marți, 31 mai 2016

Vin pentru inimă

   Acest vin este un remediu pentru cardiaci, care dă rezultate cu totul neobișnuite.
 

   Rețeta vinului pentru inimă a dat rezultate foarte bune în toate insuficiențele cardiace și bolile de inimă.Chiar și în anghina pectorală, vinul pentru inimă a produs o ameliorare simțitoare.

   Rețeta:
 

   10 tulpini proaspete de pătrunjel cu frunze cu tot se pun într-un litru de vin natural, curat, la care se adaugă 1-2 linguri de oțet curat din vin.
   Se lasă totul să fiarbă 10 minute la foc mic.
   După aceea se mai adaugă 300 grame de miere pură de albine și se lasă încă 4 minute să fiarbă ușor. 



 

   Vinul fierbinte se filtrează și se trage cât este fierbinte, în sticle care au fost clătite cu puțin alcool tare.
   Se astupă foarte bine sticlele.
   Depunerile care se formează nu dăunează și pot fi băute și ele fără probleme.
 

   Nu contează dacă vinul este alb sau roșu, foarte important este ca vinul să fie natural.
 

   Mierea se adaugă abia după primul fiert și trebuie să fiarbă și ea cu restul amestecului.
 

   Vinul se poate consuma zilnic, circa 3 linguri pe zi
 

   În cazul durerilor cardiace incipiente, în insuficiența cardiacă și în alte boli cardiace, acest vin te va ajuta în mod real.

luni, 30 mai 2016

Tratamente pentru varice

   Ceaiul de salvie sau păpădie: se consumă 2-3 căni pe zi, după mesele principale.Infuzia se prepară din 2 linguriţe de plantă la 250 ml apă clocotită.

   Se poate face masaj cu suc de lămâie, în fiecare dimineaţă și seară.

   Compresele cu argilă sunt și ele indicate, se pun de două ori pe săptămână, noaptea, de la gleznă până la genunchi.

   Comprese cu varză: zdrobiţi câteva foi de varză și aplicaţii-le pe locurile bolnave.Legaţi frunzele cu bandaj și lăsaţi-le peste noapte.

   În cursul zilei aplicaţi comprese cu oţet de mere, beţi câte 2 linguriţe oţet de mere dizolvat într-un pahar cu apă.



 

   Compresele cât mai fierbinţi, puse pe locul bolnav, cu untdelemn de măsline sau dovleac sunt de mare folos.
 

   Faceţi primăvara, o cură de ceai de păpădie, înainte de a înflori.Se beau două căni pe zi, după mesele principale, preparate din 2 linguriţe de plantă proaspătă, opărite cu 250 ml apă în clocot.
   
   Puteți folosi și comprese cu decoct de flori de fân, rece, (două mâini de fân la un litru de apă).Infuzia se lasă să se răcească, apoi se înmoaie un prosop în această infuzie și se aplică pe locurile afectate.Se folosește acest tratament de două ori pe săptămână.

duminică, 29 mai 2016

Câteva informații despre sciatică

   Inflamația nervului sciatic determină această boală.
 

   Durerile se localizează în partea inferioară a spatelui, pe fața posterioară a coapsei și gambei, până la degetul mare al piciorului.
 

   Cauza cea mai frecventă o reprezintă discopatia lombară, fiind favorizată de răceală, diabet și eforturi mari.

   Măsuri profilactice și de tratament:
 

   Căldura locală calmează durerile, de asemenea, băile generale și băile de șezut, cu decoct de urzică sau nămol mineral.


 

   Se recomandă comprese cu flori de fân, spălări cu oțet de mere, băi de picioare, dușuri cu jet pe coapse; cataplasme cu muștar și cu frunze de varză; frecții cu ulei de sunătoare, de lavandă sau de măghiran, ceaiuri de plante: frunze de mesteacăn, ienupăr, coajă de salcie, soc, coada calului.
 

   Se vor consuma în cantități mai mici: carne, alcool, cafea și tutun.
 

   Se va dormi pe o saltea tare, cu genunchii îndoiți.

sâmbătă, 28 mai 2016

Despre conjunctivită partea a doua

   Puteți găsi un articol folositor despre conjunctivită, și aici.

   Conjunctivita alergică:
   Conjunctivita alergică poate reprezenta o problemă serioasă în funcție de gravitatea simptomelor și durata bolii.Alergiile sunt în zilele noastre o specialitate a medicinei și a farmacologiei.Ne putem aștepta ca în viitor să apară numeroase noi modalități terapeutice de combatere a alergiilor.Mulți medici au devenit reticenți în folosirea tratamentelor clasice pentru a calma simptomele.Depistarea și desensibilizarea constituie o strategie preventivă.Depistarea permite identificarea alergeniilor în cauză.Se trece apoi la un tratament de desensibilizare pentru a elimina reacția inflamatoare de la originea conjunctivitei alergice.


   În caz de conjunctivită rezultată dintr-un contact fizic cu un iritant, clătiți-vă imediat ochiul cu apă rece timp de 15 minute și mergeți la un control pentru a evita o problemă mai gravă.

   Conjunctivita infecțioasă:
   Conjunctivita infecțioasă este cauzată de o bacterie sau de un virus.Se întâmplă adesea ca mai mulți copii care frecventează aceeași grădiniță sau aceeași școală să fie afectați în același timp, datorită faptului că conjuctivitele de origine bacteriană se transmit ușor.


   Alergiile la polen sau la alte produse alergene atmosferice ne pot provoca o roșeață și o scurgere a ochilor.Cunoscând anotimpul și circumstanțele apariției reacțiilor, puteți să vă dați seama dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră suferiți de conjunctivită fără să o fi avut anterior.Reacțiile alergice care ating adesea membranele ochiului sunt însoțite de mâncărimi puternice, care anunță o infecție.




   Conjunctivita apărută din cauza expunerii la iritanți puternici:
   Atunci când produse chimice au fost introduse in ochi trebuie actionat fara intirziere.Dar accidentele pot fi evitate, astfel că produsele chimice toxice, ca detergenții casnici, amoniacul, combustibilii, trebuie depozitate în locuri speciale și încuiate.

   În anumite profesii și îndeletniciri casnice, ochii ne sunt expuși la iritanți pentru perioade mai lungi sau mai scurte, acești iritanți pot provoca conjunctivită.Încercați să reduceți aceste expuneri.


   Adoptarea măsurilor de prevenire, respectarea măsurilor elementare de igienă elementară și evitarea contactului cu persoana bolnavă contribuie la împiedicarea conjunctivitei de a deveni amenințare serioasă a vederii.

vineri, 27 mai 2016

Talpa Mâței

   Denumiri populare: brânca-mâţii, floarea-patului, flocoşele, laba-mâţii, lânariţă, paraipan, părălei, scânteiuţă de munte, schiliduş, semenic, sunătoare de munte, talpa-pisicii.

   În tradiţia populară: ceaiul din vârfurile florifere se lua contra tusei, guturaiului şi bolilor de piept.
   Planta fiartă cu sâmburi de măsline pisaţi se folosea contra diabetului.

   Compoziţie chimică: substanţe amare, fitosterine, flavonozide, rezine, tanin, mucilagii, ulei volatil, săruri minerale.

   Acţiune farmaceutică: emoliente, behice, expectorante, colagoge, antiinflamatoare, ajută la eliminarea bilei, stimulează secreţia stomacului şi prin aceasta este util la anorexie. 




   Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni bronho-pulmonare, atonie digestivă, dischinezie biliară, guturai, răni, tuse.

   Preparare: o linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită.Se va acoperi pentru 10 minute după care se strecoară.Se va bea în cursul zilei cu înghiţituri mici.
   Extern se poate folosi o cantitate dublă de plantă.

joi, 26 mai 2016

Toxiinfecțiile alimentare

   Infecțiile alimentare sunt provocate cu precădere de o bacterie care se găsește în apa potabilă murdară, nepurificată și nefiltrată.Tipurile de manifestare a unei infecții alimentare constau în gastroenterită, febră tifoidă, hepatita tip A.

   Toxiinfecțiile alimentare sunt rezultatul creșterii numărului de bacterii pe de o parte, iar pe de alta de secreția toxinelor.Acestea sunt cauzate în general de Salmonella, germen foarte răspândit mai ales prin contactul cu cineva care nu are mâinile spălate.Fie că luăm masa la restaurant sau acasă, toxiinfecțiile alimentare pot apărea deseori.

   Intoxicațiile alimentare se datorează mai ales consumului de alimente contaminate în primul rînd cu bacterii și în special cu virusul hepatitei A.Modul de prevenire a acestora îl reprezintă aplicarea normelor de igienă elementară.Pentru a le cauza nu e nevoie decât să nu respectăm condițiile de preparare a produselor alimentare, să nu ne spălăm pe mâini, să folosim ustensile ruginite și nedezinfectate, să pregătim mâncarea în vase sau pe suprafețe murdare. 


   Infecțiile alimentare sunt provocate de microorganismele care se găsesc pe produsele alimentare depozitate în condiții improprii.
   Ambalarea, trasportarea și prezentarea spre vânzare a oricărui produs alimentar trebuie să respecte cele mai stricte norme igienico-sanitare.Prezența microorganismelor trebuie să fie monitorizată cu precizie, pentru ca încărcătura microbiană să fie cât mai diminuată. 

   Riscurile la care se expune consumatorul variază în funcție de germeni, de nivelul de contaminare, de vârstă și de gradul de imunitate a organismului.
   În cazul intoxicațiilor alimentare, problemele digestive sunt provocate de toxinele bacteriene.
   Atunci când alimente ca produsele de patiserie sau carmangerie sunt expuse într-un mediu deschis, la temperatura camerei și lipsite de ambalaj, contaminarea apare imediat.
   Germenii provin fie de la insecte, fie de la mâinile nespălate ale vânzătorului care încasează banii și apoi servește produsul fără a folosi mănuși, fie de la un cumpărător răcit care strănută tocmai în fața vitrinei unde se vând produsele. 
   Nu fructele și legumele sunt cele mai vizate.Acestea nu reprezintă decât 2% din totalul produselor alimentare cu un grad înalt de toxiinfecție.Fructele și legumele sunt consumate crude sau fierte ori folosite ca ornament.Calitatea lor microbiologică trebuie să fie ireproșabilă atât din punctul de vedere al producătorului, cât și al consumatorului.În ceea ce privește fructele și legumele semnele alterării sunt ușor de observat: gustul devine amărui sau excesiv de dulce, parfumul capătă iz de mucegai, textura și structura se schimbă.
   Prima manifestare a bolii este banala criză de ficat.De cele mai multe ori criza este puternică și numai așa bolnavul se decide să apeleze la ajutorul medicului.




   Metode de prevenire:
   Se spală mâinile înainte de a lua masa, înainte de a prepara ceva de mâncare, după pregătirea alimentelor, după ce ați mers la baie.
   Daca aveți vreo rană deschisă la mână, atunci când sunteți la bucătărie puneți un plasture pentru a evita contactul direct cu produsul alimentar.
   Nu strănutați, nu căscați și nu suflați nasul deasupra unei porții de mâncare.
   Nu vă treceți mâna prin păr, nu vă scărpinați pe gât sau la nas și apoi să băgați un deget în sos ca să vedeți dacă mai trebuie sare sau nu.
   Înainte de a sparge un ou sau de a curăța un cartof, spălați coaja.Aceasta conține mulți microbi.
   Spălați bine fructele și legumele înainte de a le consuma.
   Evitați să mâncați fructe lovite sau legume veștede și stricate.
   Verificați termenul de garanție și calitatea conservelor și ale semipreparatelor.
   Conservați produsele perisabile la rece.
   Pentru a elimina orice sursă de germeni și praful, spălați vesela și tacâmurile și curățați masa înainte și după ce ați preparat ceva.
   Interziceți animalelor de casă accesul în bucătărie în timp ce gătiți.


   În ceea ce privește vectorul alimentar, capacitatea de multiplicare a germenilor variază în funcție de: conținutul de apă din alimente, de oxigen (unele bacterii au nevoie de oxigen pentru a se dezvolta, altele nu) și de temperatură.Multiplicarea bacteriilor se produce în condiții de temperatură între 4 și 6 grade Celsius.Procesul de multiplicare crește vara, când se ajunge la 37 de grade Celsius și scade iarna, când se înregistrează 0-5 grade.Procesul încetează la minus 18 grade Celsius.
   Bacteriile sunt distruse atunci când sunt supuse unui mediu extrem de cald, de peste 65 de grade Celsius.Bacteriile au capacitatea de a aștepta momentul prielnic pentru a se dezvolta.În cazul în care nu sunt distruse, ele se pot închide într-un înveliș protector, urmând a-și reîncepe activitatea atunci când mediul le oferă condiții propice.

miercuri, 25 mai 2016

O super dietă

   Pentru că ne dorim să arătăm mereu bine și să ne simțim în formă, vă propun o dietă ușoară și cu rezultate frumoase.
   Această dietă se poate ține 2-3 zile pe săptămână, dacă aveți doar câteva kilograme în plus sau o lună, pentru detoxifiere și slăbire accentuată.
   Dacă urmați această dietă, nu doar veți slăbi (6 kg/lună), ci veți avea o piele minunată și strălucitoare, iar dvs veți avea foarte multă energie. 

   Conține alimente naturale, proaspete, vitamine și minerale și are foarte puține calorii.Însă va trebui să fiți atente la mărimea porțiilor.
   Nu vă înfometați, beți multă apă plată și consumați fructele înainte de masă.
 

   Dimineața o puteți începe cu un pahar mare de apă plată (sau chiar două) în care ați stors 1/4 lămâie.Specialiștii sustin că efectul apei pe stomacul gol este extrem de benefic, funcționând ca un "duș" revigorant.
   Mai mult decât o cafea, vă poate repune pe picioare dimineața, un măr mare sau un grapefruit.
   Dacă aveți un serviciu solicitant, adăugați micului dejun 1-2 felii de pâine de secară prăjite.
   Laptele de soia este extrem de indicat în dietă, deoarece reduce colesterolul, repară vasele de sânge, reduce inflamarea rinichilor și ajută la slăbit.
 

   Dacă vi se face foame la servici, încercați gustări formate din legume sau fructe: morcovi, ardei, nuci, mere, pere sau chiar fructe confiate.
   Consumați cât mai multe lichide, preferate fiind: apa plată, ceaiurile din plante (soc, urzică), sucurile naturale (preparate în casă) de roșii sau fructe. 




   Pentru prânz, încearcați aceste salate răcoritoare:
   O salată verde, 1/2 castravete, 1/2 roșie, pătrunjel, câteva crutoane din pâine de secară, o frunză busuioc, ulei de măsline, oțet de mere, piper, sare (cu moderație).
   Varză albă, o roșie, 1/2 castravete, un ardei gras, 200 grame porumb fiert, mărar, ulei de măsline, oțet de mere, sare, piper.
   Salată verde, ceapă verde, 200 grame ciuperci din conservă, un ardei, ulei de măsline, oțet de mere, o linguriță muștar, sare, piper, o linguriță susan.

   La cină puteți opta pentru fructe, în diverse combinații:
   Ananas, mere, portocale.
   Kiwi, pere, piersici din compot.
   Mere la cuptor cu scorțișoară.
   Căpșuni, mere, pomelo.

marți, 24 mai 2016

Despre conjunctivită

   Conjunctivita este inflamarea conjunctivei, membrană care acoperă albul ochiului.Atunci când ea este iritată, vasele care o parcurg se dilată și ochiul devine roșu.
   Conjunctivita poate avea diverse cauze.Cel mai adesea, ea este de origine infecțioasă, dar poate fi cauzată și de iritanții prezenți în atmosferă.Conjunctivita infecțioasă, fie că este virală sau bacteriană, poate fi contagioasă.Trebuie evitat deci orice contact cu lacrimile persoanei infectate, având grijă să nu se folosească aceleași batiste.Pentru persoana bolnavă este importantă spălarea pe mâini după fiecare contact cu ochii.


   Tipuri de conjunctivită:
   Se poate recunoaște conjunctivita prin înroșirea albului ochiului și a părții interne a pleoapelor.
   În privința bolii se cunosc patru cauze principale: infecție bacteriană, virală, alergică și expunerea la un produs chimic.
   În general, înroșirea este caracteristica cea mai importantă a unei inflamații, dar acest simptom nu ne poate spune cu exactitate care este boala ce-i determină apariția.
   Atunci când conjunctivita este rezultatul unei infecții bacteriene, pot fi implicate chiar mai multe bacterii, mucoasa care acoperă și protejează globul ocular, dar și partea internă a pleoapelor produc o secreție purulentă (conținând puroi), lipicioasă și gălbuie, care câteodată lipește genele între ele în timpul somnului.Chiar dacă produce această lipire sau nu, în ambele cazuri este vorba despre o afecțiune contagioasă, care rareori produce și alte complicații mai grave, dar care trebuie văzută neapărat de un medic.  
   Numele bolii conjunctivită vine de la conjunctivă, adică de la țesutul protector care înconjoară ochiul și care, afectat de această boală, devine roșu și inflamat.
   Tratamentul depinde de cauza reacției inflamatoare.  


   Simptomele conjunctivitei sunt de regulă foarte evidente: roșeață, iritarea ochiului, senzație de usturime sau de particule de nisip în ochi, secreții ale ochilor dimineața la trezire, scurgeri simple sau purulente.
   Mai multe boli oculare au simptome care permit confundarea lor cu conjunctivita, de aceea este bine de făcut un examen oftalmologic, mai ales dacă se manifestă durere, vedere încețoșată sau hipersensibilitate la lumină, căci acestea nu sunt simptome legate în mod normal de conjunctivită.
   Infectarea sau iritarea conjunctivei este o problemă curentă, provocată cel mai adesea de o infecție bacteriană sau virală, o alergie sau de introducerea accidentală a unui produs chimic în ochi.
   În cazul în care ea este contagioasă, trebuie accentuate măsurile de igienă pentru a-i evita răspândirea, iar contactele cu persoana bolnavă se vor limita, recomandându-se ca acesta din urmă să stea acasă pentru un timp.




   Conjunctivita de origine virală:
   Atât timp cât nu există un tratament eficace al conjunctivitei virale, antibioticele nu sunt indicate, ea netrebuind să fie tratată cu acestea sau alte medicamente antimicrobiene.
   Destul de des, copiilor care suferă o conjunctivită le sunt administrate din greșeală antibiotice, iar starea lor nu se ameliorează, ele putând provoca o reacție alergică de hipersensibilitate care crește iritarea.Rezultatul: conjunctivita se agravează. 


   Conjunctivita de origine bacteriană:
   Tratamentul conjunctivitei de origine bacteriană la sugari și la copii are ca obiectiv prevenirea complicațiilor, adică răspândirea infecției în interiorul ochiului, în urechea internă și faringe (cavitatea care face legătura dintre gură și esofag și comunică cu fosele nazale).Consultați-vă medicul sau oftalmologul atunci când apare conjunctivita de origine bacteriană pentru ca ea să fie tratată cât mai repede posibil.
   Folosirea unui antibiotic pentru acest tip de conjunctivită permite eliminarea riscului  de contagiere după numai o zi de tratament.
   Mulți oameni sunt încrezători în ierburile medicinale și în medicina naturistă.Atunci când virusul nu răspunde la antibiotice, medicina naturistă este un tratament eficace.Un exemplu de plantă adesea folosită este aloe.Extractele din aloe sunt liniștitoare și se pare că au un oarecare efect antimicrobian.

luni, 23 mai 2016

Gorunul

   Folosit de sute de ani ca unul dintre cele mai valoroase substanţe pentru tăbăcirea pieilor şi de asemenea în multe tratamente ale afecţiunilor omului sau animalelor această plantă este utilă şi astăzi. 

   Compoziţie chimică: scoarţa conţine foarte mult tanin, derivaţi flavonici, substanţe peptice, săruri minerale, etc.

   Acţiune farmacologică: astringentă, hemostatică, antidiareică, dezinfectant.
   Se poate folosi la următoarele afecţiuni: alopecie, amigdalită, arsuri, ciclu abundent, colici abdominale, degerături, diaree, dureri de dinţi, faringite, hemoragii anale, hemoragii nazale, hemoragii uterine, hemoroizi, hiperhidroză, incontinenţă urinară, infecţii diverse inclusiv intestinale, leucoree, metrite, răni-pudră de plantă direct pe rană, răni purulente-ceai pus compresă pe pansament, stomatite, transpiraţia picioarelor, ulceraţii cronice ale pielii, vaginite.


   Denumiri populare: brumat, creţar, gorin, grădun, gurun, jip, stejar alb, stânjer, slodun, trifon.


   În tradiţia populară: coaja conţine mult tanin şi se folosea foarte mult la tăbăcit.De asemenea la vopsit în negru şi galben în amestec cu sovârf, măr, leşie.Scoarţa se folosea ca leac la rănile învechite, numite în Banat “gance”.Se fierbea cu frunză de nuc pisată, ori cu frunze de piersic şi se ţineau mâinile sau picioarele în aceea zeamă.Cu negreala din gogoşile de frunze se ungea pecinginea.După ce se usca, se spăla cu oţet şi tratamentul se repeta până la vindecare.Decoctul scoarţei se ţinea în gură contra durerilor de dinţi.Decoctul ghindei prăjite sau al scoarţei se lua contra diareei.




   Se foloseşte doar scoarţa gorunului și uneori ghinda.

   Preparare:
   Se folosesc 2 linguriţe de coajă mărunţită, care se va pune la 250 ml apă.Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară.Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi.
   Patru linguri de coajă mărunţită la 500 ml apă.Se fierb timp de 15 minute, se strecoară și se poate folosi la tratamente externe.


    Este un arbore înalt până la 40 de metri, cu trunchiul drept şi retidonul subţire.Frunzele sunt puţin sau mai lung peţiolate. 

   S-a dovedit ştiinţific că este foarte utilă în afecţiunile de mai sus şi probabil se va folosi încă mult timp de acum încolo.

duminică, 22 mai 2016

Menopauza și fitoterapia partea a doua

   De reținut:
   Terapiile cele mai populare în menopauză, includ fitoestrogenii, cremele cu progesteron, cremele pe bază de ignamă sălbatică și remediile pe bază de ierburi. 


   Cremele pe baza de ignamă sălbatică:
   Orice cremă sau preparat despre care se spune că ar conține progesteron este o posibilă risipă de bani pentru că orice produs care conține progesteron este disponibil în general pe rețetă.
   Substanța numită diosgenin, un compus asemănător estrogenului, se găsește în ignamele sălbatice și din acest compus este sintetizat progesteronul din creme, supozitoare și pilule contraceptive, ca și estrogenul și testosteronul.
   Totuși, acest lucru nu înseamnă că aceste creme au un efect de creștere a progesteronului, deoarece diosgeninul este schimbat din punct de vedere chimic în laborator pentru a produce progesteron, iar corpul omenesc nu posedă enzime ca să facă acest lucru.
   Nu este dovedit clinic faptul că ignamele sălbatice pot ameliora simptomele menopauzei.


   Câteva informații generale despre menopauză puteți citi și aici.

   Remediile pe bază de ierburi:
   Unele plante ca ginsengul și unicornul fals, sunt considerate ca și remedii pentru simptomele menopauzei ca și fitoestrogenii, acționînd în locurile receptoare de estrogen.
   După menopauză, glandele suprarenale devin principalul producător de estrogen astfel încât ierburi ca lemnul dulce și sarsaparila sunt folosite pentru controlarea glandelor suprarenale.
   Încă nu s-au făcut cercetări asupra eficienței preparatelor pe bază de plante în tratarea menopauzei.
   Ierburile pot avea același efect ca și produsele farmaceutice și ar trebui tratate cu respect și atenție.
   Este de preferat să consultați un specialist în plante medicinale dacă doriți să folosiți terapiile complementare. 




   Progesteronul si terapia de înlocuire a hormonilor:
   Unele femei folosesc terapia combinată de înlocuire a hormonilor: estrogen + progesteron, acestea substituie cremele cu progesteron.
   Acest lucru mărește riscul apariției cancerului de uter din cauza absorbției slabe de progesteron prin piele.
   Cercetătorii au stabilit că toate cremele cu progesteron nu măresc nivelul progesteronului din sânge destul și nu protejează endometriul.

sâmbătă, 21 mai 2016

Tinctura de propolis și la ce o folosim

   Băutura cu propolis:
   Se recomandă mai mult din cauza influenței sale pozitive în prevenirea bolilor în sezonul rece.
   Se rade propolis solid, circa 15-20 grame și se introduce într-un litru de pălincă de bună calitate.După ce se astupă, soluția se agită de mai multe ori.Peste câteva săptămâni, se obține o băutură amăruie.Se bea un păhărel, înainte de culcare. 


   Tinctura de propolis:
   Preparare: la 200 ml alcool de 80-86 de grade, se adaugă 20 grame propolis întărit, ținut în frigider.Alcoolul amestecat cu propolis se introduce într-un vas, se încălzește la și se amestecă bine.Această procedură se repetă într-o săptămână de 6-7 ori.După aceea, se lasă să se așeze, apoi se toarnă, cu grijă, lichidul curat într-o sticlă închisă la culoare.

   Nu se recomandă în cazul persoanelor alergice, iar cei care sunt sensibili la propolis nu ar trebui să utilizeze această tinctură. 

   Tinctura se poate folosi în mai multe afecțiuni:

   În cazul ulcerului de stomac sau enterite, 40 picături de tinctură puse în 100 ml lapte cald.Se bea pe stomacul gol. 

   Se recomandă la inflamarea prostatei, zilnic 30 de picături. 

   Tinctura se folosește și în cazul arsurilor de gradul 1.Rana trebuie unsă de mai multe ori cu tinctură.În aceste cazuri, nu se formează vezicule. 

   La hipertensiune, zilnic 30 de picături până la vindecare.




   În caz de dureri dentare, se pune o bucată de vată îmbibată cu tinctură pe locul dureros.Propolisul curat, pus pe gingia dureroasă sau pe măseaua cariată, alină durerea și împiedică infecția. 

   La inflamarea rinichilor și ficatului, de două ori pe zi, câte 40 de picături puse într-un pahar de 100 ml apă caldă. 

   Tinctura se poate folosi și în cazurile în care medicamentele făcute din plante sau din materiale sintetice nu dau rezultate.Se repetă până la vindecare. 


   La afecțiunile pielii, dacă pacientul suportă alcoolul, locurile bolnave sunt frecate cu tinctură.Afecțiunile dispar repede (în cazul în care alcoolul nu este suportat, propolisul trebuie amestecat într-o cremă). 


   Tinctura se poate folosi în cazul rănilor vechi.Rana trebuie spălată cu extracție de lipan, apoi se unge de mai multe ori cu tinctură de propolis.După o perioadă scurtă, edemele și durerile dispar. 

   La angină, faringite, gripe sau pentru evitarea unor complicații, zilnic, de două ori pe zi câte 40 de picături puse în 200 ml apă caldă și zilnic de mai multe ori gargară.

   În caz de dureri de stomac, se recomandă 100 ml de apă cu 50 picături de tinctură.Compoziția este recomandată și în cazul parazitozelor intestinale, zilnic de două ori, pe stomacul gol.

   În cazul TBC-ului pulmonar, se folosesc de trei ori pe zi câte 30 de picături și, săptămânal, de două ori, se fac inhalații.Cu ocazia inhalației, la 1/4 litru de apă fierbinte se adaugă 100 picături de tinctură. 

   În caz de boli micotice între degete, locurile bolnave sunt unse cu tinctură.


   Bătăturile și cheratitele sunt tratate în felul următor: dacă este posibil, înainte de culcare se îmbibă o bucată de vată în tinctură de propolis și se așează pe locul dureros.Ziua, se poate folosi alifia de propolis (atenție, cheratitele rămân încă dureroase zile întregi).

   O persoană mahmură poate lua 100 ml apă rece, cu 50 picături de tinctură.

vineri, 20 mai 2016

Despre depresia nervoasă

   Este un simptom comun în astenia nervoasă. 

   Se manifestă printr-o tristețe pronunțată, care poate duce la dorință de sinucidere sau la o stare de resemnare.

   Cele mai frecvente cauze sunt decepțiile, tristețea, furia, izolarea, teama de a nu fi iubit, teama de moarte.

   Cauzele determinante sunt tulburările hormonale sau metabolice, depunerea metalelor grele în creier, radiațiile termice, terestre și cosmice.

   Depresia se poate datora unei interiorizări a sentimentelor negative și se însoțește de obicei de diaree sau constipație, dispnee, palpitații.




   Măsuri profilactice și de tratament:
 

   Persoana care suferă de depresie nervoasă trebuie să-și deschidă sufletul și să vorbească cu anturajul său despre problemele care o preocupă, să meargă în public și să facă noi cunoștințe și noi prieteni.

   Se recomandă ceaiurile de valeriană, rozmarin, portocale, mentă sau lemn de santal.

   Băile de șezut cu coada calului și sunătoare, vitaminele B și E sunt indicate ca având un efect benefic.

   Vizitele la un psiholog, discuțiile cu aceasta și urmarea unui tratament, nu sunt de evitat, în special dacă nu se observă nici o îmbunătățire.

joi, 19 mai 2016

Curiozități despre propolis

   Preoții Egiptului Antic foloseau propolisul la îmbălsămarea mumiilor.
   Medicul Pavel Meyer a folosit în spitalele de campanie, în timpul războiului, în lipsa unor medicamente, o alifie din vaselină și propolis (propolis vasogen) în tratarea rănilor.Spre surprinderea tuturor, a dat rezultate mai bune decât medicamentele farmaceutice în acțiunea de cicatrizare și formare a țesuturilor noi.De asemenea, pe scară largă, propolisul a fost folosit de medicii ruși în timpul celui de-al doilea război mondial.
   Privind valoarea bactericidă și bacteriostatică a propolisului, este suficient să amintim ceea ce pățește bietul șoarece de câmp care, în căutarea comorilor stupului, intră în el.Ucis cu înțepături veninoase și fiind prea greu pentru a fi cărat afară, cadavrul nefericitului pofticios este învelit într-un giulgiu de propolis și apoi acoperit cu un strat de ceară.Astfel "îmbălsămat", pentru a nu infesta casa albinelor, cadavrul nu se descompune, neintrând în putrefacție timp de 5-6 ani.


   Cum poate fi utilizat terapeutic propolisul?
   În stare naturală, prin mestecarea îndelungată (timp de câteva ore) a unui fragment dintr-un baton de propolis natural: saliva umană este una din puținele substanțe care îl solubilizează.
   Sub formă de tinctură de propolis, în diferite concentrații: 5%, 10%, 20% și 30%.
   Sub formă de extract moale de propolis înglobat în miere (miere propolizată) sau folosit la prepararea diferitelor unguente și a supozitoarelor.
   Sub formă de diferite unguente, în compoziția cărora intră extractul moale de propolis.




   Propolisul este o substanță adunată de albine de pe mugurii de plop negru, care conțin o secreție rezinoasă.Materiilor rășinoase adunate, albinele le adaugă secreții proprii și ceară.
   Prelucrat de albine, propolisul devine o materie lipicioasă, parfumată, de culoare galben-roșcată.
   Propolisul este folosit de albine la izolarea stupului și la dezinfectarea celulelor fagurilor destinați creșterii puietului.
   Tot cu propolis albinele acoperă cadavrele unor răufăcători intrați nepoftiți în stupi și omorâți prin înțepăturile cu venin. 


   Compoziția propolisului: 55% rășini vegetale, balsamuri, flavone, acid ferulic, 25-30% ceară, 10% uleiuri eterice volatile, 5% polen, 5% substanțe organice și microelemente, (aluminiu, bariu, fier, calciu, crom, siliciu, magneziu, nichel, plumb).

miercuri, 18 mai 2016

Menopauza și fitoterapia

   Menopauza intervine când femeia nu mai produce ovule, ovarele ei nu mai produc estrogen, hormonul sexual femeiesc, iar menstruația nu mai are loc.Acesta este sfârșitul perioadei reproductive a femeii, un fapt natural, exact cum prima menstruație a marcat începutul acestei perioade.
   O dată cu pierderea estrogenului apar și unele simptome specifice menopauzei care sunt destul de greu de suportat, cum ar fi uscarea vaginului, bufeuri de căldură și transpirații nocturne, ca de altfel și multe simptome de natură psihologică.
   Menopauza este un risc și din cauza apariției unor boli ca osteoporoza și boli cardiovasculare specifice acestei perioade. 


   Cât de eficace este terapia de înlocuire a hormonilor?
   Unele femei folosesc terapia de înlocuire a hormonilor, o combinație de hormoni care ameliorează simptomele menopauzei și reduc riscul apariției bolilor specifice.Totuși, unele femei preferă să încerce terapii complementare pentru a ameliora efectele menopauzei.



 
   Terapiile alternative sunt cele mai populare:
   Unele din cele mai populare terapii alternative includ: fitoestrogenul, cremele cu progesteron, cremele pe bază de ignamă sălbatică și remedii pe bază de ierburi.


   Fitoestrogenul este un compus pe bază de plante care are aceeași compoziție chimică cu estrogenul, hormonul sexual feminin, dar cu o putere mai mică decât acesta.El acționează în toate locurile de receptare a estrogenului din corpul femeii moderând simptomele menopauzei.
   Există trei tipuri de fitoestrogeni care se găsesc în următoarele alimente:
   Izoflavone, surse: produsele de soia și linte.
   Lignane, surse: fructe, legume, semințe de in.
   Cumestane, surse: semințe încolțite ca alfalfa.
   Creme cu progesteron, progesteronul fiind tot un hormon sexual feminin care dispare și el după menopauză.
   Se spune că simptomele menopauzei sunt datorate nivelului de estrogen în scădere, dar de fapt un dezechilibru dintre nivelul de progesteron și cel de estrogen cauzează aceste simptome.Tratamentul cu creme cu progesteron sau supozitoare nu este dovedit clinic că ar ameliora simptomele menopauzei sau ar reduce riscul apariției osteoporozei.Principalul scop al progesteronului este acela de a proteja uterul femeilor care folosesc estrogenul.

marți, 17 mai 2016

Mirosul neplăcut al corpului partea a doua

   Nedigerarea completă a alimentelor și mirosul de pește:
   Unii oameni (aproximativ 7% din populație se plânge de mirosul corpului) au probleme de digestie, în sensul că nu digeră complet unele alimente din cauza deficienței unei enzime sau a moștenirii unor probleme digestive.
   Mai există o substanță care se găseste în pilulele contraceptive și care conduce la mirosul neplăcut al corpului, numit și miros de pește.
   Acesta mai poate să apară la femei în jurul perioadei ciclului menstrual.
   Cei care prezintă acest miros particular de pește este bine să evite alimentele bogate în lecitină și carnitină, cum sint ciocolata, alunele, nucile, stafidele, ouăle, produse de soia, germeni de grâu.Înlocuiți aceste produse cu produsele vegetale, fructe și legume, orez și carne de pui sau pește ca sursă de proteine.
   Din fericire, acest tip de miros total dezagreabil este întâlnit la un număr redus de oameni.


   Despre acest subiect, al mirosului neplăcut al corpului, puteți descoperi unele lucruri și în acest articol.

   Testele medicale au demonstrat că unii oameni care prezintă un miros neplăcut au de fapt un dezechilibru care afectează bacteriile din sistemul digestiv.
   Aceste microorganisme sunt afectate de unele medicamente (antibiotice, steroizi), grăsimi, exces de zahăr, carne și alimente sărace în fibre care au un rol vital în detoxifierea intestinelor și producerea resurselor nutritive, ceea ce poate conduce la agravarea mirosului neplăcut al corpului.
   În aceste cazuri repopularea intestinelor cu bacterii sănătoase împreună cu eforturile de detoxifiere, pot fi căi deosebit de benefice pentru normalizarea florei intestinale și reducerea efectelor neplăcute.




   Remedii pentru refacerea florei intestinale:
 

   Oricine suferă din cauza mirosului neplăcut al corpului, de orice tip, ar trebui să-și suplimenteze zilnic aportul de lactobacillus acidophilus și bifidobacteria pentru creșterea calității florei intestinale.
   Pentru detoxifiere este bine ca o zi pe săptămână să consumați numai suc de fructe, ceaiuri sau doar fructe, cerând în prealabil sfatul unui medic.De exemplu, această cură nu se recomandă celor care urmează un tratament, diabeticilor sau persoanelor cu probleme de alimentație decât sub strictă supraveghere a unui personal calificat.
   O dietă echilibrată este recomandată pentru cei care au probleme cu mirosul emanat de corpul lor.Astfel este bine ca dieta dumneavoastră să conțină proteine obținute din carnea de pește și pui, legume, cereale și grăsimi de origine vegetală.Această dietă trebuie să fie completată cu suplimente de multivitamine și multiminerale.

luni, 16 mai 2016

Curiozități despre tarhon

   Cele mai importante componente ale tarhonului se găsesc în tanin, terpena, arome care prezintă reale calități terapeutice în cazul afecțiunilor stomacului și ficatului.

   Tarhonul poate substitui cu succes sarea pentru persoanele care suferă de tensiune arterială mare.


   Copiii care sunt predispuși la paraziți intestinali, găsesc în tarhon o armă extrem de valoroasă în lupta împotriva acestora.Ceaiul de tarhon este esențial în înlăturarea acestor paraziți.Luați o cană de apă fierbinte pe care o turnați peste câteva frunze de tarhon și lăsați-le să infuzeze 10 minute, strecurați-le și dați copiilor două căni de ceai, dimineața.Este bine să se bea cel puțin patru căni pe zi, dimineața și seara.

   Tarhonul este o plantă puternic parfumată care a fost folosită încă din antichitate ca antidot pentru veninul șerpilor.
   Tarhonul era folosit la bucătărie, dar și contra durerilor de dinți sau a tensiunii mari.


   Ceaiul de tarhon ajută digestia și procesul de eliminare a toxinelor.

   Când tarhonul se usucă, pentru a fi utilizat în bucătărie, dar se pierd numeroase caracteristici importante ale lui.Tarhonul uscat se foloseste cel mai bine în ceaiuri și la gătit.




   În zilele noastre el este folosit în principal la gătit, dar se știe că are proprietăți medicinale importante.
   Este foarte important pentru sistemul digestiv: alină crampele stomacale, mărește apetitul și ajută digestiile leneșe.
   Poate fi de ajutor celor care suferă de balonări, indigestie și sughiț.


   Tarhonul poate, de asemenea, ajuta la creșterea secrețiilor bilei pentru ficat, ajută digestia și accelerează procesul de eliminare a toxinelor din corp.În acest scop puteți folosi ceaiul de tarhon.Pentru aceasta luați o cană de apă fiartă și turnați-o peste câteva frunze de tarhon (o lingură) și lăsați-le să infuzeze 10 minute, după care beți acest ceai.Se recomandă să se bea cel puțin o cană de astfel de ceai pe zi.

   Există, de asemenea, multe remedii populare cu tarhon, pentru durerile de dinți.
   Tarhonul poate fi folosit pentru a regulariza menstruația, ajută la calmarea nervilor și în stările de oboseală.

duminică, 15 mai 2016

AI sau celebra leurdă

   Descriere: plantă erbacee perenă, întâlnită pe coaste pietroase şi aride, prin tufişuri.
   Are un rizom scurt vertical din care se desprind numeroase rădăcini cilindrice cărnoase.
   Tulpina este neramificată, înaltă de 40-70cm.
   Frunzele sunt îngust-liniare, glabre, cu 7-12 nervuri paralele, prinse de tulpină prin teci alb-membranoase, transparente prevăzute cu 3 nervuri dorsale, mult apropiate între ele.
   Florile sunt galben-verzui, cu miros pătrunzător de usturoi, grupate terminal într-un racem simplu.
   Înflorire în lunile VI-VII.
   Fructul este o capsulă loculicidă, sferic-ovoidă sau sferic elipsoidală.
   Seminţele sunt brun-cenuşii.




   Denumiri populare: ai de munte, ai de pădure, aişor, asfodelină, leurdă, usturoi sălbatic.


   Tratamentele cu usturoi se aseamănă foarte bine cu tratamentele la care putem folosi AI-ul.

   În tradiţia populară: se folosea în medicina populară ca şi usturoiul cultivat.
   Fibrele bulbului se aplicau pe răni pentru a opri hemoragia.
   Se folosea ca diuretic, antiscorbutic şi afrodiziac.


   Această plantă reușește să reducă durerile menstruale.
   Se poate consuma crudă în salate sau o tinctură din plantă proaspătă.

sâmbătă, 14 mai 2016

Mirosul neplăcut al corpului

   Unii oameni prezintă un miros neplăcut din diverse cauze, unele simplu de remediat, altele nu, în funcție de mai mulți factori.
   Recentele studii medicale au demonstrat că unii oameni care prezintă un puternic miros al corpului suferă de diverse probleme în viața lor personală. 
   Este vorba de acele persoane care din cauza stresului, traumelor emoționale deseori recurg la excesul de alcool, tutun sau droguri, gândindu-se chiar și la sinucidere.

   Perioada ciclului menstrual:
   Femeile care se află în perioada menstruației au o stare de stres și irascibilitate crescută, ceea ce poate conduce la o mărire a transpirației si mirosului corpului.Acest neajuns se poate remedia printr-o atenta ingrijire personala, igiena si o dieta corespunzatoare.

   Lipsa igienei personale:
   Când mirosul este rezultatul lipsei de igienă personală (baie, spălatul hainelor), soluția este simplă: băi regulate, utilizarea săpunului, spălatul corect al hainelor și folosirea îmbrăcămintei din fibre naturale (cum este bumbacul).

   Diverse afecțiuni ale corpului:
   Mirosul corpului este uneori asociat cu probleme specifice de sănătate: afecțiuni ale ficatului, diabet, probleme digestive și infecții care necesită sfatul și îngrijirea medicală specializată. 

   Glande sudoripare atacate de bacterii:
   Multe neplăceri cauzate de mirosul corpului pot fi datorate unei intense activități bacteriale a glandelor sudoripare ale pielii.Acest lucru face ca acele persoane care transpiră excesiv să fie cei mai afectați.Oamenii de acțiune, tot timpul pe fugă, tind să transpire mai mult decât cei calmi, linștiți, în funcție de dominanta nervului simpatic sau parasimpatic.Deci, păstrarea unui nivel scăzut al stresului este o soluție pentru cei care transpiră mult.Pentru aceasta este bine să se apeleze la tehnicile de relaxare care, îmbinate cu o dietă corespunzătoare, dau rezultate bune.



   Deficit de minerale:
   Eficiența procesului de detoxifiere a corpului este influențată de elementele nutritive consumate.Spre exemplu, specialiștii au observat că persoanele care suferă de pe urma mirosului neplăcut degajat de corpul lor, prezintă un deficit de zinc.Desigur, nu este cazul să apelați la medicamente care suplimentează lipsa acestui element fără să consultați în prealabil un medic.

   Sentimentele de rușine, jenă, subestimare, izolare, frustrare, anxietate și depresie sunt foarte comune celor care suferă din cauza mirosului corpului lor.
   Cei care au astfel de probleme și familiile lor au demonstrat că, utilizind ajutorul unor consilieri și învățând să se apere împotriva stresului, se pot obține victorii importante pe frontul luptei pentru păstrarea echilibrului emoțional.
   În mod sigur, o soluție la această problemă nu stă în utilizarea deodorantelor, spray-urilor care pot doar masca acest inconvenient pe termen scurt.

vineri, 13 mai 2016

Fructele și caloriile lor partea a doua

   Puteți citi despre câteva fructe și caloriile acestora, aici, iar în articolul de astăzi, continuăm.

   Smochina:
   Smochinele sunt tonifiante, nutritive, diuretice și laxative, fiind recomandate în astenii, stări acute, inflamații urinare și pulmonare.Ele se recomandă copiilor, adolescenților, convalescenților, bătrânilor și sportivilor.

   100 de grame de smochine proaspete conțin:
   Calorii: 54
   Glucide: 12 g
   Fibre: 2,5
   Potasiu: 250 mg
   Calciu: 42 mg
   Magneziu: 20 mg.

   100 de grame de smochine uscate conțin:
   Calorii: 27
   Glucide: 62 g
   Fibre: 18,5
   Potasiu: 983 mg
   Magneziu: 70 mg.


   Mărul:
   Mărul era des cultivat în livezile din antichitate.Mărul ca fruct a fost considerat un aliment-medicament, devenind un punct de referință în alimentația dietetică.Este tonic, răcoritor, antiseptic intestinal, depurativ sanguin și este indicat în astenii, surmenaj, reumatism, artritism, stări febrile, insomnii, nervozitate, cefalee.

   100 de grame de mere conțin:
   Calorii: 51
   Glucide: 12 g
   Indice glicemic: 38
   Fibre: 2 g
   Vitamina C: 5 mg
   Magneziu: 12 mg.

   Strugurele:
   Strugurele de masă, alb sau negru, este un fruct excelent, ornând mesele de mii de ani.Este diuretic, remineralizant, energetic, stimulant și decongestionant hepatic, fiind recomandat în anemii, convalescențe, remineralizare, dispepsii, dermatoze, intoxicații.

   100 de grame de struguri proaspeți conțin:
   Calorii: 73
   Glucide: 16 g
   Indice glicemic: 46

   100 de grame de struguri uscați conțin:
   Indice glicemic: 64
   Fibre: 0,9 g
   Vitamina C: 4 mg
   Magneziu: 7 mg.


   Para:
   Părul este originar probabil din partea de nord a Indiei.Fructul este depurativ, laxativ, remineralizant și nutritiv, fiind indicat în anemii, surmenaj, TBC.

   100 de grame de fruct conțin:
   Calorii: 55
   Glucide: 13 g
   Indice glicemic: 37
   Fibre: 2,3 g
   Vitamina C; 3 mg
   Magneziu: 7 mg.




   Prunul:
   Fructele prunului sunt energetice, diuretice, laxative, fiind indicate în astenii, anemii, surmenaj, ateroscleroză.

   100 de grame de fruct conțin:
   Calorii: 52
   Glucide: 12 g
   Fibre: 2,5
   Vitamina C: 3 mg
   Magneziu: 8 mg.


   Piersica:
   100 de grame de fruct conțin:
   Calorii: 50
   Glucide: 12 g
   Indice glicemic: 42
   Fibre: 1,4
   Vitamina C: 8 mg
   Magneziu: 8 mg.


   Portocala:
   Portocalele sunt unele din cele mai bune fructe de iarnă, suplinind carențele vitaminice.Portocala este remineralizantă, antiinfecțioasă, digestivă, diuretică și laxativă.Este indicată în convalescențe, anemii, anorexii, demineralizări și prevenirea bolilor infecțioase.

   100 de grame de fruct conțin:
   Calorii: 39
   Glucide: 8,5 g
   Indice glicemic: 44
   Fibre: 2 g
   Vitamina C; 50 mg
   Magneziu: 13 mg.



joi, 12 mai 2016

Cum tratăm edemele?

   Se iau 2 lingurițe pline de rădăcini mărunțite de osul-iepurelui la o ceașcă cu apă și se lasă peste noapte la rece.
   A doua zi dimineață, maceratul se încâlzește ușor și se filtrează.
   Această ceașcă se bea repartizată 1/2 oră înainte și 1/2 oră după micul dejun.




   O a doua posibilitate de a face edemele să se retragă se realizează prin scoarța trunchiului de soc sau a crengilor de soc.
   La o ceașcă se ia o linguriță rasă de scoarță de soc (întrucât cantitățile mai mari declanșează diaree sau vărsături, trebuie dozat foarte slab) și se lasă peste noapte la rece la macerat.
   Această ceașcă cu scoarță de soc macerată poate fi subțiată cu încă 1/2 ceașcă cu apă.
   Se bea câte 1/2 ceașcă ușor încălzită după fiecare din cele 3 mese principale.

miercuri, 11 mai 2016

Fructele și caloriile lor

   Caisa:
   Caisul a fost cunoscut în China încă de acum 5.000 de ani.După ce a traversat India și Persia, el a ajuns pe malul Mediteranei.Fructul său foarte nutritiv, răcoritor, astringent (în stare proaspătă), laxativ (în stare uscată) este recomandat în anemii, astenii, insomnii, convalescențe, diaree sau constipație.

   100 de grame de caise proaspete conțin:
   Calorii: 44
   Glucide: 10g
   Indice glicemic: 31
   Fibre: 2,1 g
   Vitamina C: 7 mg.

   100 de grame de caise uscate conțin:
   Calorii: 27
   Glucide: 63 g
   Fibre: 3 g
   Vitamina C: 2,5 mg.


   Ananasul:
   Descoperit de Cristofor Columb în Antile, deliciosul ananas a ajuns în Europa abia în secolul al XVI-lea.Aici el și-a câștigat repede adepți, fiind cultivat ulterior în sere.

   100 de grame de ananas proaspăt conțin:
   Calorii: 52
   Glucide: 12 g
   Indice glicemic: 66
   Fibre: 1,2 g
   Vitamina C: 25 mg.

   100 de grame de ananas din compot conțin:
   Calorii: 83
   Glucide: 20 g
   Fibre: 3 g
   Vitamina C: 15mg
   Vitamina E: 3,2 mg.


   Mandarina:
   Originar din China, mandarinul a fost sacralizat la Pekin.Ca proprietăți, mandarina este comparabilă cu portocala, dar conține mai puține minerale.Fructul este energetic și înlesnește evacuarea intestinală.

   100 de grame de fruct conțin:
   Calorii: 47
   Glucide: 11 g
   Fibre: 1,9 g
   Vitamina C: 30 mg
   Calciu: 33 mg.


   Curmala:
   Fructe ale palmierului, curmalele sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri.În Sumer, Mesopotamia, curmalul era considerat un arbore sacru.În Egipt, curmalele făceau parte din alimentația cotidiană.Valoarea energetică și savoarea deosebită au făcut din curmale un aliment și un medicament în același timp (ele previn îmbătrânirea, iar după unele date sunt anticanceroase).

   100 de game de curmale conțin:
   Calorii: 30
   Glucide: 73 g
   Fibre: 8,7 g
   Magneziu: 59 mg.




   Kiwi:
   Kiwi, numele său adevărat fiind actinidia, este un fruct originar din China.Bogat în vitamina C, el protejează organismul contra multor maladii.Este un excelent fruct de iarnă.

   100 de grame de fruct conțin:
   Calorii: 57
   Indice glicemic: 53
   Fibre: 1,5 g
   Vitamina C: 94 mg
   Magneziu: 27 mg.


   Banana:
   Bananierul este o plantă erbacee, lipsită de trunchi lemons, ale cărui tulpini dispar după perioada de formare a fructelor.Bananierul a existat din cele mai vechi timpuri în America, incașii considerându-l un arbore productiv.Bogat în amidon, acesta este un aliment tipic pentru tarile tropicale.

   100 de grame de fruct conțin:
   Calorii: 83
   Glucide: 19 g
   Indice glicemic: 54
   Fibre: 3,4 g
   Vitamina C: 10 mg.


   Lămâia:
   Se presupune că lămâiul este originar din India, din partea de nord a acesteia.De aici, el a ajuns în China, către 1900 î.Hr., pentru a reveni apoi în Persia.În jurul anilor 900, lămâiul a ajuns pe coastele Mediteranei, fiind cultivat mai ales în Spania și Portugalia.Fructul este răcoritor, tonic al sistemului nervos central, diuretic, antiscorbutic, remineralizant, depurativ.Este indicat în anemii, astenii, TBC, demineralizări, creștere, convalescență, reumatisme, ateroscleroză, precum și astm, bronșită, gripă, cefalee. 

   100 de grame de fruct conțin:
   Calorii: 32
   Glucide: 8 g
   Fibre: 1 g
   Vitamina C: 80 mg.


   Grepfrutul:
   Originar din Asia, el s-a cultivat vreme îndelungată în India și Japonia, după care a ajuns în Florida.Fructul de grepfrut este aperitiv, tonic, depurativ, digestiv, fiind indicat în anorexii, dispepsii, insuficiență biliară, afecțiuni febrile și pulmonare.

   100 de grame de fruct conțin:
   Calorii: 43
   Glucide: 10 g
   Indice glicemic: 25
   Fibre: 0,6
   Vitamina C: 40 mg
   Magneziu: 10 mg.



marți, 10 mai 2016

Cum îngrijim zonele cu piercing

   Recomandări speciale:
   Dușul este cel mai bun loc unde se poate curăța un piercing.
   Feriți-vă mâinile nespălate de contactul cu piercingurile nevindecate și bijuteriile, în special cele de la buric.
   Îmbrăcămintea strâmtă trebuie de asemenea ferită de piercingurile de la buric.Acest tip de piercing necesită cel puțin 3 luni de îngrijire pentru a se vindeca în întregime.


   Zone intime:
   Majoritatea piercingurilor efectuate în aceste locuri sunt bandajate.Puteți îndepărta bandajul după 2 sau 3 ore.
   Întotdeauna spălați-vă cu minuțiozitate pe mâini înainte de a începe curățirea.Nu atingeți niciodată un piercing nevindecat cu mâinile nespălate.
   Îmbibați un tampon de vată curat într-o soluție antibacteriană și îndepărtați cu grijă orice fel de secreții uscate de pe bijuterie și din zona ce înconjoară piercingul.
   Cu mâinile curate, folosind o cantitate redusă de săpun antibacterian, săpuniți cu grijă bijuteria și zona înconjurătoare.Când o curățați, mișcați-o inainte și înapoi de 3 sau 4 ori, pentru a fi siguri că săpunul a pătruns și în gaura efectuată.
   Clătiți bine cu apă, asigurându-vă că săpunul a fost îndepărtat total.
   În urma acestei proceduri, bijuteria trebuie să fie extrem de curată pe toate părțile.
   Pentru a usca, tamponați ușor cu un șervețel cosmetic curat, de unică folosință (prosoapele textile sunt adevărate oaze pentru bacterii).


   Limbă și buze:
   Clătiți-vă frecvent gura cu apă de gură antiseptică.În primele șase săptămâni trebuie să vă clătiți gura de fiecare dată după ce mâncați, beți sau fumați.
   În cazul bijuteriilor alcătuite din mai multe componente, trebuie să verificați periodic gradul lor de rezistență pentru a nu le pierde sau înghiți.
   Dacă mâncați un anumit aliment care vă deranjează, atunci renunțați la el.
   La început, până la acomodare, piercingul efectuat pe limbă sau în buze poate duce la o ușoară umflare a zonei respective, așa că nu este de dorit să consumați alimente și băuturi foarte fierbinți.Lăsați-le să se răcească un pic.Căldura intensifică circulația sângelui în acea zonă, ceea ce duce la umflarea zonei respective.




   Ureche, nas, sprâncene:
   Pistoalele de introdus cerceii în urechi trebuie folosiți numai pentru lobul urechii și nu și pentru alte zone din corp.Pentru nări și cartilagii folosiți numai un ac chirurgical special din titaniu, niobiu, aur sau oțel inoxidabil, cu ajutorul căruia se pot introduce imediat o gamă largă de bijuterii de corp.

   Cel mai bine este să alegeți un cercel rotund pentru prima perforare.Acest lucru va facilita curățarea și nu va cauza prea multe probleme în cazul inflamării ușoare.
   Este extrem de important ca bijuteria introdusă să aibă mărimea corectă (în diametru și ca grosime).
   O dată ce s-a vindecat complet locul, bijuteria poate fi schimbată cu o alta, dar întotdeauna trebuie să purtați bijuterii de foarte bună calitate și de dimensiuni potrivite.
   Folosiți o soluție de benzalconiu sau săpun antibacterian lichid.
   Întotdeauna spălați-vă cu minuțiozitate pe mâini înainte de a începe curățirea.Nu atingeți niciodată un piercing nevindecat cu mâinile nespălate.
   Îmbibați un tampon de vată curat cu soluție de benzalconiu și îndepărtați cu grijă orice fel de secreții uscate de pe bijuterie și din zona ce înconjoară piercingul.Nu puneți niciodată un tampon murdar în contact cu soluția, deoarece va contamina întreg flaconul.
   Cu mâinile curate, folosind o cantitate redusă de săpun antibacterian, săpuniți cu grijă bijuteria și zona înconjurătoare.Clătiți bine.
   Folosind un tampon curat, aplicați o cantitate de soluție de benzalconiu asupra piercingului, apoi mișcați cu grijă bijuteria înainte și înapoi.De aceasta dată nu este necesar să mai clătiți.
   Pentru a usca, tamponați ușor cu un șervețel cosmetic curat, de unică folosință (prosoapele textile sunt adevărate oaze pentru bacterii).
   Evitați să folosiți produse cosmetice sau de îngrijire a părului în zona unui piercing recent.


   Buric:
   Trebuie curățat de două ori pe zi pe toată perioada necesară.
   Spălați-vă întotdeauna pe mâini înainte de a efectua curățarea.Nu atingeți niciodată piercingurile nevindecate cu mâinile nespălate.
   Îndepărtați toate secrețiile uscate de pe bijuterie și din jurul rănii înmuind zona cu apă călduță și tamponând cu un tampon de vată curat și umed.
   Curățați cu grijă piercingul și bijuteria folosind săpun antibacterian.Săpuniți ușor timp de 60 de secunde, apoi rotiți bijuteria și în final clătiți foarte bine. 
   Uscați interiorul piercingului din buric cu un tampon uscat de vată. 




   Despre body piercing puteți citi încă două articole, aici și aici.
 



luni, 9 mai 2016

Trifoiul de baltă

   Terapeutica utilizează frunzele recoltate în timpul înfloririi.

   Compoziţie chimică: medicinal se folosesc frunzele care conţin: trifolină, un trifoliozid echivalent cu 3-galactozid; camferol; loganină, un glicozid amar identic cu meliatina); gentianină, un alcaloid prezent în genţiană; o substanţă amară glicozidică: meniantina care la hidroliză dă fructoză şi meniantol.

   Denumiri populare: bobul-broaştei, plumânare, trei fraţi, trifoi amar, trifoiște de baltă, trifoi de lac.


   În tradiţia populară: ceaiul sau decoctul din frunze se lua, în bolile de plămâni.Se mai folosea ca tonic şi antiscorbutic.
   Plămădită în rachiu se lua înaintea mesei pentru a mări pofta de mâncare.
   Ceaiul din foi se întrebuinţa contra frigurilor şi limbricilor.


   Acţiune farmacologică: tonic amar, eupeptic foarte util în toate formele de dispepsie- tinctură 1-1,5g pe doză.
   Emenagog, antitiroidian, febrifug, stimulează funcţiile hepatice, produce echilibru neuro-vegetativ, ajută la apariţia menstrelor întârziate.
   Ajută digestia.
   Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni hepatice, afecţiuni neuro-vegetative, afecţiuni tiroidiene, anorexie, astm, febră, hepatite.


   Preparare: se va folosi pulbere de frunze obţinută prin măcinarea plantei cu râşniţa de cafea.Se va lua un vârf de cuţit de 3 ori pe zi sub limbă.Se va ţine timp de 10 minute după care se înghite.

   O linguriţă de praf de plantă se va pune la 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară.Se va consuma câte o cană înainte de mesele principale în afecţiunile de mai sus.

   La un litru de vin se va pune 50 g de plantă mărunţită.Se va ţine 8 zile după care se strecoară.Se poate folosi câte o lingură înainte de mesele principale cu 15 minute pentru stimularea poftei de mâncare.

   Se va pune 3 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 10 minute.Se strecoară şi planta se foloseşte la cataplasme pe gât.Util în afecţiunile tiroidiene.Ceaiul se va bea cu înghiţituri mici în decursul zilei.




   Frunzele uscate sau proaspete fierte în apă pentru 5 minute reduc febra şi setea.Planta are de asemenea proprietăţi diuretice şi ar trebui utilizată de persoane ce sufere de gută şi reumatism deoarece conţine săruri oxalice.


   Descriere: este o specie caracteristică locurilor umede, mlaştinilor, turbăriilor, crescând din Delta Dunării până în regiunile montane ale ţării.
   În pământ are un rizom dispus orizontal, ramificat şi verde, din vârful căruia se dezvoltă pe două rânduri frunzele.
   Frunzele la bază au o teacă care înconjoară rizomul şi sunt prevăzute cu un peţiol lung, cilindric, iar limbul este alcătuit din trei foliole mari, ovale.
   Florile frumoase albe-roze, mai multe la un loc, sunt aşezate la vârful unui peduncul lung care pleacă de la baza frunzelor.
   Structural floarea este alcătuită pe tipul 5, regulată şi hermafrodită, cu caliciu şi corola gamopetală, iar cele 5 stamine au anterele roşii-violacee.
   Înfloreşte din aprilie până în iunie.

duminică, 8 mai 2016

Faringita

   Boala se datorează unei răceli, unei alergii sau se produce prin iritarea faringelui cu fum, produse chimice sau alcool.

   Bolnavul are dureri de cap și uneori febră.

   Faringita se manifestă cu dureri în gât, accentuate la deglutiție, faringele fiind roșu și acoperit cu mucozități și puroi. 

   Masuri profilactice și de tratament:


   Primele măsuri constau în aplicarea de căldură pe gât. 



 

   Compresele calde pe gât pot fi cu oțet, cu argilă sau infuzie de salvie. 


   Băile progresive la picioare, băile generale cu oțet de fructe și gargara cu infuzie de mușețel, mentă, salvie sau cu apă sărată, au un rol benefic.

   Se vor consuma numai alimente lichide sau pasate, iar hidratarea este foarte importantă.
 

   Dacă temperatura este prea ridicată, repausul la pat este obligatoriu. 

   Se masează gâtul cu ulei esențial, se va evita fumatul activ sau pasiv, iar aerul din cameră trebuie să fie umezit cu ajutorul umidificatorului.

   De asemenea, se pot face împachetări cu ulei de lavandă sau ulei de eucalipt.

sâmbătă, 7 mai 2016

Ne bronzăm sau nu? partea a doua

   Factorii de risc care favorizează apariția cancerului de piele:
   Ereditatea; abuzul de soare; tabagismul și dietele bogate în grăsimi; pigmentarea slabă, întâlnită la persoanele roșcate și blonde, cu ten lăptos.


   Cum afecțiunile pielii cauzate de expunerea la razele ultraviolete se acumulează de-a lungul anilor, trebuie să ne apărăm de aceste raze încă din copilărie, deoarece se estimează că între 60% și 80% dintre expunerile la soare ale unei persoane au loc înainte de vârsta de 18 ani. 

   Puteți citi câteva informații importante despre expunerea la soare și în acest articol.

   O idee greșită este aceea prin care se spune că bronzarea artificială este folositoare pentru pregătirea pielii înainte de a pleca în vacanță.Iată explicația: o expunere de 20 de minute într-un pat de bronzat poate fi echivalentul, în ceea ce privește razele UVA, a petrecerii a două ore de plajă sub razele puternice ale soarelui de la amiază.Prin această practică, pielea este expusă unei doze de raze UVA de la trei la șase ori mai puternice decât la lumina solară.
   Dermatologii sunt de părere că bronzarea artificială nu oferă cu adevărat protecție eficace contra razelor solare eventuale din timpul vacanței.
   Persoanele care au pielea deschisă, ochii albaștri, părul roșcat sau blond sau au pete roșiatice se bronzează foarte prost, pielea lor arzându-se cu ușurință și având tendința apariției petelor negre.      
   Nu e adevărat că bronzarea artificială este necesară pentru un aport adecvat de vitamina D, deoarece vitamina D este sintetizată la nivelul pielii sub acțiunea razelor UVB și nu prin razele UVA emise în principal de aparatele de bronzat.Nu este deci necesar să vă bronzați sau să faceți plajă pentru a obține un aport adecvat de vitamina D, o expunere rezonabilă a feței sau a mâinilor, în timpul unei plimbări este de ajuns pentru a obține o cantitate necesară de vitamina D.De asemenea, vitamina D se găsește în alimente, ca produsele lactate, margarina, peștele etc.




   Chiar și pe timp înnorat, 85% din razele ultraviolete pot traversa norii.
   Razele UVB pot penetra suprafața unei piscine până la un metru în profunzime, fiind reflectate ușor de apă, nisip, zăpadă, beton.
   Cercetări aprofundate sugerează chiar că expunerea solară joaca un rol crucial în prevenirea anumitor tipuri de cancer, precum cel de sân, de prostată, de colon. 
   Depresia sezonieră a nord-americanilor o dată cu venirea lunii februarie este tratată de medici cu o lumină intensă, care împiedică creierul să producă hormonul melatonină, care acționează ca sedativ asupra organismului. 
   O pigmentare progresivă și moderată este cea mai bună metodă de protecție naturală împotriva agresiunilor solare din vacanțele petrecute în aer liber sau în plină iarnă.
   Datele științifice arată că supraexpunera la soare fără protecție adecvată poate determina afecțiuni cutanate permanente, cum ar fi îmbătrânirea prematură a pielii, cheratozele, care se pot dovedi precancerigene, și apariția dermatozelor ca formă a cancerului, care, depistate devreme, pot fi vindecate.      


   Sfaturi utile în ceea ce privește expunerea la soare:
   Precauții pentru bebeluși: țineți-i la umbră și asigurați-vă ca sunt bine protejați de soare printr-o pălărie cu bor mare și haine corespunzătoare.
   Dați exemplu celor mai tineri: stați la umbră, chiar și la plajă, folosind umbrela, purtați pălărie.
   Aveți grijă de copaci, pentru ca ei vă oferă umbră.
   Purtați ochelari de soare cu lentile fumurii, care protejează contra razelor UVA, dar și UVB.
   Evitați expunerea la soare între orele 11:00 și 16:00, atunci când intesitatea razelor ultraviolete este maximă.
   Dacă expunerea la soare este inevitabilă, este recomandat să folosiți o cremă solară aprobată de Asociația de Dermatologie care să aibă factorul de protecție solară 15 sau chiar mai mult.
   Dacă pielea dumneavoastră este deja bronzată, nu mizați pe acest lucru pentru a vă proteja de razele de soare, pentru că bronzul nu este echivalentul decât al unui factor de protecție solară de cel puțin 4.
   Fiți atenți la medicamentele care cauzează o fotosensibilitate a pielii.Consultați-vă medicul pentru că unele medicamente pot produce o iritare a pielii, roșeață, inflamații.
   Depistarea cancerului: examinați-vă regulat pielea.Consultați un medic dacă o aluniță sau o pată pigmentară ia o formă asimetrică, daca diametrul ei crește, dacă leziunea își schimbă culoarea, sângerează sau produce o stare de mâncărime sau dacă o rană refuză să se cicatrizeze!
   Nu vă expuneți inutil la soare și nu recurgeți la bronzarea artificială.

vineri, 6 mai 2016

Dieta cu carne de pui

   Dieta se ține timp de 2-3 săptămâni și se pot pierde 7 kilograme în această perioadă.
   Hidratarea este deosebit de importantă și câteva exerciții fizice pot da o mână de ajutor.




   Luni, Miercuri, Vineri:
   Mic dejun: o portocală.
   Prânz: o pulpă de pui la gratar, 2 cartofi fierți în coajă.
   Cina: un ou, un iaurt de băut.

   Marți, Joi, Sâmbătă:
   Mic dejun: un măr.
   Prânz: o pulpă de pui la grătar, 2 cartofi fierți în coajă.
   Cina: iaurt de băut, o salată de fructe.

   Duminica: legume și fructe.

joi, 5 mai 2016

Ciocolata, un aliment benefic? partea a doua

   Un articol despre ciocolată și despre cât de bună este, puteți citi aici.
   De pe vremea aztecilor, cacaoa se bucura de o reputație de medicament pentru sănătate.Aceasta este justificată pentru că pudra de cacao este comparabilă cu o mână de oligoelemente: potasiu, magneziu, calciu.Acest cocteil mineral stă la baza reputației de energizant pentru cacao.De exemplu, 100 de grame de ciocolată neagră înlocuiesc într-un mod foarte plăcut luarea unor capsule cu vitamine chimice.Ciocolata se impune astfel ca un aliment antioboseală și dinamizator, care întărește funcțiile celulare.Aportul de vitamine din cacao este mai limitat, chiar dacă conține grupa betacarotenelor, vitaminele B1, B2, B5, B6, B9 și PP.În schimb, cacaoa este o sursă deloc de neglijat de vitamina E, care acționează împotriva îmbătrânirii.De fapt, un baton de ciocolată amară reprezintă 35% din necesarul zilnic recomandat de vitamina E.



   Consumată cu măsură, ciocolata nu aduce numai nutrimente și plăcere, ci poate să participe și la un regim sănătos și complet.Extrapolând părerile oamenilor de știință, pofta de a mânca acest aliment divin vine din simplul fapt că stimulează anumite simțuri și că este un mic păcat abordabil.
   Ciocolata este un aliment energetic și psihostimulator, cu proprietăți cardiovasculare.
   Compoziția sa bogată în glucide și în lipide face din ciocolată un aliment energetic prin excelență.De asemenea, este o sursă importantă de magneziu, calciu, potasiu, minerale și fier.
   Cafeina și serotonina (hormonul fericirii) conferă ciocolatei proprietăți psihoactive.
   Cacaoa acționează asupra sănătății, fiind un element care tonifică organismul.De altfel, până la începutul secolului al XIX-lea erau recomandate mai mult virtuțile medicinale ale ciocolatei decât cele gurmande.


   În principal femeile între 25 și 30 de ani, mai precis 9 femei la un bărbat între aceeași vârstă, sunt mari iubitoare de ciocolată.Există și împătimite care consumă și două tablete de ciocolată pe zi.Principala trăsătură de caracter a acestora este anxietatea și se comportă astfel refuzând maturitatea, răzbunându-se pe ciocolată.Împătimiții caută securitatea copilăriei, tocmai prin această senzație plăcută de dulce pe care le-o oferă ciocolata.
   Amatorii, cei care consumă ciocolată ocazional, de plăcere, sunt tot femei în proporție mai mare decât bărbații (6 femei la un bărbat).Consumul acestora este rafinat, diversificat și în medie o tabletă pe săptămână.Ei caută diferite arome și gusturi, iar consumul este provocat de poftă, nicidecum de anxietate.În general, amatorii de ciocolată sunt oameni echilibrați, sănătoși și care practică o activitate fizică.


   Acțiunea sa psihologică nu mai trebuie demonstrată.
   Ciocolata combate lipsa afecțiunii, decepțiile, stările nervoase, este un curativ simptomatic al mai multor tulburări afective.
   Acțiunea terapeutică din produsele farmaceutice de altă dată era foarte dezvoltată.
   În secolul trecut se vindeau amestecuri de ciocolată cu proprieăți medicinale: ciocolată cu ghindă contra anemiei generale, ciocolată purgativ și chiar ciocolată antiveneriană.Însă, un lucru este sigur, ciocolata este alimentul împotriva tristeții.


ShareThis