joi, 31 martie 2016

Alergiile de primăvară

   Primăvara multe persoane se plâng deoarece strănută, le curge nasul, au ochii roșii, înlăcrimați și își simt gâtul inflamat.Dacă apar aceste simptome, clar este vorba despre o alergie.Aceasta este o reacție inflamatoare anormală sau o sensibilitate acută a organismului față de anumite substanțe numite alergene.Expunerea la substanțele alergene, în mod normal inofensive, declanșează aceste simptome la persoanele alergice.Alergenele pot pătrunde în organism odată cu hrana, aerul inspirat, înțepătura insectelor sau simplul contact cu pielea.

   În general, afecțiunea debutează în copilărie sau la începutul vârstei adulte și poate dispărea odată cu îmbătrânirea.Cu timpul poate antrena și alte afecțiuni precum oboseala cronică sau insomnia.

   Sistemul nostru imunitar are sarcina de a apăra organismul contra substanțelor străine precum bacteriile, virușii sau toxinele.Dar la persoanele alergice, acest sistem de protecție este prea eficient și percepe substanțele comune precum polenul florilor sau mucegaiul, drept periculoase.La contactul cu un alergen, organismul unei persoane alergice produce o mare cantitate de anticorpi (proteine pentru apărarea împotriva bolii) care se fixează pe anumite celule din țesut și din sânge și eliberează puternici agenți chimici, care circulând prin organism declanșează simptomele alergiei.
 

   Simptomele alergiilor sunt variate: ochi iritați și înlăcrimați, strănuturi, congestia și curgerile nazale și gât inflamat.Fiecare caz este deosebit, iar simptomele alergiei depind de locul în care se fixează anticorpii și unde se eliberează agenții chimici.Congestia mucoaselor respiratorii superioare favorizează infecțiile locale, ceea ce poate produce sinuzite purulente, rinite sau bronșite.Pentru pacienții predispuși, această alergie sezonieră se termină deseori prin crize acute de astm.

   Studiile au arătat că există o predispoziție genetică ereditară.Astfel că o persoană care are unul dintre părinți sau ambii atinși de o boală alergică, prezintă riscuri mai mari de a dezvolta ea însăși o asemenea maladie.




   Cauzele alergiilor:
   Responsabili sunt polenul florilor și praful.Astfel se disting trei tipuri de alergii sezoniere:
   Alergia de primăvară cauzată de polenul pomilor și arbuștilor: debuteaza la jumătatea lunii martie și se sfârșește în iunie.
   Alergia de vară cauzată de polenul graminatelor: gazon, fân, secară, porumb.
   Alergia de la sfârșitul verii cauzată de polenul ierbaceelor.

   Alergia oculară:

   Ochii reacționează la contactul cu alergenele.Reacția alergică poate afecta un singur ochi sau ambii, provocând înroșirea și mâncărimea sub pleoapă, lăcrimarea și sensibilitatea la lumină.La trezire, pleoapele sunt umflate și par lipite.Efectele alergiei oculare sunt extrem de neplăcute, iar în formele cele mai grave pot apărea deteriorări grave ale vederii.Intensitatea, durata și frecvența reacțiilor alergice sunt diferite de la o persoană la alta.Uneori alergia oculară este însoțită de rinită alergică.Există un număr de medicamente capabile să ajute rapid și eficient la înlăturarea efectelor alergiei oculare.Cel mai adesea, tratamentul constă în identificarea alergenului responsabil și evitarea contactului cu acesta, urmând administrarea medicamentelor prescrise de medic.

miercuri, 30 martie 2016

Spanacul

   Spanacul este deosebit de important într-o alimentație sănătoasă.

   Beneficiile spanacului:
   Întăritor în regimul alimentar al copiilor, bătrânilor și convalescenților: se bea un pahar de suc pe zi, înainte de masa principală.Dacă provoacă inapetență sau o ușoară stare de greață, se iau 1-2 felii de grapefruit sau lămâie.
 

   Folosit în depresii fizice și nervoase: se bea un pahar de suc de spanac în fiecare dimineață.În amestecul lăsat la macerat se pun și 2-3 vârfuri de cuțit de cimbru, iar macerarea se va face 4-5 ore.
 

   În pancreatită cronică, insuficiență pancreatică post-pancreatită: 100 ml suc proaspat și 30 grame polen apicol (pulbere) pe zi, pe stomacul gol.
 

   În caz de cancer: se folosește ca adjuvant; se beau 500 ml de suc pe zi, pe stomacul gol.
 

   În scorbut, rahitism: se bea o jumătate de litru de suc pe zi, timp de 21 de zile, în reprize, cu un sfert de oră înaintea meselor principale.Un efect mai puternic va fi obținut dacă vom combina 250 ml suc de urzică cu 250 ml suc de spanac.
 

   În caz de anemie, demineralizare: se bea înaintea meselor principale o combinație de sucuri: 100 ml suc de spanac cu 100 ml suc de urzică.
 

   În caz de astm bronșic, diabet zaharat: se beau dimineața, pe stomacul gol, 500 ml suc de spanac.Cura este de minimum 30 de zile.
 

   În cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială, palpitații, ateroscleroză: un pahar de suc de spanac pe zi.

   Contraindicații: Nu se recomandă consumul unor mari cantități de spanac în cazul persoanelor cu afecțiuni hepatice, reumatism, litiază renală, inflamații intestinale.



   Sucul de spanac:
   Se poate prepara în mai multe moduri: prin centrifugare, prin mixare și manual.

   Centrifugarea este o mare consumatoare de materie primă, mai ales dacă spanacul nu este proaspăt cules sau dacă nu a avut apă suficientă în timpul vegetației, de aceea sunt preferate celelalte două metode.
   Prepararea manuală: Se taie două mâini de frunze de spanac cât mai fin posibil, apoi se adaugă peste frunzele tăiate 200 ml de apă (un pahar).După adăugarea apei, se face o amestecare cu o lingură de lemn, așa încât frunzele de spanac să lase cât mai mult suc.Se lasă la macerat 4-6 ore, la temperatura camerei, după care se strecoară.Zeama obținută va fi consumată imediat după filtrare, în timp ce frunzele rămase pot fi folosite în mâncăruri, salate etc. 

   Prepararea cu mixerul: Se pun în vasul mixerului 200 ml (un pahar) de apă, apoi se adaugă gradat, două mâini de frunze de spanac tăiate.După ce spanacul este mărunțit până formează o pastă, se pune într-un vas de ceramică și se lasă să macereze 2-3 ore, după care se strecoară.Sucul se bea imediat după filtrare, pasta putând fi adăugată în mâncărurile gătite.
   Pentru a avea un efect puternic, sucul de spanac se bea pe stomacul gol, de preferință dimineața.Pentru a-i îmbunătăți gustul (sălciu), la început se poate combina cu puțin suc de morcov și lămâie.

marți, 29 martie 2016

Metode pentru îmbunătățirea sănătății ficatului

   Dacă vreți să mâncați corect, îmbogățiți-vă dieta cu fructe și legume, iar ficatul dumneavoastră va funcționa mai bine și, implicit, veți observa o scădere în greutate.S-a constatat că anual mai multe persoane mor din cauza excesului de mâncare decât din cauza subnutriției.Ținta dumneavoastră trebuie să fie curățarea corpului și reîntinerirea întregului metabolism, nu neapărat scăderea în greutate.Slăbirea va apărea o dată cu îmbunătățirea funcționării ficatului.De ce să vă stresați observând încetineala cu care apare scăderea în greutate?
   Nu mâncați dacă sunteți stresați sau supărați deoarece în acest timp curgerea sângelui este direcționată de la intestine și ficat spre alte părți ale corpului.


   Atenție la uleiul pe care îl consumați, uleiul de măsline este foarte bun pentru ficat.Uleiul se găsește în multe alimente naturale: pește, semințe, nuci, măsline.Pentru salate este bine să folosiți uleiurile obținute prin presarea la rece, nerafinate, păstrate în sticle închise la culoare.Păstrați uleiul în frigider. 


   Întotdeauna aveți grijă să mestecați încet mâncarea pentru că procesul de digestie începe cu amestecarea salivei cu mâncarea în gură.În funcție de vârsta persoanei, producția acidului din stomac devine inadecvată pentru eficiența digestiei.Aceasta se poate redresa dacă, înainte de fiecare masă, veți bea un pahar de apă în care ați amestecat o lingură de oțet de mere.

   Obțineți-vă proteinele necesare din diverse surse, inclusiv legume.Dieta de curățare a ficatului conține carne de pui, pește și ouă.Proteinele se pot obține și din legume, cereale, nuci și semințe.Dintre legume cele mai bogate în proteine, fibre, acizi grași vitamine și minerale sunt: soia, fasolea, năutul, lintea.Semințele de linte, floarea-soarelui, susan și dovleac sunt o sursă excelentă de acizi grași, proteine și fibre.Nucile sunt foarte bogate în uleiuri nesaturate și trebuie consumate numai proaspete.Dacă ele au fost scoase din coajă și expuse la aer, uleiul lor devine rânced.Cumpărați nuci numai în coajă.


   Nu mâncați dacă nu vă este foame.Consumați cât mai multe fructe, legume, sucuri de fructe, salate și beți multă apă.Mulți oameni obișnuiesc să mănânce la ore fixe, indiferent dacă le este sau nu foame.În acest caz ficatul va munci din greu și va avea de suferit.

   Evitați constipația mâncând multe fructe și legume proaspete și bând multă apă.Evitând constipația veți evita creșterea și dezvoltarea organismelor nocive corpului.




   Beți 8-12 pahare de apă zilnic.Apa vă va ajuta să vă curățați ficatul și să reduceți greutatea corporală.Este bine să beți apă cu înghițituri mici și dese contra deshidratării.Evitați să consumați fluide în timpul mesei.

   Deoarece ficatul trebuie să filtreze și să distrugă orice bacterie sau virus care se găsește în mâncare, este bine să fiți foarte atenți la tot ce mâncați.Există multe organisme care pot afecta ficatul.Pentru a reduce acest risc, consumați numai alimente proaspete, evitați mâncarea care a fost reîncălzită, pâinea și carnea depozitate incorect.Multe alimente ambalate și procesate sunt tratate și conțin conservanți.O dată ce aceste alimente ajung în intestine, conservanții dispar și microbii încep să se dezvolte.Evitați în mod special carnea conservată.Verificați dacă la creșterea produselor vegetale pe care le consumați au fost folosite pesticide.Cumpărați numai produse care conțin ingrediente naturale și evitați alimentele care conțin conservanți, coloranți, îndulcitori și arome artificiale.

   Evitați consumul excesiv de zahăr.În mod special, zahărul rafinat va fi transformat de ficat în grăsime și colesterol care se va depune pe abdomen, în jurul organelor sau va duce la probleme cardiovasculare.Evitați îndulcitorii artificiali deoarece sunt toxici pentru ficat și pot cauza hipoglicemie.Dacă simțiți nevoia să consumați dulciuri, mai bine apelați la fructe proaspete sau uscate și miere.

luni, 28 martie 2016

Urzica

   Ce afecțiuni vindecă urzica:
   Anemie: 200 ml de suc se beau înaintea meselor principale; în paralel, se consumă urzici fierte, ca hrană, minimum 200 grame/zi.
   Diabet zaharat: se fac cure îndelungate de suc de urzică: 500 ml, în reprize, dimineața.
   Hemoragii (pierderi mari de sânge menstrual, epistaxis, hemoragie nazală): se beau 200 ml suc înaintea meselor principale.
   Cancer: profilactic: o cură de trei săptămâni de zile, în care se consumă 500 ml de suc pe zi.Previne formarea tumorilor maligne.Ca tratament adjuvant se bea sucul obținut din frunze cât mai tinere.Este eficient mai ales în tratamentul cancerului gastric.
   Boli de rinichi și vezică: se beau 500-1000 ml suc pe zi, dimineața, pe stomacul gol, pentru efectul diuretic, stimulent asupra funcției renale.
   Hiperuricemie (concentrație crescută a ureei în sânge): extractele de urzică antrenează în circulație acidul uric din țesuturi și provoacă o eliminare renală abundentă a acestuia.Se fac cure de 21 de zile, în care se consumă 1000 ml de suc pe zi, pe stomacul gol.Pe perioada tratamentului, se vor introduce cât mai multe crudități în alimentație și, pe cât posibil, se va reduce consumul de carne, ouă, prăjeli.
   Amigdalite, gingivite, afte bucale: gargară cu suc.Aceste gargare făcute repetat pe parcursul unei zile au și efect dezodorizant (anihilează mirosul neplăcut).
   Hipotensiune, arterită sau alte afecțiuni vasculare: 200 ml de suc dimineața, înainte de micul dejun.


   Decoctul de urzici tinere:
   Mod de preparare: Se culeg 1/2 kg urzici tinere (părțile de sus, crude, nu cele dinspre rădăcină, care sunt mai lemnoase).Se înmoaie frunzele în apă, timp de 5 minute, pentru spălare.Se pune un litru de apă la fiert și când clocotește se pun urzicile la opărit.Cu o lingură de lemn se tasează până devin moi (ca spanacul fiert).Se lasă la răcit, apoi se storc în mâini.Sucul care se lasă, se pune într-o sticlă, din cantitatea dată trebuie să iasă circa un litru de suc.Decoctul de urzică astfel obținut se pune la frigider, iar urzicile fierte rămase se pregătesc culinar ca și spanacul.
   Administrare: Se beau de 3 ori pe zi câte 50 ml decoct, după care se mănâncă la o jumătate de oră o cantitate echivalentă din urzicile fierte.Apoi se poate începe masa propriu-zisă, cu mențiunea că este bine ca masa să înceapă cu crudități.
   Acest decoct are un efect depurativ și remineralizant extrem de puternic, fiind indicat în: boli de piele: acnee, eczeme, psoriazis, dermatoze diverse; anemie; hipocalcemie și hipomagnezie; hemoragii; hipermenoree (ciclu menstrual foarte abundent); convalescență; gută; tabagism; cancer (adjuvant); carii dentare; hemoroizi; obezitate; alergii; afecțiuni hepatice; gastrite datorate abuzului de tutun și cafea.
   Precauții: decoctul de urzică este foarte concentrat și are un efect foarte puternic, putând produce temporar stări de inapetență, ușoară greață.Pentru a elimina aceste simptome este util să fie băută, în paralel, o infuzie de chimen (o linguriță de semințe la o cană de apă în clocot) sau să fie consumate câteva coji de lămâie.





   Sucul de urzică:
   Preparare: Se taie două mâini de urzică (cât mai fin) și se adaugă peste frunzele tăiate 200 ml apă.Cu o lingură de lemn se freacă bine amestecul, astfel ca frunzele de urzică să lase cât mai mult suc.Se lasă acest amestec să stea la macerat 4-6 ore, la temperatura camerei, după care se strecoară.Zeama obținută va fi consumată imediat după filtrare.Frunzele rămase pot fi folosite în mâncăruri, salate etc.
   Alt mod de preparare: Se pun în vasul mixerului 200 ml apă, apoi se adaugă gradat, în timp ce se face mărunțirea, două mâini de frunze de urzică.După ce urzica formează cu apa o pastă, se pune această pastă într-un vas de ceramică și se lasă să macereze 2-3 ore, după care se strecoară.Sucul se bea imediat după filtrare, pasta putând fi adăugată în mâncărurile gătite.
   Modul de administrare este în funcție de afecțiunea tratată.
   Regulile generale care trebuie respectate sunt următoarele:sucul se bea pe stomacul gol, timp de un sfert de oră după consumarea sa, nu se mănâncă, pentru a "ajuta" tratamentul cu suc se va trece la o dietă echilibrată, fără prea multă carne, prăjeli sau alte alimente grele.

duminică, 27 martie 2016

Ce înseamnă un ficat sănătos? Dar unul bolnav?

   Chiar dacă sistemul imunitar protejează corpul nostru de multe pericole, ficatul este acela care protejează sistemul imunitar.

   Proasta funcționare a ficatului poate duce la obezitate, boli cardiovasculare, oboseală cronică, dureri de cap, probleme digestive, alergii și alte suferințe. 

   Simptomele unui ficat suferind:
 

   Proastă digestie, balonări, greață în special după ce se consumă alimente grase, depuneri de grăsime în jurul abdomenului și constipație.Dacă vă treziți dimineața cu un gust neplăcut în gură sau cu limba încărcată, este clar că ficatul dumneavoastră are nevoie de ajutor.
   Proastă dispoziție, depresie, slabă putere de concentrare și memorizare.Dacă ficatul este leneș, o mare cantitate de toxine își vor găsi drumul spre sistemul circulator și pot afecta creierul.
   Manifestări ale unei alergii: febră, urticarii, eczeme și astm.
   Migrene.Din păcate medicamentele contra durerilor de cap pot afecta ficatul, pentru că el trebuie să prelucreze toate medicamentele.
   Tensiune arterială mare sau retenție de fluide.Acestea pot fi destul de greu de controlat cu ajutorul medicamentelor.
   Hipoglicemie sau un nivel instabil al zahărului în sânge.Un ficat bolnav poate cauza variații ale nivelului de zahăr în sânge, ceea ce duce, implicit, la oboseală, amețeală și nevoia de a consuma dulciuri.
   Intoleranță la alimentele grase și afecțiuni ale vezicii biliare.Dacă vă hrăniți cu multe grăsimi saturate, ficatul va încerca să le elimine din corp prin bilă și apoi prin intestinul subțire.Dacă ficatul nu funcționează corect el va produce multe săruri biliare care, în final, se pot acumula ca pietre.
   Sindromul oboselii cronice.O cauză a acestei stări poate fi căutată în consumul mare de grăsimi saturate și alimentația săracă în fructe și legume.
   Căldură excesivă a corpului care poate fi asociată cu transpirația.
   Intoleranță la alcool și anumite medicamente, cum sunt antibioticele.




   Mulți oameni se luptă de-a lungul întregii lor vieți cu greutatea în exces datorată unui metabolism încet.După ani de diete severe ei ajung la concluzia că nu există nici un remediu pentru boala lor.De cele mai multe ori se înșală.
   Studiile în domeniu au demonstrat însă că ficatul, care este organul cel mai important în metabolism, este cheia întregii probleme. 
   Excesul de greutate este un simptom al unei disfuncții a ficatului și prea puțin are de-a face cu numărul de calorii acumulate.
   Ficatul este principalul organ al corpului care are rolul de ardere a grăsimilor.Urmând o dietă de curățare a ficatului, metabolismul se va îmbunătăți cu pași repezi și grăsimile vor putea fi arse.Dimpotrivă, dacă veți continua să consumați alimente nepotrivite, ficatul va produce mai multă grăsime care se va depozita.Într-o mare măsură nu este vorba de cât mâncați, ci de ceea ce mâncați.Urmând o cură de curățare a ficatului, acesta va putea să ardă grăsimile și să-i reia rolul său în metabolism.Apoi, procesul scăderii în greutate devine natural, ușor și fără să presupună un efort particular din partea dumneavoastră.Nu va mai trebui să numărați caloriile și să vă înfometați.

sâmbătă, 26 martie 2016

Există sânii perfecți? partea a doua

   Am scris un prim articol despre sâni și despre cum sunt aceștia perfecți sau nu, aici.

   Sânii sunt deseori situați mai mult în imaginația femeilor.De aceea, o femeie mulțumită, împlinită are deseori sânii frumoși, pe care îi poartă ca o imagine a fericirii sale.
   O femeie cu o stare depresivă, neiubită, cu probleme multiple își va judeca sânii cu mai puțin optimism și seninătate.
   Sânul ideal este cel cu care o femeie se simte într-o perfectă armonie psihică și fizică.      


   Preocupările pentru îngrijirea sânilor datează de milenii.
   Pe vremea lui Ludovic al XIV-lea, frumusețea sânilor era menținută prin băi de fragi și extracte de placentă.Iar doamnele de Pompadour și Diana de Poitiers, ca și frumoasele Eladei, foloseau apă cu gheață.De exemplu femeile din Egipt, pentru a-și dezvolta sânii și a le conferi duritate, foloseau miez de pâine fasonat după forma dorită și aplicat călduț.Cleopatra era cunoscută pentru băile sale în lapte.
   Și în epoca noastră există o sumedenie de rețete pentru îngrijirea sânilor, parte dintre acestea fiind destul de asemănătoare cu cele din vechime.      


   Din estetica sânilor nu lipsesc vitaminele A, E, preparatele bazate pe aloe și avocado, la care se alătură masaje cu apă rece sau dușuri reci locale.Acestea reprezintă câteva dintre modalitățile de tonifiere ale pielii, în special, ale prevenirii rupturii ireversibile a fibrelor elastice.




   Sânii au tendința normală, naturală de a coborî cu timpul, datorită propriei greutăți, determinată de variațiile conținutului.
   O modalitate practicată de a stabili dacă s-a instalat ptoza este metoda creionului.Așezându-l la baza sânului, când sânul nu este în fază de cădere, de ptoză, creionul nu cade, ci dimpotrivă rămâne pe loc chiar dacă ridicăm mâinile.
   Este important de știut că greutatea sânilor nu este susținută de un mușchi sau de ligamente.Mușchii pectorali, deși sunt situați în apropiere, nu au o legătură directă cu sânii, fapt pentru care și femeile care fac body building, ca și majoritatea sportivelor de performanță, dansatoarelor profesioniste, au în general sânii mai puțin dezvoltați.Musculatura pectoralilor oferă doar imaginea unei plenitudini deasupra sânilor.Ca atare, singurul element de susținere este pielea.
   Sănătatea și elasticitatea pielii este garanția evitării ptozei (căderii) sânilor.Această piele cuprinde fibrele elastice fragile care, în mod natural, se alterează cu timpul.Ele sunt suprasolicitate când crește greutatea sânului.Deci, variațiile elementelor constitutive și modificarea greutății proprii sunt cele care conduc la aspectul îmbătrânit al sânilor.


   Pielea este singura asupra căreia putem acționa pentru a proteja și a încerca să întârziem îmbătrânirea.
   În cazul modificărilor din ciclu sau a celor din sarcină nu avem cum interveni.În schimb, putem evita regimurile alimentare așa-zise în acordeon, în care se succed slăbirile rapide cu îngrășările.Acestea determină distensii repetate ale pielii.De aici necesitatea menținerii unei diete corespunzătoare și în general a unui stil de viață nenociv.
   Tutunul și soarele în exces pot influența negativ pielea, alterând fibrele sale elastice.
   Chiar și joggingul la femeile care nu-și protejează sânii prin sutien determină întinderi nedorite ale pielii, datorită trepidațiilor.


vineri, 25 martie 2016

Cum ne poate ajuta păpădia?

   Dintre toate plantele de primăvară de la noi, păpădia este cel mai puternic drenor.
 

   Toți cei ce simt nevoia unei purificări, a unei ușurări a organismului, sunt sfătuiți să facă o cură cu păpădie proaspătă, care este o plantă atât de obișnuită, încât mulți nu pot realiza valoarea sa terapeutică deosebită
 

   Are o mare putere să curețe și să detoxifice sângele și organismul.
 

   Păpădia este căutată și folosită pentru rădăcină, flori, frunze și tije.
 

   Cea mai sănătoasă și puternică este păpădia culeasă din locuri curate, nepoluate, neerbicidate, aflate cât mai departe de aglomerațiile urbane sau de șosele.
 

   Cura cu păpădie durează cel puțin 14 zile.În cazul bolilor cronice, poate dura și 3-4 săptămâni.Fac excepție persoanele subponderale, anemice, cărora efectele drenoare puternice ale acestei plante le pot crea o anumită stare de slăbiciune.În boli cum ar fi diabetul, psoriazisul, anumite forme de cancer, cura cu păpădie se prelungește pe perioada mai multor luni, ea acționând ca un catalizator al proceselor de vindecare.
 

   Înainte ca păpădia să înflorească, se folosesc tijele cu boboci sau frunzele proaspete.Planta trebuie să fie consumată în ziua în care a fost culeasă, sau cel mult la 24 de ore după culegere, cu condiția să fi fost păstrată la rece (în frigider) și într-un ambalaj ermetic, așa încât să nu se deshidrateze.
   Dacă avem la dispoziție tulpini proaspete, se administrează șase asemenea tije pe zi (câte două înaintea fiecărei mese), care se mestecă bine înainte de a fi înghițite.
   Dacă avem la dispoziție frunze, se consumă o mână de frunze proaspete (circa 50 grame) pe zi, în reprize, înainte de fiecare masă.Frunzele se taie mărunt și se consumă ca atare, fără nimic altceva, mestecându-le bine înainte de a le înghiți.Timp de un sfert de oră de la administrarea păpădiei nu se consumă nici un fel de aliment.



 

   Ce afecțiuni vindecă păpădia:
   Cei care se confruntă des cu sinuzite, rinite, indigestie, hipoaciditate, bronșite, bronșite astmatiforme este bine să-și curețe organismul cu păpădie.În acest scop, ei vor consuma dimineața întreaga cantitate de păpădie prescrisă și până la prânz nu vor consuma decât sucuri naturale de fructe și legume.
   Boli de ficat: hepatită, hepatită cronică, ciroză hepatică.
   Diabet: se urmează cure de lungă durată; în cazul persoanelor cu o greutate corporală peste cea normală, doza putând fi dublată.Are atât efecte directe de scădere a glicemiei, cât și un efect de stimulare a funcției pancreatice.
   Diskinezie biliară, litiază biliară, colecistită, dispepsie, constipație, obezitate, acnee, varice, hemoroizi, ateroscleroză.
   Cancer, deși nu a putut fi pus în evidență principiul activ anticancerigen al păpădiei, experimentele au dovedit acțiunea binefăcătoare a acestei plante, în cazul cancerului intestinului gros, al rectului și în cazul cancerului hepatic.
   Reumatism cronic, erupții alergice, psoriazis, dermatoze rebele la alte forme de tratament.

   Nu se cunosc, deocamdată, contraindicații ale curelor cu păpădie.

joi, 24 martie 2016

Remedii pentru probleme digestive

   Digestia nu se realizează tot timpul cum ar trebui și se formează gaze, dureri intestinale, apar scaunele moi iritante, indispoziţia şi durerile de cap dese, cu senzație de somn.
 

   Primul lucru care trebuie făcut este să treceţi la un regim vegetarian din care carnea să fie exclusă complet.Legumele trebuie fierte în apă sau în aburi, zarzavaturile înăbuşite cu puţin unt-de-lemn.Din când în când se permite şi peşte proaspăt.Dintre cereale, baza trebuie să o reprezinte orezul fiert în apă, amestecat cu caşcaval, unt, brânză, etc. pâinea trebuie înlocuită cu graham sau grâu încolţit.Se pot bea cât mai multe sucuri proaspete de legume, a căror bază să fie morcovii, cu adaosuri de: sfeclă roşie, ţelină, pătrunjel, mere, etc.Ideal ar fi un pahar în fiecare oră.

   Leacuri ţărăneşti pentru o digestie cu probleme:
 

   Unele legume şi fructe sunt bine cunoscute pentru virtuţiile lor digestive şi eliminarea crampelor din stomac.
 

   Usturoiul: dimineaţa pe stomacul gol se înghite un căţel de usturoi curăţat.
 

   Mărarul: se face infuzie din seminţe de mărar zdrobite (o linguriţă la un litru de apă), frunze de mărar (o lingură cu vârf la un litru de apă).Se lasă să se infuzeze un sfert de oră şi se bea o cană după fiecare masă. 


 

   Urzică şi gălbenele: se bea 1-2 litri de ceai de urzică amestecat în părţi egale cu ceai de gălbenele (cura se face primăvara, când ambele plante sunt fragede).Acest ceai vindecă orice afecţiune a stomacului.
 

   Şi mai eficient e sucul obţinut din urzică, coada şoricelului, păpădie, pătlagină, toate în părţi egale, băut din oră în oră câte o înghiţitură.    
 

   Recomandare: în toate ceaiurile ori lichidele se pune o linguriţă (dimineaţa şi seara) de bitter suedez.Tratamentul trebuie urmat regulat şi cel puţin două luni.      

   Reglarea digestiei cu ajutorul ceaiului de pelin: se bea o cană pe zi, rece, înghiţitură cu înghiţitură; ceaiul nu trebuie să fie prea concentrat.
   Mod de preparare al ceaiului de pelin: se ia o priză de pelin (cât cuprinzi cu două degete) şi se opăreşte doar trei secunde într-o cană de apă clocotită.Culoarea ceaiului nu trebuie să se deosebească prea mult de aceea a apei.Cura se face timp de două săptămâni dintr-o lună.

miercuri, 23 martie 2016

Există sânii perfecți?

   Există câteva elementele care pot fi considerate de referință în aprecierea unui sân care este sau se apropie de perfecțiune.
   Sunt foarte multe posibilități astăzi de a încerca stabilirea acestei caracteristici.
   Cel mai simplu ar fi măsurarea circumferinței toracelui la nivelul areolelor.
   După criteriile actuale, aceasta ar trebui să fie 90 cm armonizându-se cu cei 60 cm ai taliei și 95 cm ai coapselor.
   Noțiunea circumferinței este însă criticabilă de către unii specialiști.
   Într-adevăr unele femei care se situează sub criteriile inferioare ale normelor pot avea sâni foarte voluminoși și invers.
   Acest paradox se datorează faptului că la dimensiunea pieptului se adaugă volumul cutiei toracice cuprinzând scheletul, mușchii, grăsimea și sânii propriu-ziși.
   Femeile vânjoase cu un torace dezvoltat pot avea sâni cu dimensiuni reduse și invers.Ca urmare, unii stiliști au introdus un indice care măsoară partea de deasupra, dar și pe cea inferioară a sânilor.
   Alții au pus sânul în... ecuatie asimilindu-l cu o sferă sau așezându-l pe o balanță.
   De asemenea, au fost imaginate mulaje care precizează conținutul.
   Comprimând sânii într-un cilindru prevăzut cu un piston sau plonjându-i într-un pocal cu apă, gradat, metodă utilizată în special de chirurgi plasticieni, se apreciază forța de dislocare.
   Aceste numeroase metode demonstrează că nu există posibilitate de măsurare infailibilă, un volum normal se apreciază cu variații între 150-400 cmc în raport cu vârsta.


   Consistența, care ține de volum și de tonusul pielii:
   Este și ea variabilă.
   Sânii pot fi duri, moi, elastici și fermi.Totul depinde de volumul lor și tonusul pielii.Duritatea este dată de raportul dintre țesutul fibros, cel glandular și grăsime, care constituie principalele elemente ale sânilor.Ea scade în mod obișnuit, cu timpul, datorită modificării componentelor și a îmbătrânirii pielii.Ca urmare, consistența sânilor poate fi neuniformă.
   Uneori se sesizează mici nodozități sau zone de conglomerat.Această consistență inegală se poate constata la aceeași persoană și chiar la același sân.De obicei partea dinspre axilă este mai evidentă, mai neregulată, deoarece glanda mamară se află mai aproape de piele, în timp ce în partea inferioară a sânului este acoperită de grăsime, fapt pentru care suprafața apare mai netedă.Această consistență inegală se pretează la confuzia cu noduli patologici și neliniștește femeia, motivând prezentarea la o consultație.Medicul specialist poate însă stabili adevărata cauză a situației respective.
   Consistența sânilor este legată de ciclul menstrual.Ea crește în perioada ovulației sau înaintea menstrelor, fiind determinată de variații hormonale.Dimpotrivă, după o sarcină sau oprirea administrării contraceptivelor orale, sânii devin mai moi.Multe femei în această situație cer o rețetă de contraceptive pentru creșterea tonusului sânilor.
   Este bine să se știe că stresul, situațiile conflictuale, variațiile regimului alimentar, modul de viață, starea psihică, tranchilizantele pot determina modificarea consistenței sânilor.




   Sânii reprezintă azi, fără îndoială, simbolul cel mai important și elocvent al feminității.
   De prin anii 1950 sânii au devenit progresiv un mit, o aspirație a populației feminine, dar nu numai.De aici și interesul critic cu care femeile își apreciază această podoabă și ca urmare doar 20% sunt pe deplin mulțumite de modul cum se prezintă.
   Mitul sânului perfect este o constructie mediatică.El trebuie să fie frumos, tânăr, ferm, netrecut prin suferință sau ani.
   Multe femei încearcă să stabilească care ar fi gradul de corelație posibil între sânii lor și cei aparent ideali, care inundă mediul online, coperțile revistelor, panourile de publicitate, marele și micul ecran. 


   Nu există un model de sâni perfecți, acesta variind după zone geografice și chiar de la o persoană la alta.Se apreciază totuși preponderența formei conice la indoneziene, hemisferice la europene și cea de pară la femeile din Africa.Pe parcursul vieții însă, o femeie de la noi din țară poate trece prin toate aceste trei forme: semicirculară (măr) la tinere, aspectul piriform (pară) la cele care au născut, și conică la vârstnice.
   Există totuși modalități de a putea aprecia o formă apropiată de perfecțiune și anume triunghiul de aur, echilateral, care măsoară distanța dintre cele două areole și baza sternului.Cifra ideală a bustului perfect se pare că este 4.
   Un alt fel de apreciere este măsurarea distanței de la claviculă la mamelon care trebuie să fie mai mare de 4 cm decât cea de la mamelon la marginea inferioară a sânului.

marți, 22 martie 2016

Remedii cu cartofi

   De origine din America de Sud, cartofii au fost aduși în Europa pe la jumătatea anilor 1500 de către navigatorii spanioli.Până în anii 1800 cartofii au devenit un aliment de bază în Europa, unde și-au câștigat popularitatea datorită calităților lor nutritive.Astăzi există mai mult de 100 de varietăți de cartofi de diferite mărimi, forme și culori (galbeni, roșii și chiar albaștri).În ciuda diferențelor fizice toate varietățile de cartofi au calități terapeutice similare.

   Unul din efectele terapeutice ale cartofului vine de la sucul alcalin pe care aceștia îl au, care poate neutraliza acidul gastric și reduce astfel tulburările stomacului.
   Un alt efect binefăcător îl are apa în care au stat cartofii, care poate curăța intestinele și reduce cantitatea de acid din sistemul gastrointestinal.
   Pentru a prepara această apă trebuie să spălați și tăiați un cartof mare, după care îl lăsați peste noapte într-o cană cu apă în care adăugați puțină sare de mare.Beți această apă în fiecare dimineață pe stomacul gol.
   Pentru vindecarea ulcerului, a gastritelor se recomandă să se consume cartofi cruzi sau să se bea suc de cartofi.
   În cazul insomniei, durerior puternice de cap este bine să beți câte o jumătate sau un sfert de pahar de suc de cartofi, cu o jumătate de oră înaintea prânzului și a micului dejun.Cura durează 3 săptămâni.


   Când depozitați cartofii este bine să știți câteva lucruri.Îndepărtați cartofii care sunt moi sau încolțiți.Cartofii maturi pot fi depozitați mai mult de două luni, iar cei noi o săptămână.Amintiți-vă că este bine să folosiți coaja cât mai mult posibil pentru a menține toate substanțele nutritive și, dacă nu se poate, coaja curățată să fie cât mai subțire.

   Componența cartofilor constă într-un mare complex de carbohidrați, fibre și proteine.
   Ei conțin, de asemenea, vitaminele A, B-complex și C; fier, magneziu, potasiu.
   Coaja cartofilor este foarte bogată în elemente nutritive și dacă s-ar putea mânca, ar fi foarte bine.
   Cartofii conțin o mică parte de atropină.Aceasta substanță, în cantități mari, este deosebit de otrăvitoare, dar în doze mici are efecte antispasmodice, ceea ce face din cartofi un calmant în cazul crampelor, ușurând în același timp traiectul gastrointestinal.
   Cartofii pot, de asemenea, fi utilizați și extern în cazul durerilor musculare și problemelor dermatologice.




   Un important remediu extern pentru artrită, constă în aplicarea unui cartof crud, tăiat felii, peste piele; se ține acolo până ce feliile devin moi și se îndepărtează.Se repetă operația.
   Ca tratament intern, folosiți apa în care au fost fierte cojile mai multor cartofi noi.Această apă se bea cu o jumătate de oră înainte de micul dejun, după care se recomandă o plimbare scurtă.Prin aceasta, depunerile reziduale vor fi înlăturate.

   Cartofii sunt de asemenea folosiți pentru vindecarea inflamațiilor și alinarea durerilor.
   Împachetările cu cartof au fost de-a lungul timpului un remediu popular pentru alinarea tuturor durerilor musculare și ale oaselor.
   Cartofii rețin căldura pentru o lungă perioadă de timp, permițându-i acesteia să penetreze adânc în țesuturi.
   Pentru a realiza aceste împachetări fierbeți o jumătate de kilogram de cartofi în coajă până se înmoaie.Pasați-i și întindeți-i pe o pânză.Aplicați apoi acest bandaj pe zona afectată și înfășurați totul cu o pătură de lână.Schimbați bandajul numai după ce s-a răcit complet.


   Pe de altă parte, cartoful crud are un efect de răcire.
   Feliile de cartofi aplicate pe dermatitele de contact și mușcăturile insectelor aduc foarte repede alinare inflamațiilor și mâncărimilor provocate de acestea.
   Pentru vindecarea ușoară a inflamațiilor și rănilor, răzuiți trei cartofi cruzi și amestecați-i cu lapte.Întindeți acest amestec pe o pânză și aplicați pe zona afectată.

   Pasta de cartofi (cataplasma) se utilizează în cosmetică pentru combaterea mătreței, a seboreei și a umflăturilor pleoapelor prin aplicații locale.
   Această cataplasmă este foarte bună și în cazul arsurilor și degerăturilor.

luni, 21 martie 2016

Amigdalita

   Inflamația amigdalelor și a faringelui provoacă dureri locale accentuate, mai ales la deglutiție.
   Boala se însoțește de febră, frisoane, dureri de cap, limbă încărcată.
   În unele cazuri, pe suprafața amigdalelor apar puncte de puroi.

   Măsuri profilactice și de tratament:
 

   Se vor evita frigul, umezeala și fumatul.
 

   Căldura locală și repausul la pat sunt obligatorii.
 

   În jurul gâtului se pot aplica comprese calde cu oțet, argilă sau infuzie de salvie.
 

   Pe piept se pot pune comprese cu ulei esențial de eucalipt și lavandă.
 

   Băile progresive la picioare sunt indicate, având un efect benefic. 


 

   De asemenea, compresele în jurul gâtului cu cartofi copți puși, de exemplu, într-o șosetă de lână au efect benefic.
 

   Se recomandă gargara cu infuzie de mușețel, mentă, salvie sau apă sărată; ceaiuri de salvie, nalbă-mare sau coada-calului. 

   Se vor bea lichide cât mai multe, la temperatura camerei.

duminică, 20 martie 2016

Metode de purificare a organismului partea a treia

   Câteva idei pentru o detoxifiere cât mai sănătoasă și benefică, puteți găsi aici și aici.

   Rețete cu suc de ridiche neagră cu miere și suc de varză albă cu miere, pentru combaterea bronșitei cronice și o purificare adecvată:
   Ridichile se spală și se curăță de coajă (1-2 kg), se dau pe răzătoare și se trec prin mașina de tocat.
   Într-un vas emailat se amestecă ridichile cu mierea (de preferat de culoare închisă, de pădure).
   Amestecul se ține la frigider și se consumă 1-2 lingurițe pentru copii și 1-2 linguri pentru adulți, de trei ori pe zi.
   Se folosește până dispare tusea și răgușeala.
   Sucul de varză este și el indicat și se folosește numai varza proaspătă, care se curăță de impurități și de foile exterioare, se spală și se scurge de apă.
   Se taie mărunt cu cuțitul și se trece de două ori prin mașina de tocat, după care se strecoară.
   Se îndulcește cu miere după gust și se poate păstra la frigider, dar nu mai mult de 24 de ore.
   Se ia câte o lingură de 5-6 ori pe zi și se consumă până la vindecarea bronșitei.
   Este un foarte bun emolient, înlesnind expectorația. 




   Cura cu must, recomandată persoanelor care suferă de hipertensiune arterială:
   Se începe cu 0,5 l must zilnic, în trei reprize, cu o oră înainte de mesele principale, apoi cantitatea crește progresiv cu 100 ml/zi până se ajunge la 2 l (după circa două săptămnni), cantitate care se menține 2-3 zile, fără a se mai consuma și altceva.
   După acest nivel maxim, se revine la cantitatea inițială.
   Cura este importantă și pentru efectul ei diuretic, depurativ și antisclerotic.
   Pe timpul acestei cure se va urma și un tratament profilactic (evitarea solicitărilor nervoase, a alcoolului, tutunului, consumului excesiv de sare etc.), precum și o dietă vegetariană. 


   O metodă foarte bună prin care putem purifica organismul, prin respirație, este următoarea:
   Timp de 10 minute ne concentrăm pe respirație astfel: se inspiră 8 secunde, se reține respirația 8 secunde, se expiră 8 secunde.
   Prin această inspirație-expirație, căile respiratorii și plămânii sunt curățați și relaxați.
   Efectele sunt garantate în cazul sinuzitelor, infecțiilor respiratorii și nu numai.

sâmbătă, 19 martie 2016

Turta

   Denumiri populare: ceapă ciorască, ciorpoloagă, ciorpor, ciurul zânelor, ciurul zorilor, colacul babei, găinușă, iarba ciutei, iarba lupului, mărul ciobanului, nevăstuică, opiul cerbilor, pălămidă, pâinea babei, punga babei, sita zânelor, spinul cerbului, tătăișă, tulă, turcea, turtă doagă, turturea.

   Se poate folosi la următoarele afecțiuni: acnee, anemie feriprivă, ascită, asimilație deficitară, boli dermatologice, boli de stomac, boli urinare, bronșite, catar bronșic, eczeme, eczeme zemuinde, febră, herpes, hipocalcemie, hipomagnezie, impotență, infecții dermatologice, infecții cu stafilococ auriu, inflamații cutanate, pecingine, plăgi, răceli, răni, sindrom de malabsorbție, sterilitate, stomacal (tonic), tuberculoză osoasă, tulburări de creștere la copii, ulcere cronice de gambă, viermi intestinali.

   Acțiune farmacologică: antiinfecțios, diuretic, sudorific, stomahic.
   Cicatrizant al pielii și mucoaselor.
   Nu dă voie să se înmulțească microbii și distruge stafilococii.
   Mărește cantitatea de urină eliminată contribuind la dezintoxicarea organismului.
   Favorizează sudorația și înlătură procesul inflamator. 


   Compoziție chimică: rizomul și rădăcinile conțin inulină, tanin, rezine, ulei volatil, săruri minerale.




   Mod de folosire:

   Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara.Se țin până dimineața la temperatura camerei.Se filtrează şi planta se pune din nou cu apă.De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute.Se acoperă și se lasă să se răcească.Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare.Se consumă în cursul zilei. 


   Este foarte util la dezintoxicare.Se macină cu râșnița plantă uscată și se va lua un vârf de cuțit care se va pune sub limbă.Se ține timp de 10 minute, după care se înghite.Se face de 3 ori pe zi înainte de mese cu 30 minute.Extern se poate pune acest praf pe răni.


   50 grame de plantă mărunțită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70 de grade.Se astupă bine și se agită zilnic.Se strecoară după 15 zile.Se va lua câte o linguriță de 3 ori pe zi înainte de mese diluată cu puțină apă.

vineri, 18 martie 2016

Despre guturai

   Guturaiul este o inflamație a mucoasei foselor nazale și, în mod obișnuit, este un simptom de asociere al unei gripe sau al unei răceli.
 

   Secreția nazală este abundentă, necesitând ștergerea nasului în mod repetat.
 

   La început, ea este apoasă, devenind apoi purulentă.
 

   Se poate complica cu o sinuzită, dar în mod obișnuit dispare în 5-7 zile.


 

   Măsuri profilactice și de tratament:
 

   Prevenirea bolii se face prin evitarea dormitului în camere reci și umede.
 

   Se va respira un aer cald și umezit.
 

   Se vor face dușuri călduțe pe piept și pe spate.
 

   Se vor administra multe lichide și se vor aplica comprese cu ceapă în jurul gâtului.
 

   Se recomandă băi calde la picioare și ceaiuri de plante: flori de tei, mușețel, coada calului.
 

   Se vor consuma mult usturoi și alimente bogate în vitamina C, varză, spanac, unt, caise.

joi, 17 martie 2016

Dieta celor 1000 de calorii

   Dacă urmați această dietă timp de 2 săptămâni, puteți slăbi până la patru kg.În plus, organismul se va dezintoxica şi veți elimina şi celulita.Trebuie să alegeți o variantă pentru fiecare masă a zilei:

   La micul dejun trebuie consumate alimente energizante:

   Sandviş cu castraveţi:
   Se iau două felii de pâine cu seminţe şi se ung cu o linguriţă de margarină.Apoi se curăţă o jumătate de castravete, se taie felii şi se amestecă cu brânză de vaci.Se pun feliile de castravete amestecate cu brânză, pe pâine.

   Musli cu fructe:
   Se amestecă 3 linguri de fulgi de ovăz cu 2 linguri de fulgi de porumb.Se toarnă peste ele lapte degresat sau iaurt.Se rade apoi un măr, se amestecă totul şi se adaugă câteva nuci şi stafide.

   La prânz se consumă proteine:   

   Salată de curcan:
   O porţie de piept de curcan, tăiată felii şi prăjită bine, se amestecă cu fasole verde fiartă şi se adaugă două roşii, 50 grame porumb şi o legătură de pătrunjel tocat.

   Omletă cu salată:
   Se prepară o omletă simplă şi o salată compusă din: un ardei roşu, o roşie, un fir de ceapă verde, 1/2 castravete şi o salată verde.Se amestecă părţile vegetale cu puţin iaurt.




   La cină se recomandă alimente uşoare:

   Paste cu legume:
   Se amestecă paste fierte, un morcov ras, o ţelină, 2 caţei de usturoi zdrobiţi.

   Orez dulce-sărat:
   Se fierbe 50 grame orez.Se adaugă 100 grame ceapă verde, o felie de şuncă degresată, o jumătate de pahar de iaurt, ananas (după gust), o jumătate de măr şi 1/2 linguriţă de curry.

miercuri, 16 martie 2016

Sindromul gurii uscate

   Dacă suferiți de pe urma simptomelor gurii uscate (xerostomie), aveți în mod clar puțină salivă.
   Această insuficiență provoacă o slabă oxigenare a gurii, aceasta generând dezvoltarea unui mediu anaerobic, ideal pentru producerea bacteriilor.
   În esență, bacteriile sunt capabile să producă un nivel ridicat de gaze sulfurice care, la rândul lor, vor face ca respirația dumneavoastră și gustul pe care-l aveți în gură să nu fie dintre cele mai plăcute.
   O dată ce limba devine foarte uscată, sau daca ea este foarte frecată, devine deosebit de sensibilă.
   La persoanele în vârstă, îndeosebi la femei, se întâlnește destul de des sindromul limbii fierbinți.
   Mulți pacienți care sunt diabetici pot observa apariția acestui simptom atunci când le este sete.
   Este important ca în aceste cazuri să se evite clătirea gurii cu soluții ce conțin alcool deoarece acesta creează dureri desturi de mari.
   Cei care suferă de sindromul limbii fierbinți este bine să consume zilnic 8 pahare cu apă și să ia vitamina C.
   Este indicat să nu se mai folosească produse pentru igiena gurii care conțin alcool sau sulfat de sodiu.

   Trebuiesc evitate țigările, cafeaua, băuturile acidulate.
   Este foarte important să fie consultat medicul pentru că există posibilitatea să existe o afecțiune a tiroidei sau chiar diabet.

   Există mai multe tipuri de formațiuni ale limbii care sunt cel mai bine descrise ca geografia limbii.În mijlocul limbii există un șanț care este o zonă minunată de instalare a bacteriilor anaerobe, deoarece oxigenul nu poate ajunge aici foarte bine.În mod general, partea aspră a limbii pare să genereze problemele legate de respirația grea.
   Se crede că aceasta este o trăsătură moștenită, totuși nu putem moșteni bacteria care generează această respirație neplăcută, dar putem moșteni o anumită formă a geografiei limbii, la fel cum moștenim culoarea ochilor  sau a părului părinților, forma urechilor etc.
   Unii oameni pot prezenta o limbă plină de asperități, acestea sunt papilele care pot fi mai lungi decât normalul.Lungimea acestor papile, desimea lor pot favoriza, de asemenea, producerea bacteriilor.


   Saliva este o parte foarte importantă a sănătății orale.Cauza respirației grele poate fi diminuarea cantității salivei.
   În legătură cu gura uscată, saliva are trei importante funcții:
   - produce enzimele care ajută la digerarea alimentelor,
   - furnizează o metodă de stabilizare a pH-ului (păstrează controlul asupra nivelului acidității)
   - aduce la nivelul țesuturilor orale oxigenul necesar păstrării acestora în condiții sănătoase.




   Un alt mediu propice dezvoltarii bacteriilor sunt amigdalele.Bacteriile pot crește foarte ușor și în gât, în special pe amigdale.Un lucru important de reținut este acela că, bacteriile nu se opresc în gât sau amigdale.Ele ajung acolo deoarece cele din spatele limbii ajung în contact cu gâtul și amigdalele de fiecare dată când înghițim.
   Când cineva are alergie sau îi curge nasul, este posibil să se formeze mici globuri albe care sunt o combinație de componente sulfurice (produse de bacterii) și mucus (din curgerea nasului).Acestea au un miros puternic, neplăcut.Nu apelați la operația de amigdalită pentru că bacteria este încă în spatele limbii dumneavoastră și nu așa scăpați de ea.
   Igiena orală corectă poate duce la evitarea acestor neplăceri.Se crede că o igienă orală corectă, adică periatul corect al dinților după fiecare masă, folosirea pastelor de dinți care nu conțin substanțe ce usucă gura  sunt cele mai eficiente.Este bine ca o dată cu periatul dinților să aveți grijă și de gingii, de spațiile de sub limbă și chiar este bine să periați și suprafața aspră a limbii.
   O altă recomandare vine din partea nutriționiștilor, care ne sfătuiesc să consumăm cât mai multe legume și fructe, să evităm dulciurile, băuturile acidulate, cafeaua și, desigur, țigările.

marți, 15 martie 2016

Metode de purificare a organismului partea a doua

   Prima parte a acestei postări o găsiți aici.

   Purificarea ficatului:

   Medicina populară propune purificarea ficatului după ce s-a făcut eliberarea și purgarea intestinului prin clisme.
   În caz contrar, apare pericolul unei intoxicări a sângelui, din cauza absorbirii reziduurilor stagnate din intestin în timpul curățării ficatului.
   Pregătirea ficatului pentru purificare se face printr-un regim alimentar care să conțină legume, fructe, semințe, de preferat crude, netratate termic, și purgarea intestinului zilnic, timp de o săptămână, după care timp de trei zile nu se bea decât suc de mere proaspăt, în orice cantitate, după ce în prealabil s-a recurs la o clismă (pe nemâncate).
   A treia zi, consumul de suc de mere se încheie la ora 19.
   Conform bioritmului, în acest timp ficatul se relaxează și se poate debarasa de calculi de bilirubină, de colesterol etc.
   Până la ora 19, se pregătește 200 grame de ulei de măsline încălzit ușor și 200 grame suc de lămâie proaspăt stors, de asemenea încălzit ușor.
   La ora 19-20 persoana care face tratamentul se culcă în pat cu o pernă electrică pusă în regiunea ficatului (o sticlă cu apă încălzită sau chiar o cărămidă mai mică încălzită pe sobă), acestea se țin 2-3 ore.
   Se consumă din 15 în 15 minute 3 linguri de ulei și imediat 3 linguri de zeamă de lămâie, până se consumă cele 200 + 200 grame.
   După procedeu, se poate dormi fără probleme.
   Spre dimineață, când va veni impulsul de defecare, se vor elimina calculi de bilirubină de culoare verde, care vor avea consistența lutului sau a plastelinei, dopuri cilindrice de colesterol, fiere neagră cu miros urât.
   După aceasta se face o clismă ușoară și se poate lua un mic dejun compus din fructe de același fel (3-4 mere, portocale sau pere).
   Ziua se bea ceai diuretic, iar de-abia seara se poate mânca puțin orez, griș sau arpacaș, și acestea fierte numai în apă.
   Cu o oră înainte de masă se mănâncă un fruct copt (măr, grapefruit etc.).
   Procedeul trebuie continuat cu o săptămână de alimentație vegetariană fără carne.




   Tratament de purificare cu dovleac în cazul insuficienței cardiace cu edeme:

   500 grame miez de dovleac, fără semințe, se taie în bucățele și se fierbe într-un vas emailat cu apă cât cuprinde.Când s-a înmuiat dovleacul, se scurge lichidul și se păstrează.
   Dovleacul fiert se freacă într-un alt vas cu o lingură de lemn până se face o pastă fină, peste care se pune apa în care a fiert.Se freacă și se amestecă până la completa omogenizare.Băutura rezultată se consumă în două reprize, dimineața și seara.
   Cura durează 30 de zile.
   Tratamentul cu dovleac fiert sau suc de dovleac este recomandat și în constipația cronică.

luni, 14 martie 2016

Depresia nervoasă

   Este un simptom comun în astenia nervoasă.
 

   Se manifestă printr-o tristețe pronunțată, care poate duce la dorință de sinucidere sau la o stare de resemnare.
 

   Cele mai frecvente cauze sunt decepțiile, tristețea, furia, izolarea, teama de a nu fi iubit, teama de moarte.
 

   Cauzele determinante sunt tulburările hormonale sau metabolice, depunerea metalelor grele în creier, radiațiile termice, terestre și cosmice.


 

   Depresia se poate datora unei interiorizări a sentimentelor negative și se însoțește de obicei de diaree sau constipație, dispnee, palpitații.
 

   Măsuri profilactice și de tratament:
 

   Persoana care suferă de depresie trebuie să își deschidă sufletul și să vorbească cu anturajul său despre problemele care o preocupă, să meargă în public și să facă noi cunoștințe și noi prieteni.
 

   Se recomandă ceaiurile de valeriană, rozmarin, portocale, mentă sau lemn de santal.
 

   Băile de șezut cu coada calului și sunătoare, vitaminele B și E sunt indicate ca având un efect benefic.


duminică, 13 martie 2016

Ulcerul gastro-duodenal partea a doua

   Prima parte a acestui articol o puteți citi aici.

   Cele două meridiane, al stomacului și al intestinului subțire, sunt meridiane yang și sunt dirijate de meridianul vezicii biliare.Acesta din urma fortifică meridianul intestinului subțire, de parcă i-ar suplimenta energia, iar asupra meridianului gastric exercită o acțiune de frânare, de parcă l-ar ține priponit.Pe de altă parte, meridianul intestinului subțire întărește meridianul gastric.
   Când meridianul intestinului subțire este afectat, se află în hiperfuncție și acționează ca un amplificator asupra canalului gastric, poate apărea o gastrită hiperacidă, iar apoi chiar și un ulcer.
   Dacă intestinul are meridianul slăbit, atunci stomacul poate cădea într-o depresie, capacitatea sa digestivă se va reduce și, în acest caz, poate apărea o gastrită hipoacidă, care va conduce și ea la un ulcer.
   De asemenea, canalul vezicii urinare poate influența și el canalul intestinului subțire, ceea ce va frâna funcționarea meridianului respectiv.


   Rolul metodelor de reechilibrare:
   Aceasta este de fapt doar o mică parte a relațiilor extrem de complexe ce se stabilesc între meridianele existente în corpul nostru și, implicit, între organele din el.De aceea, nici o afecțiune nu poate fi a unui singur organ, iar când este tratată, trebuie să se țină seama de starea generală a pacientului.




   Cum se tratează această boală:
   Este foarte important ca bolnavii de ulcer să fie tratați corect, până la vindecarea clinică.Desigur, o vindecare totală a acestei boli nu este posibilă, ea nu trece fără urme, căci va rămâne o cicatrice în locul ulcerației (ca la orice rană care se închide).
   Deci, printr-o vindecare clinică se ințelege absența bolii un timp îndelungat (dacă se poate, chiar definitiv), formarea cicatricei care apare la fibrogastroscopie, dar și un echilibru energetic normal în sistemul meridianelor stomacului și intestinului subțire.
   Această etapă este însă posibilă mult mai târziu, în comparație cu primele două condiții (absența durerilor și închiderea ulcerației).


   În prezent, pe lângă dietă, tratamentul medicamentos și, în cazurile grave (inclusiv ulcere perforate), operații, există și metodele de reechilibrare energetică, asociate cu fitoterapie și tratament homeopatic.
   Rezultatele obținute prin aceste metode sunt foarte promițătoare, deoarece se obține cicatrizarea rănilor din stomac chiar mai repede decât prin metodele de tratament clasice.

sâmbătă, 12 martie 2016

Saschiul

    Descriere: este o plantă cu tulpina întinsă pe pământ însă nu târâtoare, frunzele de jos ovale, cele de sus ca un vârf de lance și florile albastre.

   Acţiune farmaceutică: are acţiune ganglioplegică şi spasmolitică, cu efect hipotensiv trecător.
   Ajută la refacerea circulaţiei  sângelui în creier.
   Este o plantă spasmolitică şi simpatolitică.
   Scade tensiunea arterială, diminuează ritmul cardiac şi oxigenarea creierului.
   Există o serie de medicamente preparate din această plantă care se folosesc la diferite afecţiuni. 




   Denumiri populare: barbanoc, bănuţ, brebenei, caprifoi, coada-vânătorului, cununiţă, foi în fir, falamfin, fonchiu, iederă, merişor, perişor, pervincă, ponchin, sacfin, sacsău, verdeaţă.
   În tradiţia populară: este folosită la cununi şi coroane.
   Infuzia sau decoctul plantei se lua ca laxativ sau purgativ.
   Decoctul se folosea contra hemoragiei.
   La leucoree se fierbea, uneori cu alte flori şi se bea decoctul. 


   Preparare:
   Infuzie din o linguriţă de plantă uscată şi măcinată la 250 ml apă clocotită.Se lasă timp de 15 minute acoperită.Se strecoară și se bea întreaga cantitate pe parcursul unei zile.
   Două linguri de plantă mărunţită se pun la un litru de apă clocotită.Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară.Se consumă în cursul zilei în afecţiunile stomacului.


   Compoziţie chimică: conţine un mare număr de alcaloizi: vincamajina, pervincina, vinina, reserpina, vincamajoridina, vincamajoreina, etc.
   Săruri minerale diverse, aminoacizi, aspartic, lizină, asparagină, tirozină, serină, flavone, acizi fenolici liberi, etc.

vineri, 11 martie 2016

Metode de purificare a organismului

   Toți adepții și practicanții medicinei alternative știu că nici o boală nu poate fi vindecată fără o puternică și corectă curățire prealabilă a organismului.
   Mijloacele aflate la îndemână sunt diverse și eficiente, indiferent dacă apelăm la purificarea prin dietă alimentară (regimul Oshawa, regimul Yang, cura de sucuri de legume și fructe), metodele ayurvedice, cura cu argilă sau postul de sănătate.
   Între toate acestea, plantele joacă și ele un rol important, așa că este foarte important să vorbim despre ele.
   Întrucât este primăvară și organismul nostru va fi solicitat peste medie să lupte împotriva gripelor și a altor infecții virale, o curățire a principalelor noastre organe va ușura sarcina greu încercatului sistem imunitar.
   Următoarele rețete sperăm să vă fie de folos și specificăm faptul că au ca și punct de pornire ingredientele naturiste.


   Purificarea articulațiilor:
   Se pun 10 foi de dafin în 500 ml apă și se fierb la foc încet, timp de 15 minute.Lichidul, împreună cu frunzele, se toarnă într-un termos, unde se lasă două ore, după care se împarte în trei porții egale, pe trei zile.
   O porție se consumă de-a lungul a 12 ore, altfel se poate provoca hemoragie internă.
   Peste o săptămână se poate repeta procedura timp de două zile.
   În zilele de tratament se respectă o dietă vegetariană.
   Purificarea articulațiilor în primul an se face o dată pe trimestru, după care o singură dată pe an.
   Acest decoct de foi de dafin poate normaliza nivelul glicemiei, când acesta nu este prea mare.
   În acest caz, se va lua pe parcursul a două săptămâni câte o lingură, cu 20 de minute înaintea meselor principale.


   Purificarea sângelui:
   Aveți nevoie de 100 grame rostopască și 300 grame miere.Se pune rostopasca într-o cratiță smălțuită, se toarnă peste ea un l de apă clocotită și se lasă la macerat 12 ore.Lichidul obținut se strecoară, se dizolvă mierea în el, iar siropul rezultat se pune într-o sticlă în frigider.
   În fiecare zi se toarnă din acea sticlă într-una mai mică 150 ml compoziție, din care se ia câte o lingură, de șase ori pe zi, din oră în oră, de preferat de dimineața până la pranz.
   Se procedează astfel până la terminarea întregului conținut din sticla din frigider.
   Tratamentul cu rostopască se face o dată pe an. 




   Curățarea și purificarea rinichilor:
   Se iau 6 crenguțe de mure de 50-60 cm fiecare.Se taie mărunt și se pun la fiert într-o cratiță de 6 l plină cu apă filtrată.Se fierbe 2-3 ore fără capac, la foc încet, până când apa ajunge la jumătate.
   În două zile se bea toată cantitatea, fracționat, în părți egale, în decursul primei și celei de-a doua zi.
   Timp de o săptămână se recomandă alimentație vegetariană, fără carne (trei zile înainte și trei zile după tratament).
   În timpul tratamentului, chiar și după, se poate verifica urina, iar dacă este cazul, se poate observa eliminarea nisipului sau chiar a calculilor.


joi, 10 martie 2016

Ulcerul gastro-duodenal

   Ulcerul este de fapt o rană, provocată în peretele duodenului sau al stomacului.
   În ultima vreme au apărut cercetări interesante care tratează natura infecțioasă a ulcerelor, atât gastric, cât și duodenal.
   Ulcerația, rana, se produce în mucoasa gastrică sau în cea duodenală în urma apariției unui dezechilibru între factorii agresivi ai conținutului gastric (sucul gastric și alimentele ingurgitate) și proprietățile de protecție ale învelișului (mucoasa gastrică și, respectiv, a duodenului).
   Principalul simptom al ulcerului sunt durerile din capul pieptului, spre stânga de la linia mediană în cazul ulcerului gastric, sau spre dreapta în cazul ulcerului piloric sau al bulbului duodenal.
   Adesea durerile iradiază în jumătatea stângă a toracelui, spre omoplatul stâng, chiar spre coloană, în segmentul dorsal și lombar ale acesteia.
   Durerile apar la 30-60 minute după masă, în ulcerul gastric sau la două-trei ore dupa masă, în ulcerul duodenal.
   Durerile sunt foarte parșive, insidioase, persistente, cu scăderi și reizbucniri periodice, revenind cu forțe sporite după ce a părut că au fost stinse.Sunt dureri sâcâitoare și, de cele mai multe ori, foarte greu de suportat.
   Adesea crizele dureroase sunt însoțite de vomă, din stomac fiind eliminate sucul gastric și, mai ales, acidul în exces.
   De cele mai multe ori, după ce vomită, bolnavul se simte ușurat, de aceea mulți încearcă să-și provoace voma.
   Alte simptome frecvente sunt arsurile, eructațiile (râgâielile), grețurile și constipațiile.


   Factorii care determină apariția ulcerațiilor sunt diverși.De cele mai multe ori este o îmbinare a factorilor generali și a celor locali. 
   Ulcerațiile pot avea dimensiuni, formă și profunzime din cele mai variate.

   Caracteristica ulcerului este acutizarea sezonieră a bolii, primăvara și toamna crizele devin mai puternice și mai frecvente.
   Adesea aceste perioade acute alternează cu perioade de remisie, care pot să dureze de la câteva săptămâni până la câțiva ani.




   Boala ulceroasă este o maladie cronică recidivantă, caracterizată prin formarea ulcerației stomacului sau duodenului.
   Este o maladie destul de frecventă în rândul populației, circa 7-10% suferă de ulcer gastric sau duodenal.
   Ulcerul duodenal este de aproximativ patru ori mai frecvent decât cel gastric.
   Ulcerul duodenal apare mai frecvent la persoane tinere, pe când la vârstele a doua și a treia apare mai frecvent ulcerul gastric.
   De asemenea, ulcerul duodenal se înregistrează mult mai frecvent la bărbați.
   Există, de asemenea, așa-numitele ulcere simptomatice, care apar din cauza stresului, în arsuri, după operații neurochirurgicale; ulcerele medicamentoase se produc după ingurgitarea unor preparate cum sunt gluococorticoizii sau salicilatele.
   Există ulcere endocrine, ulcere datorate hepatitelor, cirozelor hepatice etc.
   Un rol important îl joacă în producerea ulcerelor consumul de alcool și fumatul, erorile de alimentație, intervalele mari între mese, mâncatul pe fugă și consumul numai de uscături, ca și înghițitul pe nemestecate.


   Boala ulceroasă a stomacului este o maladie destul de frecvent întâlnită.
   Prin ulcer (ulcerație) se înțelege un defect al tegumentelor sau al mucoasei, asociat cu afectarea straturilor profunde.
   Este o rană deschisă, iar procesele de închidere și vindecare sunt împiedicate sau cel puțin mult încetinite.

miercuri, 9 martie 2016

Sporturi aerobice

   Mersul pe jos este la îndemâna oricui vrea să-și pună sângele în mișcare și este foarte comod, mai ales când locul ales pentru mișcare este un parc. Indicații:
   Să mergeți cel puțin o jumătate de oră în fiecare zi (preferabil o oră).
   Mersul pe pantă cu înclinare de până la 30 de grade este mai solicitant.
   Cu cât creșteți viteza de mers, cu atât veți arde mai multe calorii. 


   Tenisul și baschetul sunt două sporturi care sunt învățate încă din școală, iar executarea lor nu este dificilă deloc.
   Datorită solicitării psiho-fizice mari, este bine să jucați câte o oră la două zile, dacă nu urmăriți să atingeți anumite performanțe. 


   Daca alegeți să alergați pentru a scăpa de kilogramele în plus, trebuie să respectați următoarele indicații:
   Să nu mâncați sau să beți lichide în cantități mari înainte de cursă, deoarece pot apărea dureri abdominale.
   Să alergați cel puțin un sfert de oră.
   Să alergați cu viteză constantă.
   Să nu faceți întreruperi dese și lungi.
   Să nu scădeți în timp durata și distanța, ba chiar să creșteți ambii parametri.
   Să nu vă odihniți imediat după încheierea cursei, ci continuați să faceți exerciții de respirație.
   Pentru a nu face febră, scuturați picioarele puternic după cursă. 




   Culturismul este, fără îndoială, sportul celor puternici, nefiind chiar la îndemâna oricui, iar din cauza suprasolicitării la care îi supune pe practicanții săi, îi determină pe mulți să abandoneze.
   De asemenea, este un sport foarte costisitor.
   Mai înainte de toate, trebuie să vă confecționați gantere, haltere, un helcometru, bară pentru tracțiuni din agățat și o bancă reglabilă, sau să vă duceți regulat la o sală, apoi să dispuneți de o hrană suficientă, bogată în proteine (culturismul fiind sportul proteinelor), dar care să asigure un număr mare de calorii.
   De fapt, culturismul nu este pentru slăbit, ci mai ales pentru a câștiga masă musculară superioară calitativ și cantitativ, sau mai bine-zis, pentru a transforma caloriile stocate în grăsimea supraponderalilor (despre ei fiind vorba acum) în masă musculară activă.
   Masa totală poate staționa, crește sau scădea.
   Culturismul este dedicat în special, dar nu exclusiv, bărbaților. 


   Gimnastica aerobică necesită un spațiu cu o minimă dotare: o saltea tare și un baston, lucruri pe care nu le găsim doar într-o sală, ci le putem procura și acasă.
   Exercițiile sunt prezentate fie pe internet și în reviste, fie le puteți învăța de la o profesoară.
   E preferabil ca să le executați dimineața, câte 45 de minute sau o oră, asociindu-le cu mers sau alergare după amiază.
   Gimnastica aerobică reprezintă sportul femeilor, dar nu neapărat numai al lor.

marți, 8 martie 2016

Cât de important este magneziul?

   Necesarul de magneziu și frecvența deficitului magnezic:
   Carența de magneziu atrage după sine numeroase tulburări.
   Formele cele mai bine cunoscute ale deficitului de magneziu sunt reprezentate de spasmofilie, accidente cardiovasculare și tromboze.
   Aportul insuficient de magneziu în organism este legat de modul de viață și de obiceiurile alimentare, traduse prin alimentația modernă de tip snack, în detrimentul alimentației tradiționale variate.
   Organismul uman are nevoie de circa 250 până la 350 mg de magneziu pe zi (5-6 mg/kg).


   Magneziul constituie un element de importanță majoră în biologia umană.
   Corpul uman conține aproximativ 21 grame de magneziu.
   Mai mult de 2/3 din cantitatea de magneziu conținută în corpul uman se situează în oase, sectorul extracelular reprezentând doar 1% din cantitatea de magneziu existentă în corpul nostru. 


   Surse naturale de magneziu și indicații:
   Magneziul se găsește în cereale (grâu, orz, porumb), legume de culoare verde închis, cartofi, sfeclă roșie, polen, precum și fructe: banane, smochine, curmale, migdale, nuci.
   Magneziul este indicat în tulburări digestive, afecțiuni respiratorii, hepato-biliare, astenii, artroză, gută, cancer.




   Importanța magneziului în organism:
   Magneziul este necesar pentru metabolizarea vitaminei C, a calciului, fosforului, sodiului și potasiului.
   Este esențial pentru buna funcționare a mușchilor și nervilor.
   Absorbția intestinală depinde, înainte de toate, de cantitatea de magneziu ingerată.
   Magneziul împiedică formarea depunerilor de calciu, a calculilor renali și biliari.
   El constituie un factor de creștere, un tonic general, un regenerator celular, un echilibrant psihic, un drenor hepatic.
   Contribuie la menținerea unui sistem cardiovascular sănătos și previne atacurile de inimă.
   Are acțiune antidepresivă, fiind cunoscut și ca mineral antistres.
   În combinație cu calciul, magneziul acționează ca un tranchilizant natural.
   Sporește reacțiile de apărare ale organismului și luptă împotriva bătrâneții.


   Consecințele deficitului de magneziu și bătrânețea:
   Bătrânețea reprezintă unul dintre factorii de risc în privința deficitului de magneziu.
   Modificările fiziologice caracteristice îmbătrânirii, precum și modificarea regimului de viață contribuie la modificarea conținutului de magneziu.
   Deficitul secundar de magneziu se poate observa în cazul unor maladii sau tratamente cum ar fi diabetul nondependent de insulină sau administrarea de diuretice.
   În cazul persoanelor în vârstă, carența de magneziu poate genera excitabilitate neuromusculară, modificări ale metabolismului fosfocalcic sau deficit potasic.
   Literatura de specialitate specifică faptul că deficitul de magneziu contribuie la procesul de îmbătrânire și la vulnerabilitatea față de maladiile legate de acest proces. 

luni, 7 martie 2016

Despre Erizipel, simptome și tratament

   Semnele şi simptomele erizipelului includ intoxicaţie, febră şi apariţia focarelor de inflamaţie seroasă sau sero-hemoragică a tegumentelor, temperatură ridicată, starea generală alterată, prurit, durere, senzaţie de arsură, placard eritematos, edematiat, adenopatie regională.
 

   Erizipelul este o boală infecţioasă acută a tegumentelor şi a mucoaselor, caracterizată prin apariţia unui placard dermitic şi prin fenomene generale.Boala are o evoluţie ciclică, tendinţa la vindecare spontană şi nu conferă imunitate.Formele clinice ale erizipelului sunt eritematoasă, buloasă, flegmonoasă (infectie suprapusă), gangrenoasă.

   Tratamentul erizipelului se bazează pe regim la pat, cu membrul afectat imobilizat.

   Erizipelul este o boală infecţios-alergică, produsă de streptococul beta-hemolitic (grup A) şi manifestată clinic printr-o dermatită adesea rebelă, la nivel facial, pe gambe, dar nu sunt excluse şi alte localizări.
   De erizipel sunt afectate persoanele cu o sensibilitate individuală specifică, indiferent de vârstă.

   Diagnosticul diferenţial al erizipelului se face pentru tromboflebita profundă şi superficială, flegmonul gambei, limfangita, maladiile alergice, dermatitele, erizipeloid prin examenul sumar al sângelui.
   Sursa de infecţie a erizipelului o constituie bolnavii cu erizipel, precum şi alţi pacienţi cu diverse forme de infecţie streptococică (scarlatină, faringită, angină, otită, rinită, pneumonie, streptodermie, panariţiu, abces, flegmon), sau persoanele sănătoase purtătoare de aceşti germeni.

   Poarta de intrare a infecţiei streptococice o constituie leziunile de la nivelul pielii ori mucoaselor, sau diverse afecţiuni cronice: micoze, ulcere varicoase, ulcere trofice, flictene.
Mai frecvent este afectată pielea de pe față şi de pe membre, adică mai des sunt afectate părţile descoperite ale pielii.




   Perioada de incubaţie este de 2-8 zile, însă uneori ea se micşorează până la câteva ore.De la început apare o senzaţie de încordare, usturime, apoi o durere moderată în locul afectat şi în ganglionii limfatici regionali.Ulterior, peste câteva ore, se iveşte placardul erizipelatos cu tendinţa la extindere rapidă şi care prezintă toate caracterele procesului de inflamaţie.

   Frunzele proaspete de podbal sunt spălate, zdrobite și frecate pe un fund de lemn cu sucitorul de tăiței până iese un terci de frunze care se aplică pe porțiunile inflamate unde s-a localizat enzipelul.
   Din frunze se poate prepara însă și o infuzie (se taie frunzele mărunt, se opăresc cu apă clocotită, se lasă să stea puțin) și se pot folosi ca o compresă, după ce se răcește.
   Tot la fel se pot întrebuința și frunzele de varză, spălate și zdrobite.Ele înlătură orice inflamație provocată de erizipel.
   Foarte emolient și benefic este efectul sucului frunzelor cărnoase de urechelniță.Trecându-le prin storcătorul electric, se obține un suc cu care se ung ușor porțiunile inflamate sau se taie de-a lungul câteva frunze de urechelniță și se pun pe o farfurie, cu partea zemoasă în sus.Cu sucul care se prelinge din suprafețele secționate se ung zonele afectate de erizipel.
   Intern, se iau dimineața, cu 1/2 oră înainte de micul dejun, o ceașcă cu infuzie de ventrilică, iar pe parcursul zilei, încetul cu încetul, 3-4 cești cu ceai de urzici, până ce boala merge spre vindecare.

   De asemenea, se poate apela la tratament chirurgical, mai ales pentru membrele inferioare (tromboflebite, varice, ulcere trofice), pentru a elimina dereglările de circulaţie sangvină şi limfatică şi eliminarea streptococilor beta-hemolitici.
 

   Tratarea tardivă poate favoriza apariţia unor complicaţii precum abcese, gangrene, flegmone, tromboflebite, necroze profunde a dermei, adenite supurate, pneumonii, pleurezii purulente, nefrite, septicemii.

















ShareThis