sâmbătă, 30 aprilie 2016

Despre piercing

   Piercingul a fost practicat de-a lungul secolelor în diferite culturi.Se estimează că această tehnică este veche de aproape 5.000 de ani.
   De obicei, piercingul era o formă de a reprezenta diferite calități, precum bogăția, curajul și puterea.
   Romanii asociau bijuteriile purtate în ureche cu bogăția și luxul.Romanii care aveau piercing în urechi erau considerați bogați, iar cei care nu aveau erau considerați săraci.Soldații romani își făceau piercing la sfârcuri ca semn al virilității.Faraonii egipteni își făceau piercing în buric, ca ritual inițiatic.
   Mayașii își făceau piercing pe limbă, ca ritual spiritual, în timp ce persoanele de ambele sexe ce aparțineau casei regale Victoriene alegeau piercingul la sfârcuri și în zona genitală.
   Se știe de asemenea că piercingul efectuat în nas își are originea în Orientul Mijlociu, cu 4.000 de ani în urmă, iar începând de atunci popularitatea lui s-a raspândit în India, unde multe femei își împodobeau nasurile cu bijuterii scumpe din aur.Tipurile de bijuterii pe care le purtau le diferenția ca rang și statut în cadrul societății.
   Portul de bijuterii în diferitele părți ale corpului, în scopul identificării apartenenței la o anumită categorie socială, era o practică extrem de răspândită în antichitate.
   În Egiptul antic, faraonii și familiile regale erau singurele persoane cărora li se permitea să poarte bijuterii în buric, deoarece acestea reprezentau poziția lor supremă pe care o ocupau în societate.
   Toți oamenii simpli care încălcau această regulă erau omorâți, cu excepția cazului când buricul lor era considerat perfect, fapt pentru care aveau șansa de a-și îmbunătăți situația socială.


   Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au simțit nevoia să-și decoreze și să-și schimbe înfățișarea corpului în cele mai diferite feluri.Piercingul este una dintre cele mai vechi și mai interesante forme de modificare a aspectului corpului.Numai că, în prezent, motivele pentru care se realizează acesta s-au schimbat, fiind vorba mai degrabă despre o modă, decât despre o tradiție culturală.
   Această tehnică a fost adoptată și adaptată în diferite culturi din întreaga lume.
   Este dificil de stabilit unde și când a luat naștere piercingul, pentru că era o practică extrem de comună în sânul multor civilizații din antichitate.

   Istoria piercingului poate fi privită din multe unghiuri și are numeroase versiuni în toate culturile.
   Cultura modernă americană a dezvoltat popularitatea piercingului în ureche (mai ales pentru bărbați) în timpul erei hippie la sfârșitul anilor ’60 și a mișcării punk rock din anii ’70.
   Piercingul continuă să câștige teren și azi, când societatea devine din ce în ce mai receptivă la acest aspect.




   Piercingul era practicat în toată lumea.Triburile din America de Sud și Africa își făceau piercing în ureche și apoi lărgeau orificiul rezultat.Cu cât acesta era mai mare, cu atât rangul social era mai înalt.
   În triburile de băștinași din America Centrală se făceau diferite tipuri de piercing, ca parte a ritualului de trecere la maturitate.Printre acestea se numără și perforarea buzei de jos, care era mai apoi lărgită  pentru a se introduce plăcuțe de lemn.
   Aztecii și mayașii își decorau buzele cu labrete din aur.
   De asemenea, în templele antice, preoții și samanii azteci și mayași cu rang înalt își făceau piercing în limbă ca ritual de comunicare cu zeii lor.
   În timpurile străvechi, piercingul era folosit din cu totul alte motive decât este folosit în prezent, iar acum tehnica s-a schimbat considerabil.În acele vremuri oamenii foloseau bucăți ascuțite de lemn și os, în timp ce în prezent procedura se aseamănă mult cu una de ordin medical, folosindu-se numai ace sterile și de unică folosință, iar mediul în care se efectuează este extrem de curat și în siguranță.

vineri, 29 aprilie 2016

Cura medie cu struguri și cura lentă

   Cura medie: 

   Timp de două zile pe săptămână, nu se consumă nimic altceva decât struguri: 1,5 - 3 kg/zi.
   Ziua de cură începe și se termină întotdeauna la aceeași oră.
   Este bine ca zilele de cură să nu fie la o distanță prea mare una de cealaltă, repausul de o zi între ele fiind suficient (cele mai convenabile zile se dovedesc a fi cele de vineri și duminică, când programul este mai lejer).
   Este bine ca timp de o lună să aveți în fiecare săptămână două astfel de zile de struguri.
   Veți vedea că în aceea lună organismul va cere instinctiv alimente mai ușoare și mai bogate în vitamine și minerale (fructe, legume, lactate proaspete), ceea ce vă va ajuta să slăbiți armonios.
   În cazul în care apar probleme, cum ar fi o ușoară diaree sau crampe, puteți consuma în ziua de cură mici cantități de ceai de chimen ori mentă, neîndulcite, la ieșirea din cură introducând pâinea prăjită, orezul, aperitivele uscate.
   Efecte: scăderile în greutate sunt mai puțin spectaculoase ca la o cură rapidă, dar dacă între zilele de cură mențineți o alimentație regulată (fără suplimente între mese) și ușoară (fără prăjeli, carne, dulciuri suculente), veți scădea încet și sigur în greutate: 1-3 kilograme pe săptămână.




   Cura lentă:


   Inedit la această cură este faptul că se pot consuma și alte alimente în afară de struguri.
   Cantitatea de fructe consumate crește, gradat, astfel: în prima zi se consumă o jumătate de kilogram de struguri repartizați la cele trei mese principale (de exemplu, câte un ciorchine înainte de fiecare masă).
   A doua zi, se va consuma cu o jumătate de kilogram mai mult, deci un kilogram de struguri repartizat la mesele principale.
   Se crește cu câte o jumătate de kilogram pe zi, astfel încât în a șasea zi se ajunge la trei kilograme de struguri, repartizați la cele trei mese principale.
   Se menține această cantitate timp de încă trei zile (deci în zilele 7,8 și 9), după care se revine la alimentația normală.
   Strugurii se consumă întotdeauna înainte de masă, fiind repartizați echilibrat, astfel încât să nu ajungem să mâncăm la cină două kilograme de struguri, în timp ce în restul zilei ne-am delectat cu toate bunătățile, în afară de struguri.
   Între mese, nu se mănâncă nimic.
   Pe parcursul curei, mesele se iau pe cât posibil la aceeași oră.
   Cel mai bine este să consumăm strugurii cu tot cu coajă.
   Cura se poate repeta după trei zile de pauză.
   Efecte: scăderea în greutate este lentă, dar sigură, cu condiția să nu facem abuzuri alimentare.
   Strugurii (mai ales cei dulci și cu un parfum fin) sunt printre puținele fructe al căror consum nu produce o creștere spectaculoasă a poftei de mâncare.
   Datorită faptului că sunt bogați în zaharuri foarte ușor asimilabile, consumarea lor elimină prompt stările de slăbiciune (provocate de scăderea glicemiei) care apar frecvent în curele de slăbire.
   Mai mult, s-a constatat o acțiune echilibrantă a strugurilor la nivel nervos, ce are drept efect eliminarea nevoii imperioase și maladive de a mânca.
   Persoanele care au un apetit "tăios", care nu rezistă la regimuri mai radicale (cum ar fi postul negru, de pildă), pot apela cu încredere la această cură, impunându-și doar să mănânce la ore regulate și să înceapă fiecare masă, conform prescripției, cu struguri.

joi, 28 aprilie 2016

Postul cu albumine și postul cu mucilagii

   În principiu, putem posti în orice anotimp.
   Totuși, lunile reci ar trebui evitate, pentru că în timpul postului temperatura corpului scade ușor.
   Persoanelor supraponderale li se recomandă să postească însă și iarna, pentru ca au de unde să piardă energie. 


   Postul cu albumine:

   Este singura variantă de post care vă poate ajuta să slăbiți repede.
   Beți zilnic 1,5 l de zer, un litru de borș sau un litru zeamă de varză acră.
   Împiedică descompunerea albuminelor proprii organismului și stimulează, în schimb, descompunerea grăsimilor, mai ales dacă faceți și exerciții fizice.
   Cu așa-numitul post „modificat” sau „îmbogățit” cu albumine, puteți da jos kilogramele în plus.
   Cura cu zer este foarte bună pentru eliminarea reziduurilor și eficientă în cazul unor afecțiuni digestive sau ale pielii. 




   Postul cu mucilagii:

   Numele sună neapetisant, dar prin această metodă se curăță și se dezintoxică perfect stomacul și intestinul, iar pereții sensibili ai stomacului sunt protejați de surplusul de aciditate.
   Preparați o supă diluată din fulgi de ovăz, semințe de in și fulgi de orez, pe care o treceți printr-o sită.
   Gustul poate fi ameliorat cu puțină zeamă de zarzavat sau suc de fructe.
   Turnați supa pasată într-un termos și beți câte o înghițitură pe tot parcursul zilei.
  Acest tip de post este ideal pentru persoanele cu voință și cu stomac sensibil.
   Și în cazul postului cu mucilagii trebuie să beți multe lichide, minimum 3 l de apă și ceai, pentru ca organismul să fie bine „clătit”.

miercuri, 27 aprilie 2016

Ratania și Hamamelis

   Ratania:

   Conţine 40 % taninuri.
   Preparare tinctură: 50 grame plantă se pune la 250 ml alcool alimentar de 70 grade.
   Se ține pentru 15 zile la temperatura camerei agitând de 3-4 ori.
   Se strecoară şi se pune în recipiente de mică capacitate, la rece.
   Acţiune terapeutică: acţiune astringentă, hemostatică, antidiareică; acţionează asupra mucoasei diminuând secreţia.
   Indicaţii: tratamentul diareilor cronice şi al hemoroizilor.
   Mod de administrare:
   Adulți: doze de 0,10-1 gram, de 3-4 ori pe zi.
   Copii: 0,15 grame pe an de vârstă.
   Nu se administrează copiilor sub un an.




   Hamamelis:

   Este o plantă din America.
   Tinctură de hamamelis: 50 grame frunze de hamamelis se pun cu 250 ml alcool alimentar de 70 grade într-un borcan ermetic închis la temperatura camerei.
   Se agită de 3-4 ori pe zi.
   Se strecoară apoi şi se pune în sticluţe de capacitate mai mică, la rece.
   Acţiune terapeutică: slab vasoconstrictor, deşi puţin toxic, extractul de hamamelis provoacă uneori, tulburări circulatorii şi fenomene vegetative, hipersalivaţie, hiperhidroză, răcirea extremităţilor (mai ales inferioare).
   Indicaţii: puseuri acute ale afecţiunilor venoase (varice, hemoroizi) ca şi în tratamentul cronic al acestora.
   Mod de administrare: doza maximă este de un gram o dată şi 4 grame pentru 24 ore.
   Se mai poate lua câte 20 picături o dată, băute într-o lingură de apă.


 

marți, 26 aprilie 2016

Postul cu fructe și postul Buchinger

   Postul cu fructe:

   Pe parcursul curei vă veți hrăni exclusiv cu fructe proaspete, ceai și multă apă.
   Vitaminele, substanțele minerale, microelementele sș enzimele vă întăresc sistemul imunitar, activează puterea de autovindecare a organismului și compensează deficiențele.
   Durata optimă: una-două săptămâni, iar ulterior, zile răzlețe de post, intercalate atunci când doriți.
   Cura cu fructe este foarte potrivită pentru începători și pentru persoanele cu probleme de circulație.
   Fructele consumate în mod regulat nu permit, practic, instalarea senzației de foame. 




   Postul terapeutic după Buchinger: 

   Este postul de sănătate cel mai răspândit până în prezent, fiind inițiat în 1935 de către medicul german Otto Buchinger.
   Pentru această cură se recomandă o durată de trei-patru săptămâni, dar chiar și într-o singură săptămână organismul reușește să elimine o parte din toxine și să se refacă.
   Această cură începe cu o zi în care se consumă doar alimente ușor de digerat, precum orezul fiert și fructele.
   Pe urmă, programul prevede numai sucuri de fructe sau de legume și supe de zarzavat, zeama.
   Pentru a ajuta organismul să elimine substanțele toxice, din două în două zile se face clismă.
   Postul Buchinger poate ameliora astmul și alergiile.
   Dacă îl țineți acasă, este foarte important ca la terminarea curei, să reveniți treptat la deprinderile dvs. alimentare, respectând cu strictețe un program de refacere.

luni, 25 aprilie 2016

Dieta cu crudități și dieta cu supă de ceapă

   Dieta cu crudități:

   O dietă cu crudități aduce o îmbunătățire majoră a sănătății, iar greutatea se normalizează, ceea ce înseamnă o reducere a grăsimii.În același timp această dietă oferă o porție mare de enrgie și este indicată mai ales în sezonul de primăvară-vară.
   O mare parte a mâncării gătite, se pare că se poate transforma numai în grăsime, deoarece căldura și acizii alterează alimentele, făcându-le greu de metabolizat, în alte procese complexe.Prin contrast, alimentele crude se despart în componente, ce pot fi imediat metabolizate în celule.
   Sănătatea suferă o trasformare în urma dietei cu crudități, încât cel care o adoptă va simți efecte de toate felurile.O îmbunătățire foarte importantă, ce rezultă din adoptarea dietei cu crudități, este asupra sistemului digestiv.
   Alimentele crude se digeră bine și astfel nu se va simți acidul, bila și efectele reziduurilor asupra digestiei, așa cum se întâmplă la mâncarea gătită.
   A învăța să consumi o dietă cu crudități este, în mare parte, un exercițiu și o învățare continuă. 


   În general, puteți mânca, cam tot ceea ce aveți la dispoziție.
   Proteinele vor fi puse la dispoziție de nuci și semințe crude, precum cele de floarea-soarelui, susan, alune, dovleac etc.
   De asemenea, germenii, care fac, de multe ori, parte dintr-o dietă de crudități, reprezintă o sursă bună de proteine.Aceaștia necesită puțină atenție (cel mai ușor de preparat este lintea încolțită), rezultatele sunt extraordinare, deoarece conțin tot ceea ce este necesar vieții.
   Dacă urmați o dietă cu crudități, aproape indiferent ce mâncați, și în ce cantitate, este imposibil să câștigați în greutate, asta în cazul în care nu slăbiți.Mai mult decât atât, veți simți o îmbunătățire a sănătății, energie sporită și bună dispoziție.




 Dieta cu supă de ceapă:

   Veți putea pierde până la 5 kg într-o singură săptămână, fără să renunțați la toate mâncărurile preferate.Puteți mânca supă de ceapă când doriți și în cantitatea pe care o doriți. 
   Rețeta:
   Se pun opt cepe mari curățate într-o oală cu doi litri și jumătate de apă.Se adaugă o jumătate de kilogram de fasole verde, o jumătate de kilogram de măsline (fără sâmburi) și un pic de Vegeta.Totul se fierbe o jumătate de oră la foc mic și supa este gata.

   Luni:
   Supă de ceapă pe tot parcursul zilei.Se poate consuma supă în orice cantitate și se bea cu sorbituri mici.Se poate bea și ceai neîndulcit.
   Marti:
   Pe tot parcursul zilei se bea supă de ceapă.La prânz se mănâncă o salată și o pară mai mare.Se bea și ceai.
   Miercuri:
   Se consumă supă de ceapă și se bea ceai.
   Joi:
   Se bea supă de ceapă pe tot parcursul zilei, cu sorbituri mici.La prânz se poate mânca puțină brânză fără grăsimi.
   Vineri:
   Se alternează supa de ceapă cu ceai.

duminică, 24 aprilie 2016

Silan Soft&Oils

   Pe parcursul colaborării cu BuzzStore am primit și am testat produse care m-au încântat și m-au impresionat.Așa s-a întâmplat și cu testarea balsamului Silan Soft&Oils, care este disponibil în trei variante: Purple, Gold și Blue.
   Varianta Purple oferă un parfum captivant, echilibrat de note lemnoase senzuale, la care se adaugă elemente orientale și mosc.
   Varianta Gold oferă o combinație fascinantă care întrepătrunde mireasma florilor elegante cu notele lemnoase senzuale, mosc și o atingere delicată de vanilie.
   Varianta Blue te încântă cu parfumul lemnos luxuriant, note fructate și mosc.
 

   În coletul primit am descoperit cu drag:
   un balsam de rufe Silan Soft&Oils Gold 1.5L (pentru 50 de spălări),
   10 mostre balsam de rufe Silan Soft&Oils pentru prieteni,
   10 broșuri informative pentru prieteni,
   un cadou Silan Soft&Oils, adică un umeraș din material de satin galben, cu o fundiță foarte frumoasă.
   un ghid de BUZZ.




 

   Pentru o folosire adecvată a balsamului, se recomandă:
   35 ml pentru haine moi (spălare automată)
   55 ml pentru haine foarte moi (spălare automată)
   18 ml pentru haine moi (spălare manuală).
 

   Pe parcursul perioadei de testare am descoperit faptul că balsamul se poate utiliza și în alte multe feluri, nu doar pentru a parfuma și catifela hainele.Dacă doriți, puteți citi mai jos experiențele mele și chiar puteți testa și dumneavoastră calitățile acestui balsam, iar dacă vă întrebați, raportul preț/calitate este mai mult decât satisfăcător.
   Poți împrospăta aerul din casă sau din dulapul cu haine, îmbibând un șervețel cu Silan și așezândul într-un suport de sticlă pe care îl pui în dulap sau în cameră.
   Se poate prepara o soluție pentru covoare cu silan și apă sau se poate adăuga Silan în apa cu care speli pardoseala pentru un miros fin, discret și suav.
   Tot pentru covoare, se poate adăuga puţin balsam într-un pulverizator, pentru a împrospăta covorul înainte de aspirat sau periat.
   Pensulele și burețeii de machiaj, spălați cu Silan, devin mai moi, mai parfumați.
   Brăduții odorizanți pot fi unși cu Silan și aceștia parfumează camerele, mașina, dulapurile cu un miros fascinant cu note lemnoase senzuale, mosc și vanilie.
   În plus, balsamul Silan se poate adăuga în filtrul de la aspirator, doar un strop și toată casa se poate transforma într-o pajiște plină cu flori de munte.



 

   M-am bucurat să observ faptul că sticla este transaprentă și astfel se poate observa cât produs a fost consumat și este prevăzută cu un capac dozator, ceea ce ne ușurează munca.
 

   Citind lista ingredientelor, am descoperit faptul că Silan Soft & Oils este un balsam de rufe hipoalergenic, ceea ce înseamnă un adevărat avantaj pentru pielea sensibilă, deoarece ţesăturile netezite reduc semnificativ gradul de iritare a pielii.
 

   Culoarea balsamului te duce cu gândul la aurul lichid, iar aromele, ei bine, te îndeamnă să visezi la flori, vacanță și relaxare.


 

   Cu Silan Soft&Oils poți parfuma și catifela orice fel de haine, lenjerii de pat, perdele și draperii, animale de pluș, prosoape, pături, haine groase de iarnă.
   De asemenea acest balsam este bun și pentru ținutele rafinate sau pentru hainele pretențioase, ceea c emi se pare o inovație în domeniu.
   O haină clătită cu Silan devine moale, catifelată, parfumată, țesătura nu se scămoșează, culorile sunt mai vii și își poate îndrepta cutele numai dacă dai cu uscătorul de păr peste ea.
   După spălare și uscare, hainele arată impecabil, sunt pufoase, nu se electrizează și ajung să fie mai ușor de călcat.
   Timpul necesar uscării în uscătorul de rufe poate fi redus semnificativ și la fel și timpul de călcare poate fi redus semnificativ.
   Hainele se bucură de o îngrijire prețioasă, pentru o durată lungă de timp, datorită formulei balsamului de îngrijire a țesăturii.
   Materialul hainelor își schimbă textura și mirosul persistă și după purtare, chiar și pe echipamentul de fotbal sau pe hainele pe care le îmbrăcăm la jogging.



 

   Spălatul hainelor devine o reală plăcere cu balsamul Silan Soft&Oils, pentru parfumul degajat, pentru senzația moale de catifea și pentru satisfacția rezultatelor.
#buzzsilan

sâmbătă, 23 aprilie 2016

Somnul sănătos

   În conformitate cu şcolile spirituale indiene, starea de somn (sushupti) este diferită de starea de vis (svapna).
   În starea de vis, mintea rămâne activă, chiar dacă în acele momente ea este retrasă din simţuri manifestându-se în ea însăşi.
   În starea de somn profund, mintea încetează să mai proiecteze vreun gând și ea este complet liniştită.
   Somnul este o modificare a minţii care are drept suport absenţa conţinutului mental.Este foarte important să înţelegem faptul că somnul este o stare a minţii, o modificare a acesteia.Somnul este o stare a minţii care ascunde sau tăinuieşte cunoaşterea lumii exterioare.În somn, omul nu doreşte nimic, nici nu există vis sau vreo altă percepţie.În starea de vis toate modificările minţii se concretizează adunându-se la un loc şi energia acestui proces le fuzionează.Percepţia este introvertită; obiectele exterioare nu mai sunt văzute sau auzite, nu mai există nici un simţ.Mintea este într-o stare inconştientă deoarece lumina conştiinţei nu o mai luminează.
   În somn, nu există nici un obiect în faţa minţii; ea nu vede, nu aude, nu simte nimic.Ori de câte ori ne reamintim un lucru fără a-l vedea (fără a-l avea în faţa ochilor, care nu apare în minte prin percepţie) spunem că această modificare a minţii are un suport pur mental, iar obiectul care i-a dat naştere este un conţinut al minţii.În somn nu avem nici un conţinut al minţii, deci lipsesc şi viziunile interioare.În asemenea stare, gândurile există sub formă de seminţe.Am putea spune că ele există dar nu sunt în faţa minţii.Din punct de vedere psihologic, în această stare creierul şi mintea sunt deconectate şi gândurile sunt suprimate temporar.Aceasta este modificarea minţii pe care o oferă somnul profund.Celelalte patru modificări fundamentale ale minţii sunt: cunoaşterea corectă, cunoaşterea incorectă, imaginaţia şi memoria.
   Somnul profund fără vise este foarte rar.Atunci când îl experimentăm, noi nu-l conştientizăm ca atare.
   Deoarece suntem obişnuiţi să conştientizăm doar prin intermediul conştiinţei mentale, în starea de somn profund nu putem fi conştienţi de nimic, pentru că mintea nu mai există; ea este o simplă sămânţă.De obicei, ne dăm seama dacă am experimentat o stare de somn profund fără vise dacă, în primul rând, au lipsit visele, desigur, şi apoi, dacă resimţim o stare de linişte profundă, calm, pace launtrică şi regenerare a vitalităţii aşa cum rar ne este dat să trăim după ce ne trezim.
   În practica yoga şi în parapsihologie se vorbeşte despre o putere psihică specială şi anume aceea de a prelungi conştiinţa în somn.Ce înseamnă acest lucru?
   Din punctul de vedere al corpului fizic, toate simptomele arată că omul doarme, dar în acelaşi timp el este perfect conştient, nu prin intermediul organelor de simţ, dar prin intermediul simţurilor de la nivel mental sau astral, de tot ceea ce se petrece în jurul său.În practica yoga, acest lucru se poate obţine prin yoga nidra, altfel spus, yoga stării de somn.
   Deoarece această capacitate poate fi obţinută relativ repede de către oricine doreşte să exerseze unele tehnici de yoga nidra, reiese că, într-adevăr, în timpul somnului, ceea ce are nevoie de odihnă este creierul, adică mintea.Dacă omul este obişnuit să realizeze unele meditaţii zilnice în care poate să atingă stări elevate de conştiinţă, atunci prin aceste meditaţii el îşi revitalizează creierul şi mintea şi nu mai are nevoie de foarte multe ore de somn după aceea.
  

   Psihologia modernă a realizat multe cercetări asupra stării de somn.S-au înregistrat undele cerebrale în timpul somnului, s-au observat organele interne, s-a cercetat activitatea diferitelor sisteme ale fiinţei şi astfel s-a ajuns în situaţia în care se pot spune foarte multe despre ceea ce se petrece în timpul somnului, dar încă nu s-a dat o definiţie a stării de somn.La urma urmei nici nu ne interesează prea mult acest aspect.
   Durata medie a somnului la un om normal dezvoltat trebuie să fie de 7 sau 8 ore.Perioada de somn este compusă din mai multe cicluri.În timpul unei nopţi se desfăşoară 5-6 cicluri de somn cu durata de o oră şi jumătate.Începutul somnului are loc, de obicei, la o oră fixă şi aceasta se poate fixa prin obişnuinţă.Odată format acest obicei, trebuie să-l respectăm, altfel ne vom chinui în zadar.De exemplu, dacă ne-am obişnuit să adormim la ora 22 şi ciclul nostru de somn este de o oră şi jumătate, atunci este inutil să ne culcăm la ora 21 pentru că oricum nu vom adormi până la ora 22.De asemenea, dacă am întârziat puţin şi ne culcăm la 2230, este o acţiune neinspirată pentru că ne vom foi în pat şi ne vom obosi până la ora 2330, când vom reuşi să adormim.Dacă am depăşit ora 22, decât să ne culcăm, mai bine să urmărim să mai rezolvam unele treburi până la 2330 când începe noul ciclu de somn şi când vom putea adormi foarte uşor. 



   Un om normal şi sănătos trebuie să adoarmă în maximum cinci minute după ce şi-a propus acest lucru.Odată ce ne-am pregătit să dormim, somnul trebuie să apară foarte repede.Dacă somnul nu apare foarte repede înseamnă că nu respectăm ora de culcare specifică bioritmului nostru personal sau că avem unele tensiuni mentale pe care ar trebui să le rezolvăm cât mai rapid.Înainte de a adormi este bine să ne pregătim special în acest sens.Trebuie să avem grijă să dormim într-o cameră bine aerisită.Camera în care dormim nu trebuie să fie prea "încărcată" cu mobilă, tablouri "greoaie" sau alte obiecte decorative.Dormitorul trebuie să fie suav, luminos, intim. Nevoia de spaţialitate, de destindere este foarte firească pentru un om care şi-a propus să se odihnească.De asemenea, este bine să nu rămânem cu probleme majore, cu tensiuni mentale mari, nerezolvate, înainte de a adormi.
   Dacă nu ne putem linişti mintea din cauza unei probleme importante, mai bine adoptăm pentru început o tehnică prin care să îndepărtăm tensiunea respectivă şi abia după aceea să ne culcăm.Ba chiar somnul însuşi poate fi un sfetnic bun în rezolvarea problemelor.Componenta subconştientă a minţii nu se odihneşte, ea poate lucra şi în timpul somnului.Mintea subconştientă, care este de zeci de ori mai "mare" decât mintea conştientă a stării de veghe, poate rezolva practic orice problemă, dacă îi este bine prezentată.Dacă ne confruntam cu o problemă la care nu mai găsim soluţii prin mijloacele obişnuite, decât să ne agităm inutil şi să pierdem capacitatea de a dormi, să utilizăm somnul tocmai ca pe o modalitate de rezolvare a problemei.Vom formula problema respectivă în cuvinte cât mai clare, apoi vom cere subconştientului să o analizeze în timpul somnului şi să ne ofere o soluţie a doua zi sau în zilele următoare.Această cerere adresată subconştientului trebuie să exprime încrederea şi respectul faţă de acesta.
 

   Orice acţiune are un început, un cuprins şi o încheiere.Dacă o singură secţiune este prost concepută, întreaga acţiune poate fi compromisă.Dimineaţa trebuie să ne trezim (în mod normal atunci când simţim nevoia) la încheierea unui ciclu de somn.A te trezi la 15-20 de minute după ce a început un nou ciclu de somn are efecte dezastruase pentru mintea şi corpul nostru.E ca şi cum te-ar lovi cineva în "moalele capului".Această stare poate fi cu atât mai accentuată când trezirea are loc prin intermediul unui ceas deşteptător dotat cu o sonerie foarte stridentă.Întregul corp astral este puternic violentat într-un asemenea caz.Studiaţi-vă cu multă atenţie somnul, ciclurile sale, ora obişnuită de culcare ş.a.m.d.În funcţie de aceste cicluri, vă puteţi programa trezirea astfel încât totul să fie cât mai natural cu putinţă.
   Să presupunem că ora de culcare este 22, ciclul de somn este de o oră şi jumătate şi trebuie să vă treziţi dimineaţa cel târziu la ora şase.În acest caz nu veţi pune ceasul să sune la ora şase, ci la cinci şi jumătate.Trezirea va fi mult mai uşoară şi mai naturală.Nu vă amăgiţi că, dacă vă treziţi la şase, câştigaţi o jumătate de oră de somn.După ce ne-am trezit la ora la care s-a încheiat un ciclu de somn, timp de cel puţin cinci minute ne vom întinde toate oasele.Luaţi exemplul copiilor, al nou-născuţilor, al animalelor care ştiu că trebuie să existe întotdeauna o perioadă de tranziţie între două stări distincte ale minţii.Dacă n-ar fi aşa, atunci ar trebui ca şi trecerea de la starea de veghe la starea de somn să fie la fel de rapidă - ceea ce nu se petrece. 

   Trebuie să evităm să dormim ziua şi să rămânem treji noaptea.Încadrarea în ciclul natural zi-noapte are întotdeauna efecte benefice asupra întregii fiinţe.Ora optimă pentru culcare este 22, deoarece orele de somn de dinaintea miezului nopţii sunt mult mai relaxante.

vineri, 22 aprilie 2016

Cură rapidă cu struguri

   Strugurii sunt dulci ca mierea și parfumați, plesnesc de vitamine și minerale, ne curăță de toxine, reglează metabolismul, ne întăresc sistemul cardiovascular.
 

   Cura cu struguri curăță tenul și pielea, combate acneea, vindecă dermatozele, pune pe fugă kilogramele de prisos.
 

   Se începe întotdeauna cu o perioadă "de încălzire" care durează trei zile, în care se consumă progresiv: o jumătate de kilogram de struguri în prima zi, un kilogram a doua zi, ajungându-se până la 1,5 kg în cea de a treia zi.
 

   După aceste zile în care se obișnuiește digestia și metabolismul cu strugurii, urmează 5 zile, chiar și 10, în care se consumă numai și numai struguri, ca atare sau sub formă de suc.
 

   Se consumă în fiecare zi minimum 1,5 kg de struguri ori 1-2 litri de suc proaspăt, cantitatea maximă fiind de 3-4 kg de struguri ori 2-4 litri de suc, zilnic.
 

   După ultima zi în care se consumă numai struguri, organismul trebuie reobișnuit gradat cu alimentele normale, consumând mai întâi infuzii îndulcite cu miere și alimente ușoare (supe de legume calde, cartofi fierți), ajungând în 3-4 zile la o alimentație normală.


 

   Recomandări în timpul curei: pentru a ține cu succes cura, este necesar în primul rând ca întotdeauna să existe provizii de struguri. 
   Strugurii trebuie să fie dulci, bine copți, proaspeți (să nu fi intrat în fermentație sau să se fi deshidratat la soare) și parfumați.
 

   Singurul supliment care se permite pe parcursul curei sunt ceaiurile calde, neîndulcite, de chimen, mentă piperată ori cimbrișor, pentru a vă încălzi corpul și pentru a combate eventuala diaree sau crampele abdominale.
 

   Efecte: această cură este o veritabilă mătură pentru organism, care ne curăță de toxine, elimină prompt obezitatea, reglează metabolismul, întărește sistemul cardiovascular.
 

   Cura cu struguri curăță și înfrumusețează tenul și pielea, combate acneea, erupțiile cutanate, ajută la vindecarea dermatozelor rebele la alte forme de tratament.
 

   În urma proceselor de dezintoxicare declanșate prin aceasta cură, pielea devine strălucitoare și catifelată, surplusurile de greutate sunt cu ușurință eliminate.

joi, 21 aprilie 2016

Diete eficiente

   Dieta cu legume și fructe:
   Durata curei este de 10 zile, din care, tot la a doua zi, se consumă doar fructe, la alegere: mere, portocale sau struguri, suc din fructele alese și minimum 2 l de apă plată pe zi.
   În restul zilelor nu se consumă deloc dulciuri, pâine sau produse de patiserie, zahăr.
   Se pot consuma, în schimb, orice fel de legume, crude sau fierte, salate, supe de legume.
   În cele 10 zile ale curei se pierd între 3 și 5 kilograme, în funcție de voință și de persevereță. 


   Dieta cu supă de varză:
   Aceasta este o supă de verdețuri, care poate fi servită în orice moment al zilei, ori de câte ori aveți poftă de mâncare, in orice cantitate.Într-una dintre variantele sale, se alternează și cu alte alimente, după un plan prestabilit.
 

   Rețeta acestei supe:
   Supa se prepară din șase cepe mari, doi ardei verzi, două conserve mari de roșii (sau cca 10-12 roșii proaspete), o legătură de țelină, o varză mare, sare și piper (se poate adăuga și un cubuleț de supă de pui).Totul se taie mărunt, se fierbe temeinic și eventual se trece prin mixer, pentru a păstra proporția de ingrediente, la fiecare masă.Pentru rezultate maxime ar trebui să se consume doar supă o anumita perioadă de timp, ideal ar fi o săptămână.



 

   În cazul în care nu se poate consuma doar supă, se vor consuma și următoarele alimente:
 

   Ziua 1: supă, orice fruct, în cantitatea dorită. mai puțin banane, ceai neîndulcit sau suc de afine.
 

   Ziua 2: supă, orice fel de legumă cu frunză verde (exceptând fasolea verde și mazărea).La masa de seară se poate consuma un cartof copt.Nu se consumă nici un fruct.
 

   Ziua 3: supă; se vor mânca fructe și zarzavaturi, la fel ca în prima și a doua zi, fără cartofi copți. 

   Ziua 4: supă, o banană și lapte degresat.
 

   Ziua 5: supă și de 2 ori, carne de vacă (între 125 și 250 de grame), însoțită de o cutie de roșii de mărime mijlocie sau de șase roșii proaspete.
 

   Ziua 6: Supă și cel puțin o dată, carne și zarzavaturi în cantitatea dorită.Nu se consumă cartofi.
 

   Ziua 7: Supă, orez integral, suc de fructe, zarzavaturi.
 

   Deși această dietă asigură o pierdere rapidă în greutate (până la șase kg într-o săptămână), ea aduce un aport extrem de redus de calorii.

miercuri, 20 aprilie 2016

Diferite tipuri de post

   Conform învățăturii ayurvedice, frumusețea și sănătatea sunt dependente de armonia dintre trup și spirit.Pentru a o atinge, trebuie echilibrate cele trei fluxuri de energie: Vatta, Pitta și Kapha, care ne străbat pe fiecare dintre noi.Acest lucru se realizează și prin alimentație și de aceea Ayurveda respinge postul de durată mai lungă.
   Ideal este considerat, în schimb, postul scurt, care ne ajută să scăpăm de surplusul de Kapha (îngreunare și inerție) acumulat pe timpul iernii.
   Beți o zi întreagă numai apă fierbinte cu lămâie și ceai de ghimbir.
   Pentru ceai, tăiați fâșii o rădăcină proaspătă de ghimbir, puneți-o într-un termos și turnați peste ea apă fierbinte.Nu strecurați ceaiul!
   Programați-vă câte o zi de post ayurvedic în fiecare săptămână.Zilele răzlețe de post nu sunt o cură veritabilă, dar vă ajută să vă purificați organismul din timp în timp.Mai ales după excesele alimentare.

   Postul cu chifle și lapte:




   Chiflele cu lapte ajută, se pare, la regenerarea stomacului și a intestinului.
   Cura de trei săptămâni a fost inițiată de medicul german Franz Xaver Mayr în urmă cu peste 100 de ani.
   Timp de o săptămână, „pacienții” nu mănâncă decât câte o chiflă veche de două zile, dimineața și la prânz, însoțită fiecare de o cană cu lapte.
   În săptămâna a doua, meniul cuprinde și telemea nesărată sau brânză de vaci.Fiecare îmbucătură trebuie mestecată de cel puțin 30 de ori.La cină nu se mănâncă, se bea doar ceai.
   Cura lui Mayr mai cuprinde: comprese cu apă caldă pe abdomen, exerciții complete de respirație și câte un pahar de apă cu sare amară în fiecare zi, pentru ca digestia să funcționeze normal.
   Ar fi de preferat ca această cură să se facă sub supravegherea medicului, dar o puteți practica și acasă, după ce ați consultat medicul de familie.
   Este foarte eficientă în cazul tulburărilor digestive, pentru că intestinul este menajat și curățat în același timp.

marți, 19 aprilie 2016

Micoza

   Micoza reprezintă orice fel de ciupercă, dar cea mai răspândită este candidoza.Ea se manifestă ca o iritaţie la nivelul mucoasei, bucală sau vaginală.
   În cazul mucoasei bucale, bolnavul nu poate tolera nimic picant iar dacă s-a fixat pe mucoasa bronşică atunci pot apărea : spasme bronşice, tuse spastică, senzaţie de sufocare.




   Ca terapie naturistă cu bune rezultate în cazul candidozelor pe mucoasa bucală, este gargara cu bicarbonat de sodiu, sau gargara cu gălbenele.
   Se face o infuzie mai prelungită, se toarnă 300 ml apă fierbinte peste o lingură de gălbenele şi se lasă o oră, apoi se strecoară şi se foloseşte pe timpul unei zile pentru gargară.
   De regulă e bine să se folosească ambele metode odată şi să se facă gargară după fiecare masă.
   Infuzia de gălbenele este bună și în cazul candidozelor vaginale, este suficient ca spălăturile să se facă o dată la două zile, dar nu mai des.
   Spălăturile vaginale se pot face şi în cazul unui organism sănătos, dar nu prea dese, pentru nu a distruge floră normală.

   În cazul în care candidoză este rebelă, recidivantă, se indică un tratament cu candidin.Se creează astfel un anticorp anticandidă.
   Tratamentul va dura 3-6 săptămâni, de două ori pe săptămână, timp în care iau naştere anticorpi, iar organismul va fi protejat.

luni, 18 aprilie 2016

Opiul

   Opiu înseamnă de fapt latexul uscat la aer, obținut prin incizii în capsulele imature ale plantei Papaver somniferum.
   Este strâns în bucăți de dimensiuni variabile și presat în forme variabile.
   Conţine cel puţin 11% morfină raportat la substanţa uscată.
   Opiul se obține numai pe cale manuală.
   Recoltarea are loc la circa 12 zile de la căderea petalelor florilor, atunci când capsulele ajung la dimensiunea maximă.


   Are miros puternic, caracteristic, gust amar, toxic.


   Mod de administrare: sub formă de pulberi, supozitoare.

   În stare proaspătă opiul este moale, iar prin păstrare devine tare şi sfărâmicios.La exterior turtele de opium au o culoare brună şi poartă uneori resturi de frunze de mac şi fructe de Rumex. 

   Acţiune farmaceutică şi întrebuinţări: este un analgezic morfinic, antitusiv, somnifer, calmant, analgezic, stupefiant.



   Pulberea de opiu se obține din opiul uscat la o temperatură de cel puţin 60 grade, pulverizat şi diluat cu lactoză.
   Conţine cel puţin 9,8% şi cel mult 10,2% morfină raportat la substanţa uscată.
   Pulberea are culoare galben-brună sau brună, cu miros puternic caracteristic şi gust amar.
   Pulberea de opiu mai poate să prezinte cristale de lactoză.


   Principalul constituent al opiului este alcaloidul morfină, aflat de regulă în raport de 10:1 cu codeina, alcaloid care imprimă opiului o acțiune analgezică; pe lângă această acțiune analgezică mai are și acțiune antispastică (datorată papaverinei), antitusivă (datorată codeinei), dar și acțiune narcotică.

duminică, 17 aprilie 2016

Dieta cu usturoi

   Dieta e foarte simplă și nu impune un regim alimentar special.
 

   Ea se bazează pe schimbarea metabolismului.
 

   Atenție: pentru pregătirea produsului pe care se bazează, nu trebuie folosite tacâmuri din metal.

   Rețeta:
 

   Se iau 8 câței de usturoi, se curăță, se zdrobesc în piulița de lemn sau pe un tocător de lemn (cu ciocanul de șnițele tot din lemn), apoi se amestecă cu 250 grame miere de albine și 500 ml oțet de mere și se bagă într-un borcan de 800 grame, închis cu capac.
 

   Compoziția se lasă trei zile la rece, în cămară, amestecându-se de două-trei ori pe zi, cu o lingură de lemn. 


 

   După cele trei zile, se ia câte o lingură dimineața și alta seara.
 

   Un borcan va ajunge timp de o lună.Când se termină, se prepară o cantitate nouă și se continuă dieta.
 

   Efectul usturoiului nu dăunează stomacului, fiind compensat de cel al mierii.Primele rezultate vizibile apar după o lună de dietă.

sâmbătă, 16 aprilie 2016

Strugurii ca și medicament

   Curele cu struguri fac organismul foarte receptiv la remediile naturale și, în plus, produc un drenaj foarte puternic (cura cu struguri este poate cel mai puternic drenor din dietoterapie), motiv pentru care strugurii sunt un medicament deloc de neglijat pentru combaterea multor boli. 

   Ei sunt folosiți cu succes în urmatoarele afecțiuni:

   Hipertensiune: în formele ușoare de hipertensiune, cura cu struguri este un remediu excelent și foarte blând.Această cură nu este însă recomandată celor cu hipertensiune gravă, cărora medicul le-a contraindicat aportul de lichide în organism.
 

   Boli hepatice (sechele posthepatice): cura trebuie făcută cel puțin o dată pe an, după ea evitându-se consumul alimentelor grele (grase, prăjite etc.).
 

   Afecțiuni biliare: cura cu struguri este recomandată mai ales în tratamentul dispepsiei, al colecistitei și pentru profilaxia și tratamentul litiazei biliare în forme ușoare.

   Digestie lentă: se recomandă ca strugurii (nu foarte dulci) să fie consumați cu minimum 30 de minute înainte de masă.
 

   Constipație: strugurii stimulează digestia, peristaltismul intestinal, cojile strugurelui acționând ca un "piston natural" care împinge din colon materiile reziduale.
 

   Guta: strugurii în cantitate mare mobilizează și elimină din organism acidul uric.


 

   Tulburări hormonale la femei: se pare că strugurii au efecte cu totul deosebite asupra gonadelor și glandelor cortico-suprarenale, care secretă o bună parte din hormonii frumuseții feminine.Din acest motiv, cura cu struguri este indicată contra îmbătrânirii premature a pielii, a hirsutismului (creșterea firelor de păr în zone nespecifice la femei), în acnee, uzură fizică pe fond de stres, eczeme de etiologie necunoscută.
 

   Anemie: mai ales strugurii roșii și negri conțin substanțe antianemice în cantități importante; în plus, vitaminele din complexul B ajută la fixarea fierului.
 

   Hemoroizi: strugurii cu tot cu coajă sunt un remediu extraordinar contra constipației și, în același timp, un tonic venos.Cura cu struguri împreună cu remediile locale (unguent de tătăneasa, de cătină) sunt o combinație infailibilă în această afecțiune.
 

   Menometroragii: se recomandă mai ales strugurii roșii și negri, mai bogați în taninuri, care reduc cantitatea de secreții și opresc sângerarea.
 

   În perioada convalescenței, mai ales după bolile infecțioase (pneumonie, TBC, hepatita), strugurii sunt un aliment excelent pentru că se digeră foarte ușor, repară ceea ce au distrus medicamentele de sinteză folosite în tratament, normalizează digestia.
 

   Intoxicațiile diverse: strugurii stimulează atât rinichii, cât și colonul, producând o eliminare intensă și rapidă.În plus, ei au capacitatea de a mobiliza toxinele din organism, fiind recomandați în toate felurile de intoxicații, inclusiv în cele cu substanțe chimice cum ar fi mercurul sau plumbul.
 

   Contraindicații: bolile în care este strict contraindicată cura cu struguri sunt: diabetul, problemele renale grave, hipertensiunea gravă, retenția de apă în țesuturi, colita de fermentație, diareea cronică.

vineri, 15 aprilie 2016

Vinerița

   Acţiune farmaceutică: antidiareic, antitusiv, antileucoreică, antihemoragică.
   Precipită proteinele datorită taninului şi este un bun antihemoragic.
   De asemenea este un bun antispastic, antibacterian.


   Preparare: o linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 500 ml apă clocotită.
   Se acoperă pentru 20 de minute.Se strecoară.Se pot consuma în cursul unei zile 2-4 căni pe zi.

   Extern, se va folosi cantitate dublă de plantă.


   Denumiri populare: barba boierului, bugulă, buruiană de sub alun, cearta casei, goniţă, frunză de orbalţ, frunză de sub tufă, iarbă întăritoare, iarba spurcului, levrentină, lupariţă, suliman, tacin, tămâică, vinetrică.



   Compoziţie chimică: planta conţine tanin, rezine, ulei volatil, delfinidină, heterozide, etc.

   În tradiţia populară: din frunzele crude se prepara un decoct care se folosea în afecțiunile genito-urinare.


   Se foloseşte la următoarele afecţiuni: angină pectorală, arsuri, astm bronhic, diaree, erizipel, fracturi, hemoragii uterine, hemoragii anale, hemoroizi, impotenţă, leucoree, pneumonii, răni, tuse cu sânge, ulcere tegumentare.

joi, 14 aprilie 2016

Ce știm despre drojdia de bere? partea a doua

   O parte din informațiile cele mai importante despre drojdia de bere, le puteți citi în acest articol.

   Drojdia de bere are acțiune benefică în diverse afecțiuni, precum: enterite, colite și diaree, ciroza ficatului, toate formele de avitaminoza B, diabet, furunculoză, acnee și seboree, scleroză în plăci.
   Drojdia de bere poate fi folosită și în caz de osteomielită, pneumonie, gripe, variolă sau anemie.
   Folosirea în scop terapeutic și preventiv a drojdiei de bere câștigă din ce în ce mai mult teren.
   Pe piața occidentală, există deja drojdie de bere îmbogățită cu seleniu (agent antioxidant) sau cu siliciu.
   Cura de drojdie de bere are eficiență dacă este urmata timp de trei-patru luni, iar efectele ei nu întârzie să apară.
   În general, drojdia de bere se administrează de două-patru ori pe zi, dimineața și seara.
   Ea poate fi amestecată cu lichide, dar trebuie neapărat luată între mese.
   Dizolvată și băută înainte de masă, taie pofta de mâncare, micșorând numărul de calorii primite de organism.
   Efectele unei linguri de drojdie de bere se resimt aproape imediat și se mențin timp de mai multe ore.  




   Folosirea curentă a drojdiei de bere are un efect regenerator, care poate ajuta organismul să rămână tânăr și în formă.
   Nutriționiștii afirmă că aceasta nu conține numai o mare cantitate de proteine, minerale și vitamine, ci și acid nucleic.Astăzi se știe faptul că acidul nucleic conduce procesul de formare a celulelor noi, care le înlocuiesc treptat pe cele deteriorate.În mod normal, acidul nucleic își pierde treptat această capacitate de a comanda reînnoirea celulelor.
   Acidul nucleic conținut în drojdia de bere, posedă capacitatea misterioasă de a întârzia îmbătrânirea prematură.
   Persoanele în vârstă, cărora li se prescrie drojdie de bere, pot constata în doar câteva luni o ameliorare a stării generale, precum și un surplus de energie binefăcătoare.Pielea devine suplă, tenul se colorează, totul dovedind o stare bună de sănătate.
   Consumând drojdie de bere timp îndelungat, o armată de celule vii pătrunde în organism, nu numai pentru a ataca toxinele care circulă în sânge, ci și pentru a întări sistemul imunitar al acestuia.
   Această acțiune se reflectă în general asupra principalelor funcții ale organismului.
În plus, drojdia de bere poate reface flora intestinală distrusă de medicamente și antibiotice.

miercuri, 13 aprilie 2016

Dieta cu Pătrunjel

   Regimul se ține minim o săptămână, în care se poate slăbi 4-5 kg.
   Se beau cel puțin 3 litri de apă/ceai fără zahăr/borș crud pe zi.
   Sunt interzise sucurile, dulciurile, patiseria. 




   Salată de pătrunjel:
 

   Rețeta: 6 legături de pătrunjel se spală bine și se aleg numai frunzele și codițele fragede.
   Se toacă mărunt și se amestecă cu o cantitate egală de frunze proaspete de mentă tocate în aceeași cantitate.
   Se adaugă o lingură de bulbur (grâu sfărâmat) care a fost înmuiat în apă caldă 30 de minute, o roșie mare tăiată în cuburi mici și zeama de la jumătate de lămâie.
   Menta proaspătă se poate păstra peste iarnă în congelator.
   Salata se mănâncă în cursul zilei ori de câte ori vă este foame.

   În plus:
 

   Micul dejun: cafea fără zahăr și un fruct (portocală, grapefruit, căpșuni sau măr).
   Prânz: piept de pui la grătar sau fiert, un măr.
   Cina: un ou fiert, un morcov mare crud, un măr.

marți, 12 aprilie 2016

Diferite rețete naturiste

   Pelinul: cu zeamă de pelin fiert se spală rănile cu puroi.

   Pentru afte bucale: în clipa când simţiți ca apare o aftă, luați o jumătate de linguriţă de bicarbonat de sodiu şi amestecați-o cu salivă.Se ține amestecul în gură o jumătate de oră și se poate repeta operația de 2-3 ori pe zi.

   Cucuta: cu zeamă de cucută fiartă şi amestecată cu ulei, se spală rana la muşcătură de şarpe.

   Reţetă pentru îngrăşat: amestecaţi 4 linguri cu vârf de lactoză, se găseşte în farmacii, într-un suc de fructe, ceai de plante sau apă.Bine măsurate şi administrate înainte cu o jumătate de oră înainte de prânz şi cină, aceste doze fac ca pacientul să ia în greutate cu 5 kg într-o lună. 

   Nuca: zeama de nucă verde vindecă pecinginea.



   Reţetă pentru slăbit: ca să slăbiţi, amestecaţi 2 ceşti de suc de varză roşie cu o ceașcă de suc de grapefruit.Beţi 3 pahare zilnic înainte de mese.

   Dafinul: frunzele de dafin pisate şi fierte cu ulei, vindecă rănile care nu se închid.

   Hreanul: potoleşte nervii aţâţaţi.

   Castravetele: durerea de cap se linişteşte dacă se pune pe fiecare tâmplă câte o felie de castravete.

   Salata: frunzele de salată fierte în apă dau un lichid care curăţă şi înmoaie pielea.

   Coada şoricelului: spălăturile cu ceai de coada şoricelului vindecă mameloanele crăpate ale femeilor care alăptează.

luni, 11 aprilie 2016

Ce știm despre drojdia de bere?

   Drojdia de bere conține aproape toate elementele de care are nevoie metabolismul pentru a funcționa cât mai bine.
   Analiza sa biochimică arată că ea conține nu mai puțin de 17 vitamine diferite (majoritatea din complexul B), 16 aminoacizi, 14 săruri minerale și circa 46% proteine.
În plus, prin metoda de uscare folosită și prin prepararea sa la temperaturi foarte ridicate, sunt conservați aproape toți constituenții, deși celulele vii sunt distruse termic.
   Drojdia de bere conține, de asemenea, nu mai puțin de 20 de milioane de celule pe gram, de unde i s-a dat numele de drojdie vie (aceasta se poate procura și sub formă de celule).
   Prin conținutul său bogat în toate aceste elemente enumerate mai sus, drojdia de bere constituie un aliment natural complet, un remediu preventiv și curativ. 




   Drojdia de bere este cunoscută din cele mai vechi timpuri.
   Babilonienii, egiptenii și celții o foloseau pentru prepararea băuturilor alcoolizate, dar cunoșteau în același timp acțiunile benefice ale acesteia asupra tenului și a pielii în general.Babilonienii, spun arheologii, aveau o zeiță a berii și a drojdiei de bere, Nidaba, care era recunoscută prin puterile ei.
   Se spune că Hipocrate, celebrul medic grec, ar fi descoperit, în jurul anului 370, acțiunea diuretică a drojdiei de bere, pe care o recomandă ca remediu.
   În Evul Mediu, călugării care îi supravegheau pe leproși, luau drojdie de bere în scop preventiv.În același timp, drojdia de bere era folosită și contra scarlatinei și rujeolei.
   În secolul al XIX-lea, mai precis în 1837, cercetătorul Meyen descoperă că drojdia de bere este constituită din mici organisme vii unicelulare, cărora le-a dat numele de Saccharomyces Cerevisae.
   Aproximativ în aceeași perioadă, în Danemarca, furunculoza era tratată cu drojdie de bere, iar în Germania, medicii prescriau drojdie de bere copiilor sau adulților care sufereau de oboseală cronică, de surmenaj sau celor subalimentați.
   Drojdia de bere era utilizată de asemenea și pentru tratarea unor tulburări ginecologice benigne la femei.
   În timpul primului și a celui de-al doilea război mondial, drojdia de bere era administrată pentru a preveni carențele alimentare ale soldaților, prizonierilor de război, precum și ale civililor care sufereau din cauza subalimentației.
   După razboi, drojdia de bere a fost uitată o perioadă de timp, însă și-a regăsit popularitatea în anii ’60, în momentul în care, din cauza industrializării, s-a constatat că este nevoie de suplimente naturale.

duminică, 10 aprilie 2016

Despre cristale partea a treia

   Două postări interesante despre cristale și beneficiile lor găsiți aici și aici.

   Smaraldul: piatra iubiri adevărate poate clarifica relaţia de cuplu, în sensul dorit sau nedorit.Ea conferă forţă spirituală, vindecă congestiile, creează linişte interioară şi echilibru.

   Turmalinul: este o piatră care se opune oricărui tip de negativism.
   Este permeabil, atât în sens fizic, cât şi psihic.Frumuseţea sa este un sprijin la naştere şi decese, la vârsta menopauzei şi în alte stări de tranziţie.


   Perlele: triumfă asupra ostilităţii, a urmărilor rele şi este remediul pentru speranţă şi forţa interioară.Atunci când îşi pierd luciul, forţele acestea interne sunt şi ele iremediabil pierdute.



   Peruzeaua: în antichitate simboliza cerul.
   Are o acţiune benefică deosebită asupra plămânilor şi gâtului.
   Deoarece conţine cupru, puterile sale vindecătoare sunt neobişnuite.Le este de mare folos persoanelor timide atunci când ies în lume, precum şi celor cu slăbiciune psihică şi fizică.


   Safirul: ”piatra controlului” este eficientă împotriva tentaţiilor mărunte şi poartă gândurile spre sfere mai înalte.
   Safirul stelar are o semnificaţie deosebita, pentru că el îi dirijează pe calea cea buna pe oameni ale căror năzuinţe ar putea fi puse în slujba întregii lumi.

sâmbătă, 9 aprilie 2016

Căldărușa

   Este o plantă otrăvitoare cultivată prin grădini, cu frunzele cu 2-3 foi, flori mari plecate în jos, violete sau purpurii.

   Preparare: 2 linguriţe de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă şi se fierbe 5 minute apoi se strecoară.Se poate folosi în acest fel la râie sau pediculoze.

   Din seminţele pisate se poate face o gargară folosită la afecţiunile gâtului, inclusiv boala Hodkin.Aceeași gargară se poate folosi și pentru afte bucale.




   Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiunile amigdalelor sau ale gâtului, afecţiuni ale ficatului, afte bucale, boala Hodkin, hepatite, pediculoze, râie, răni, scrofuloză.

   În caz de hepatită: o linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară.Se va consuma câte o cană dimineaţa şi una seara, timp de  7 zile.

vineri, 8 aprilie 2016

Despre cristale partea a doua

   Despre cristale și puterile lor binefăcătoare puteți citi și aici.

   Granatul: are o acţiune benefică în sfera problemelor sexuale.
   El poate schimba şi excitabilitatea exagerată, dar şi lipsa interesului sexual.Conferă siguranţă de sine şi reglementează tensiunea arterială.


   Opalul: s-au spus multe lucruri rele despre această piatră , unii cred că aduce ghinion.Cu opalul trebuie umblat cu mare atenţie, pentru că se cojeşte uşor.
   Este o piatră de apă şi ar trebui înmuiat cât mai des în apă rece şi expus la lumina lunii.Opalele reîmprospătează energiile spirituale şi fizice.


   Diamantul: este piatră preţioasă cu puteri deosebite.
   Ea ne poate ajuta să ne găsim direcţia în viaţă şi ne întăreşte curajul.




   Lapislazuli: în antichitate era considerată ”piatra regească”, culoarea sa albastră-aurie era cuplată cu talentul vizionar, el creând legătura dintre lumea noastră şi lumea umbrelor.Preoţii îşi fardau pleoapele cu lapislazuli pisat şi îl purtau sub formă de podoabe.
   Această piatră le este de folos tuturor celor care aşteaptă o uşurare sau celor introduşi într-o religie.


   Hematita: după cum arată şi numele, piatra aceasta are o acţiune benefică în cazul bolilor sângelui, cum ar fi dereglările menstruale sau emoragiile nazale.Ea ajută la primenirea sângelui şi ne învaţă, să fim mai siguri pe noi şi mai calmi atunci când dăm de greutăţi.

joi, 7 aprilie 2016

Întrebuințări ale mierii de albine

   În cazul unor afecțiuni ale căilor respiratorii (laringite, faringite) guturai și sinuzită, se recomandă mestecarea timp de 15 minute, de una-două ori pe zi, a unui figure de miere.
   Seara, înainte de culcare, se ia o lingură de miere cu un pahar de ceai sau lapte.
   Se amestecă sucul de la o lămâie cu 100 grame de miere.Se ia câte o lingură de amestec seara, înainte de culcare, cu ceai sau lapte.
   Se amestecă suc de ridiche neagră cu miere (părți egale) sau se scobește o ridiche neagră și se pune miere înăuntru.Se ia câte o lingură, de trei ori pe zi.
   Se amestecă suc de hrean și miere (proporții egale) și se ia câte o lingură, de două ori pe zi, dimineața și seara.
   Se recomandă și inhalații cu miere, timp de 15-20 de minute.
   Pentru gargară se va pregăti o infuzie de mușețel, la care se adaugă o linguriță de miere.


   Medicina populară recomandă mierea în tratamentul bolilor de inimă, dar nu în cantități mari și nu cu ceai fierbinte.Cel mai bine este ca mierea să fie luată în cantități mici (1-2 lingurițe, de două-trei ori pe zi) cu lapte, fructe sau alte produse.
   Folosirea zilnică, timp de una-două luni, a mierii de albine, va duce la îmbunătățirea generală a bolnavilor, la normalizarea compoziției sângelui și la cresterea hemoglobinei.
   În stenocardie, bolnavii vor lua, de trei ori pe zi, câte o lingură din următorul amestec: 100 grame suc de aloe, 300 grame miere, 500 grame nuci pisate și sucul de la una-două lămâi.
   În hipertonie, medicina populară recomandă ca mierea să fie luată cu suc de legume: sfeclă, morcovi, hrean (acesta va fi dat pe răzătoare și se va lasa 36 de ore, după care se va stoarce) și lămâie.Se ia, timp de două luni, câte o lingură, de două-trei ori pe zi, cu o oră înainte de masă sau la două-trei ore după masă.
   O altă rețetă include suc de morcovi, hrean (acesta va fi ținut în prealabil în apă), miere și suc de lămâie.Amestecul va fi ținut într-un borcan de sticlă bine acoperit.




   În afecțiuni ale sistemului nervos se recomandă câte 30 grame de miere, de trei ori pe zi.
   Un bun tonic și stimulant al sistemului nervos și endocrin se prepară din aloe, miere și suc de lămâie.Se iau 75 grmae frunze de aloe, se toacă și se pun într-un vas de sticlă.Se adaugă 125 grame de miere, se omogenizează, după care se adaugă 50 grame suc de lămâie.Se lasă la macerat cinci zile, după care se ia câte o lingură de amestec, de trei ori pe zi.
 

   Pentru bolnavii de TBC, medicina populară recomandă mierea cu lapte, sau cu diferite grăsimi (unt, untură de gâscă) și aloe: 100 grame miere, 100 grame unt, 100 grame untură de gâscă, 15 grame aloe și 10 grame cacao se pun pe foc, fără a se fierbe însă.Se va lua câte o lingură din acest amestec, cu un pahar de lapte cald, de două ori pe zi (dimineața și seara).

   În caz de răceli, mierea (se recomandă mai ales miere de tei) se va lua, de asemenea, cu lapte cald (o lingură de miere la un pahar de lapte), cu suc de lămâie (sucul de la 1/2 lămâie la 100 grame miere).
   În scop profilactic, se prepară un amestec de miere, suc de ceapă și de hrean, în cantități egale.Din acest amestec se ia câte o lingură, de trei ori pe zi, înainte de masă.
   În caz de gripă se va prepara următorul amestec: usturoi dat pe răzătoare și amestecat cu miere (proporție 1:1).Se ia câte o lingură de amestec (cu puțină apă călduță) seara, înainte de culcare.

miercuri, 6 aprilie 2016

Despre cristale

   Cristalele sunt pietre semi sau preţioase, iar specialişti sunt de părere că pietrele preţioase trebuie primite în dar sau găsite de noi înşine.
   Imediat ce aţi intrat în posesia unei astfel de piatră, trebuie s-o curăţaţi lăsând-o sa stea 30-70 de ore într-un vas cu apă de mare sau apă în care s-a pus sare de mare.Mai târziu trebuie curăţată o dată la câteva săptămâni.
   Piatra trebuie expusă la soare, opalele trebuiesc expuse la lumina lunii în nopţile cu clar de lună.Prin acest mod ele îşi reîmprospătează puterea necontenit.
   Piatra trebuie ţinută mai tot timpul asupra noastră. 


   Cunzita: această piatră a fost descoperită abia în anul 1902.
   Culoarea roz saturat ajută mai ales în suferinţele femeilor, cauzate de neacceptarea feminităţii, dar este de folos şi acelor femei care n-o scot la capăt cu toate aspectele sexualităţii.Piatra calmează , vindecă şi ne sporeşte încrederea în noi înşine.


   Ametisul: această piatră de culoare violet are puteri tămăduitoare minunate.
   Ea creează legătura cu intuiţia şi cu puterea de autovindecare.Este eficientă mai cu seamă împotriva insomniei, neliniştii interne şi fricii. 




   Coralul: ajută la digestie, alină durerile de cap, vindecă afecţiunile cavităţii bucale, promovează conştiinţa de sine şi asigură echilibrul sentimental.

   Acvamarina: piatră de apă ce ne poate ajuta împotriva răului de mare şi a tulburărilor de micţiune, dar se pare că purifică şi apa.Înlătură proasta dispoziţie şi promovează gândirea liberă.

   Cuarţul: forme transparente, ca de pildă cristalul de stâncă, stimulează calităţile bărbăteşti, în vreme ce speciile lăptoase, opace, posedă puteri femeieşti.
   Dacă nu vă puteţi împăca cu nedreptăţile vieţii, alegeţi pietrele transparente.
   Dacă aveţi nevoie de linişte şi înţelegere, alegeţi-le pe cele opace.
   Cuarţul trandafiriu este blând şi ajută la domolirea emoţilor puternice, de exemplu după o ruptură survenită între două persoane. 


marți, 5 aprilie 2016

Cum să folosim mierea

   Mierea este substanța zaharoasă pe care o produc albinele prin colectarea nectarului floral și extrafloral sau a unui alt suc luat de pe plantele vii, prin transformarea lui, sub acțiunea enzimatică a salivei și a sucului gastric al albinelor.În timpul depozitării nectarului în celule, apa care este în plus va fi îndepărtată prin ventilare.După aceea mierea este gata pentru a fi consumată (albinele căpăcesc fagurii).În acest caz, mierea va conține numai 20% apă, cât este normal ca ea să fie consumată.
   Pentru a obține un litru de miere sunt necesare 5 kg de nectar.Pentru a căra un kg de nectar este nevoie de 20.000 până la 100.000 de zboruri.Un roi de albine (de la 30.000 la 60.000 de albine) poate fabrica un kg de miere pe zi.Calitatea și cantitatea de miere sunt determinate de factorii geografici și botanici, precum și de sezon.Originea florală a nectarului influențează culoarea, gustul și vâscozitatea mierii.




   Din vremuri străvechi, omul a descoperit mierea și produsele stupului de albine nu numai ca aliment, ci și ca medicament.
   Apicultura era practicată încă din secolul al VII-lea î.Hr., existând o serie de mărturii în acest sens.Tăblițele mesopotamiene, ca și papirusurile egiptene, menționează, printre altele, faptul că mierea și ceara de albine erau folosite ca medicament.La originea sa, mierea era rară, fiind rezervată la început în serviciul religios, pentru a-i venera pe zei sau pentru a hrăni animalele sacre.
   Scrierile din antichitatea greco-romană abundă în menționări despre mierea de albine și utilizarea ei medicală, fiind creată o adevărată mitologie în jurul acesteia și subliniindu-se numeroasele sale proprietăți medicinale: antiseptic, tonifiant, sedativ, febrigug, aperitiv și digestiv.
   Aristotel, de exemplu, a scris șase volume despre albine și produsele lor, recomandând propolisul drept remediu în plăgi supurate.Hipocrate, cel mai de seama medic al Antichității, mai târziu Pliniu, Galien și Dioscoride vorbesc, de asemenea, despre miere, folosită într-o serie de boli.În lucrarea sa ”Despre mijloacele de vindecare”, Dioscoride consideră mierea un adevărat panaceu, indicând-o în boli de urechi, de piept sau rinichi, în vindecarea rănilor și a plăgilor.
   În epoca modernă, prin stupăritul rațional, au fost puse în valoare și celelalte produse apicole: lăptișorul de matcă, polenul, veninul de albine etc., ajungându-se la clasificarea lor în produse apicole naturale directe (mierea, ceara, propolisul, polenul, păstura, lăptișorul de matcă) și produse apicole derivate (cremele cosmetice cu ceară, unguente, tincturi, drajeuri).


   Acțiunile terapeutice ale mierii sunt foarte cunoscute, ea având acțiune antibiotică, bacteriostatică, cicatrizantă, tonicardiacă, calmantă, regeneratoare.

   Mierea este un aliment ușor de digerat.
   Ea cuprinde un amestec de fructoză și glucoză într-o formă care, fără a mai fi transformată de organism, se asimilează direct, constituind o sursă de energie.
100 grame de miere, care furnizează 335 de calorii, conțin 17,2% apă și 81,3% zaharuri: 38,19% fructoză, 31,28% glucoză și 5% zaharoză, 6,83% maltoză și alte dizaharide (aceasta în timp ce zahărul conține 0,1% apă și 99,9% zaharoză).La acestea se adaugă vitamine (B1, B2, B6, C, PP), săruri minerale, oligoelemente, substanțe bactericide (3,21%).

luni, 4 aprilie 2016

Tratamentul alergiilor sezoniere

   Alergia de care suferiți în fiecare primăvară nu este o fatalitate și nu ezitați să vă consultați medicul.Acesta va încerca să elimine posibilele alte cauze ale rinitei sau conjunctivitei sezoniere, examinându-vă detaliat nasul și gâtul și va căuta și alte semne ale alergiei care este posibil să apară pe corpul dumneavoastră (eczeme).
   De asemenea, este recomandabil să evitați fumatul și orice alte lucruri agresive față de căile respiratorii: praful, acarienii, animalele cu păr.


   Dacă sunteți un pacient cu alergie sezonieră, medicul poate eventual să vă administreze o injecție cu cortizon.Acest tratament, eficient timp de un an, are o acțiune importantă asupra acestui gen de patologie, dar cu toate inconvenientele cortizonului, care sunt numeroase: scăderea imunității, retenția de apă, decalcifiere, creșterea în greutate.Acestea apar o dată cu administrarea produsului prelungită și repetată.De aceea, cortizonul se utilizează numai pe parcursul alergiei.

   Cea mai bună metodă de prevenire a alergiei rămâne evitarea factorului responsabil.

   Dacă este vorba despre acarieni trebuie suprimate mochetele, utilizate lenjeriile specifice, evitarea plușurilor, aerisirea locuinței.

   În privința pisicilor, câinilor, hamsterilor, cel mai bun lucru este separarea de acestea.Sau cel puțin nu trebuie permis animalului să intre în camerele de locuit.

   Cel mai dificil este de evitat polenul.Totusi, este posibil să nu mai mergeți la țară și să preferați țărmul mării.

   În cazul alergiei la polen, primul tratament constă în evitarea contactului cu substanțele alergene.Există și medicamente antihistaminice eficace.Este vorba despre medicamente care blochează receptorii histaminei, o substanță produsă de corp în caz de alergie.Tratamentul trebuie să debuteze cu 15 zile înainte de venirea primăverii și să fie urmat 2-3 luni.Adăugând picături nazale și spray pentru gât, totul ar trebui să fie în regulă.

 

   Importanța efectuării testelor de alergie:

   Testele cutanate pot confirma implicarea uneia sau mai multor substanțe alergene.Aceste teste constau în injectarea sub piele a foarte mici cantități de substanțe care provoacă alergii.Observarea reacțiilor cutanate permite fixarea diagnosticului.Atunci când un alergen este identificat, este posibilă vindecarea alergiei.Din nefericire, cel mai adesea vindecarea este iluzorie, dar se poate reduce cantitatea alergenelor.
   Alte teste sunt timbrele sau așa-numitele patch-teste, care sunt lipite pe pielea pacientului și lăsate acolo câteva ore sau zile.
   Testele pentru alergie sunt complet inofensive și conferă răspunsuri rapide.
   Scopul imediat al testelor este de a simula în mod vizibil, pe piele, conflictul generat de sensibilizarea alergică în interiorul organismului.
   Testele sunt efectuate după ancheta clinică întreprinsă de alergolog pentru a stabili oportunitatea lor. 



   Tratamentul preventiv:
   Desensibilizarea este cea mai bună soluție, dacă substanța alergenă permite.Este inutilă dacă sunt grupați mai mulți factori de alergie.De asemenea, pacientul trebuie să fie foarte motivat, deoarece tratamentul este foarte lung și constrângător.
   Principiul constă în obișnuirea progresivă a organismului prin contactul cu alergenul respectiv, începând cu doze foarte slabe pentru a normaliza reacția.
   După câteva luni de tratament numit de obișnuire, pe timpul cărora dozele cresc progresiv, vor urma mai mulți ani de tratament de întreținere.
   Durata totală a tratamentului presupune aproximativ 3 ani sau chiar mai mult.
   Desensibilizarea se poate face prin injecții regulate, dar acestea trebuie efectuate obligatoriu sub supravegherea medicală, deorece există riscul alergiei generalizate.
   Recent, este posibilă utilizarea unor picături care se pun sub limbă, dar rămâne o tehnică costisitoare.
   În viitor, desensibilizarea se va putea face prin pulverizare.

ShareThis