, cu condiția să fie pregătită dintr-un gălbenuș și două albușuri într-o tigaie cu capac unsă cu unt sau cu lapte.Albușul de ou este un izvor extraordinar de proteine.Dar trebuie să aveți în vedere un lucru: ouăle sunt prezente în dulciuri, în fursecuri, în înghețată, în unele paste făinoase și în alte produse alimentare. 




   Rețetă pentru o omletă delicioasă:

   Șase gălbenușuri de ou se bat bine cu 150 de grame de zahăr pudră.
   Se pun la înmuiat 50 de grame de caise uscate care se adaugă după aceea peste gălbenușuri.
   Se bat spumă șase albușuri și se adaugă peste gălbenușuri.
   100 de grame de unt se pun într-o tigaie, se pune omleta și se lasă să se coacă la foc mediu.
   Omleta astfel pregătită se pune pe o farfurie și se presară peste ea zahăr vanilat.

luni, 27 iunie 2016

Mituri despre ouă

   La un moment dat oul a fost acuzat că îngreunează digestia și atacă tenul, dar în zilele noastre medicii și dietologii i-au reabilitat imaginea pe bună dreptate.În această postare vom analiza oul, beneficiile sale și dacă este bine să introducem oul în alimentația noastră. 

   Chiar dacă oul este un produs foarte hrănitor, el nu îngrașă.
   Mai mult decât atât, scopul multor diete este scăderea cantității de albumine din regimul alimentar, iar oul cu cele 13 procente de proteine și 80 de kcal, pentru o dietă este o adevărată comoară.Astfel două ouă (160 kcal), 100 de grame pâine intermediară (236 kcal), 100 de grame morcov proaspăt (35 kcal), 10 grame unt (90 kcal), kiwi sau un alt fruct (50 kcal), poate forma o masă serioasă pentru o dietă sănătoasă.


   Este bine ca oul să fie preparat totdeauna termic:
   Adevărat. Este ideal ca oul să fie pregătit termic. Dacă este folosit crud, proteinele din albuș se asimilează foarte greu. 


   Oul este produsul cu cea mai mare cantitate de albumine:
   Adevărat.Nu întâmplător dietologii au luat albuminele care există în ou drept un etalon, chiar și pentru echilibrul aminoacizilor pe care îi conține.Principala caracteristică a albuminelor din ou este capacitatea de a fi asimilate foarte ușor, spre deosebire de alte albumine.Astfel, în ou albuminele dețin 93,7 procente, în timp ce în pește acestea dețin 76 de procente, în carnea de vită 73,3 procente, iar în fasole 58 de procente.




   Ouăle pot provoca alergii:
   Adevărat.Acest lucru este posibil în combinație cu câteva preparate medicamentoase, cum ar fi sulfamidele din antibiotice.Pentru a preveni apariția unor reacții alergice nu trebuie să le dați ouă copiilor până la vârsta de 6 luni. 


   Ouăle sunt dăunătoare pentru ficat:
   Fals.Această prejudecată este foarte des întâlnită.Pe lângă vitamine, oul mai conține și diverse substanțe (cum ar fi metionina, un aminoacid folositor pentru ficat).În afară de aceasta, gălbenușul are o calitate unică de a determina contracția vezicii biliare, prin aceasta stimulând activitatea fierii și acționând asupra canalelor de scurgere ale intestinului, contribuind în același timp la asimilarea grăsimilor. 


   Ouăle se digeră greu:
   Fals.Totul depinde de cât de proaspăt este oul și de modul în care acesta a fost preparat.Cu cât oul este supus pregătirii termice o perioadă de timp mai mare, cu atât este mai greu de digerat.Oul fiert moale se digeră în întregime după o oră-două, în timp ce oul fiert tare sau făcut omletă, de-abia după vreo trei ore.


   Oul este un produs alimentar care conține tot ceea ce îi este necesar organismului:
   Fals.Oul este într-adevăr un produs minune care conține energie, albumine prețioase și bioregulatori, o mare cantitate de minerale (în egală măsură calciu și fier), de asemenea, vitaminele A, B1, B2 și acid de nicotină.În ou nu există toate substanțele necesare organismului, din el lipsesc hidrații de carbon și vitamina C.

duminică, 26 iunie 2016

Valeriana Montană

   Denumiri populare: orbalţ de lângă ape.

   În tradiţia populară: frunzele plantei se foloseau local contra orbalţului (erizipel).Se puneau crude ori se fierbeau, iar cu decoct se făceau spălături, iar resturile se legau.

   Compoziţie chimică: ulei eteric (2%), pinen, acid valerianic, acid malic, tanin, diverşi alcaloizi, rezine, amidon, săruri minerale, etc.


   Este o plantă erbacee perenă.
   Tulpina este ascendentă sau erectă, cilindrică, fin striată, 20-50 cm înălțime.
   Are frunze bazale ovate sau eliptic lanceolate, pețiolate.
   Florile sunt actinomorfe, pentamere; corolă albă, roz sau lila, 3-5 mm diametru.
   Înflorește în mai-august. 




   Acţiune farmacologică: are acţiune liniştitoare sau sedativă asupra sistemului nervos, antispasmodică, acţionează asupra tubului digestiv, tonic general, calmează palpitaţiile inimii.


   Principalele substanțe active sunt: ulei volatil, acid izovalerianic și acid valerianic, alcaloizi (catinină, alfa-metil-pirilcetonă, valerianonă).
   Preparatele din rizom (ceai, tinctură, extract uscat), administrate intern și extern (băi), sunt indicate în stări de agitație, tulburări ale somnului și aritmii cardiace de natură nervoasă.

   Investită cu însușiri magice de tradiția populară, în ultimele patru decenii i-au fost dedicate sute și sute de studii medicale, care toate atestă acelaș lucru: valeriana montană este una dintre cele mai eficiente remedii în tratarea tulburărilor emoționale, precum și a bolilor fizice asociate lor.


marți, 21 iunie 2016

Cura cu pepene roșu

   Cu excepția persoanelor cu insuficiență renală, tuturor celor care suferă de rinichi le este recomandată în perioada de vară-toamnă, dacă este posibil și în celelalte sezoane de iarnă-primăvară, o cură cu pepene roșu de minimum zece zile în fiecare lună.
   Enzimele și acizii organici conținuți mai ales în apropierea cojii, de unde și gustul de acru, nu foarte agreat uneori, au efecte de dezintoxicare puternică, ceea ce face ca pepenele roșu să fie în mod special recomandat persoanelor cu un grad mai mare de uzură a organismului, bătrânilor, cât și celor care au avut sau mai au o alimentație încărcată în toxine.

   În concluzie, o cură de minimum zece zile lunar cu pepene roșu are efect de dezintoxicare, de reglare hormonală și imunitară a organismului uman, cu totul deosebite.

   Cura cu pepene roșu se face foarte ușor, întrucât nu este nevoie de nici un fel de preparare suplimentară.
   Unii medici și terapeuți recomandă sucul de pepene, dar acesta se oxidează rapid și își pierde în mai puțin de 15 minute potențialul curativ, ca atare este indicat să se mănânce pepenele normal, minimum două kilograme de pepene pe zi.
   Se recomandă să fie bine copt, dulce și să nu se evite consumarea părții de miez din apropierea cojii.    
   Aproape o treime din greutatea unui pepene roșu este reprezentată de coajă, de aceea un pepene roșu pentru o zi de cură pentru tratament, trebuie să aibă în jur de 3 kilograme, mai ales că în zilele călduroase se poate chiar dubla cantitatea de pepene consumată. 




   Indicații în cura de tratament cu pepene roșu:

   Pentru acnee:
   Cura cu pepene de 10-20 de zile produce o dezintoxicare importantă și are anumite efecte reglatoare hormonale asupra corticosuprarenalelor în mod special, putând face minuni în tratamentul acneei, iar pe cât este posibil, în paralel cu cura cu pepene roșu se vor elimina din alimentație carnea și alte alimente toxice.
   Extern, se va aplica zilnic tinctură de propolis pe zonele afectate sau cataplasme cu mărul lupului.

   Pentru nefrită, pielită și pielonefrită:
   Se consumă cantități mari de pepene într-o singură repriză, iar pe perioada curei de tratament, mai ales după ingerarea pepenelui, se recomandă evitarea frigului și a curenților de aer în zona șalelor.

   Pentru calculi renali (pietre la rinichi):
   Se recomandă a se consuma cantități mai mari de pepene roșu.
   Înainte de cura de tratament, cât și în ultimele trei zile se iau plante care sfărâmă calculii renali, aportul de apă de la pepene ajutând la eliminarea lor.După ce s-au luat aceste plante ce sfărâmă și mărunțesc calculii renali, 1-2 ore după ce s-a consumat pepenele roșu se va ține pe zona rinichilor o sticlă cu apă foarte caldă, chiar fierbinte.
   Aceste plante sunt: frunzele de mesteacăn, frunzele de merișor, rășină de pini și boabele de ienupăr.

luni, 20 iunie 2016

Despre sinuzită

   Sinuzita se manifestă cu dureri sub pomeții obrajilor sau imediat sub ochi.Ea se datorează inflamației mucoasei ce căptușește sinusurile.
   Durerea groaznică de cap, în zona frunţii şi în spatele ochilor, nasul înfundat şi febra pot fi simptome clare ale sinuzitei.
   Sinuzita este de fapt o infecţie a membranei mucoase care căptuşeşte interiorul foselor nazale şi sinusurile.


   Măsuri profilactice și de tratament:

   Ca măsuri de prevenire se are în vedere ca aerul din cameră să fie umed, iar temperatura să fie în jur de 20°C.
   Se vor consuma multe lichide.
   Se recomandă mult sport în aer liber.
   Se va renunța la fumat.
   Produsele lactate și zahărul se vor consuma în cantități mici.


   Ca tratament, se folosesc băile de abur pentru obraz cu mușețel sau cetină de pin, cataplasme cu flori de fân, cu argilă sau frunze zdrobite de varză, dușuri cu jet pe coapse și torace, ceaiuri de mușețel și cimbrișor, băi nazale cu apă argiloasă.
   Căldura locală are un efect benefic.
   Cataplasme cu hrean: hreanul dat pe răzătoare poate fi folosit şi în combinaţie cu rădăcină de Untul Pământului.Se pun într-un tifon şi se aşează aproape de rădăcina nasului, 15 minute, hreanul producând un acces de lăcrimare şi de eliminare pe cale nazală a secreţiilor care blochează sinusurile.Se repetă procedura minim cinci zile.
 

   Perna cu sare încălzită: într-un săculeţ de bumbac se pune sare care se încălzeşte în cuptor şi se aşează pe frunte până se răceşte, iar apoi se reîncălzeşte şi se repetă procedeul până când se observă o ameliorare.
   Inhalări cu sare: în doi litri de apă clocotită se pun patru linguri cu sare şi se fac inhalări cu aceşti aburi, timp de zece minute.



 

   Usturoiul este foarte eficient pentru că are efect antibacterian: peste un căţel de usturoi zdrobit se pun patru linguriţe de apă şi cu ajutorul unei pipete se pun câte zece picături din acest amestec în fiecare nară.
   Ardeiul iute este eficient în cazul rinitelor şi sinuzitelor şi se recomandă consumarea lui timp de două săptămâni.Se poate face şi cataplasmă pe frunte cu tinctura de ardei iute diluată cu puţină apă.
   Se iau câte 3-5 picături din amestecul de ulei esenţial de mentă şi de busuioc de patru ori pe zi, 14 zile.Acest remediu decongestionează sinusurile şi combate infecţiile bacteriene.
 

   Se pot face aspirări nazale cu următorul amestec: 4 linguri de salvie, 4 linguri frunze şi fructe de afin, 4 linguri de frunze de mentă, 2 linguri de coada-şoricelului şi 2 linguri frunze de soc.Se pun 2 linguri din acest amestec în 250 ml de apă clocotită şi se lăsă la fiert încă 10 minute.Se strecoară şi se fac aspirări de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara.

   Sinuzita poate avea și o cauză alergică.De aceea, se va șterge bine praful din cameră, de pe toate obiectele, și se vor înlătura animalele din apartament și florile.

   Când tratamentul medicamentos și naturist nu dau rezultate, este nevoie de o intervenţie chirurgicală prin intermediul căreia să fie deschise sinusurile (cavităţile localizate în jurul ochilor, obrajilor şi nasului) şi extirpate tumorile membranei mucoase.

duminică, 19 iunie 2016

Tratamentul hipertrofiei de prostată

   Prostata este un organ asezat sub vezica urinara și are mărimea unei nuci.Ea înfășoară uretra în prima porțiune a acesteia, imediat sub vezica urinară.Prostata secretă un lichid, numit lichid prostatic, care lubrefiază sperma, ce se evacuează în timpul ejaculării.

   Cauzele hipertrofiei de prostată:
   Aceste cauze sunt ereditare dar și cele produse de un mod de viață și de alimentație greșit.
   Atât abstinența, cât și excesul sexual pot produce hipertofia acestei glande.
   De asemenea, modul de viață și de muncă: contactul cu substanțe toxice, cum ar fi chimicalele, metale precum cadmiul; ingestia exagerată de bere, cafea, tutun; drogurile; meseria de șofer, situație în care șoferul, șezând în permanență, este zdruncinat de mișcările vehiculului, iar șezutul, împreună cu organele din jur, inclusiv prostata, sunt în permanență izbite.
   Datorită cauzelor enumerate mai sus, glanda prostată se hipertrofiază, căpătând un volum de două, trei și chiar patru ori mărimea ei naturală.
   Odată prostata hipertrofiată, ea va apăsa pe uretră, pe unde se face eliminarea atât a urinei, cât și a spermei, astfel încât se produce o constricție a canalului uretrei, uneori cu obstrucție și dureri atât în timpul micțiunii, cât și al ejaculării, cu urinări frecvente, cu necesitatea de a urina imediat și uneori cu scăderea libidoului. 


   Tratamentul:
   Leucopenul din roșii, cât și din alte fructe și zarzavaturi reduce mărimea prostatei la normal.
   Dintre tratamentele naturiste, folosite în medicina străveche românească, este foarte folositor tratamentul cu frunze de pătlagină, care se poate administra astfel: se iau frunze proaspete de pătlagină de pe câmp sau din livezi, se spală bine și se înfășoară penisul cu câteva astfel de frunze.În caz de retenție urinară din cauza congestiei și hipertrofiei prostatei, într-o oră sau în câteva ore, prostata se descongestionează, iar bolnavul poate să urineze.În continuare, aplicarea în fiecare zi a câtorva frunze verzi de pătlagină produce descongestionarea și reducerea prostatei la dimensiunile ei normale.
   Tratamentul cu frunze de pătlagină trebuie urmat săptămâni și luni de zile, până ce prostata revine la dimensiunile ei normale și până ce simptomele dispar.S-ar părea ca prin absorbție în prostată ajung niște principii active din pătlagină, principii care au atât efect anticongestiv, cât și antiviral și antibacterial, căci s-a constatat și vindecarea unor infecții urinare.
   Consumul de preparate cu Zinc este de asemenea recomandat sau se pot ingera produse vegetale și fructe care conțin Zinc.Tratamentul cu Zinc trebuie asociat cu Vitamina B6, deoarece aceasta sprijină absorbția Zincului. 




   Tratament preventiv:
   În primul rând, evitarea cauzelor producătoare de hipertofie.
   S-a constatat că unele alimente previn sau chiar ameliorează hipertofia de prostată: roșii, castraveți, urzici și în general fructe proaspete și zarzavaturi, nepreparate termic; spanac, broccoli, sfeclă, varză, nuci, usturoi, ciuperci, ceapă verde, hrean, lobodă, mazăre, linte, fasole, știr, salată, semințe de la orice fel de pepeni, ginseng, uleiuri vegetale.Dintre cele enumerate mai sus, unele zarzavaturi, ca mazărea, lintea, fasolea, știrul etc. trebuie preparate termic.Se recomandă însă ca acolo unde se poate, zarzavaturile să se consume în stare proaspătă și nepreparate termic.

joi, 16 iunie 2016

Despre ortorexie

   Chiar dacă pare greu de crezut, aceasta este o boală cauzată de alimentația sănătoasă.Pentru cel care suferă de această afecțiune, întreaga viață se rezumă la lupta dintre alimentele bune și rele.Această obsesie îl obligă pe ortorexic să-și planifice mesele cu mai multe zile înainte, iar hrănirea sănătoasă îi procură un sentiment de mândrie, chiar de superioritate.Se pare că această afecțiune tinde să devină o boală la modă, mai ales în țările dezvoltate. 

   Ortorexia se instalează pe nesimțite, în modul cel mai inocent și ortorexicii sunt convinși că au grijă de ei în modul cel mai potrivit cu putință.În timp, preocuparea alimentară îi acaparează progresiv, până când ajung să-și dedice cea mai mare parte din viață ingerării alimentelor.Moda alimentației ecologice, produse agricole obținute fără îngrășăminte chimice și pesticide, contribuie și ea la acest fenomen, prin introducerea noțiunii de grăsimi bune și rele pentru sănătate. 

   Dorind să se hrănească într-o manieră prea sănătoasă, unele persoane devin obsedate de clasificarea alimentelor în bune și rele, benefice și nocive.Aceasta anomalie, numită ortorexie, ia o amploare îngrijorătoare deoarece abundența în care se lăfăie țările dezvoltate a dat naștere unei noi angoase, și anume aceea de a se hrăni în mod sănătos.
   Pentru ortorexic întreaga viață se rezumă la a sorta alimentele bune și cele rele și obsesia sa îl obligă să-și planifice mesele cu mai multe zile înainte.La nevoie, el poartă cu el o trusă de supraviețuire, de exemplu, lapte de soia pentru cafeaua pe care o va bea, iar hrana sănătoasă îi procură un sentiment de mândrie, crezându-se chiar superior celor care nu procedează ca și el. 




   Test pentru depistarea bolii:

   Special pentru depistarea eventualilor suferinzi de afecțiunea ce tinde să devină extrem de populară, specialiștii au propus un fel de test.Este cazul să vă îngrijorați de la cinci răspunsuri afirmative în sus, care pot dezvălui  predispoziția la ortorexie.

   Vă petreceți mai multe ore din zi gândindu-vă la alimentația dvs.?
   Vă planificați mesele cu mai multe zile înainte?
   Valoarea nutritivă a alimentelor pe care le consumați trece înaintea plăcerii de a le savura?
   Calitatea vieții dvs. scade atunci când încercați să vă hrăniți sănătos?
   În ultima vreme, ați devenit mai sever cu alimentația dvs.?
   Ați renunțat la anumite mâncăruri care vă plăceau pentru că nu erau suficient de benefice sănătății?
   Aveți sentimentul că sunteți superior când mâncați alimente bune pentru sănătate?
   Aveți un sentiment de vinovăție când vă îndepărtați de la principiile dvs. alimentare?
   Regimul dvs. vă izolează din punct de vedere social?
   Aveți o senzație de liniște sufletească și de autocontrol atunci când mâncați sănătos?

   Cei care sunt preocupați numai de sucul din germeni de grâu, brânza de soia sau sucul dietetic, se pot confrunta cu tulburări psihice, respectiv, pot ajunge să se simtă ca și cum și-ar fi dedicat viața persoanelor lipsite de adăpost.Astfel, ortorexicii mai sunt numiți și drogații alimentației sănătoase.
   Numărul persoanelor care prezintă simptomele ortorexiei a crescut în mod vizibil de 5-6 ani încoace, ajungând să reprezinte în prezent un motiv frecvent de consult medical, dar numeroși ortorexici nici măcar nu sunt diagnosticați.
   Unii autori nu ezită să vorbească de o tulburare alimentară colectivă și în mod unanim, specialiștii denunță raportarea nevrotică a societății noastre față de hrană.
 

miercuri, 15 iunie 2016

Dietă pentru o săptămână

   Această dietă o puteți ține ori de câte ori doriți și aveți nevoie, ea reușind să vă curețe organismul de toxine.Veți da jos 5-8 kg, dar veți avea energie, tranzitul intestinal se va modofica și veți arde grăsimi pentru că este un regim rapid.Dacă slăbiți mai mult de 8 kg puteți întrerupe regimul pentru 2 zile și apoi să îl reluați.

   Ziua 1:
   Orice fruct cu excepția bananelor și supă de legume.
   Ca băuturi: ceai neîndulcit, suc de afine, apă.


   Ziua 2:
   Orice legume conservate sau crude.
   Încercați să mâncați mai ales vegetale verzi: spanac, ștevie, urzici, evitând fasolea uscată, mazărea, porumbul.
   Nu mâncați deloc fructe, dar nu renunțați la supa de legume.


   Ziua 3:
   Puteți mânca: supă, fructe și legume.


   Ziua 4:
   Puteți consuma până la trei banane, lapte degresat, supă de legume.
   Beți cât mai multă apă.




   Ziua 5:
   Puteți mânca 250-500 g carne de vită sau de pui și o cutie de roșii în bulion sau până la 6 roșii proaspete.
   Mâncați supă cel puțin o dată pe zi și beți multă apă.


   Ziua 6:
   Mâncați carne de vită sau de pui și legume, dar și supă cel puțin o dată pe zi.


   Ziua 7:
   Nu uitați de supă și mai puteți consuma suc de fructe neîndulcit, legume și orez brun.


   Interdicții categorice:
   Pâine, alcool, băuturi carbogazoase, făinoase, prăjeli.
   Consumați apă, ceai, cafea fără zahăr, sucuri de fructe neîndulcite, suc de afine și lapte degresat.
   Supa din meniu trebuie să fie o supă de legume, fără carne și se consumă doar lichidul.

marți, 14 iunie 2016

Arinul Negru

   Este un lemn uşor moale, puţin durabil, preţuit pentru furnire şi construcţii sub apă. 

   Acţiune farmaceutică: se folosesc scoarţa, mugurii, frunzele.Se poate prepara un tonic amar, antiseptic, dezinfectant, sudorific, astringent, antidiareic, cicatrizant, hemostatic, etc.

   Preparare:
   O linguriţă de frunze mărunţite, coajă sau muguri zdrobiţi se pun la 250 ml apă.Se fierbe timp de 5 minute.Se strecoară.Se pot consuma 2-3 căni pe zi.Extern se va dubla cantitatea de plantă.

   Tinctură din muguri:
   Se vor lua câte 10 picături, o linguriţă de 3 ori pe zi.Există gata preparată în orice magazin de produse naturiste şi este foarte eficientă. 




   În tradiţia populară:
   Scoarţa se folosea peste tot pentru colorare în negru.
   Frunzele crude se puneau pe tăieturi, cu cele pălite în foc se oblojeau rănile.
   În ţinutul Sucevei se folosea contra gutei.
   Scoarţa de arin negru se punea pisată cu făină pe rănile care nu se vindecau.
   Cu anin se făceau băi contra transpiraţiei picioarelor şi a reumatismului.
   În unele părţi se foloseau contra reumatismului, iar bolnavii se culcau pe frunze de anin.Aceste frunze se schimbau mereu, timp de câteva săptămâni.
   Se întrebuinţa coaja contra durerilor de măsele.
   Ceaiul din muguri se lua contra durerilor de stomac, iar decoctul se folosea contra diareei.


   Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni gastrice cu hemoragii chiar, afecţiuni dermatologice, diaree, dureri stomacale, enterite, febră, hemoragii uşoare, leucoree, oprirea secreţiei de lapte, reumatism, transpiraţii abundente, stomatite, ulceraţii.

luni, 13 iunie 2016

Remedii după un atac de apoplexie

   Primul pas, pe lângă medicația și recomandările medicului, este o cură cu vâsc:
   Se beau zilnic timp de 6 săptămâni câte 3 cești, timp de 3 săptămâni câte 2 cești și timp de 2 săptămâni câte o ceașcă cu ceai de vâsc.O linguriță (cu vârf) de vâsc se lasă peste noapte la macerat în 1/4 litru de apă rece, dimineața se încălzește ușor și se strecoară.Pentru a evita ca acest ceai să tot fie reîncalzit pe parcursul zilei, se toarnă într-un termos clătit cu apă fierbinte sau se încălzește în bain-marie.


   Compresele cu bitter suedez pe regiunea occipitală au grijă de irigarea și înviorarea celulelor cerebrale. 

   Noaptea, bolnavul poate sta întins, având sub cap o pernă umplută cu frunze de ferigă uscate, fără tulpini, cu un efect binefăcător.

   Sunatoare, ventrilică, levanțică, roiniță (matacină), rozmarin și salvie se amestecă în părți egale, se opărește o linguriță cu vârf cu 1/4 litru de apă fierbinte și se lasă să stea puțin.Din acest ceai se bea în timpul dimineții și al după-amiezii câte o ceașcă.



   În plus, se fac băi de șezut cu coada-șoricelului și coada-calului cu 100 grame de plante și băi complete de cimbru cu 200 grame de plante la o baie.Pentru băi se lasă plantele în apă peste noapte, se încălzește apoi totul a doua zi și se toarnă în apa de baie.Durata băii: 20 de minute; la baia completă, inima trebuie să stea în afara apei.Apa întrebuințată mai poate fi turnată de 2 ori peste plante și încălzită pentru alte băi.Se folosește săptămânal numai o singură specie de plante pentru băi.

   Partea suferindă a organismului poate fi fricționată cu esențe revigorante de coada-șoricelului, sunătoare, traista-ciobanului sau cimbru.Și frecțiile cu ulei de cimbru și sunătoare făcute pe zonele paralizate, se pot recomanda.
   Se umple o sticlă până la gât cu plante și se toarnă deasupra rachiu natural de fructe sau secară de 38-40%, iar pentru uleiurile de plante, ulei de măsline presate la rece.Pentru ambele amestecuri, sticla trebuie să stea timp de 10 zile în soare.

   Porțiunile paralizate se înviorează cu comprese de frunze calde de tătăneasă.Frunzele sunt opărite, învelite cât sunt calde într-o pânză și aplicate local.

duminică, 12 iunie 2016

Avem nevoie de multivitamine?

   Tot mai multe persoane iau în calcul multivitaminele pentru un organsim sănătos, pentru energie și pentru a da randament în domeniul profesional din care fac parte.

   Nimic nu este mai benefic decât o alimentație cu aport scăzut de grăsimi, bogată în fructe, legume și cereale, pentru a furniza vitaminele și mineralele de care avem nevoie pentru a ne menține sănătoși.Din păcate, nu întotdeauna mâncăm sănătos și nu mereu avem la îndemână ceea ce necesită organismul nostru.Dacă vom adăuga și efectele negative ale stresului, înaintarea în vârstă, lipsa exercițiului fizic, poluarea și diferitele boli care ne amenință mereu, perspectiva consumului de suplimente nutritive va deveni una extrem de importantă.De aceea există din ce în ce mai mulți specialiști în domeniu care recomandă consumul zilnic de multivitamine.

   Daca aveți o alimentație cu un aport scăzut de grăsimi, formată din cel puțin cinci porții de fructe și legume pe zi, pui, carne slabă sau pește, de câteva ori pe săptămână, probabil că puteți să apelați doar la o formulă clasică de multivitamine.
   Dar chiar și cei care au o alimentație bine alcătuită și consumă hrană de tip fast-food numai ocazional pot beneficia de o formulă forte.
   Pentru persoanele al căror prânz este alcătuit numai dintr-o felie de pizza și un pahar de băutură răcoritoare, este imperios necesară o formulă forte.

   Necesarul zilnic satisface cerințele minime zilnice și ajută la prevenirea apariției unor boli, cum ar fi scorbutul, care apare ca urmare a deficienței de vitamina C.
   Nivelurile mai ridicate de vitamine și minerale ce se găsesc în multivitamine pot ajuta de fapt la prevenirea bolilor, la întârzierea apariției lor sau pentru a ameliora anumite indispoziții sau dureri.




   Valabil pentru femei:
   Femeile, indiferent de vârstă, trebuie să consume cel puțin 1.200 mg de calciu/zi, provenite din diverse suplimente sau din alimentație pentru a preveni fracturile.Majoritatea tabletelor de multivitamine nu oferă acest supliment în cantitatea necesară, așa că este recomandabil să se consume un supliment separat bazat în totalitate numai pe calciu.
   Femeile mai tinere, în special cele care au o menstruație abundentă, au nevoie de foarte mult fier (18 mg/zi).
   Cele care doresc să rămână însărcinate trebuie să consume mai mult acid folic și să evite supradozele de vitamina A.
 

   Valabil pentru bărbați:
   Bărbații trebuie să evite tabletele de multivitamine care conțin fier.S-a constatat că o cantitate mărită de fier duce la apariția bolilor de inimă.
   Trebuie să fiți atenți la produsele special destinate bărbaților care fac reclamă unor ingrediente precum extrasul de palmier, recomandat pentru prostată, deoarece multe dintre aceste substanțe sunt prezente în cantități atât de mici încât nu conferă aproape nici un beneficiu terapeutic. 
 

   Pentru persoanele trecute de 50 de ani:
   Persoanele trecute de 50 de ani trebuie să opteze pentru suplimentele care nu conțin fier, deoarece acest mineral poate cauza probleme cardiace.În schimb, este chiar recomandat ca ele să consume în cantități mari vitaminele B6 și B12, pentru că, din cauza vârstei, pot să intervină adesea probleme în absorbția acestor substanțe nutritive.
   Femeile și bărbații mai în vârstă pot beneficia de efectele de întărire a oaselor, provenite din ingerarea unor doze mărite de calciu (1.200 mg/zi) și vitamina D (de la 400 la 600 U.I./zi).
 

   Pentru persoanele care suferă de boli cronice:
   Persoanele care suferă de boli cronice au de obicei o poftă de mâncare redusă, ceea ce poate conduce la epuizarea rezervelor de hrană.Tabletele cu formule forte sunt extrem de importante în cazul în care aceste persoane suferă din cauza unor indispoziții digestive pe termen lung sau au probleme hepatice sau calculi biliari.Este necesar să se consulte medicul înainte de administrarea unor astfel de suplimente.
 

   Pentru vegetarieni:
   Persoanele vegetariene care nu consumă deloc produse de origine animală, inclusiv brânzeturi și ouă, trebuie să ia zilnic cel puțin 100 mg vitamina B12.Zincul, fierul și calciul sunt de asemenea minerale extrem de importante pentru persoanele vegetariene care țin un regim strict în acest sens.









sâmbătă, 11 iunie 2016

Proprietățile mierii de manuka

   Mierea de manuka nu pare a fi foarte cunoscută, iar despre beneficiile ei nu știu prea multe persoane, dar este un produs excelent și foarte sănătos.
 

   Mierea de manuka este produsă doar în Noua Zeelandă, de către albinele care polenizează florile arbustului de Manuka.
 

   Este o miere delicioasă, densă, cu o culoare portocaliu închis și un gust foarte aromat și ușor caramelizat, cu proprietăți antioxidante importante și cu o putere antibacteriană foarte mare. 

http://bit.ly/24I88Ud

 

   Această miere se recomandă mai ales în cazul afecțiunilor acute sau cronice, care au fost tratate anterior și care au o rezistență sporită la tratamente.
 

   Indiferent de tipul de miere, în componență există o enzimă numită glucozoxidază, introdusă în miere datorită albinelor și care eliberează încet peroxidul de hidrogen, care are are rol antiseptic.În plus, mierea de manuka are și alte componente care îi oferă calități antibacteriene excepționale.
 

   Pentru a vedea cât este de eficientă, iată câteva microorganisme bacteriene și fungice pe care mierea de manuka le poate distruge: Escherichia coli (E. coli), Staphylococcus aureus (Staph infections), Citrobacter freundii, Proteus mirabilis, Streptococcus faecalis, Vanocomycin-resistant Enterococci (VRE).
 

   Mierea de manuka RAW Nelson MGO 200+ conține pe lângă peroxidul de hidrogen și o altă componentă “non peroxidică”, care este mult mai puternică și asta o face atât de deosebită.Principalul compus al mierii de manuka este metilglioxalul (MG).
   MG este un component care se mai regăsește și în alte tipuri de miere, dar în cantități mult mai mici decat în mierea de manuka.  

   În mierea de manuka, MG rezultă din conversia altui compus, dihidroxiacetona, care se regăsește în concentrații foarte mari în nectarul florilor de manuka.
   Metilglioxalul este cel care conferă mierii de manuka excepționala putere antibacteriană.Cu cât concenrația de MG este mai mare, cu atât este mai puternic efectul antibiotic.


http://bit.ly/24I88Ud

 

   Mierea de manuka este o miere cu proprietăți antibacteriene ieșite din comun fiind cel mai puternic antibiotic natural cunoscut și având uneori o eficiență chiar și de 50 de ori mai mare decât antibioticele obișnuite din farmacii.

   Pentru efectele sale asupra organismului și pentru a vă convinge de proprietățile sale nebănuite, puteți comanda Miere de manuka RAW Nelson MGO 200+ aici.

vineri, 10 iunie 2016

Vioreaua

   Vioreaua este o specie de plante monocotiledonate cu bulbi din genul Scilla, familia Asparagaceae.Vioreaua păstrează caracteristicile genului Scilla din care face parte.
   În plus, se caracterizează printr-o talie relativ redusă (10-30) și frunzele, întotdeauna în număr de două.Ele se ridică imediat de deasupra solului, atingând o lungime de până la 25 cm.
   Inflorescența este un racem, iar florile sunt formate din 6 petale și din 6 stamine, de culoare albastră-violacee.
   Fructul este o capsulă.
   Vioreaua se înmulțește preponderent prin bulbi , aceștia au o dimensiune de 1- 3 cm și sunt acoperiți cu o coajă cafenie. 


   Vioreaua iubește pădurile umbrite de foioase , crește în desișuri cu soluri afânate.




   În tradiţia populară:
   Florile se foloseau pentru vopsit în albastru.
   Ceaiul din rădăcini se lua contra tusei.
   Rădăcina se dădea copiilor să o roadă pentru calmarea durerilor de gingii când ieșeau dinții.
   Frunzele ca şi a altor specii înrudite se foloseau pentru răni.


   Planta înflorește primăvara devreme, la începutul lunii martie.


   Compoziţia chimică: ulei eteric, saponine, glicozizi flavonici.
   Vioreaua conține o substanță toxică numită scillitoxină, alături de un glicozid cardiotonic (scilaina), precum și mucilagii și saponine iritante.
   Florile conțin uleiuri volatile.


   Acţiune farmaceutică: florile se foloseau ca expectorant şi sudorific, dar mai ales în cosmetică pentru parfum.
   Ca plantă medicinală, se adresează mai mult industriei farmaceutice.
   Prezintă proprietăți emetice, purgative, expectorante și diuretice, precum și în bronșita cronică, în afecțiunile renale cronice și în bolile cardiace.

joi, 9 iunie 2016

Laptele ciulinilor și proprietățile sale

   Scaieții apar în solurile fertile lăsate în paragină, unde tind să sufoce alte plante.Deși nu pare, laptele acestora au beneficii nebănuite. 

   Cele mai importante componente ale laptelui ciulinilor par să fie un grup de agenți denumiți silimarin, pe care cercetătorii le-au descoperit ca au efecte importante asupra ficatului.În primul rând, protejează ficatul de efectele negative ale toxinelor și bolilor și apoi are proprietatea de a stimula regenerarea țesutului hepatic distrus.Unele surse recomandă această plantă în cazurile în care s-a facut chemoterapie.De asemenea, laptele de scaiete se pare că poate repara țesutul hepatic distrus de abuzul de alcool sau după hepatită.

   Laptele de scaiete a fost folosit în diverse tratamente în ultimii 2.000 de ani.Principalele lui efecte curative sunt legate de afecțiunile ficatului.În ultimii ani s-au făcut mai multe cercetări asupra acestui lapte și, în unele țări, scaietele este una dintre cele mai utilizate plante.


   Ficatul este abuzat zilnic datorită diverșilor factori: stres, poluare, chimicale, toate fiind o provocare pentru ficat și orice putem face pentru a stimula activitatea ficatului va fi spre binele nostru.Se recomandă utilizarea laptelui de scaiete pentru a îmbunătăți funcționarea ficatului.Principala rațiune pentru care acest lapte și-a câștigat popularitatea este pentru că acesta poate proteja ficatul și, în același timp, îi poate imbunătăți funcțiile.În plus, nu există contraindicații ale acestei plante.Nu au fost înregistrate nici reacții adverse importante.Ocazional, poate avea efecte laxative datorită stimulării ficatului și secreției sporite a bilei.Singura interacțiune remarcabilă cu medicamentele apare atunci când laptele de scaiete reduce efectele acestora.
   Laptele de scaiete este în mare măsură privit în terapia naturistă ca fiind un protector al ficatului împotriva medicamentelor.


   Utilizarea laptelui de scaiete este tot mai des folosit pentru a reduce efectele dăunătoare ale stilului de viață din secolul nostru.Toată lumea are nevoie de ajutorul ficatului în aceste zile de stres maxim și viață trepidantă.Chiar dacă trăiți în vârf de munte, liniștiți, departe de agitația zilnică, tot aveți nevoie de ajutorul ficatului.



   S-a descoperit prin experimente de laborator că laptele de ciulin poate proteja ficatul împotriva atacului unei otrăvi puternice care se găsește în unii detergenți și într-o ciupercă deosebit de otrăvitoare.În plus, laptele de scaiete este recomandat de unii cercetători pentru a crește cantitatea de lapte în cazul femeilor care alăptează.

   Ca toate plantele este bine să nu faceți un exces din consumul acestui lapte.Îl puteți consuma pentru 3-4 luni, de exemplu, apoi faceți o pauză pentru 1-3 luni înainte de a reveni la el.Dacă v-ați decis să încercați laptele obținut din ciulini, sfat valabil și pentru oricare altă plantă, faceți în scris, zilnic, o scurtă descriere a stării dumneavoastră de sănătate.În acest fel puteți observa evoluția stării de sănătate de-a lungul celor câteva luni de tratament.


   Buna funcționare a ficatului are numeroase urmări benefice: detoxifiant față de otrăvuri cum este alcoolul, digestia grăsimilor, buna funționare a metabolismului care are implicații asupra funcționării tuturor celulelor, asimilarea vitaminelor, echilibrarea hormonală, menținerea unei bune calități a sângelui.

   Ficatul are atâtea funcții în corp încât proasta lui funcționare poate genera o serie întreagă de disfuncționalități: proasta digestie a alimentelor grase, dureri de cap, afecțiuni ale ochilor, schimbarea densității sângelui menstrual, stare proastă în primele ore ale zilei, stări de stres și frustrare.
   Aceste simptome apar adesea când ficatul este congestionat, ceea ce poate fi destul de neplăcut.Aceste stări nu amenință viața, dar pot influența calitatea acesteia, iar dacă se continuă pe mai mulți ani în mod cert vor fi afectate și alte organe.


   Desigur, acest lapte produs de banalii ciulini nu va va rezolva toate problemele de sănătate.Dacă suferiți de cancer la ficat sau ciroză, sau de orice altă boală, aveți în mod cert nevoie de sfatul unui medic specialist.Dar, dacă recunoașteți unul din simptomele de mai sus, este bine să folosiți acest produs, chiar dacă îl veți lua singur sau asociat cu alt tratament.

miercuri, 8 iunie 2016

Tratarea bolii Alzheimer prin remedii naturiste partea a doua

   Despre Alzheimer și implicațiile sale, precum și despre diagnosticarea acestei boli, am scris câteva informații importante în această postare.

   Problemele de memorie constituie adesea primul semn al acestei boli, dar trebuie studiat cu atenție deoarece îmbătrânirea în sine produce tulburări ale memoriei și trebuie evitat falsul diagnostic.

   Cea mai evidentă și mai clară alterare este cea a memoriei episodice de lungă durată.Ea este pusă în evidență de rezultatele la învățarea perechilor de elemente asociate sau la reactualizarea unui pasaj de proză sau la testul Rivermead, de memorie comportamentală.

   Diagnosticul bolii Alzheimer (BA) ține cont de accentuarea pierderii memoriei în timpul vieții și a altor funcții cognitive: schimbări de comportament, de personalitate și de gândire.

   Pentru o diagnosticare corectă se urmărește alterarea modului de operare a memoriei semantice.De asemenea, la testul bazat pe propoziții stupide persoanele cu BA reacționează foarte lent și comit multe erori.

   Multitudinea factorilor, ce au fost observați ca intervenind în apariția BA, fac imperios necesară abordarea holistică a cercetărilor asupra acesteia.Astfel funcționarea triadei trup-minte-spirit trebuie să fie armonioasă și sincronizată perfect, orice dereglare a acestei sincronizări putând duce la apariția bolii.

   Tratamentele cunoscute până în prezent includ medicamente pentru îmbunătățirea memoriei prin creșterea cantității de acetilcolină în organism și pentru ameliorarea problemelor comportamentale, cum ar fi halucinațiile, agitația, depresii, stările de anxietate, insomniile etc.

   Medicamentele de sinteză utilizate în prezent, în timp pot afecta ficatul, produc greață, diaree, vărsături, oboseală sau crampe musculare.




   Astfel este nevoie de o soluție exclusiv naturistă, fără efecte secundare sau contraindicații, din categoria remediilor complementare, nu alternative.Tratamentul alopat recomandat de medicul curant se poate continua, dar se completează cu terapia celor două remedii naturiste.

   Efectul evident de regenerare neurologică, emoțională și comportamentală a pacienților, a dus la stoparea evoluției bolii, dar mai mult, la mulți pacienți s-a observat o revenire evidentă și de nesperat, de către medicii de specialitate, la starea de normalitate.

   Cercetarea influențelor remediilor exclusiv naturiste asupra aspectelor patologice neurologice din boala Alzheimer a dus, după circa 5 ani de studii, la remediul Complex Fito-Alzheimer nr. 1 și nr. 2, format din 7, respectiv 5 plante din flora spontană, de la care se recoltează doar mugurii și se macerează în amestec de glicerină și alcool etilic din cereale de 96 de grade (tehnică specială de recoltare și preparare a remediilor, numită gemoterapie), completând cu elementul Aurum metallicum, administrat sub formă homeopată.

   Modul recomandat de administrare a Complexului Fito-Alzheimer nr. 1 este sub formă de picături (între 5 și 7), de 3 ori/zi, direct pe limbă, înainte cu circa 20 minute de masă, timp de 6 zile pe săptămână.
   În cea de a 7-a zi se va administra remediul Complex Fito-Alzheimer nr. 2, diluat în puțină apă, câte 7 picături, de 3 ori/zi.
   Se recomandă evitarea mirosurilor puternice, a consumului de dropsuri, gumă de mestecat, cafea sau a produselor cu mentă.
   Formulele menționate acționează asupra sistemului vascular afectat de ateroscleroză, asupra microtraumatismelor care o favorizează, asupra traumatismelor apărute în urma accidentelor vasculare cerebrale, asupra degenerescenței sistemului neurologic și depresiilor specifice acestei maladii.

marți, 7 iunie 2016

Beneficiile uleiului de cocos

   Uleiul de cocos are nenumărate beneficii pentru noi și sănătatea noastră, iar în cosmetică este unul dintre cele mai folosite tratamente.Cele mai importante proprietăți ale sale au fost demonstrate de-a lungul timpului, dar pot fi reamintite: anti-inflamatoare, anti-microbiene, anti-virale, anti-fungice.Compoziția sa înseamnă polifenoli, antioxidanți naturali, vitaminele A, C și E, K, Fier, Calciu.Toate aceste elemente generează doar reacții pozitive benefice pentru sănătatea noastră, sistemul nostru imunitar este îmbunătățit, iar colesterolul este păstrat în limite normale. 

   Uleiul de cocos este un ulei vegetal bogat într-un tip de grăsime care se găsește rar în alte alimente, numit trigliceridă.Ori de câte ori consumați trigliceride, acestea se duc imediat în ficat în loc să se depună în alte locuri din organism și să dăuneze.

   Acest fel de ulei are o concentrație foarte mare de acizi grași saturați: lauric 52%, capric și caprilic, acizi care se asimilează foarte repede în organism și care ne dau energie.Este digerat și absorbit rapid, organismul devine mai rezistent și oboseala poate fi înlăturată prin consumul de ulei de cocos.Uleiul de cocos are un nivel ridicat de trigliceride cu lanț mediu, astfel încât oferă calorii pentru energie, dar nu crează exces de grăsimi în corp.Din acest ,motiv, persoanelor care vor să slăbească sau celor care fac sport, li se recomandă uleiul de cocos.

http://bit.ly/24vy3ym


   Cei care țin diete, dar se lovesc de nevoia de dulce, uleiul de cocos este o rezolvare deoarece inhibă pofta de dulce, suprimă apetitul și ajută la creșterea sațietății.Uleiul de cocos este deosebit de versatil când vine vorba de rețete:
   Se poate consuma în loc de unt, se poate topi peste legume, se poate adăuga în ceai sau cafea, în dressingul folosit la salate, în musli sau în clătite, în smoothie-uri, se poate combina cu o omletă delicioasă sau cu orice tip de carne.
   Dacă la prepararea rețetelor obișnuiți să folosiți unt, acesta se poate înlocui cu succes cu uleiul de cocos, iar detoxifierea este mai eficientă dacă folosiți și acest tip de ulei în combinațiile alese.
   Cu uleiul de nucă de cocos puteți găti orice de la floicele de porumb, prăjituri, biscuiți, fursecuri, la creveți, paste sau orez. 

   Uleiul de cocos Jeeva Premium nu conține colesterol și acizi grași trans, nu elimină toxine la temperaturi mari, nu generează radicali liberi dăunători, așa că îl puteți folosi cu maximă încredere în bucătărie și nu numai.
   
   Uleiul de cocos îmbunătăţeşte procesul de absorbţie a substanţelor nutritive, reglează metabolismul şi digestia, iar ultimele cercetări îl recomandă pentru toate grupele de vârstă.
   Se utilizează cu succes pentru tratarea iritației de scutec și a eczemelor, este foarte bun pentru masajul bebelușilor, ajută la înmuierea și eliminarea cojițelor de pe scalpul bebelușilor.Acidul lauric din compoziția uleiului de cocos se regăsește și în laptele matern, așadar sistemul imunitar al copiilor nu are decât de câștigat.
   Cercetările recente arată că trigliceridele cu lanț mediu din uleiul de nucă de cocos traversează bariera de sânge a creierului sprijinind teoria că acestea pot fi metabolizate la corpii cetonici.Aceste trigliceride cu lanț mediu reprezintă o foarte importantă sursă alternativă de combustibil pentru creier și poate imbunătăți funcția cognitivă și ar putea reprezenta îmbunătățiri la pacienții cu Alzheimer, demență și alte afecțiuni neurodegenerative.
   Până și animalele de companie pot folosi și se pot bucura de uleiul de cocos, fie că îl folosiți în hrana acestora pentru o mai bună digestie, fie că îl aplicați extern.Infecțiile și rănile se pot trata cu ulei de cocos, iar blana animăluțelor va fi mult mai strălucitroare.


http://bit.ly/24vy3ym


  Persoanele care cunosc cel mai bine uleiul de cocos Jeeva Premium, sunt femeile, deoarece acest ingredient este o inovație în cosmetică.Pentru un păr sănătos și strălucitor, o piele hidratată și luminoasă, unghii rezistente și îngrijite, uleiul de cocos se folosește singur sau în diferite combinații pentru măști cosmetice sau tratamente.


   Indiferent de motivul pentru care alegeți să folosiți ulei de nucă de cocos, veți face cea mai bună alegere pentru organismul și sănătatea dvs.Dacă doriți să profitați, găsiți aici Uleiul de Cocos 500 ml Raw Organic Extra Virgin- Certificat Kosher, la un preț avantajos.

luni, 6 iunie 2016

Tisa

   În tradiţia populară: tisa, muştarul, usturoiul, amestecate bine, se turna pe gâtul vitelor, contra turbării, şi apoi li se slobozea sânge de la 2 vene de la grumaz.

   Toxicitate: este o plantă toxică care se folosea pentru otrăvirea săgeţilor.
   Toxicitate mai mare au frunzele, în special iarna.

   Compoziţie: tisa conţine taxol care este un excelent antimicotic.
   Se poate folosi în special contra cancerului.
   Se prepară tratamentele cu mare atenţie fiind o plantă toxică.




   În unele locuri se mai foloseşte şi astăzi pentru proprietăţile emenogoge, abortive, antiovulare şi hipertensive.
   Provoacă apariţia ciclului întârziat, scade tensiunea.

   Atenţie! Folosirea frunzelor provoacă adesea accidente mortale.

duminică, 5 iunie 2016

Să slăbim, mâncând!

   Scopul acestei cure de slăbire constă nu doar în dispariția surplusului de kilograme, ci și în schimbarea metabolismului, astfel încât kilogramele pierdute să nu se mai pună la loc.
   Este vorba despre un regim care se reia în mod identic din 4 în 4 zile și durează 90 de zile, timp în care se pot pierde între 15 și 20 de kilograme.
   Dacă se dorește o slăbire mai redusă, dieta se poate întrerupe, dar schimbarea metabolismului nu va mai avea loc.
   Punctul forte al dietei constă în faptul că veți slăbi doar atât cât aveți nevoie, respectiv până când corpul dvs. va ajunge la greutatea optimă, iar slăbirea va fi uniformă. 


   Micul dejun este identic în cele 90 de zile: doar câteva fructe: mere, pere, banane, citrice, struguri. 

   Prima zi: proteine:
   Prânz: carne fiartă sau friptă, 3 felii (200 grame); o felie pâine, de preferat integrală; salată verde, nelimitat, fără ulei.După masă se beau 250 ml supă caldă, doar lichid.În loc de carne, se pot consuma 3 ouă fierte sau lapte sau iaurt sau brânză.
   Cina: la fel ca și prânzul, dar fără supă.Dacă la prânz ați mâncat carne, același fel îl veți consuma și la cină.


   Ziua a doua: fibre:
   Prânz: legume, verdețuri de orice fel: fasole, mazăre, linte, fasole verde, morcovi, roșii, cartofi, crude sau fierte, cu adaos pentru gust: sare, piper, Vegeta, bulion, fără ulei; o felie pâine integrală, salată verde.Cantitatea de legume să corespundă cu cea care încape într-o farfurie adâncă.
   Cina: la fel ca și prânzul, dar jumătate de cantitate. 




   Ziua a treia: carbohidrați:
   Prânz: Paste făinoase fierte, de preferat integrale, cu sos de roșii, ketchup, sau un blat de pizza cu sos de roșii.
   Cina: 2 felii mici de tort sau 2-3 colăcei dulci sau 3 porții de înghețată și, obligatoriu, o bucățică de ciocolata amară.
 

   Ziua a patra: fructe:
   Prânz: amestec de fructe, în cantități nelimitate.
   Cina: la fel. 


   În timpul curei, o dată pe lună, după ziua de fructe, se va ține obligatoriu o zi de dietă doar cu apă.În această zi se beau cel puțin 2 litri de apă plată sau minerală.
   În timpul curei, cafeaua și ceaiul fără zahăr se admit în cantități nelimitate.
   După terminarea curei, se poate mânca normal, cu recomandarea ca micul dejun să fie compus numai din fructe, timp de încă 90 de zile.Dacă în această perioadă mai slăbiți circa 3 kg, înseamnă că schimbarea metabolismului a avut loc.Dacă doriți să mai slăbiți, dieta trebuie repetată, dar numai după o pauză de cel puțin 3 luni.
   Nu vă speriați de cantitatea de mâncare pe care o consumați.Chiar dacă pare mare, greutatea corpului dvs. se va diminua.
   Nu vă pierdeți speranța dacă în primele 10 zile nu slăbiți, pentru că în continuare veți pierde rapid 3-4 kg.
   Nu se schimbă ordinea meniurilor.
   Nu se va neglija nimic din meniul zilnic, fiecare aliment având un rol bine definit pentru organism.

sâmbătă, 4 iunie 2016

Tratarea bolii Alzheimer prin remedii naturiste

   Conform statisticilor actuale, în România incidența tulburărilor mintale care corespund tabloului clinic al bolii Alzheimer a crescut la 883 persoane din 100.000 locuitori.După datele furnizate de ONU, numărul populației de vârsta a treia a ajuns la 500 milioane, comparativ cu 200 milioane în 1950 și se preconizează ca la nivelul anului 2025 numărul persoanelor vârstnice pe glob să fie de 1 miliard.
   Rolul exact al geneticii în boala Alzheimer nu este încă stabilit.Cercetările de ultimă oră au stabilit o legătură a acestei boli cu anumiți cromozomi.Alte cauze includ boala Parkinson, hidrocefaleea, deficiența de vitamina B12, al elementului aur, nivelul scăzut al hormonului tiroidian, sindromul Down, alcoolismul, anumite boli infecțioase sau depresia majoră, la ora actuală necunoscându-se cu precizie cauzele ei. 

   Boala are mai multe stadii evolutive: precoce (faza ușoară), intermediar (faza moderată) sau tardiv (faza severă). 

   Ca factori favorizanți amintim intoxicațiile, avitaminozele, surmenajul și infecțiile. 

   Cantitatea de neuro-transmițători, de acetilcolină, substanțe chimice care servesc drept mesageri între celulele nervoase, este mai mică.Aceste substanțe sunt esențiale în procesul de gândire și al memoriei. 

   Factorii de risc legați de apariția acestei boli sunt:
   Vârsta, loviturile sau rănile la nivelul capului, ereditatea.  


   Din punct de vedere somatic sunt evidente câteva schimbări ce au fost observate la nivelul creierului acestor bolnavi.
   Celulele creierului se micșorează sau dispar și sunt înlocuite cu pete dense, de formă neregulată numite plăci senile.Apar formațiuni neurofibrilare, în interiorul celulelor creierului, afectând sănătatea acestora.O persoană cu boala Alzheimer are mai puțină materie cenușie decât o persoană care nu este afectată de această boală.Această diferență are un proces continuu, afectând funcționarea cerebrală.
   Problematica neuropsihologică se particularizează prin dezvoltarea unui sindrom afazo-agnozo-apraxic cu disartrie logoclonică, sărăcire a limbajului mergând până la logoree neinteligibilă; agnozie, mai ales spațială (bolnavul nu-și mai recunoaște propria cameră); apraxie până la imposibilitatea îmbrăcării, dezbrăcării și chiar a mestecatului. 


   Diagnosticul BA, cea mai frecventă formă de demență, este dificil, fiind stabilit cu certitudine abia post-mortem, când pot fi observate, în creier, plăcile senile și aglomerările neurofibrilare.În timpul vieții diagnosticul se bazează pe dovezile obținute din studierea comportamentului și din testele și observațiile psihologice. 




   Semnele bolii diferă mult de la un bolnav la altul, diagnosticarea bazându-se pe performanțele individului în următoarele 8 aspecte ale cunoașterii:
   1. Orientarea în timp si spațiu.
   2. Controlul mișcărilor și acțiunilor.
   3. Atenția.
   4. Memoria.
   5. Limbajul.
   6. Percepția vizuală.
   7. Rezolvarea problemelor.
   8. Activitatea socială. 


   Diagnosticul este confirmat doar dacă performanțele individului, situate la un nivel inferior, se reduc, dovedindu-se progresive, la testele efectuate câteva luni mai târziu.Observațiile și testele se efectuează pe bolnavii aflați în stadii incipiente ale bolii, deoarece cei aflați în stadii avansate nu mai pot urmări instrucțiunile și nu se pot concentra. 

   Tabloul clinic tipic al BA include:
   Declinul progresiv al funcțiilor memoriei.
   Sărăcirea și deteriorarea judecății și raționamentului.
   Schimbări de atitudine și comportament.
   Apatie, agitație, agresivitate (verbală și fizică), anxietate, dereglări ale somnului, iritabilitate, comportament motor aberant, halucinații (vizuale, auditive, tactile, olfactive).  


   Câteva simptome sunt recunoscute ca însoțind BA.Ele pot apărea însă și în alte cazuri de demență:
   1. Pierderea memoriei care afectează viața de zi cu zi.Se uită în special evenimente foarte recente.
   2. Dificultăți în realizarea sarcinilor familiale (persoanele cu BA pot uita cum se prepara un fel de mâncare sau pot uita dacă au mâncat).
   3. Probleme de limbaj (persoanele cu BA pot uita cuvinte uzuale, înlocuind unele cuvinte cu substitute neadecvate, ceea ce face ca propozițiile rezultate să fie greu de înțeles).
   4. Dezorientare în timp și spațiu (persoanele cu BA se pot rătăci pe propria stradă, neștiind cum să ajungă acasă).
   5. Judecată redusă (persoanele cu BA pot să nu recunoască o infecție ca fiind o problemă pentru care trebuie să apeleze la medic sau se pot îmbrăca inadecvat: haine groase într-o zi toridă).
   6. Probleme cu gândirea abstractă (persoanele cu BA pot uita complet ce sunt numerele și ce se poate face cu ele; pot să nu înțeleagă semnificația zilei de naștere).
   7. Probleme cu plasarea obiectelor în locurile adecvate (persoanele cu BA pun un cui în frigider sau ceasul în cutia cu zahăr).
   8. Schimbări în atitudine și comportament (au loc treceri rapide de la calm la furie, fără un motiv explicit).
   9. Schimbări ale personalității (persoanele cu BA pot deveni extrem de confuze, suspicioase, apatice).
   10. Pierderea inițiativei (apare o pasivitate accentuată). 

vineri, 3 iunie 2016

Ulcerul, o afecțiune ce se poate trata

   Simptomele ulcerului gastric sunt: dureri în capul pieptului, însoțite de arsuri retrosternale și de constipație.
   Durerile sunt ritmate de mese, în sensul că apar pe stomacul gol și se calmează după mese.
   Boala se caracterizează prin prezența unei ulcerații pe mucoasa gastrică, care nu are tendință de vindecare, așa cum s-ar întâmpla în altă parte a organismului, și care are o perioadă de evoluție de 3-4 săptămâni.
   Ulcerul gastric se poate complica prin apariția unei hemoragii digestive superioare, hematemeză și melenă, cu perforarea stomacului, caz în care apare o peritonită, o complicație gravă, care, dacă nu este operată în primele 6 ore de la producere, duce la deces.
   Cauza principală a bolii este hiperaciditatea gastrică.
   Stresul și nicotina au efecte nefavorabile.


   Măsuri profilactice și de tratament:

   Se vor evita situațiile stresante.
   Ceaiurile de mușețel, roiniță, mentă și decoctul din semințe de in au efecte benefice.
   Compresele reci sau calde pe regiunea stomacului au un efect binefăcător.
   Se reduce consumul de alcool, cafea și tutun. 
   Se vor lua mesele la ore cât mai regulate. 
   În perioada de criză, se recomandă sucul de cartofi și de varză albă, 500 ml pe zi, timp de cel puțin 21 de zile.
   Cu același efect se poate folosi sucul de lemn dulce și de afine.



 

   Rețete pentru tratarea ulcerului gastric și duodenal, dar și a gastritelor sau colitelor:

   Rețeta numărul 1:
   Compoziție: 60 ml apă, o lingură cu mălai cernut foarte fin, o lingură cu miere de albine, naturală.Se pune apa la fiert într-un ibric, se pune făina de mălai și se freacă la foc mic circa un minut.Se ia de pe foc, se adaugă mierea de albine și se amestecă până ce se obține o pastă perfect omogenă.Se consumă călduță, dimineața, pe stomacul gol.Efectul tratamentului se simte după consumarea a circa 400 grame miere de albine.În timpul tratamentului, nu se consumă băuturi alcoolice. 


   Rețeta numărul 2:
   Se va face următoarea compoziție: 1/4 kg miere de albine, 1/4 l țuică curată de țară fără combinații de drojdie de bere sau marmeladă, 1/4 l ulei de măsline, 1/4 l zeamă de lămâie (obținut dintr-un kilogram de lămâi ținute 5 minute în apă clocotită ca să-și lase zeama, apoi se storc bine și iese din ele 1/4 l zeamă).Toată această compoziție se pune într-o sticlă de culoare închisă, care se agită bine, până devine omogenă.Se bea de trei ori pe zi, înainte de masă, câte un păhărel mic.Înainte de a se consuma, lichidul se agită bine.

joi, 2 iunie 2016

Pochivnic

   În tradiţia populară: rizomul şi rădăcina se fierbeau, iar decoctul lor se lua contra tusei şi a secării puterilor trupeşti.
   Se bea şi contra durerilor de stomac.
   Se plămădea rădăcina în borş sau rachiu de drojdie şi se bea dimineaţa pe nemâncate, ca purgativ sau vomitiv.
   În Moldova, decoctul se lua pentru eliminarea paraziților intestinali.
   Se lua decoct din rizom, contra tuberculozei.
   Se plămădea în rachiu şi se lua dimineaţa la prânz şi seara.
   Se pisa rizomul plantei, se fierbea şi decoctul se dădea bolnavului care suferea de tulburări intestinale.
   Cu rădăcinile recoltate toamna se făceau băi copiilor scrofuloşi.
   Se fierbea întreaga plantă în lapte, din care se lua înainte de mese în pelagră.
   Se culegea împreună cu alte plante cum ar fi: iederă, iarbă mare, nuc, și se foloseau pentru spălatul pe cap.


   Acţiune farmacologică: are acţiune expectorantă sau emetică indiferent de doză.
   Proprietăţile sale emetice se datorează prezenţei uleiului volatil care irită terminaţiile emetico-senzitive ale mucoasei gastrice şi indirect centrul vomei datorită prezenţei asaronei în uleiul volatil.
   Cu doze mici se obţine un expectorant activ şi prelungit în bronşitele uscate, acute sau cronice, senile şi în laringo-traheite.
   Util în afecţiunile colonului sau intestinale cu diferiţi germeni.
   Dozele între doza emetică şi cea expectorantă provoacă o uşoară diureză şi o mărire a secreţiei glandelor mucipare, ceea ce favorizează refacerea mucusului gastric cu acţiune protectoare faţă de hipersecreţia acidă.
   Extern ajută la refacerea părului. 

   În cantitate mai mare produce vărsături.

   Denumiri populare: buba inimii, buruiana frigurilor, buruiană de atac, chipăruş, chiperul lupului, dafin mic, ficăţea, lingura popii, nejitnică, păsulică, piperul lupului, pohionic, trierei, tulipin, urechea hârţului, urechea omului.

   Se poate folosi la următoarele afecţiuni: astm bronhic, bronşită cronică, colite de diferite etiologii, fibrom uterin, furuncule, mătreaţă, infecţiile pielii, iritaţia pielii, osteomielită, silicoză pulmonară, tuse, ulcere de gambă. 



   Preparare:
   Tinctură din 50 grame de plantă mărunţită care se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70 de grade.Se va ţine timp de 15 zile agitând des.Se strecoară apoi.
Se va lua între 0,25-1 ml ca expectorant ca atare sau în asociere cu Ipeca ca expectorant.
   O linguriţă de plantă mărunţită se va pune în 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 10 minute după care se va strecura.Se poate folosi intern, până la 2 căni pe zi în afecţiunile de mai sus.
   Infuzie din 50 grame de plantă mărunţită cu rădăcină cu tot care se va pune în 2 litri de apă.Se foloseşte la spălarea capului sau la afecţiunile externe.
   2-3 linguri de plantă mărunţită se pun la 250 ml spirt medicinal de 70 grade.Se ţine timp de 15 zile apoi se strecoară.Se iau 10 picături o dată diluate în 100 ml apă în cazul tusei persistente cronice.Se poate lua de 3-4 ori pe zi.


   Descriere: o mică plantă ierboasă cu tulpină târâtoare, care miroase ca și piperul şi o tulpină scurtă la vârf cu 2 frunze mari, în formă de rinichi, verzi, lucitoare.  

   Toxicitate: principiile toxice prezente în uleiul volatil se manifestă prin iritare locală.Intern poate da tulburări de irigare cerebrală soldate cu hemiplegii.

   Compoziţie chimică: se foloseşte iarba şi rădăcinile.
   Are 1% ulei volatil, un alcaloid asarina în proporţie de 1,7%, un glicozid scindabil sub influenţa emulsinei, acid ascorbic şi vitamina B1.
   Uleiul volatil cu areasaronă, aldehidă asadilică, metileugenol, acetat de bornil, sesquiterpene, diasaronă, etc.
   Rizomul conţine în plus un tanin catehic, zaharuri reducătoare, rezine, fitoncide cu acţiune antibiotică faţă de: B. cereus, B. subtilis, Staphylococus aureus, Streptococcus faecalis şi haemolyticus, E. coli, săruri minerale, etc.
 

ShareThis