duminică, 13 noiembrie 2016

Bolile unghiilor

   În anumite condiții apare sub unghii o materie albă, asemănătoare brânzei, care produce fărâmarea acestora.Tratamentul convențional care se folosește necesită utilizarea preparatelor împotriva ciupercilor.
   Dacă vreți să încercați o abordare naturală a acestei probleme, cufundați-vă mâinile într-o soluție de gălbenele și adăugați dietei dumneavoastră un surplus de iaurt și drojdie de bere.

   Unghiile încarnate:
   Observați dacă zona din jurul unghiei de la degetul mare al piciorului doare, este umflată sau roșie.Daca da, înseamnă că aveți de-a face cu o unghie încarnată.Acestea afectează de obicei unghia degetului mare de la picior și pot fi foarte dureroase.
Persoanele care au unghiile curbate și groase sunt cele mai predispuse, dar oricine poate suferi din cauza acestor unghii.
   Diabeticii trebuie să aibă mare grijă în prevenirea și tratarea problemelor minore ale picioarelor deoarece de aici pot decurge probleme medicale mari.
 

   Cauzele apariției unghiilor încarnate:
   Unghiile încarnate apar, de cele mai multe ori, din cauza tăierii unghiilor mari de la picioare prea scurt sau în urma utilizării pantofilor necorespunzători care presează unghia.Unghiile încarnate pot să apară și în urma unor răni care afectează unghia.

   Tratamente pentru unghii încarnate:
   Tratamentul tradițional preventiv constă în purtarea unor pantofi care să protejeze piciorul când vă tăiați unghiile.
   Grija mare trebuie să fie să nu se producă infecții în zonă.
   Dacă totuși acestea se produc și zona este dureroasă, inflamată probabil, este bine să utilizați antibiotice și unguente care să ajute la înlăturarea infecției.




   Tratamentele complementare:
   Terapia cu plante: specialiștii sugerează înmuierea degetului în soluție caldă de gălbenele.

   Îngrijirea personală:
   Tăiați-vă unghiile în V cu ajutorul forfecuței.Unghia va crește spre mijloc și nu va cauza probleme pe margini.
   Înmuiați piciorul în apă caldă sărată și apoi aplicați un unguent specific pentru remedierea unghiilor încarnate.
   Se spune că lămâia liniștește zonele inflamate.Dacă doriți un tratament natural, legați o felie de lămâie proaspătă în jurul degetului și lăsați-o peste noapte.
   Aplicați cataplasme cu argilă.Aplicați pe degetul bolnav puțină argilă, lăsați-o să se usuce, apoi puneți un ciorap de bumbac până dimineață.

   Prevenirea apariției unghiilor încarnate:
   Îngrijirea corectă a unghiilor este primul pas în prevenirea unghiilor încarnate.Aceasta include tăierea corectă a unghiilor, purtarea unor pantofi corespunzători și observarea atentă a celor mai mici probleme care apar în zonă, pentru a le remedia cât mai repede, până se ajunge la infecție.
   Este bine ca înainte de tăierea unghiilor să se înmoaie mai întâi picioarele în apă caldă.

sâmbătă, 22 octombrie 2016

Păstrarea unghiilor în bune condiții

   Forma unghiilor dumneavoastră se va putea păstra în cele mai bune condiții urmând câteva sfaturi simple:

   Dacă vă confruntați adesea cu ruperea unghiilor, este mai bine să le tăiați scurt.

   Nu folosiți niciodată unghiile pentru a deschide diverse recipiente (cutii, sticle sau borcane).

   Nu vă tăiați unghiile cu o forfecuță neadecvată care mai rău vi le strică.Utilizați pila de unghii pilind într-o singură direcție, dintr-o parte spre centru, în nici un caz din spate în față.

   Utilizați substanțe de curățat unghii de bună calitate.Nu folosiți pentru curățarea ojei de pe unghii decât tipurile cosmetice de acetonă pentru că acestea au în compoziția lor substanțe care hrănesc unghiile și nu le produc stricăciuni.




   Pentru hrănirea unghiilor cel mai bine și natural este să folosiți înmuierea acestora într-un vas cu ulei cald de migdale sau de măsline sau germeni de grâu pentru 10 minute.Aveți grijă ca uleiul să nu fie prea fierbinte și să vă ardeți.

   Puteți apela la împingerea înapoi a cuticulelor cu ajutorul unui accesoriu special sau folosind o cremă de mâini specială.

   Aplicați ojă cu atenție, în strat subțire, pentru că altfel va sări repede.

   Culorile pale și umbrele naturale tind să îmbătrânească aspectul mâinii, deci apelați mai bine la culorile îndrăznețe pentru ca mâinile dumneavoastră să pară tinere.

joi, 20 octombrie 2016

Ce știm despre unghii?

   Chiar dacă unghiile sunt o materie moartă, ele sunt produse de celulele vii ale pielii.Partea din unghie care se vede se numește corpul unghiei și forma ei este un rezultat al diverșilor factori, inclusiv ereditari.

   Elementele unghiei și modul de formare:
 

   Partea de jos a unghiei se numește rădăcină și este bine înfiptă într-un șanț al pielii.
   Cuticula  acoperă rădăcina și de aici pornește creșterea unghiei.
   Când celulele unghiilor se divid și încep să crească, ele devin compacte, se întăresc cu cheratină, iar când mor devin parte din unghie.
   Materia celulelor moarte din care sunt făcute unghiile poate varia ca textură, duritate, flexibilitate în funcție de condițiile de viață ale celulelor vii și de starea generală de sănătate.




   Indiferent de superstiții, petele albe și striurile reprezintă o suferință a organismului.Dacă unghiile dumneavoastră nu sunt atât de puternice și de sănătoase pe cât v-ați dori, acesta poate fi un indiciu asupra faptului că trebuie să vă controlați starea generală de sănătate și alimentația.
   Dacă aveți striuri de-a lungul unghiei acesta poate fi un indiciu al deficitului de fier din organism.
   Dacă unghiile prezintă pete albe se pune problema unui deficit de zinc sau vitamina A, în timp ce micile șanțuri și adâncituri indică o anemie a organismului sau o lipsă de calciu.Evident, este nevoie de părerea unui medic care să confirme toate aceste semne.
   Unghiile friabile pot fi rezultatul unei boli a sistemului digestiv și atunci este bine să beți o linguriță de oțet de mere diluat într-un pahar cu apă înaintea meselor.
   Sunt mai mulți factori care pot contribui la deteriorarea unghiilor, cum ar fi detergenții puternici sau contactul permanent cu chimicalele care se găsesc în preparatele pentru unghii (ojă, acetonă etc.)

marți, 18 octombrie 2016

Rețete pentru pici

   Orice părinte își dorește sănătate pentru copilul său și încearcă să îi ofere tot ce este mai bun, mai ales în alimentație.Meniul copilului, indiferent de vârstă, trebuie să fie cât mai diversificat și mai ales alcătuit pe principiile unei alimentații sănătoase, echilibrate, iar greutatea copilului este necesar să fie urmărită cu atenție.Excesele alimentare nu sunt permise, alimentele vor fi introduse pe rând și vor fi urmărite posibile alergii.

   Bineînțeles că fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, metabolism și temperamment.De exemplu, un copil hiperactiv este mai greu de stăpânit și astfel și mesele se vor desfășura într-un ritm alert.De la vârsta de trei ani, un copil poate consuma cam orice fel de aliment, iar numărul meselor principale este de trei, cu două gustări secundare.Legumele, fructele, carnea de pui, sucurile naturale, peștele sunt foarte importante, în diverse combinații.

   Supă cremă de năut și linte:

   – o lingură de ulei de măsline,
   – o ceapă tocată,
   – o linguriță zahăr brun,
   – o crenguță rozmarin,
   – 700 ml supă de legume,
   – 300 ml lapte,
   – o conservă de năut scursă (400 g),
   – o conservă de linte scursă (400 g),
   – sare, piper.




   Se încălzește supa de legume, până dă într-un clocot, se ia de pe foc, se adaugă rozmarinul, se acoperă și se lasă la infuzat pentru 15 minute.
   Se încinge uleiul într-o cratiță și se călește ceapa împreună cu zahărul brun, până se înmoaie și se caramelizează.Se adaugă supa de legume cu rozmarin, laptele, năutul și lintea și se lasă să fiarbă 15 minute.Se ia cratița de pe foc și se scoate rozmarinul.
   Se pasează tot conținutul până devine o pastă omogenă și subțire.Se potrivește de sare și piper și se servește în boluri.


   Salată de avocado:

   – un avocado,
   – o jumătate de roșie,
   – un sfert de ceapă,
   – un cățel de usturoi,
   – zeamă de lămâie,
   – o linguriță ulei de măsline,
   – sare.




   Roșia se curăță de coajă și de semințe și se păstrează pulpa, iar cepa și usturoiul se curăță și ele.Legumele se taie cubulețe mici, avocado se curăță de coajă, se taie în două, i se scoate sâmburele și se taie tot cubulețe.Se amestecă toate ingredientele și se adaugă ulei, sare și zeamă de lămâie.
   Este o salată potrivită pentru gustare sau pentru micul dejun și conține multe vitamine: avocado – vitamina E, vitamina K, vitamine din complexul B, potasiu, fibre;roșia – vitamina A, vitamina C, vitamina K și vitaminele din complexul B.

duminică, 16 octombrie 2016

Cromoterapia și meloterapia în tuberculoza pulmonară

   Cromoterapia:

   Boală cronică și contagioasă, tuberculoza cunoaște azi o revenire în actualitate.Este îngrijorător că se îmbolnăvesc mulți tineri sau fac parte din familii unde unul are o tuberculoză activă.În această ultimă situație ei (cei rămași acasă neinternați) primesc tratamentul profilactic.
   Culoarea indicată pentru efectele ei benefice asupra regenerării celulelor, activarea respirației, creșterea tonusului muscular este culoarea roșie.
   Pentru bolnavii internați în sanatorii situate de regulă în zone montane sau submontane într-un mediu înconjurător cu aerul curat, nepoluat, bogat în O2, culoarea verde a pădurilor și albastrul cerului, benefice, este recomandat ca în interior să se folosească pentru decor culorile violet și portocaliu în perioada de recuperare.
   În cazul tuberculozei active complicate cu pleurezii, abcese pulmonare, suprapunerea altor stări inflamatorii, se va recurge la culorile albastru și indigo, întocmai ca în afecțiunile acute de scurtă durată.Ele fiind culori reci, se recomandă tablouri policrome în care să regăsim și culori calde (roșu și portocaliu).
   Fiind vorba de o boală de lungă durată în care există tulburări secundare ca iritabilitate, nervozitate, culorile albastru și indigo sunt salutare.




   Meloterapia:

   Supuși unei perioade lungi de tratament medicamentos specific în condițiile izolării (epidemiologic) de familie în sanatorii speciale, bolnavii de TBC, în afara suferințelor propriu-zise cauzate de boală, suferă și pe plan psihic fenomene de frustrare, de înlăturare din mijlocul familiei și societății care le induc iritare, nervozitate, egoism, devin irascibili și răutăcioși.
   Pentru evitarea instalării sau pentru îndulcirea acestor manifestări se recurge la mai multe metode terapeutice printre care și meloterapia.Prin virtuțile ei, muzica creează un comportament coordonat din punct de vedere afectiv.
   Se va avea în vedere, în special pentru formarea grupului care urmează să asculte un anumit tip de muzică.
   Bolnavii, în perioada acută sau complicații, au nevoie de liniște până în perioada când medicul stabilește momentul oportun începerii terapiei muzicale.
   În funcție de etapa în care se află din punct de vedere al evoluției bolii, cât și al disponibilității și sensibilității fiecărui bolnav, apreciate și determinate printr-un proces îndelungat în care și psihologul are un rol deosebit, se constituie grupuri de audiție.Acestea privesc cadrele din unitățile sanitare respective.Aici ne referim la bolnavii externați și/sau la membrii familiilor lor, în perioada de reintegrare familială și socială.

   Atenție! Muzica poate suscita, induce asociații de idei extramuzicale!Recomandăm o selecție atentă a acelor piese care induc atmosfera de liniște, calm, stare de bine și optimism.Nicidecum muzica incitatoare, zgomotoasă, dată la maximum cu nivel sonor ridicat.

   Din piesele clasice recomandăm:
   Mendelssohn: cântec de primăvară, Schumann: Reverie, Wagner: Preludiu la Parsifal, Compozitori ai muzicii religioase, toată muzica liturgică.

   Din muzica populară cităm:
   Muzica instrumentală: orchestră, nai, taragot, vioară, acordeon, melodiile pe care se dansează călușul, care este un străvechi dans terapeutic.
   Cântece de dragoste (nu romanță, nu muzică indiană lacrimogenă).
 

   Undele sonore emise de instrument sau de vocea umană declanșează o vibrație (în organele interne) armonioasă, dacă muzica este armonioasă și invers, dacă sunt disonanțe continue și sistematice, induc fenomene nedorite ca: indispoziție, crispare, încrâncenare, tensiune interioară, frică etc.
   Să ne reamintim că și noi, asemeni plantelor și animalelor, avem un sistem de enzime și hormoni care funcționează pe legi fizico-chimice și un sistem nervos vegetativ care stă veșnic de baza bunei funcționalități și interdependente a organelor interne.
   Recomandăm să ascultați muzică verificată ca benefică, cea care favorizează creșterea plantelor!

marți, 11 octombrie 2016

Tuberculoza, surse, metode de profilaxie

   Oricând este utilă o scurtă prezentare a acestei boli, privind epidemiologia și recunoașterea sa.

   Sursele de infecție:
   Bolnavii de tuberculoză pulmonară, în special cei cu forme cavitare.
   Bolnavii cu tuberculoză extrapulmonară (urogenitală, osoasă, ganglionară).
   Animalele bolnave de tuberculoză.


   Căi de pătrundere a infecției:
   Pe calea aerului inspirat în plămâni, prin inhalarea particulelor mici bacilifere, care provin de la bolnav direct prin tuse, strănut sau se depun pe jos și se ridică o dată cu praful bacilifer, contaminând persoanele din jur.
   Pe cale digestivă.
   Transplacentar: fătul se poate infecta de la mama bolnavă.


   Metode de recunoaștere și profilaxie a tuberculozei:
   Clinic: subfebrilitate, oboseală, tuse iritativă sau expectorație cu vinișoare de sânge.
   Testarea tuberculinică (IDR la PPD).
   Examenul bacteriologic.
   Examenul radiologic, ancheta epidemeologică.


   Testarea tuberculinică sau intradermoreacția la PPD (IDR):
   Tehnica IDR este următoarea:
   Cu ajutorul unei seringi etanșe (de 1 ml) se injectează strict intradermic, pe fața anterioară (în treimea mijlocie) a antebrațului stâng, o cantitate de 0,1 ml PPD până se formează o veziculă albă cu diametrul de 5-6 mm.Pentru evitarea injectărilor subcutane, se folosesc ace subțiri, cu vârful scurt, iar soluția nu se injectează decât după ce vârful acului a pătruns complet intradermic și este aproape vizibil prin dermul ușor ridicat în vârful acului.Pentru evitarea contaminărilor cu virus hepatic, seringile și acele se schimbă la fiecare caz și se sterilizează în prealabil, prin fierbere 45 de minute, sau se utilizează seringi și ace de unică folosință.
   PPD este preparat în doze:
   Doza 1 în fiole marcate cu roșu, care conțin 2 unități de PPD în 0,1 ml, pentru testările în masă.
   Doza 2, în fiole marcate cu albastru și conținând 10 unități de PPD la 0,1 ml, diagnosticul individual (în caz de reacție negativă la doza 1).
   Activitatea PPD poate să scadă până la 50%, dacă soluția este ținută mai mult de 3 săptămâni sau dacă seringile se încarcă cu prea mult timp înainte de testare.Se păstrează la o temperatură de 4 grade C.
   Citirea reacției se face după 72 de ore și este recomandabil să fie făcută de două persoane (dublă citire).Nu se ia în considerație eritemul periferic, ci numai intradermic cu denivelare față de tegumentele din jur, palpabil eventual cu pulpa degetului.Se măsoară în mm diametrul transversal al reacției.
   Pot rezulta următoarele categorii epidiomologice:
   Anergici sau IDR negativi, care nu au fost infectați cu tuberculoză și necesită vaccinarea BCG.
   Alergici cu alergie slabă, dimensiuni sub 9 mm, care pot să fie date de o vaccinare BCG anterioară.
   Alergici cu alergie moderată (10-20 mm), deci semnifică prezența unei infecții tuberculoase fără să se poată spune dacă există sau nu și o tuberculoză activă.
   Hiperergici, deci cu reacție mare, de 20-30 mm sau cu ulcerații și flictene; aceștia se consideră că au în mod cert infecție TBC și un risc crescut de îmbolnăvire.




   Depistarea bacteriologică recunoscută ca prioritate în diagnostic se bazează pe punerea în evidență în spută sau secrețiile bronșice a BK la examenul microscopic direct, după colorație Ziehl-Nielsen sau în cultură pe medii speciale Lowenstein.Această metodă nu se aplică în masă, ci pe grupe selecționate, la bolnavii cu simptomatologie respiratorie sau modificări radiologice.Eșantioanele de spută sunt ambalate etanș, în containere speciale (la temperatura de 4 grade C se pot conserva maximum 5 zile), și trimise la laboratorul cel mai apropiat.
   Pentru faptul că aduce precizări prețioase privind diferențierea bacililor vii de cei morți și ai germenilor tipici față de cei atipici, raportat la metoda microscopică (care nu poate face aceste diferențieri), această metodă este de preferat, dar are ca dezavantaj faptul că este de 3 ori mai scumpă.
   Depistarea cazurilor de tuberculoză cu BK pozitiv, și rezistenți la tuberculostaticele uzuale, necesită, pe lângă culturi și teste de sensibilitate (antibiogramă) care impun, acolo unde este cazul, schimbarea regimului terapeutic.


   Examinările radiologice pulmonare: se fac filmele de 7/7 cm sau 10/10.
   Filmele după developare sunt interpretate de radiolog sau ftiziolog.Cazurile suspecte sunt trimise pentru efectuarea unei radiografii mari 30/40 cm.
   Examinarea radiologică se aplică fie întregii populații dintr-un teritoriu, fie unor grupuri cu risc crescut (grupuri periclitate), cu disponibilitate la îmbolnăvire: persoane aflate în apropierea bolnavilor TBC, foști bolnavi TBC într-o fază de rezoluție, suspecții pe imaginea radiologică din ultimii 3 ani, muncitorii din mediu cu noxe, cadrele didactice și întregul personal din școli sau colectivitățile de copii, personalul din sectorul alimentar, zootehnic, aprovizionare cu apă.


   Acheta epidemiologică efectuată în toate familiile sau alte colectivități în care s-au ivit unul sau mai multe cazuri de tuberculoză sau infecție TBC recentă, este menită să ducă la descoperirea unor cazuri noi, necunoscute de boală, legate prin filiațiunea infecției de cazul cunoscut.Ancheta este de tip ascendent, când se pleacă de la bolnavul declarat sau depistat spre descoperirea sursei de infecție de la care a contractat boala, sau de tip descendent, când bolnavul declarat este considerat sursă de infecție și merge spre descoperirea persoanelor pe care le-a infectat sau îmbolnăvit între timp.

   Principalele metode de profilaxie sau combatere a tuberculozei care se aplică în cazurile depistate sunt:
   Vaccinarea BCG.
   Chimioterapia de masa.
   Chimioprofilaxia și lupta în focar.
   Dispensarizarea și educația sanitară.
   Izolarea.

duminică, 9 octombrie 2016

Mâncăruri sănătoase pentru cei mici partea a doua

   Ciorbică de verdețuri:

   - doi morcovi,
   - un pătrunjel,
   - o gulie,
   - 1/2 varză mică,
   - o legătură ștevie,
   - un mănunchi măcriș,
   - un iaurt mare,
   - o legătură ceapă verde,
   - 1-2 ouă,
   - sare, piper,
   - trei l supă de carne.

   Morcovii se curăță și se taie rondele.Ceapa verde se taie mărunt și se călește în puțin ulei, apoi se adaugă morcovii și se lasă pe foc până când uleiul prinde o culoare gălbuie.Se adaugă supa de carne, ștevia și varza tăiate fideluță, apoi pătrunjelul și gulia tăiate mărunt.Se potrivește de sare și piper și se lasă la fiert.
   Când sunt fierte legumele, se adaugă măcrișul și se lasă să fiarbă și el.Se poate adăuga și o mână de orez, pentru cine dorește o ciorbă mai deasă.Ouăle se bat bine de tot, se amestecă cu iaurtul și peste ele se adaugă un polonic de ciorbă fierbinte.
   Se ia ciorba de pe foc, și se adaugă compoziția de ouă și iaurt și se poate adăuga și smântână, după gust.




   Risotto cu fructe de mare:

   - o cană de orez pentru risotto,
   - 200 g creveți sau mix de fructe de mare,
   - 500 ml supă de bază,
   - o cană de suc de roșii sau trei roșii tocate mărunt,
   - o legătură de pătrunjel verde tocat mărunt,
   - o ceapă sau un praz,
   - trei căței de usturoi,
   - două linguri parmezan,

   - ulei,
   – sare, pier,
   – busuioc, oregano, șofran.




   Se călește ceapa sau prazul și usturoiul tocate mărunt în două linguri de ulei, pentru 2-3 minute.Se adaugă orezul spălat și se amestecă un minut.Se adaugă supa treptat, câte un polonic.
   După ce toată supa a fost adăugată și absorbită, se pun fructele de mare și sucul de roșii sau roșiile tocate.Se fierbe pentru câteva minute, mestecând continuu.
   Când orezul este fiert, se ia de pe foc, se adaugă condimentele, sare, piper după gust, pătrunjelul verde, parmezanul.

sâmbătă, 8 octombrie 2016

Mâncăruri sănătoase pentru cei mici

   Copiii sunt destul de pretențioși și se plictisesc repede de aceleași feluri de mâncare, astfel încât trebuie să îi surprindem mereu.Următoarele rețete sunt special create pentru copii și pot fi servite cu încredere după vârsta de 3 ani.

   Supă cremă de ghimbir și păstârnac:

   – 25 g unt,
   – 50 g rădăcină de ghimbir proaspăt, răzuit,
   – o legătură ceapă verde,
   – 500 g păstârnac,
   – un l supă de bază,
   – 2 linguri smântână.




   Se topește untul, se adaugă ghimbirul răzuit și se călește un minut.Se adaugă păstârnacul tăiat rondele și ceapa verde tocată mediu.Se călesc la foc mic pentru 2 minute.Se adaugă supa și se fierbe la foc mic, cu oala acoperită, pentru 20 de minute, până se înmoaie păstârnacul.
   După fierbere, legumele se pun în blender și se pasează, apoi se adaugă supă până când se ajunge la o consistență fină.Se poate adăuga sare și piper și se servește cu o lingură de smântână.


   Budincă de conopidă și broccoli:

   – o conopidă potrivită,
   – un buchet de broccoli,
   – două ouă,
   – trei linguri de făină albă,
   – ulei,
   – sare, piper,
   – pesmet pentru tapetat tava,
   – 250 g cașcaval ras,
   – 250 g smântână,
   – 2 bucăți ceapă verde, tăiate rondele.




   Într-o oală mai mare se pune la fiert conopida desfăcută în buchete mai mici, iar într-o oală mai mică se pune la fiert broccoli, în apă cu sare pentru 15 minute.După ce se fierb cele două legume, se scot și se lasă la scurs.
   Se pregătește un sos astfel: se pune o cratiță pe foc cu 7 linguri de ulei și cele 3 linguri de făină.
   Separat se bat ouăle cu sare și puțin piper, se adaugă smântâna, se amestecă bine și se pune compoziția peste uleiul și făina de pe foc.Se omogenizează bine, apoi se ia de pe foc.
   Într-o tavă unsă cu ulei și tapetată cu pesmet, se pune un rând de conopidă amestecată cu broccoli, apoi jumătate din cantitatea de sos, jumătate din cantitatea de ceapă, jumătate din cantitatea de cașcaval, apoi conopida rămasă, sosul, ceapa și cașcavalul.Se dă totul la cuptor pentru 30 de minute la foc mic.Se poate servi caldă sau rece.

sâmbătă, 1 octombrie 2016

Ce facem în caz de urgență?

   Ca și părinți, de foarte multe ori suntem puși în situații limită, în care trebuie să ne ajutăm copiii și în care suntem nevoiți să gândim repede și cât mai bine.Vă prezentăm mai jos câteva urgențe și ce ar trebui să facem în aceste cazuri.

   Rătăcirea copilului într-un mall sau hypermarket:
   În primul rând nu trebuie să ne panicăm sau să ne învinovățim.Este timp mai târziu pentru acest lucru, iar copiii sunt foarte iuți și nu este nevoie de multă neatenție, ca să îl pierzi din ochi.
   În primă fază, îl căutăm în zona în care l-am pierdut, iar mai apoi anunțăm pe cineva care lucrează în acel magazin și care va anunța prin stație tot personalul.
   Trebuie să furnizăm orice fel de informație, de la cum era îmbrăcat, semnalmente, până la semne distincte sau alte particularități.Dacă obișnuim să purtăm și o poză în portofel, este de ajutor.
   În plus, ar trebui să ne gândim ce îi place copilului, ce îl atrage și să căutăm la rafturile respective, de exemplu poate a mers să admire jucăriile sau articolele sportive.

   Loviturile la cap și pierderea cunoștinței:
   De cele mai multe ori aceste lovituri sunt inofensive, dar trebuie să luăm toate măsurile ce se impun.În cazul în care copilul a leșinat, chemăm ambulanța, îl trezim din leșin și îl supraveghem până la venirea acesteia sau îl transportăm la cel mai apropiat spital.Dacă nu a leșinat, dar acuză dureri, greață, amețeli, confuzie, mergem în cel mai scurt timp la medic.

   Accidentele oculare:
   Analizăm cu atenție starea ochiului și căutăm să identificăm semne de hemoragie.Umezim un pansament steril sau o bucată de tifon și acoperim ochiul afectat.Apoi mergem la spital și continuăm acolo investigațiile.

   Tăieturile, rănile deschise:
   În primul rând oprim sângerarea prin aplicarea unui prosop sau tifon curat peste rană și prin apăsare.Dacă nu este adâncă, o putem curăța acasă cu ser fiziologic și o bandajăm, după care dacă este nevoie ne prezentăm la medic.Dacă nu putem ori hemoragia, sau este o rană mai gravă, adâncă și pe o suprafață mare, mergem de urgență la spital.




   Fracturile:
   În primul rând stabilizăm osul, în cel mai scurt timp după accident.Putem pune comprese cu gheață sau apă rece pentru a evita edemul și pentru a calma durerea.Putem improviza și atele pentru imobilizarea osului până la venirea ambulanței.

   Otrăvirea accidentală:
   Sunăm de urgență la salvare și putem cere informații despre ce avem de făcut, de la personalul medical, până să ajungă salvarea.În unele cazuri, în funcție de ce a ingurgitat, putem administra lichide, pentru diluarea substanței toxice.

   Arsurile:
   Cele superficiale au o culoare rozaliu-roșiatică, iar cele mai grave au culoarea albicioasă-gălbuie sau maronie.Dacă avem de-a face cu o arsură ușoară și pe o suprafață mică, aplicăm pe zona afectată un prosop curat, umezit cu apă rece și mergem la medic.Dacă arsura este mult mai serioasă, nu aplicăm nimic pe acea zonă, învelim copilul într-un cearșaf curat, să prevenim hipotermia și mergem de urgență la spital sau chemăm salvarea.

   Căderea în apă adâncă și pericolul de înec:
   Scoatem cât mai rapid copilul din apă, sunăm la urgențe și aplicăm tehnicile de prim ajutor(masaj cardiopulmonar și respirație gură la gură), pe care ar trebui să le știm cât de cât.

   Accidentele de mașină:
   Cred că fiecare părinte știe că scaunul de mașină pentru copii este absolut obligatoriu, că un copil nu are voie să călătorească pe scaunul din față al mașinii, iar centura de siguranță trebuie pusă fără nici o excepție.
   Totuși, în caz de accident, sunăm la urgență și verificăm starea copilului: dacă este conștient, dacă prezintă răni, hemoragii, oase rupte.
   Până la venirea ambulanței ne putem ocupa de oprirea unei hemoragii, de stabilizarea unor oase sau chiar putem fi nevoiți să aplicăm un masaj de resuscitare cardiopulmonară.Din nou, un curs de prim ajutor, ne poate salva în aceste cazuri.

   Bineînțeles că fiecare dintre noi, încercăm pe cât posibil să nu ajungem în astfel de situații, să oferim siguranță copiilor noștri și să cunoaștem ce avem de făcut.
   Putem fi părinți buni și responsabili, chiar dacă avem de-a face cu astfel de accidente.

marți, 27 septembrie 2016

Alimente sănătoase recomandate pentru copilul tău partea a doua

   O primă parte a acestui articol o puteți citi aici.

   Tonul:
   Peștele nu trebuie să lipsească din alimentația copilului, însă tonul este cel mai indicat, fiind o sursă nemaipomenită de acizi grași omega 3, grăsimea de care corpul are nevoie, pentru creștere, dezvoltare și funcțiile creierului.S-a demonstrat științific că bebelușii care nu au primit destul omega 3 în viața intrauterină, au avut probleme de vedere sau probleme ale sistemului nervos.
   Copiii pot mânca o porție de ton bucăți din conservă o dată sau de două ori pe săptămână.Tonul mărunțit poate fi servit pe biscuiți sărați crocanți sau pe felii de pâine integrală, sub formă de sandwich, cu o foaie de salată verde și cu puțină maioneză slabă caloric.

   Cartoful copt:
   Este un înlocuitor al cartofilor prăjiți, mult mai sănătos, care conține fibre și potasiu.
Se poate prepara, la cuptor, cu cașcaval, brânză, cu alte legume, cu sosuri sau cu ulei de măsline.




   Untul de arahide:
   Este o sursă importantă de fibre și proteine și se poate consuma împreună cu fructe, cu iaurt sau sub formă de sandwich.Singura atenționare constă în verificarea toleranței copilului la alune, să nu fie alergic la ele.

   Nucile și semințele:
   Trebuie mai întâi să verificăm, ca și în cazul alunelor, ca micuții să nu fie alergici, iar la copiii mici trebuie multă atenție, să nu se înece cu aceste alimente.Semințele de floarea soarelui conțin fibre, fier, vitamina E, acid folic, magneziu, zinc, fosfor.Atât semințele cât și nucile conțin și acizi grași omega 3, grăsimi bune adică polinesaturate și mononesaturate.Nucile le putem include în brioșe, în prăjituri, checuri sau alte rețete, iar pe lângă acestea copilul poate consuma și alune, migdale sau fistic.

   Fructele:
   Nu voi insista foarte mult aici, cred ca fiecare știm cât de multe vitamine și minerale conțin fructele și câte beneficii aduc.Cele mai importante ar fi: portocalele, kiwi, merele și fructele de pădure, însă nici fructele uscate nu trebuie să lipsească, deoarece sunt bogate în fier și contribuie la creșterea nivelului de energie și al vigilenței mintale.

duminică, 25 septembrie 2016

Alimente sănătoase recomandate pentru copilul tău

   Desigur că toți părinții își doresc tot ce este mai bun și sănătos pentru copiii săi.Încercăm pe cât posibil să ne hrănim copiii așa cum trebuie și să le asigurăm necesarul de vitamine și minerale, chiar dacă hrana din zilele noastre nu este nici pe departe ce ar trebui să fie, iar siguranța alimentelor lasă de dorit.
   Veți descoperi mai jos o listă cu cele mai importante alimente, pe care ar trebui să le consume un copil, astfel încât acesta să aibă un trup și o minte sănătoasă, dar și un sistem imunitar puternic.

   Bineînțeles că aceste alimente le putem servi combinate între ele și în diferite preparate sau rețete, nu neapărat în stare brută.Un copil, dacă dezvoltă de mic obiceiuri alimentare sănătoase, așa va continua și când crește.Copiii pot fi adesea foarte mofturoși, însă trebuie să căutăm soluții și combinații, care să îi atragă.Și mai ales să nu renunțăm, să nu ne dăm bătuți și să încercăm mereu să le introducem noi alimente, chiar dacă poate în fază inițială nu acceptă noul.

   Iaurtul:
   Un mic dejun care conține alimente bogate în calciu, este foarte indicat.Calciul din alimente, face oasele mai puternice, ajută la procesul de învățare, ca acesta să fie mai ușor și ne menține copiii activi.Iaurtul probiotic ajută copilul să aibă un sistem digestiv fortificat.Este indicat să nu dăm copilului iaurt dulce, aromat, cu fructe,din comerț, deoarece au un conținut de zahăr prea ridicat, ci cât mai simplu cu putință.Dacă nu vrea, putem adăuga noi bucăți de fructe, sau miere cu miez de nucă.

   Legumele:
   Beneficiile acestora sunt multe și importante, iar copilul trebuie să consume cât mai multe legume crude și cât mai variate.Iată o listă de legume ce nu trebuie să lipsească din farfuria copilului, fie crude, fie gătite ca atare sau însoțite de sosuri: salată verde, broccoli, morcovi, sparanghel, spanac, ardei roșu.




   Brânza:
   Din nou o sursă importantă de calciu, putem servi copiilor brânză săracă în grăsimi.O gustare care poate avea succes este un sandwich, preparat la grill, cu pâine integrală și brânză sau cașcaval.O altă variantă ar fi să fie topită brânza și să fie servită deasupra unei porții de legume.

   Cerealele din ovăz:
   Sunt cele mai indicate cereale, bune de servit la micul dejun, o importantă sursă de fibre, ce pot fi combinate cu lapte sau iaurt.Putem găsi ovăz și în alte alimente: biscuiți, batoane de cereale integrale și îl putem servi cu miere, cu nuci pisate, cu fructe uscate sau crude.Se știe că micul dejun nu trebuie să lipsească și mai ales la copii, pentru că aceștia dau astfel randament mai mare la școală, au memoria mult mai stimulată dacă mănâncă dimineața, iar atenția și capacitatea de reacție sunt și ele îmbunătățite.

   Ouăle:
   Acestea contribuie la absorția calciului, conțin proteine, vitamine (vitamina D), minerale, fier.Tot ouăle au un rol important în construcția și repararea mușchilor din organism și deși conțin colesterol, nu au grăsimile rele, saturate, ci pe cele bune.Regula ar fi de un ou pe zi, în diferite forme și feluri.

sâmbătă, 24 septembrie 2016

Programul de toamnă, ceapa

   Atunci când remediile, mai mult sau mai puțin naturale, au dat greș, ceapa se poate dovedi un ajutor de nădejde.Ea drege gâtul și plămânii, calmează tusea și elimină infecția ca prin farmec.
 

   Bronșita: o ceapă mai mare, tăiată rondele, se fierbe cu un pahar de alcool rafinat pe foc foarte mic, până când spirtul se evaporă complet, iar ceapa se îngălbenește puțin.Se adaugă un borcan de 400 ml de miere de albine, un pachet de unt și 250 g ulei de floarea-soarelui.Se fierb până se obține un sirop puțin legat.Se strecoară, iar ceapa se aruncă.Se adaugă 30-40 de picături de tinctură de propolis luat de la un magazin apicol, când produsul s-a răcit.Se iau trei lingurițe pe zi (copiii) și trei linguri pe zi (adulții). 

   Dureri de gât: șase linguri de zahăr caramelizat se sting cu o cană de apă.Se fierb timp de zece minute, împreună cu o ceapă mică (necurățată de coajă), o nucă în coajă (spălată și spartă), o linguriță de semințe de chimen și trei frunzulițe de dafin.După cele zece minute se ia de pe foc, se ține vasul acoperit până la răcirea lichidului, care se strecoară, se bagă într-o sticlă și se ține la rece.Se iau o dată pe zi cinci lingurițe, între mese, până când siropul se termină. 



 

   Tuse: se iau două cepe întregi, cu tot cu coajă, de mărime medie, se spală și se pun la fiert într-o cană și jumătate de apă, timp de un sfert de oră.Se bea decoctul cât mai cald, îndulcit sau nu, pe stomacul gol și fără alte adaosuri.
 

   Febră: se taie trei-patru cepe mijlocii, foarte mărunt, apoi se bagă în niște șosete de lână și se încalță.Deasupra, se mai pune o pereche de șosete, tot de lână, și se doarme cu ele până dimineața.Picioarele rămân calde până ce febra scade, iar mirosul de ceapă nu se va simți.

miercuri, 21 septembrie 2016

Remedii cu plante aromatice

   Măghiranul:
   În magazinele noastre, aceasta minunată plantă se găsește sub formă de condiment (se mai numește și magheran sau majoran), dar puterea sa tămăduitoare deosebită o recomandă în primul rând ca iarbă de leac.
   Atunci când simțim că ne dă târcoale răceala, vom bea trei-patru căni de ceai fierbinte de măghiran, preparat foarte simplu: la o ceașcă de apă clocotită se pune o linguriță cu vârf de plantă mărunțită; se lasă să stea un sfert de oră - douăzeci de minute, după care se filtrează.Se bea fierbinte, îndulcit cu una-două lingurițe de miere de albine.
   Acest ceai băut fierbinte, câte o cană la jumătate de oră, crește temperatura corpului și ne face să transpirăm, eliminând astfel intens toxine.O explicație pentru uimitoarea putere a acestui ceai de a opri răcelile în faze incipiente este aceea că produce o creștere bruscă a temperaturii corpului (ca într-un acces de febră, dar fără a da dureri de cap ori de mușchi, amețeală).
   Este știut că anumite celule imunitare acționează cel mai eficient la temperaturi ale corpului situate in jurul a 38 de grade, aceasta fiind și explicația faptului că facem febră atunci când suntem bolnavi.În plus, dozele repetate de măghiran, luate la intervale mici, produc o stare de relaxare musculară și de bună dispoziție, care sunt un adevărat elixir atunci când vrem sa învingem boala. 



 
   Măceșul:
   Vitamina C naturală este unul din cele mai eficiente și verificate remedii pentru a rezista la frig și pentru a învinge răceala.Măceșele sunt de departe cea mai importantă sursă de vitamina C, dintre plantele cunoscute.
   O porție de o linguriță de măceșe pe zi, atunci când suntem sănătoși și efectuăm efort în limite normale, ori de două-trei lingurițe de pulbere de măceșe atunci când suntem bolnavi ori trebuie să depunem eforturi mari în frig, sunt mult mai eficiente decât orice pastilă vitaminizantă.
   Se recomandă măceșele luate în această doză în tratamentul gripei și guturaiului, ca adjuvant în infecțiile bronșice și pulmonare, precum în orice boală care produce febră. 



 
   Busuiocul:
   Busuiocul trebuie administrat sub formă de ceai fierbinte cu miere.El revitalizează rapid organismul și ne înviorează, ajutându-ne, de asemenea, să stopăm procesul gripal, în orice fază a sa, dar mai ales în faza de debut.
   Se bea foarte cald, înghițind lent și lăsându-l să alunece pe gât, abținându-ne să mâncăm în timpul tratamentului.
   O doză de șoc constă în șase-șapte căni cu infuzie de busuioc îndulcit cu miere, băute la intervale de 15-30 de minute una de alta.
   Ceaiul se prepară prin punerea a una-două tulpini florifere de busuioc la o cană de apă clocotită și lăsarea la infuzat timp de 15 minute; dacă apare febra, se adaugă și una-două lingurițe de mentă, la o cană de ceai. 



marți, 20 septembrie 2016

Programul de toamnă, hreanul

   Leac popular străvechi la romani, hreanul este un medicament natural deosebit de eficient în gripe și în răceli.
 

   Ceva mai blând decât ardeiul iute, este foarte bun și în tratamentul bolilor cronice.De aceea, cei care au sinuzită, bronșită ori rinită cronică pot apela la ajutorul lui din timp, pentru a avea o toamnă și o iarnă lipsite de probleme.
 

   Sinuzita, rinita acută și cronică (nasul înfundat), se vindecă toate fără greș, folosind o rețetă din bătrâni.Se pun pe frunte două-trei linguri de hrean ras, învelite într-o basma.Hreanul se ține 5-30 de minute pe frunte și la rădăcina nasului.Cei cu o piele foarte sensibilă se vor unge în prealabil cu o alifie de gălbenele și vor ține mai puțin cataplasma, altfel pot apărea inflamații serioase. 


 

   În tratamentul gripei și al guturaiului, desfundarea nasului este foarte importantă, deoarece dacă respirăm normal, pe nas, sunt evitate complicațiile bronșice și pulmonare.
 

   Ca tratament rapid al sinuzitei, acest leac nu are echivalent, o cură de cinci zile, în care facem această aplicație de două ori pe zi, eliminând rapid această afecțiune.
 

   Bolile pulmonare grave se vindecă foarte bine dacă pe lângă tratamentul clasic, pe care este foarte necesar să nu-l întrerupeți, mai folosiți și următorul remediu: 12 ouă, cu coajă cu tot (atenție să fie spălate foarte bine!), se țin timp de 12 ore în suc natural de lămâie (trebuie să le acopere), apoi se bat bine, se amestecă cu un kilogram de hrean curățat de coajă și dat pe răzătoare, un litru de țuică naturală tare (pălincă de prune), un kilogram de miere.Daca avem, adăugăm și puțin sirop din muguri de pin sau brad.Amestecul se ține la macerat într-un borcan, vreme de nouă zile, după care se strecoară prin tifon și se ia zilnic câte un păhărel, după mesele principale.Este un tratament bun și pentru vindecarea sechelelor pneumoniei, precum și pentru tuberculoza pulmonară.
 

   Bronșita se tratează eficient cu hrean și miere de albine.Peste trei lingurițe de hrean ras se pun trei linguri de miere, după care se amestecă bine și se lasă un sfert de oră să se întrepătrundă.Se administrează tot acest amestec pe parcursul unei zile.Tratamentul durează minimum trei săptămâni.

duminică, 18 septembrie 2016

Programul de toamnă, ardeiul iute

   Din punctul de vedere al sănătății, această perioadă de trecere spre iarnă este o încercare serioasă, pe care trebuie să știm să o depășim.Aceste luni reprezintă perioada de vârf a guturaiului și răcelilor de tot felul, deoarece organismul este încă în curs de adaptare la sezonul rece, alimentația începe să fie mai săracă, starea de bună dispoziție (care este cel mai bun medicament) este în scădere, iar zilele însorite, urmate de cele friguroase, creează șocuri, în urma cărora sistemul imunitar devine foarte vulnerabil.
   Din fericire toamna ne aduce și nenumărate remedii, pentru a lupta eficient cu frigul și cu consecințele sale de tot felul, dintre care răceala este, fără îndoială, pe primul loc.Utilizând farmacia naturii, este foarte posibil să nu mai fie nevoie să apelăm la medicamente, punându-ne la adăpost organismul de capriciile vremii și menținându-ne mereu în formă maximă.
 

   Vă prezentăm în continuare câteva remedii cu beneficii reale:

   Ardeiul iute:

   Este un prieten de nădejde în timpul perioadelor friguroase.El pune circulația în mișcare, încălzește corpul, distruge rapid germenii infecțioși din zona gâtului, desfundă nasul și ușurează respirația, doar prin simpla lui ingerare.În medicina populară, el este foarte folosit în tratamentul tuturor formelor de răceală, prin răceală înțelegându-se o gamă largă de afecțiuni, de la guturai și bronșită, până la durerile de spate (lombosciatică) produse de statul în frig sau curent.
 

   Iată câteva rețete foarte eficiente cu ardei iute:

   Dureri în gât: două linguri de apă clocotită se pun peste un vârf de cuțit de semințe de ardei iute, se lasă 20 de minute, apoi se amestecă cu miere lichidă (3 linguri).Se consumă cu înghițituri mici, lăsând să alunece bine pe gât.Efectele sunt imediate.

   Gripa: atunci când boala are ca focar de iradiere gâtul, procesul îmbolnăvirii poate fi stopat dacă se beau două-trei căni de ceai fierbinte de măghiran sau rozmarin în care s-a pus un vârf de cuțit de semințe de ardei iute.

   Guturai: ciorbele, supele și sosurile cu ardei iute desfundă imediat nasul, intensifică circulația în zona capului și cresc temperatura corpului.În cazul în care din cauza guturaiului simțiți că nu mai aveți miros, inspirați în dreptul unei despicături făcută cu cuțitul într-un ardei iute. 




   Sensibilitate la frig: friguroșilor, mai ales în timpul iernii, le este foarte utilă introducerea în alimentație a ardeiului iute.Acesta nu numai că intensifică circulația și crește temperatura corpului, dar are și efecte stimulente asupra sistemului nervos, mărind capacitatea de efort, creând o stare de vioiciune și bună-dispoziție.

   Tuse: o linguriță de plămădeală în rachiu de ardei iute pusă într-un pahar de apă și băută cu înghițituri mici oprește pe loc un acces de tuse, anesteziind pur și simplu terminațiile nervoase de la nivelul gâtului.Acest preparat are în plus și un efect antiinfecțios foarte energic la nivelul gâtului.
   Plămădeala se face simplu: peste 20-30 ardei iuți bine mărunțiți cu cuțitul se toarnă o jumătate de litru de rachiu; se lasă să stea într-un borcan bine închis, vreme de o săptămână, după care se filtrează și se trage într-o sticlă, care va fi bine înfundată și ținută la întuneric.

   Durerile musculare care apar la frig trec imediat dacă se masează foarte ușor locul afectat cu o soluție formată din cinci linguri de ardei mărunțit, jumătate de pahar de oțet și jumătate de pahar de spirt, care au stat șapte zile la macerat.Acest preparat este foarte bun pentru masaj (o dată sau de două ori pe zi) și pentru cei care au extremitățile reci.

   Lombosciatică: se iau 9 ardei iuți roșii și două linguri de semințe de ciumăfaie.Se pisează împreună în piuă, apoi se pun într-un ulcior, se adaugă jumătate de litru de rachiu și se lasă 9 zile după care se strecoară.Se face masaj în fiecare seară și în fiecare dimineață.

miercuri, 14 septembrie 2016

Fitness versus aerobic

   Termenii de fitness cardiorespirator, exercițiu de aerobic și exercițiu cardiovascular sunt de fapt sinonime.Exercițiile cardiovasculare au numeroase beneficii.Ele includ reglarea tensiunii arteriale, mărirea cantității de colesterol bun (care îndepărtează colesterolul rău din celule), scăderea cantității de colesterol rău, scăderea grăsimii corporale, mărirea densității capilare, scăderea cotelor anxietății, tensiunii și depresiei.

   Creșterea în greutate este ceva obișnuit printre femei, mai ales după vârsta de 30 de ani.Trebuie menționat că sporirea în greutate nu este asociată cu menopauza, ci cu vârsta.Multe femei recunosc tendința neplăcută de a se îngrășa cu vreo 10 kg imediat după vârsta de 40 de ani.Însă nu-și dau seama că în același timp ele pierd și din masa musculară.Fiecare kilogram de mușchi pierdut dereglează metabolismul corpului.Antrenamentele permanente pot înlocui această pierdere și reduc la cote normale metabolismul corpului, scutindu-vă de creșterile în greutate.Studiile au demonstrat că menținerea puterii, mărirea flexibilității și rezistenței cardiovasculare diminuează efectele îmbătrânirii.
 

   Antrenați-vă în mod inteligent:
   Dovezi științifice arată în mod clar că activitatea fizică moderată ca intensitate conferă beneficii considerabile sănătății organismului uman.De aceea, fiecare persoană adultă ar trebui să realizeze activitate fizică cât mai multe zile pe săptămână.
   O viață activă nu înseamnă un program strict controlat, intensiv de exerciții.
În schimb, putem aduce mici schimbări în viața noastră, ce implică mai multă activitate fizică.Aceasta permite reducerea riscurilor bolilor cronice și poate contribui la îmbunătățirea calității vieții.

   Exercițiul este, deci, o parte importantă a unui mod de viață sănătos.Corpul este creat să se miște și chiar cere efort fizic.Mulți dintre noi ne dăm seama de aceasta și avem un program activ de fitness.Exercițiile fizice vă ajută să arătați și să vă simțiți foarte bine, vă permit să fiți plini de energie, să creșteți eficiența mentală și să vă bucurați mai mult de viață.Antrenarea flexibilității mărește performanțele fizice.O articulație flexibilă poate accesa o gamă mai largă de mișcări, consumă mai puțină energie și scade foarte mult riscul accidentărilor.




   Întinderea îmbunătățește echilibrul muscular și alinierea structurii.Studiile recente arată că flexiile lente, statice, ajută la reducerea senzației de febră musculară după antrenamente.Întinderea statică implică o elongare lentă, treptată și controlată a mușchiului, menținută într-o poziție confortabilă fără a resimți durere timp de 15-30 de secunde.

   Întinderile diminuează durerile de spate, facilitând relaxarea musculară.Un mușchi permanent contractat cere mai multă energie pentru desfășurarea activităților.Contractarea mușchilor este determinată de acumularea de toxine și de oboseală.De aceea exercițiile contribuie la detoxifierea organismului și reducerea oboselii.
   Stretching-ul mărește aportul de sânge și de nutrienți către articulații, mărind temperatura țesuturilor și dezvoltând elasticitatea corpului.De asemenea, mărește fluidul sinovial al articulațiilor, care reprezintă un lubrefiant ce facilitează transportul nutrienților către cartilajul articular.Aceasta reduce degenerarea aticulațiilor.

   Un beneficiu mai puțin cunoscut al exercițiilor de fitness și aerobic este creșterea coordonării neuromusculare.Studiile au demonstrat că viteza vectorului nerv-impuls (adică timpul necesar pentru ca impulsul să ajungă la creier și înapoi) este îmbunătățită prin stretching.Aceasta ajută grupele musculare opuse să lucreze într-un mod sinergic și coordonat.Un antrenament de mărire a flexibilității mai înseamnă și o bucurie.Stretching-ul ajută relaxarea atât a corpului, cât și a minții, dându-vă o stare de bine.

   Antrenamentul de forță întărește și conferă o condiție bună a sistemului muscular-scheletic, mărind tonusul și rezistența organismului.Din punct de vedere fiziologic, acest antrenament determină creșterea volumului mușchilor, a puterii și tonusului lor, precum și forța tendoanelor, ligamentelor și oaselor.De asemenea, s-a demonstrat și efectul îmbunătățirii sănătății psihice, amplificând respectul față de sine, încrederea și siguranța în propriile forțe.

marți, 13 septembrie 2016

Magneziu, zinc, seleniu

   Magneziul, element cu acțiune antioxidantă:
   Magneziul joacă un rol important în coagularea sângelui.
   Este recunoscut pentru acțiunea sa antioxidantă și este necesar pentru o bună digestie și asimilare a hranei.
   Îmbunătățește reflexele musculare, ajută la eliminrea oboselii și stimulează memoria.
   Necesarul zilnic de magneziu este de circa 5 mg.
 

   Surse naturale:
Magneziul se găsește în legumele de culoare verde, nuci, mazăre, cereale, fructe uscate.
 

   Afecțiuni datorate carenței:
Lipsa de magneziu generează ataxie (incapacitatea de a coordona mișcările). 




   Zincul, oligoelementul cel mai util:
   Zincul îndeplinește rolul unui adevărat agent de circulație, dirijând desfășurarea proceselor fiziologice și întreținerea sistemelor enzimatice și celulare.
   Este esențial pentru sinteza proteinelor.
   Exercită un efect de normalizare a activității prostatei și deține un rol important în dezvoltarea organelor de reproducere.
   Împreună cu seleniul, zincul este elementul antioxidant cel mai activ.
   Necesarul zilnic este de 15 mg, fiind ceva mai mare la femeile ce alăptează.
 

   Surse naturale:
   Zincul se găsește în carnea de vită (150 grame carne de vită asigură necesarul zilnic de zinc), alimente de origine marină (stridii în special), drojdie de bere, ouă, germeni de grâu.
 

   Afecțiuni datorate carenței:
   Carența de zinc generează hipertrofia prostatei, ateroscleroză, îmbătrânirea precoce (persoanele de peste 60 de ani manifestă carență de zinc, ceea ce nu poate fi decât un prejudiciu).

   Seleniul, un oligoelement la modă:
   Seleniul și vitamina E acționează sinergetic, fiind recunoscute, împreună cu zincul, pentru acțiunea lor antioxidantă.
   Seleniul încetinește îmbătrânirea, mărind rezistența țesuturilor la oxidare, și previne cancerul.
   Necesarul zilnic este de 50-100 mcg (fiind mai mare la bărbați și la femeile care alăptează: respectiv 70 mcg și 75 mcg).
   Aproape jumătate din cantitatea de seleniu din organismul masculin este concentrată în testicule și în porțiunile de canale seminale adiacente prostatei.
 

   Surse naturale:
   Seleniul se găsește în carnea de vită, fasole uscată, pește, ouă, varză.
   Suplimentele de seleniu (asociate cu zincul, vitamina E, vitamina C) sunt recomandate în special persoanelor în vârstă, care sunt mai fragile.

luni, 12 septembrie 2016

Crom, fluor, iod

   Despre oligoelemente puteți găsi informații și în acest articol.

   Cromul, oligoelement contra diabetului:
   Cromul contribuie, alături de insulină, la metabolizarea zaharurilor, asigurând controlul absorbției glucidelor și secreția insulinei.
   El intervine de asemenea în metabolismul lipidelor, având o acțiune favorabilă asupra colesterolului.
   Nevoile cotidiane de crom sunt de 100-200 mcg.
 

   Surse naturale:
   Cromul se găsește în ficatul de vițel, drojdie de bere, carne de pui, scoici, ulei de porumb.
 

   Afecțiuni datorate carenței:
   Lipsa cromului constituie un factor potențial de declanșare a diabetului și aterosclerozei. 


   Fluorul, întăritor al oaselor și dinților:
   Fluorul este un veritabil agent protector al oaselor, care scade incidența cariilor dentare.
   Necesarul zilnic este de 1,5-3 mg.
   Apa este o sursă apreciabilă de fluor, dar conținutul de fluor al apei de la robinet depinde de izvoarele de la care aceasta provine.
 

   Surse naturale:
   Fluorul se găsește în apa potabilă fluorurată, în alimentele de origine marină și ceai.
 

   Afecțiuni datorate carenței:
   Lipsa fluorului generează cariile dentare. 




   Iodul, oligoelement necesar sintezei hormonilor tiroidieni:
   Aproape două treimi din iodul existent în organism este concentrat în tiroidă, iodul fiind un oligoelement de bază în sinteza hormonilor tiroidieni.
   Doza zilnică de iod este de circa 150 mcg și de 170-200 mcg pentru gravide.
 

   Surse naturale:
   Iodul se găsește în sarea de bucătărie, alimente de proveniență marină, ceapă și vegetale cultivate pe soluri bogate în iod.
 

   Afecțiuni datorate carenței:
Lipsa de iod generează gușa și hipotiroidism.

sâmbătă, 10 septembrie 2016

Despre oligoelemente și importanța lor

   Oligoelementele, numite așa din cauza prezenței în cantitate mică în organism, au totuși o importanță primordială pentru sănătatea organismului.În mod normal, o alimentație echilibrată de 2.000 de calorii ar trebui să asigure aportul de oligoelemente necesar organismului.În realitate însă, adesea, acesta se dovedește insuficient.

   Fierul, element nutritiv esențial pentru organismul uman:
   Fierul este necesar pentru producerea hemoglobinei și contribuie direct la transportul oxigenului în circulația sanguină.  

   El mărește rezistența la îmbolnăvire, vindecă și previne anemiile generate de carența de fier.
   Ajută la procesul de creștere și asigură o culoare sănătoasă a pielii.
   Necesarul zilnic este de 10-15 mg pentru adulți (acesta este dublu la gravide).
   Cuprul, cobaltul, manganul și vitamina C sunt necesare pentru ca fierul să fie asimilat, iar fierul, la rândul lui, este necesar pentru metabolizarea vitaminelor B.
 

   Surse naturale:
   Fierul se găsește în carnea roșie (carne de vită și organe: ficat, inimă, rinichi), gălbenuș de ou, stridii, nuci, fasole, sparanghel, fulgi de ovăz (spanacul nu conține, așa cum s-ar crede, cea mai mare cantitate de fier).
   Fierul conținut în vegetale nu este absorbit practic de organism și nu poate asigura nevoile cotidiane și de aceea este bine să se consume carne și ouă de trei ori pe săptămână. 
 

   Afecțiuni datorate carenței: 
   Carența de fier generează anemii și există în special la femeile gravide și la vegetarieni.
   Persoanele în vârstă, la care consumul de proteine este adesea foarte slab, sunt foarte expuse la anemiile provocate de lipsa fierului. 




   Cuprul, agent antianemic și viral:
   Cuprul este necesar pentru sintetizarea hemoglobinei din fierul organic.
   Asigură absorbția fierului în organism, exercitând un efect energizant.
   Este un agent antianemic și antiviral și ajută la lupta contra radicalilor liberi, responsabili de îmbătrânire.
   Doza zilnică recomandată este de 3 mg.
 

   Surse naturale:
   Cuprul se găsește în ficatul de vită, cereale (în special grâu), fasole uscată, mazăre, crustacee și aproape toate alimentele de origine marină.
 

   Afecțiuni datorate carenței:
   Carența de cupru generează anemie, edeme, reumatism.
   Suplimentele de cupru sunt recomandate în stările infecțioase și reumatisme.

marți, 6 septembrie 2016

Tratamente pentru femei partea a doua

   Frigiditatea:

   Simptomele acestei boli sunt absența dorinței sexuale sau incapacitatea de a simți plăcere în actul sexual.
   Cauza frigidității, de obicei, nu este de natură fizică, ci mai degrabă de natură psihică cauzată de teamă, vinovăție sau sentimentul de inferioritate față de partener.
   Unele experiențe neplăcute, ca și educația inadecvată primită în viață, pun bazele acestei boli psihice.
   Totuși, în unele cazuri durerea poate fi cauzată de lipsa stimulării, lubrifierea insuficientă sau infecții.

   Care este tratamentul: consumați ouă proaspete, de curte nu de magazin, ulei de măsline, semințe de dovleac, nuci, ulei de soia, avocado, grâu.
   Evitați carnea de orice fel și sub orice formă.
   Luați vitaminele B și E, care ridică nivelul de estrogen și astfel îmbunătățesc lubrifierea.
   Unele ierburi ca ignama sălbatică pot fi de ajutor întrucât conțin un steroid natural.Luați timp de două săptămâni, faceți pauză alte două săptămâni și continuați cura.
   De asemenea, mai pot fi de ajutor și ginsengul și palmetto.



   Sindromul stresului feminin:

   Simptomele acestei afecțiuni sunt alergiile, frigiditatea, infertilitatea, anorexia, anxietatea, melancolia specifică menopauzei, depresie postnatală, tensiune premenstruală.
   Femeile au mulți factori de stres pentru ca au atât de multe sarcini: să conceapă, să poarte și să crească copii, să aibă grijă de soț, casă și serviciu.

   Tratamentul constă în consumul de fructe proaspete și sucuri naturale de fructe și legume, cereale integrale.
   Lecitina este iarăși foarte importantă, ca și suplimentarea meselor cu minerale și cu vitaminele B, A, C, E, seleniu, zinc, calciu, magneziu, potasiu și fier.

   Infertilitatea:

   Cauzele infertilității pot fi puse pe seama multor factori: sterilitatea unui partener, nerespectarea calendarului etc.Dar poate fi vorba și de o dietă slabă în elemente nutritive.
   Alte cauze pot fi unele boli, infecții, avorturi, traume emoționale sau frigiditate.

   Care este tratamentul: suplimentați dieta cu suficiente vitamine și minerale și dacă este necesar și cu digestive.
   O dietă bogată în proteine, acizi grași, vitaminele A, B, E, zinc, germaniu și coenzima Q10.
   Evitați făina albă, prăjelile, zahărul și cafeina, ca și grăsimile animale.
   Nu mai fumați și nu mai stați lângă fum de țigară dacă vreți să concepeți un copil.
   Evitați stresul și supravegheați-vă greutatea întrucât cu cât o femeie este mai aproape de greutatea ideală cu atât este mai probabil să conceapă un copil.

luni, 5 septembrie 2016

Tratamente pentru femei

   Fiecare femeie ca și fiecare bărbat suferă de boli specifice sexului lor.De exemplu, femeile suferă de afecțiuni legate de sâni, sensibilitate ridicată, inflamare, chisturi sau afecțiuni legate de viața sexulă ca frigiditatea, sindromul stresului feminin, infertilitatea.Dar și bărbații pot avea probleme de acest gen, ca impotența.Aceste probleme nu pot fi soluționate decât printr-o vizită la medicul de familie.Există și câteva remedii naturiste, care pot fi luate în considerare.

   Sensibilitatea ridicată a sânilor:

   Această hipersensibilitate poate fi cauzată de sindromul premenstrual care afectează toate femeile într-o măsură sau alta, sau de o sarcină în stagiu incipient.Dacă este cauzată de menstruație, această afecțiune apare regulat, în fiecare lună.Dacă este vorba de o sarcină, nu aveți de făcut altceva decât să cumpărați un test de sarcină pentru a afla.
   În general, hipersensibilitatea este cauzată de ciclul natural al hormonilor care se ocupă cu reproducerea: estrogenul și progesteronul.Ei fac ca glandele producătoare de lapte să crească, iar aceste zone sunt irigate cu mai mult sânge decât de obicei pentru a hrăni celulele.Acest lucru face ca terminațiile nervoase să se întindă și astfel avem o senzație de durere.

   Tratarea acestei afecțiuni constă în aplicarea vitaminei E pe zona dureroasă și de asemenea trebuie să includem mai mulți acizi grași în dieta de zi cu zi.Cel mai bun este uleiul de floarea-soarelui sau cel de germeni de grâu.
   Trebuie să avem grijă și la consumul de produse ce conțin cafeină întrucât persoanele ce consumă cafeină sunt mai expuse riscului de a suferi de sensibilitatea sânilor.


   Inflamarea sânilor:

   Această afecțiune este asociată deseori cu neliniște, durere ascuțită și febră în unele cazuri.Ea este cauzată de leziuni ale zonei sau de o dietă nepotrivită.

   Care este tratamentul: înmuiați o bucată de material în amestec de ulei de sămânță de in și alcool de camfor și acoperiți cu aceasta întreaga zonă dureroasă.
   Un alt remediu, mult mai simplu, ar fi aplicarea de fașe reci și calde care reduc inflamarea.
   O alta posibilitate ar fi consumul de sucuri naturale de fructe și legume pentru a curăța organsimul.




   Chistul de sân:

   Simptomele acestei afecțiuni sunt durere, sensibilitate, umflare și gâlme ce pot fi simțite la pipăire.
   Aceste chisturi sunt rotunde, mobile și au o structură moale sau tare, depinde de caz.Aceste simptome sunt cel mai des întâlnite înainte de menstruație și pot lipsi cu desăvârșire în timpul sarcinii.
   Această problemă este foarte des întâlnită la femei, mai mult de 50% din femei suferind de așa ceva.Dar cel mai frecvent este întâlnită la femeile care sunt apte de procreere și la femeile între 30 și 50 de ani.
   Atunci când există prea mult lichid în sân, în loc să-l evacueze, sistemul limfatic îl stochează în spații mici.Mai târziu aceste zone sunt înconjurate de țesut fibros formând aceste chisturi.Ele sunt mobile, putând fi deosebite astfel de cele canceroase, care sunt stabile și nu apar și dispar în funcție de menstruație.

   Care este tratamentul: schimbați-vă dieta, consumați mai multe fibre și mai multe crudități, legume, fructe și cereale integrale. Nu consumați nuci prăjite. Consumați mult usturoi și ceapă, evitați lactatele întrucât au un nivel ridicat de estrogen. 


   Evitați carnea în exces, ouăle, untul, brânza și produsele din făină albă. Nu consumați ciocolată, produse de origine animală, uleiuri, prăjeli, zahăr, sare sau cafeină. 

   Nicotina este foarte nocivă pentru că stimulează creșterea chisturilor. 

   Supravegheați-vă greutatea pentru că la sânii mari este mai greu să localizați chistul. Purtați sutiene fără burete pentru că supraîncălzirea sânilor poate provoca apariția cancerului. 

   Consumați multă apă, luați vitaminele B, C, calciu și magneziu. Un masaj ușor al sânului poate ajuta la mutarea lichidului din zona sânului în canalele limfatice.

duminică, 4 septembrie 2016

Dieta japoneză

   Această dietă de 3 zile este una drastică, cu puține alimente și cu reguli clare și aspre.Nu încercați să o țineți dacă aveți probleme de sănătate sau dacă organismul nu se poate adapta.Rezultatele sunt uimitoare iar în cazuri de urgență merită ținută această dietă care ajută extrem de mult la detoxifierea organismului.

   Ziua 1 : ziua orezului:
   Se fierb 300 grame orez la foc mic timp de 20 minute.
   După racire se împarte în 3 porții egale și la fiecare se adaugă după plac: lămâie stroarsă sau un măr ras.
   Nu se consumă nici un alt aliment pe durata întregii zile.
   Se consumă 2l apă plată cu 2 lămâi stoarse. 




   Ziua 2 : ziua peștelui:
   Se va mânca toată ziua pește fiert sau la grătar cu lămâie stoarsă, nu se depășesc 500-600 grame pește pe zi.
   Nu se consumă nici un alt aliment pe durata întregii zile.
   Se consumă 2l apă plată cu 2 lămâi stoarse.


   Ziua 3 : ziua orezului:
   Se fierb 300 grame orez la foc mic timp de 20 minute.
   După răcire se împarte în 3 porții egale și la fiecare se adaugă după plac lămâie stroarsă sau un măr ras.
   Nu se consumă nici un alt aliment pe durata întregii zile.
   Se consumă 2l apă plată cu 2 lămâi stoarse.

sâmbătă, 3 septembrie 2016

Calapărul

   Denumiri populare: bumbişor, calampăr, calapăr, calonchir, calubăr, carpin, călugăr, dumbravnic, galopăr, izma Maicii Preciste, smirnă, spiculeţe, vetrice.
 

   În tradiţia populară: frunzele se întrebuinţau în mod curent, în multe zone, la tăieturi, bube, pe care se aplicau crude, pălite în foc ori pisate şi amestecate cu grăsime.
   Cu calapăr, ceapă, coada-şoricelului şi un pic de mentă se prepara o unsoare pentru bube şi umflături.
   Plantele se uscau pe plită, se sfărâmau, se amestecau cu seu de oaie, ori unt, ulei de lemn şi miere, unsoare de gâscă topite într-o tigaie.După ce se amestecau în tigaie se punea făină de grâu și pasta obţinută se împărţea în două.O parte se punea pe piept pentru tuse, iar după o jumătate de ceas după ce se răcea se punea cealaltă jumătate.
   Panariţiul se lega cu ceapă albă, coaptă, amestecată cu tămâie pisată, busuioc şi frunze de calapăr.
   Decoctul se ţinea în gură contra aftelor şi a durerilor de dinţi.
   Rădăcina pisată, muiată în oţet, se punea pe pântece contra herniei.
   Decoctul părţilor aeriene şi mai ales al frunzelor se lua în boli de plămâni şi ficat.
   În ţara Oaşului cu calapăr fiert se legau oasele cu tuberculoză osoasă.
   În multe părţi, decoctul se folosea pentru creșterea părului.


   Acţiune farmaceutică: antiinflamator, calmant, cicatrizant, diuretic, stomahic, antispastic.
   Stimulează creşterea părului.

   Preparare:
   2 linguriţe de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară.Se pot consuma 2-3 căni pe zi.




   Tinctură: se pune o parte de plantă mărunţită cu 5 părţi alcool alimentar de 70 grade.Se închide ermetic sticla şi se ţine la temperatura camerei agitând des.Se strecoară după 15 zile.Se poate folosi câte 10 picături până la 1 linguriţă de 3 ori pe zi diluat în 100 ml apă.

   Se poate folosi în următoarele afecţiuni: afecţiunile ficatului, afecţiuni digestive, afte bucale, alopecie, bube rele, chelie, contuzii, diaree, epilepsie, furuncule, hemoroizi, herpes, infecţii ale pielii, leziuni bucale erodate, plăgi greu vindecabile, răni, reglarea menstrelor, (se preferă tinctura luată înainte de menstre cu 2 zile şi se va continua pe toată perioada și se întrerupe când se termină menstruaţia), tăieturi, ulceraţii, vânătăi, viermi intestinali (clisme cu o infuzie de 2 ori mai concentrată şi se va face la temperatura corpului mai multe zile la rând).

   Este deosebit de eficient la refacerea podoabei capilare.Se va face pentru aceasta un tratament cu ceai din această plantă de 2 ori pe săptămână şi de asemenea tinctură cu care se va freca pielea capului de 2 ori pe zi, până la refacerea complectă a podoabei capilare, apoi se mai continuă doar spălăturile săptămânale.








vineri, 2 septembrie 2016

Ciroza hepatică și plantele

   În cazul bolnavilor cu ciroză hepatică se folosesc aceleași plante ca și în cazul tratării hepatitelor cronice.
   În perioadele de acutizare a afecțiunii, fitoterapia poate fi administrată împreună cu preparatele farmaceutice.
  Astfel, pot fi folosite amestecuri de plante care au acțiune antiinflamatoare, care conțin vitamine, stimulează procesele de regenerare și care cresc rezistența generală a hepatocitelor.

   În caz de necesitate pot fi folosite plante cu acțiune diuretică, purgativă, dar întotdeauna trebuie să fie alese acele plante care nu conțin cantități mari de alcaloizi toxici sau substanțe iritante.
   În acest sens, nu este bine să includeți în amestecurile de plante pentru perioade îndelungate (mai mult de două-trei săptămâni) crușin, revent, sunătoare, rostopască.
   De asemenea, este bine să evitați la un moment dat plantele atât de recomandate în unele rețete: ghințura, ienupărul, tătăneasa, pelinul, drăcila.

   În cazul cirozei hepatice sunt recomandate de asemenea amestecuri de plante medicinale:

   Se amestecă măceșe, flori de siminoc (câte două părți), frunze de urzică (o parte).5 grame din acest amestec se pun într-un pahar de apă fierbinte, se lasă la infuzat patru ore, apoi se administrează pe parcursul zilei 200 de mililitri de infuzie, cu înghițituri mici.

   Se amestecă rădăcini de cicoare, frunze de coada-calului și coada-șoricelului, flori de gălbenele (în părți egale).Se pregătește o infuzie și se administrează după rețeta de mai sus.




   Se amestecă semințe de chimen, flori de gălbenele, frunze de coada-șoricelului, flori de mușețel, rădăcini de iarbă-dulce, măceșe (în părți egale).10 grame din acest amestec se pun în 500 de mililitri de apă călduță, se lasă la infuzat în termos opt ore, apoi se dă în clocot, se strecoară și se administrează câte 100 de mililitri dimineața și seara, înainte de masă.

   Aceste amestecuri de plante pot fi utilizate pe parcursul a șase-șapte luni, apoi se face o pauză de una-două luni.

   În perioadele de pauză sunt indicate ceaiurile vitaminizante:

   Se amestecă măceșe, frunze de urzică, rădăcini de morcov (câte trei părți), coacăze negre (o parte).5 grame din acest amestec se pun într-un pahar de apă, se fierb 10 minute, se lasă la infuzat patru ore, apoi se beau câte 200 de mililitri pe zi, în timpul meselor.

   După aceeași rețetă se pregătește o infuzie din următorul amestec: măceșe și fructe de merișor (câte o parte), frunze de urzică (trei părți); se beau câte 100 de mililitri de două-trei ori pe zi, înainte de masă.

 

joi, 1 septembrie 2016

Hepatita cronică și plantele partea a doua

   Mătasea de porumb și frunzele de coada calului reprezintă recomandările medicinei populare în caz de hepatită cronică.Alte remedii naturiste pentru această afecțiune, găsiți și aici.

   În medicina populară este folosită următoarea rețetă: se amestecă mătase de porumb, frunze de coada-calului (câte două părți), frunze de sunătoare, semințe de anason (câte o parte).5 grame din acest amestec se pun într-un pahar de apă fierbinte, se pun la baie de aburi sau la foc mic 30 de minute, apoi se mai lasă la infuzat 10 minute, se strecoară și se beau câte 100 de mililitri de trei ori pe zi, cu o oră înainte de masă.

   Se amestecă rădăcini de păpădie (două părți), frunze de trifoi, frunze de coada-calului și iarbă-roșie (câte o parte).5 grame din acest amestec se pun într-un pahar de apă rece, se lasă la infuzat zece ore, se fierb după aceea 10 minute, apoi se strecoară; se beau câte 50-100 de mililitri de trei ori pe zi, înainte de masă.




   După aceeași rețetă se pregătește o infuzie din următorul amestec: două părți flori de gălbenele, câte o parte flori de boz, frunze de rostopască și fierea-pamântului.Se beau câte 100 de mililitri de trei ori pe zi, înainte de masă.

   Același mod de preparare și de administrare este recomandat și în cazul următorului amestec de plante: flori de mușețel și de gălbenele, frunze de mentă (câte două părți), frunze de trei-frați-pătați (o parte).

   Similar se pregătește o infuzie din următorul amestec: flori de siminoc, frunze de coada-șoricelului (câte două părți), frunze de pelin, semințe de fenicul (o parte).

ShareThis