joi, 31 decembrie 2015

Ouă umplute

   Ouăle umplute, un preparat delicios, fără de care meniul de sărbători ar fi mai sărac.

   Ingrediente:
   12 ouă, veți obține 24 de ouă umplute
   un pate ficat (de 120 gr),
   2 lingurițe muștar,
   maioneză (dintr-un ou, sare, o linguriță muștar și ulei),
   2 linguri iaurt,
   sare, piper.


   Mod de preparare:
   Se fierb ouăle tari.
   Pentru cei care nu știu cum se fierb ouăle iată o metodă:
   Se pun ouăle în apă rece să le acopere complet.Se pun pe aragaz la foc mediu și când începe să fiarbă apa, se dă focul la mic și se lasă să fiarbă așa (fără să clocotească) timp de 12 minute.Se scurg de apa fierbinte și se acoperă cu apă rece, în care se lasă cam 15 minute, cât să se răcească complet.Apoi se decojesc.Este indicat să folosiți ouă nu foarte proaspete, fiindcă se vor decoji mai ușor.



 

   Se prepară maioneza în timp ce ouăle fierb.
   Ouăle fierte se taie în jumătate pe lungime.
   Se scot gălbenușurile și se pun într-un bol.
   Se freacă bine cu o furculiță până se mărunțesc.
   Se adaugă pateul, sare și piper și se freacă până obținem o pastă omogenă.
   Se adaugă apoi muștarul și 4 linguri de maioneză și se freacă totul până se obține o pastă fină și spumoasă.
   Se umple șprițul de pateiserie cu această pastă, iar în restul de maioneză se pune iaurtul și se amestecă.
   Pe un platou se așază un strat de maioneză cu iaurt pe care se pun albușurile cu tăietura în sus.
   Cu șprițul se umple golurile albușurilor.
   Se presară puțin chili pudră (sau boia dulce dacă nu doriți să devină picante) sau se poate presăra și puțin pătrunjel tocat printre ouă.Se pot orna în diferite moduri, după preferințe.Se păstrează la frigider.

miercuri, 30 decembrie 2015

Tort cu cremă de lămâie și ciocolată albă

   Vă prezentăm o rețetă de tort, un adevărat deliciu cu care vă veți răsfăța papilele gustative.

   Ingrediente:
   Blat:
   200 gr ciocolată albă,
   100 gr unt,
   120 gr zahăr,
   3 ouă,
   250 ml lapte,
   350 gr făină,
   un plic praf de copt,
   1/2 linguriță sare,
   o lingură coajă rasă de lămâie.
   Crema:
   300 gr ciocolată albă,
   150 gr unt,
   4 ouă,
   200 gr mascarpone,
   200 gr lemon crud.


   Mod de preparare:
   Ciocolata albă se topește la bain marie și se lasă deoparte la răcit.
   Untul moale la temperatura camerei se mixează cu zahărul până când devine aerat și cremos.Se adaugă ouăle pe rând, și se mixează bine după fiecare adăugare.Se încorporează treptat ciocolata albă răcită.
   Separat se amestecă făina cu praful de copt și sarea.Se adaugă jumătate din ingredientele uscate peste crema de ouă și unt, apoi jumătate din cantitatea de lapte și se omogenizează.Se toarnă și restul de ingrediente uscate apoi laptele iar la final se adaugă și coaja rasă de lămâie.
   Se preîncălzește cuptorul la foc mediu (180 de grade) și se tapetează cu hârtie de copt 2 tăvi cu diametrul de 17-18 cm.Se distribuie compoziția în mod uniform în cele două tăvi, se nivelează apoi se dau la cuptor.Se coc blaturile pentru 35-40 de minute sau până când trec testul cu scobitoarea.Se scot pe un grătar la răcit.
   Se topesc ciocolata albă și untul pe foc mic, mic.Separat se sparg ouăle și se bat ușor.Când compoziția de pe foc e omogenă se toarnă treptat ouăle și se amestecă continuu.La început crema va părea că e tăiată, dar se va transforma într-o cremă frumoasă la final.Se amestecă în continuare și se toarnă din amestecul de ouă.Se lasă compozitia pe foc timp de aproximativ 10 minute până când începe să capete aspectul unei creme consistente.Se ia de pe foc și se acoperă cu un capac.Se amestecă din când în când, iar după o jumătate de oră se poate pune la frigider pentru răcire completă. 



   Mascarponele la temperatura camerei se mixează foarte bine până când devine cremos.Se adaugă treptat crema de ciocolată albă și ouă și se mixează ușor.După ce se încorporează toată crema de ciocolată se adaugă și 100 grame de lemon curd și se amestecă ușor.Se taie fiecare blat în două pe orizontală.Se pune un blat pe un platou, se adaugă 2 linguri de lemon curd, se nivelează apoi se pune următorul blat.Se continuă cu 2-3 linguri din crema de ciocolată și mascarpone, un nou blat și din nou 2 linguri de lemon curd.Se pune ultimul blat și apoi se ornează.
   Se acoperă tortul cu crema de ciocolată și mascarpone, iar pentru un aspect mai elegant se poate orna cu trandafiri din pastă de zahăr, care se pot achiziționa din comerț.Se lasă tortul la frigider cel puțin 2-3 ore înainte de a-l felia pentru a se putea întări crema și pentru a se îmbina mai bine aromele.

marți, 29 decembrie 2015

Somon la tigaie

   Deoarece de Revelion este bine să se consume pește, vă prezentăm o rețetă cu somon, extrem de simplă.

   Ingrediente:
   o bucată file somon cu piele,
   piper cu lămâie (sau piper măcinat),
   sare de mare.
 

   Mod de preparare:
   Se crestează fileul pe partea cu pielea.
   Se uscă foarte bine cu șervețele de hârtie.
   Se sărează și se piperează pe ambele părți, inclusiv în crestături.
   Se încing bine 3 linguri de ulei într-o tigaie.
   Se pune fileul în tigaie cu pielea în jos.
   Se prăjește în jur de 5 minute (până vedeți pe margine că 2/3 din file și-a schimbat culoarea).
   Se întoarce pe cealaltă parte și se mai prăjește 3 minute.
   Se întoarce iar cu pielea în jos și se ia tigaia de pe foc.
   Se servește în următoarele minute, stropit cu lămâie din belșug și cu diferite garnituri, după preferințe.


 

luni, 28 decembrie 2015

Curcan la cuptor

   Dacă sunteți la dietă sau nu vă place să consumați carne de porc, aveți o alternativă delicioasă: carnea de curcan.

   Ingrediente:
   un curcan întreg (de 4 kg),
   o ceapă,
   o lămâie,
   5 căței usturoi,
   o felie slăninuță afumată (opțional).
   Saramura:
   15 căni apă la temperatura camerei,
   6 linguri sare,
   3 linguri zahăr,
   6 foi dafin,
   10 boabe ienibahar ușor strivite,
   4 ardei iuți uscați.
   Condimente:
   3 linguri ulei,
   2 lingurițe muștar,
   o linguriță piper,
   o linguritță boia dulce,
   1/4 linguriță turmenic.
 

   Mod de preparare:   
   Dacă curcanul este congelat, se lasă la decongelat în frigider.Apoi se spală bine, inclusiv în interior.
   Se prepară saramura: într-o crăticioară mică se fierbe o cană de apă (din cele 15) împreună cu dafinul și ardeii iuți rupți bucăți și ienibaharul strivit pentru circa 2 minute.Se lasă apoi să se răcorească puțin.Se amestecă restul de apă cu zahărul și sarea până când acestea se dizolvă.Se adaugă apa cu aromele de mai sus și se amestecă.

   Se pune curcanul în saramură și se lasă la frigider pentru 2 zile.Ideal este să stea curcanul într-o oală care să îl cuprindă și să fie acoperit complet de saramură.Dacă saramura preparată nu este de ajuns, se suplimentează cantitatea de apă și condimentele astfel încât să se obțină atâta saramură cât este necesară pentru a acoperi curcanul.Dacă curcanul este mai mare, este necesar să fie ținut mai mult timp în saramură, de exemplu un curcan de 7-8 kg se ține 4 zile. 


 

   Se scoate curcanul din saramură, se spală bine sub jet de apă rece și se usucă cu șervețele de bucătărie.Se acoperă curcanul cu folie de plastric și se mai lasă la frigider o zi, atfel încât saramura să se distribuie uniform în interior.
   Se scoate curcanul din frigider cu 2 ore înainte de a-l coace, ca să aibă timp să ajungă la temperatura camerei.Se amestecă toate condimentele până se obține o pastă uniformă.Cu această pastă se unge curcanul peste tot.Se introduce în curcan sferturi de ceapă, lămâie și cățeii de usturoi întregi și cu coajă.Dacă este nevoie se leagă aripile și picioarele curcanului astfel încât să aibă o "poziție" frumoasă.
   Se încălzește cuptorul la 200C.Se pune curcanul în tavă cu pieptul în jos.Se dă curcanul la cuptor pentru 20 minute.Se scoate tava, se întoarce curcanul cu pieptul în sus și se scade temperatura la 170C.Se lasă curcanul încă o oră la cuptor.Se scade temperatura la 150C și se mai lasă încă o oră.În această oră se unge curcanul tot la 20 minute, cu sucul lăsat în tava sau cu puțină slăninuță afumată topită, pentru un ușor gust de afumat.
   Dacă curcanul este mai mare sau mai mic, se adaptează timpul de coacere la 150C în concordanță; dacă curcanul este extrem de mare și prin creșterea timpului de coacere se rumenește prea tare, se așează o folie de aluminiu pe acele zone.Pentru siguranță se poate folosi un termometru de friptură și verificați în zona cea mai groasă a pieptului ca temperatura să ajungă la 70-75C.

   Se scoate curcanul din cuptor și se acoperă cu folie de aluminiu, lăsându-l măcar 15 minute să se odihnească.
   Curcanul se servește cât este cald cu o garnitură pregătită după gustul fiecăruia.

duminică, 27 decembrie 2015

Salată de țelină

   Din când în când organismul are nevoie și de un preparat mai răcoritor, cum ar fi o salată acrișoară de țelină.
 

   Ingrediente:
   200 gr rădăcină de țelină (cântărită după curățare),
   2-3 linguri de maioneză,
   5 fire pătrunjel,
   un fir mic tarhon,
   un mănunchi ceapă verde,
   un castravecior murat în oțet,
   o lingură capere în oțet,
   o linguriță hrean din borcan (opțional),
   sare, piper negru.



 

   Se prepară o maioneză dintr-un ou, sare și ulei.
   La final, se adaugă peste cele 2-3 linguri de maioneză, 2-3 linguri din lichidul de la castraveciorii murați și/sau capere.Atenție, adaugați treptat și gustați, fiindcă unele murături conțin mai mult oțet și nu este de dorit să iasă prea oțetoasă maioneza.Adaugați doar cât să aibă un gust picant plăcut iar maioneza să aibă consistența unei smântâni.
   Se toacă cubulețe castraveciorul și se stoarce de lichid.
   Dacă sunt mari caperele, se toacă și ele.
   Se toacă fin verdețurile și se adaugă împreună cu caperele și castraveciorul, peste maioneză.
   Se omogenizează compoziția și se poate adăuga hrean, gustând mereu.Hreanul se adaugă dacă serviți salata alături de o friptură de porc, șuncă fiartă sau somon la cuptor.
   Se condimentează amestecul cu sare și piper negru.
   Țelina se dă pe răzătoarea mare, dar numai după ce este gata maioneza, căci altfel, oxidează.
   Se toarnă maioneza peste țelină și se amestecă.
   Se păstrează la frigider.

sâmbătă, 26 decembrie 2015

Remedii contra indigestiei

   Indigestia și arsurile stomacale sunt în mod obișnuit cauzate de surplusul de alimentație, oboseală, alimente grele, ciocolată, băuturi carbogazoase, alcool, consumul de cafea și țigări.
   Indigestia poate să apară dacă mâncați atunci când sunteti nervoși, furioși, triști sau repede, nemestecând bine mâncarea.
   De asemenea puteți suferi o indigestie după o masă copioasă, cu multe feluri de mâncare, sau după o perioadă lipsită de activitate fizică.


   Puteți lua câteva măsuri pentru a preveni indigestia:

   Încercați să mâncați puțin, încet, nu vă lacomiți la un singur fel, limitați consumul de lichide și de alcool în timpul meselor, evitați mâncărurile condimentate.
 

   Remedii naturiste foarte eficiente:

   Salvia are capacitatea de a calma crampele stomacale și de a stimula digestia lentă.Te scapă de balonare și de gazele intestinale.Folosiți o linguriţă de frunze la 250 ml de apă clocotită.Lăsați la infuzat timp de 10-15 minute, beți 2-3 căni pe zi.

   Sucul de morcovi și sfeclă, băut dimineața pe stomacul gol, este foarte bun în asemenea afecțiuni.

   Busuiocul este un excelent atiseptic și îmbunătățește digestia.Folosiți 1-2 linguriţe de plantă la o cană cu apă fierbinte.Acoperiți timp de 15 minute, beți, treptat, două cani pe zi.




   Menta este planta cea mai recomandată în caz de indigestie.Are efecte calmante, antispasmodice şi antiseptice.Folosiți un pliculeț la o cană cu apă clocotită.Beți infuzia cu sorbituri mici.

   Păpădia drenează ficatul, are efect benefic asupra sistemului digestiv și asupra funcționării rinichilor.Foloseşte 2 linguriţe de plantă uscată la o cană cu apă clocotită, infuzează timp de 15 minute.Frunzele se culeg înainte de apariția pufului.

   Ceaiul de ulm ajută la protejarea stomacului deoarece conține un agent antiulcer foarte puternic.

   Gălbenelele calmează inflamațiile gastrice și drenează ficatul.Puneți 2 lingurițe de floare uscată într-o cană mare cu apă clocotită.Beți din ceaiul acesta de 3 ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.

   Ghimbirul este ingredientul obligatoriu al digestiei sănătoase.Ajută la buna absorbție a substanțelor nutritive, la procesarea grăsimilor și te scapă de balonare.Preparați o infuzie în felul următor: tăiați 1 cm de rădăcină proaspătă de ghimbir în felii subțiri, adăugați deasupra o cană cu apă, fierbeți timp de 10 minute.După ce s-a răcit, adăugați miere și lămâie.Beți cu înghițituri mici, timp îndelungat.

   Mușețelul este extrem de eficace în caz de indigestii și dureri abdominale.Lăsați la infuzat, 10 minute, o lingură de flori într-o cană cu apă clocotită.Beți 3 căni pe zi, înainte de masă.

vineri, 25 decembrie 2015

Legenda de Crăciun

   Îmbrăcat în roșu, cu obrajii rumeni, barba lungă și o burtică simpatică, cel mai așteptat și iubit moș din lume, coboară an de an și îi răsplătește cu dulciuri și jucării pe copiii cuminți și ascultători.

   Dar oare cum a apărut Moș Crăciun, care este legenda legată de numele său?

   Una dintre legendele care circulă în legătură cu Crăciunul povestește cum Maica Domnului, cuprinsă de durerile nașterii, i-a cerut adăpost lui Moș Ajun.Motivând că este sărac, el a refuzat-o, dar a trimis-o la fratele lui mai mic și mai bogat, Moș Crăciun.
   Ajunsă la casa lui Crăciun, Maica Domnului o găsește acasă pe soția acestuia, doamna Crăciun și îi cere acesteia adăpost.Doamna Crăciun nu a stat mult pe gânduri, însă știindu-și soţul rău și necredincios, nu o primește în casă ci o trimite să nască în grajdul animalelor.Apoi, fără să-i spună soțului ei, doamna Crăciun o ajută pe Maica Domnului să-L nască pe Pruncul Iisus.
  Aflând Crăciun acestea, își pedepsește soția și îi taie mâinile.Printr-o minune, Maica Domnului o vindecă și îi lipește mâinile la loc.
   Văzând această minune și aflând că în grajdul sau S-a născut Domnul Iisus, Crăciun se căiește și îi cere iertare lui Dumnezeu, devenind astfel “primul creștin”.
   Se spune ca el s-a căit atât de mult, încât a doua zi și-a împărțit întreaga avere copiilor săraci, iar, de atunci, în fiecare an, în Ajunul Nașterii Domnului, Moș Crăciun vine cu sania trasă de reni, intră pe horn și ne pune sub brad cadourile mult dorite.




   Se mai spune că Moș Crăciun a existat demult și că era un bătrân care făcea jucării.Îi plăcea atât de mult acest lucru, încât le făcea pe tot parcursul anului, iar pe data de 25 Decembrie el le vindea la un târg. 
   Într-o zi, de Crăciun, pe drumul de întoarcere de la târg spre casă, bătrânul zărește la o fereastră trei copii care nu primiseră nimic în acea zi specială.Văzând că acei copii erau trişti, se hotărăște să le ofere ceva, însă, descoperă că nu mai avea nicio jucărie la el, pentru că era prima dată când le vânduse pe toate.Şi-a dorit atât de mult să le dea o jucărie în dar, încât, printr-o minune, pe fundul sacului a apărut una.În felul acesta, le-a făcut o bucurie copiiilor.
   Din acel moment, moșul şi-a dorit să poată să facă jucării pentru toţi copiii, chiar şi pentru cei sărmani, care nu puteau să-şi cumpere jucăriile mult visate.
   În plus, într-o zi, a apărut în faţa lui Moș Crăciun o căprioară rănită, iar bătrânul a bandajat-o.Căprioara, în semn de mulţumire, face să apară ca prin magie renii şi sania.Atunci, straiele vechi şi zdrenţuite ale bătrânului s-au schimbat în unele frumoase şi roşii și aşa a apărut Moş Crăciun.

joi, 24 decembrie 2015

Ciorbă de porc cu zeamă de varză

   O ciorbă absolut delicioasă și foarte simplu de pregătit este următoarea.

   Ingrediente:
   circa 600-700 g spată de porc,
   un l de zeamă de varză,
   2 morcovi,
   două cepe,
   o țelină potrivită,
   un păstârnac,
   un ardei gras,
   3-4 cartofi,
   5-6 roșii,
   100 g fasole verde,
   2 linguri de pastă de roșii,
   sare,
   un ou,
   leuștean verde,
   pătrunjel verde,
 

   Mod de preparare:
   Carnea se spală, se porționează și se pune într-o oală de 4-5 l la fiert cu 3 l apă și sare.Se adună spuma .
   Legumele se spală și se curăță.Se taie cubulețe sau julien, fiecare după cum dorește.Cartofii se taie cuburi.
   Roșiile se opăresc, se decojesc și se taie cubulețe.
   Zeama de varză se fierbe și se strecoară.
   Se adaugă legumele peste carne.
   După circa 45 minute se adaugă și cartofii.
   Când sunt fierte toate legumele, se adaugă roșiile, pasta de tomate și zeama de varză.Pentru un plus de savoare, se pot adauga în ciorbă și codițele de la verdeață, legate în mănunchi cu un fir de ață, care se scot când ciorba este gata.
   Se mai fierbe 5 minute.
   Înainte de a stinge focul, se adaugă un ou bătut în firicel subțire în ciorbă, amestecând rapid cu o furculița.
   După ce se ia de pe foc, se adaugă verdeața tocată mărunt.



miercuri, 23 decembrie 2015

Friptură de porc la tavă

   Friptura care tronează pe masa de Crăciun și este delicioasă, este cea de porc.

   Ingrediente:
   2 kg carne porc (de preferat mușchi sau pulpă),
   4-5 linguri ulei,
   o căpățână de usturoi,
   1/2 pahar de vin roșu sec,
   2 lingurițe de Vegeta sau Secretul Gustului sau ce preferați dvs,
   o linguriță piper alb.


   Mod de preparare:
   Se spală carnea foarte bine, se feliază cu cuțitul în felii cam de 2 degete grosime.
   Se unge tava cu 3 linguri de ulei, se așază carnea în tavă și se unge cu restul uleiului,după care se presară condimentele (piperul alb și Vegeta).
   Usturoiul se curăță și se dau pe răzătoarea foarte mică, cam 4-5 căței iar rezultatul se dizolvă într-o lingură de apă și se presară peste carne.
   Se introduce tava în cuptor și se lasă la foc mic cam 15 minute după care se mărește focul, din când în când, se ia sos cu lingura și se pune peste carne.
   Când friptura este rumenă, se ia vinul și se pune în tavă,se mai lasă 5 minute și se stinge focul. 


 

marți, 22 decembrie 2015

Cozonaci cu nucă

   Dacă vrei să ai cei mai frumoși și mai gustoși cozonaci, urmează rețeta de mai jos.

   Ingrediente pentru 10 cozonaci:
   3.5 kg faină albă (tip 550),
   o lingură sare,
   200 gr zahăr,
   un litru lapte călduț,
   4 gălbenușuri și alte 4 ouă întregi,
   150 gr unt (sau margarină),
   200 ml ulei,
   2 esențe rom,
   coaja rasă de la 2 lămâi mari.
   Maia:
   175 gr drojdie proaspată,
   100 gr zahăr,
   1/2 l lapte călduț.
   Umplutura:
   1.5 kg nucă măcinată,
   coaja rasă de la o lămâie (sau scorțișoară),
   o lingură cu vârf cacao,
   550 gr zahăr,
   stafide înmuiate peste noapte în apă călduță cu rom (opțional).
   Pentru uns:
   câteva linguri de ulei (pentru uns tăvile),
   3 ouă,
   o lingură cu vârf smântână.


   Mod de preparare:
   Este important ca în casă să fie cald, ușa de la bucătărie să fie închisă, astfel încât temperatura să fie constantă.Toate ingredientele să fie la temperatura camerei, exceptând laptele care trebuie să fie căldutț, dar nu fierbinte.
   Se amestecă toate ingredientele pentru maia până se dizolvă drojdia.Se pune făina într-un lighean mare și se face gaură la mijloc.Se toarnă în acea gaură maiaua.Se lasă cam 30 minute, până drojdia se activează, se poate vedea că maiaua devine spumoasă.
   Se adaugă laptele, cele 200 gr zahăr, sarea (pe margine, nu direct peste maia) și se începe frământatul aluatului până devine destul de omogen.Se adaugă apoi ouălele bătute și iar se frământă până ouăle sunt încorporate de tot.Se adaugă untul (sau margarina) și iar se frământă până nu se mai vede untul.La final se adaugă uleiul, coaja de lămâie și esența de rom și se frământă cam 30 minute, până aluatul nu mai e lipicios deloc și fundul și marginile vasului în care se frământă este curat.Se acoperă vasul cu un prosop curat și se lasă la loc călduț, la crescut, pentru 2 ore.Aluatul trebuie să se tripleze în volum.
   Pe masa de lucru dată cu făină se împarte aluatul în 10 bucăți egale.Fiecare bucată se frământă ușor, doar cât să primească o formă rotundă, ca de chiflă.Se așază bucățile obținute pe un prosop mare curat.Se acoperă cu un alt prosop și se lasă la crescut încă 30 de minute.
   Se amestecă ingredientele pentru umplutură.Se gustă umplutura și se mai adaugă zahăr dacă este nevoie.
   Se ung cu ulei, inclusiv pe margini, 5 tăvi mai late și cu pereți mai înalți.Se ia fiecare bucată de aluat și se întinde o foaie subțire de un deget.Se pune pe foaie umplutura, cât se pote lua cu amândoi pumnii.Se întinde umplutura uniform peste aluat.Se rulează aluatul, ușor ca să nu iasă umplutura.Se așeză cozonacii în tavă, la distanță unii de alții.Se acoperă cozonacii cu prosoape de bumbac și se lasă iar la crescut pentru o oră.În acest timp se încinge cuptorul la 180C.Se ung cozonacii cu ouăle bătute cu smântână.Se pot unge cu mâna, nu e nevoie de o pensulă.Se dau la cuptor pentru o oră, până sunt rumeni deasupra.


 

luni, 21 decembrie 2015

Sărmăluțe în foi de varză

   Cui nu-i plac sărmăluțele? Nu cred să fie vreun român care să nu adore acest fel de mâncare, indiferent de perioada anului.

   Ingrediente:
   un kg carne tocată de vită și porc (pentru cei care nu țin regim, carnea de porc un pic mai grasă este mai indicată pentru un gust grozav),
   4-5 cepe mari,
   o căniță cu orez (de 100 ml),
   un ou,
   o legătură pătrunjel verde tocat,
   3-4 linguri bulion,
   puțină afumătură pentru gust,
   varză murată,
   cimbru,
   piper negru,
   sare.
 

   Mod de preparare:
   Se prăjește ceapa tocată (cu cât se pune mai multă ceapă prăjită, cu atât ies mai gustoase sarmalele) în ulei (amestecat cu apă pentru o rețeta dietetică).
   Orezul se umflă în prealabil, punându-se la fiert pentru aproximativ 15 minute.
   Se amestecă astfel: carnea tocată cu orezul umflat, ceapa prăjită, un ou, pătrunjelul tocat, sare, piper și bulion după gust.Atunci când se fac sarmale cu varză murată, se pune mai puțin bulion.În caz contrar, se pune mai mult bulion (5-6 linguri) și se acresc sarmalele cu borș amestecat cu bulion.
   Varza dacă este prea acră și sărată se ține în prealabil în apă rece care se schimbă de mai multe ori până are un gust acru acceptabil.
   Se pregătesc frunzele pentru sarmale, tăindu-le la dimensiuni potrivite și curățându-le de nervuri.

   Se toacă nervurile și miezul și se pun pe fundul cratiței.Se presară puțin cimbru și se pun câteva bucăți de afumătură.
   Se ia o frunză de varză și mai întâi se strânge puțin în mână pentru ca să curgă apa, după care se întinde pe suprafața palmei și se pune o lingură de compoziție (după cum preferă fiecare mărimea sărmăluțelor).Se înfășoară sărmăluțele ca un sul, băgându-se capetele la urmă.Se așază sărmăluțele în vasul pregătit, având grijă să mai adăugăm câte puțin cimbru și afumătură.
   La final se acoperă cratița cu frunze întregi de varză și se pune la fiert prin adăugare de la început de apă clocotită.
   Se pot fierbe pe foc mic sau în cuptor, adăugându-se câte un pic de apă fiartă, dacă este necesar. 



duminică, 20 decembrie 2015

Toba de porc

   Unul din preparatele din carne de porc este toba, fără de care masa nu este destul de gustoasă.

   Ingrediente:
   un cap de porc (fălcile, urechile şi limba),
   un kg șorici de porc,
   2 kg carne de porc cu grăsime,
   800 gr. ficat,
   1/2 căpăţână de usturoi,
   3 foi de dafin,
   o lingură sare mare,
   2 cepe,
   o lingură boabe de ienibahar,
   o lingură rasă piper boabe,
   o linguriţă rasă piper măcinat,
   o linguriţă coriandru măcinat,
   un stomac de porc bine spălat şi curăţat.



 

   Mod de preparare:
   Capul şi șoriciul se pârlesc bine.
   Se spală ficatul şi se îndepărteză bila cu grijă să nu se spargă fierea.
   Se pun bucăţile de carne din cap la foc, în apă rece, cât să le acopere cu 2 palme.
Se fierb la foc mic, spumând des, timp de aproximativ 60 de minute.După 60 de minute se adaugă restul de carne, foile de dafin, ienibaharul, boabele de piper, ceapa spălată (cu tot cu coajă) şi o lingură de sare mare.Se fierb încă o oră şi se adaugă ficatul.După ce toate sunt fierte, se oprește focul, se scoate carnea și se strecoară zeama.
   După ce s-a răcit, se desface carnea şi se taie în bucăţi potrivite împreună cu ficatul şi şoriciul.Se amestecă și se potrivește de sare.Se ia o cană din zeama în care au fiert cărnurile și restul se păstrează.Se amestecă zeama din cană cu usturoi, ienibahar, coriandru pisat şi piper.
   Se coase stomacul, bine curățat, la un capăt.Se umple stomacul de porc cu amestecul de cărnuri şi zeama aromată.Se coase stomacul la celălalt capăt şi se introduce în supa în care au fiert cărnurile pentru încă 30-40 de minute.
   Se scoate toba şi se lasă la răcit între două funduri de lemn, cu o greutate deasupra, pentru a-i da o formă și a scoate excesul de zeamă.
 

   Toba se păstrează la rece ca atare sau se afumă în prealabil.
   Toba se serveşte rece, pe platorile de aperitive.
   Cel mai bun însoţitor al său este muştarul şi/sau hreanul în oţet cu smântână.

sâmbătă, 19 decembrie 2015

Cum preparăm jumările?

   Cine nu știe cum să prepare niște jumări delicioase, să ia aminte la rețeta de mai jos.

   Ingrediente:
   grăsime de porc crudă, cu sau fără şorici (preferabil cu nişte cărniţă),
   sare,
   apă,
   boia de ardei dulce şi piper negru măcinat.

   Preparare:
   Grăsimea de porc se taie cu un cuţit, în cuburi cu latura de aproximativ 4 centimetri.
   Puneţi grăsimea la foc într-un vas în care adăugaţi 1-2 căni de apă, în funcţie de cât de întins este vasul.
   Apa previne doar lipirea iniţială a grăsimii şi se va evapora pe parcurs.
   Adăugaţi 2 linguri de sare.
   Fierbeţi sau frigeţi la foc mic aproximativ o oră, până când jumările sunt rumenite şi plutesc în untura rezultată.
   Scoateţi cu spumiera jumările din untură şi transferaţi-le într-o strecurătoare aşezată deasupra unui vas.
   Presaţi pentru a extrage restul de grăsime.
   Scoateţi jumările într-un vas şi presăraţi-le cu sare şi, după gust, cu boia de ardei dulce.Le va da o culoare frumoasă şi un gust mai interesant.



 

   Strecuraţi untura şi după ce s-a răcorit, turnaţi-o în borcane sau în oale de lut bine spălate (fără detergent) şi uscate.
   Jumările de porc se consumă ca atare, pe platourile de aperitive de iarnă, alături de cârnaţi (prospeţi sau prăjiţi), caltaboşi, tobă, brânză de burduf sau telemea, etc. sau se pot folosi la rețeta de pogăcele.
   În funcţie de intenţia dumneavoastră, cuburile se pot tăia mai mari sau mai mici.
   Dacă vă interesează în special să obţineţi cât mai multă untură, tăiaţi cuburile mai mici.Jumările vor fi însă mai uscate.

vineri, 18 decembrie 2015

Caltaboși

   Oare cum se pregătesc niște caltaboși delicioși?Haideți să aflăm.

   Ingrediente:
   2,5 kilograme măruntaie de porc (ficat, rinichi, splină, inimă),
   250 gr. carne grasă de porc,
   700 gr. ceapă albă,
   o cană mare de orez,
   4 foi de dafin,
   o căpăţână de usturoi curăţată,
   o lingură rasă nucșoară măcinată,
   o lingură rasă ienibahar măcinat,
   100 gr. untură de porc,
   maţe de porc bine spălate,
   sare,
   piper negru măcinat,
   o lingură piper boabe.
   

   Mod de preparare:
   Se spală foarte bine organele de porc: se despică rinichii şi se clătesc de mai multe ori cu apă rece, la fel se procedează și cu inima din care se elimină zgârciurile, iar de pe ficat se îndepărtează bila.
   Se pune la fiert o oală mare cu apă în care se adaugă foile de dafin, 2-3 linguri de sare (în funcţie de cât de mare este oala), căţeii de usturoi curățați şi o lingură boabe de piper.Se pun în apă organele şi carnea tăiate în bucăţi mari şi se fierb la foc mic.Se fierb până când organele s-au pătruns.Inima şi carnea se vor pătrunde mai greu aşa că pot să mai fiarbă câteva zeci de minute în plus.
   Se scot măruntaiele şi se lasă la răcit, iar zeama se păstrează la cad.
   În paralel, se rumenește orezul (ales şi spălat în apă rece) în 2 linguri de untură până devine sticlos.Se stinge orezul cu două căni şi jumătate din zeama în care a fiert carnea.Ca și măsură, se folosește aceeași cană cu care s-a măsurat orezul.Se lasă orezul să dea în clocot, se reduce focul la minim, se acoperă cu un capac şi se lasă la fiert exact 10 minute.Se trage deoparte şi se lasă orezul să se răcorească acoperit.Până se răceşte orezul, se curăţă şi se toacă ceapa, mărunt şi se sotează în restul de untură.Se trage cratiţa deoparte.
   Se trece carnea de porc şi măruntaiele prin maşina de tocat carne.
   Într-un castron adânc (lighean) se amestecă ceapa sotată cu cărnurile tocate.Se adaugă piperul măcinat, ienibaharul şi nucşoara.Se frământă bine cu mâna şi se adaugă orezul.Amestecul trebuie să fie cremos şi totodată texturat (să nu fie pastă moale).Se asezonează cu sare după gust.
   Se umplu caltaboşii, la fel ca şi cârnaţii.
   Se leagă caltaboşii la capăt şi se pun la fiert în apa în care au fiert organele, la foc foarte mic timp de 10 minute.
   Se scot caltaboşii şi se lasă la scurs deasupra oalei pe un sucitor sau coadă de mătură.După ce s-au zvântat, caltaboşii se păstrează la rece sau se afumă uşor.



 

   Caltaboşii se consumă ca atare, proaspeţi sau prăjiţi, calzi sau reci, pe platorurile cu aperitive de iarnă sau tartinaţi pe felii de pâine.
   Însoţitorii perfecți ai caltaboşului sunt ceapa roşie şi castraveţii muraţi.
   Boabele de piper, dafinul şi usturoiul se folosesc doar pentru aromarea lichidului şi a măruntaielor.
   Maţele se leagă la capăt.
   În timp ce se umple caltaboşul, maţul se înţeapă din loc în loc pentru a permite eliberarea golurilor de aer şi se răsuceşte.
  Caltaboșii nu ar trebui să aibă lungime mai mare de 50 de cm.

joi, 17 decembrie 2015

Cârnați de casă

   Haideți să aflăm cum puteți prepara niște cârnați ca la mama acasă.

   Ingrediente:
   1,5 kilograme carne de porc grasă,
   2 metri maţe de porc,
   40 gr usturoi,
   30 gr sare,
   8 gr piper,
   25 gr boia dulce,
   250 ml supă de carne cu oase,
   o lingură de cimbru uscat (opţional).
 

   Mod de preparare:
   Cea mai potrivită carne pentru cârnaţi este cea care abundă în ţesut gras (pulpă, burtă, ceafă, etc).Proporţia de grăsime-carne este de de 50-50 % sau 60-40% (60% carne).Prin scurgere, uscare şi afumare o parte din grăsimi se topește.
   Se spală foarte bine maţele (intestinele de porc).Dacă sunt proaspete, se elimină surplusul de grăsime cu dosul unui cuţit.Dacă sunt în sare, se desărează în apă rece.Se verifică, introducând (suflând) aer în ele, pentru a depista eventualele imperfecţiuni (tăieturi, spărturi, etc).
   Se toacă grăsimea împreună cu carnea.Este important să nu fie tocate prea fin.
   Se curăță usturoiul şi se pisează fin, până se obține o pastă.Se amestecă pasta obţinută cu 100 ml supă de carne.Ideală este zeama în care au fiert piftiile deoarece conţine gelatină.Se lasă usturoiul în supă pentru minim 10 minute, după care se strecoară zeama printr-un tifon sau sită fină.
   Se amestecă sarea cu carnea, piperul măcinat, boiaua de ardei , cimbrul şi zeama de carne cu usturoi.Se frământă amestecul până se omogenizează şi se adaugă treptat zeamă de carne până când amestecul devine maleabil.
   Se rulează intestinul de porc pe  dispozitivul conic, special, al maşinii de tocat carne (electrică sau mecanică).După ce tot intestinul a fost rulat pe dispozitivul pentru cârnaţi, se face un nod în capătul acestuia.Se introduce carne în maşina de tocat şi se umple treptat intestinul de porc.Din loc în loc, cam la 20-25 de centimetri, se răsucește intestinul de două-trei ori pentru a obţine cârnaţii.Se procedează la fel până se finalizează tot amestecul.La ultimul cârnat, se face din nou un nod la capăt.Cu un ac de cusut se împung cărnații din loc în loc, pentru a elimina golurile de aer şi a permite cârnaţilor să se zvânte.
   Pe o bucată de lemn sau o coadă de mătură acoperită cu o hârtie de pergament se pun cârnaţi să se scurgă şi să se matureze peste noapte într-o cămară.Se pune un vas sub ei pentru a prelua eventualele scurgeri de grăsime.
   Cârnaţii se pot folosi a doua zi prăjiţi la grătar sau tigaie sau uscaţi/afumaţi mai multe zile.



 

   Cea mai potrivită boia pentru cârnaţi este cea spaniolă, afumată, care va da chiar şi cârnaţilor proaspeţi o aroma naturală de fum.
   Dacă doriţi cârnaţi mai aromaţi, puteţi adăuga în amestec 4-5 boabe de enibahar zdrobite şi o lingură de boabe de  coriandru pisate.
   Dacă doriţi să afumaţi cârnaţii, faceţi-o cu fum rece, sursa de fum să se afle la o distanţă rezonabilă faţă de cârnaţi, obţinut din lemn fără răşini (adică fără lemn de conifere).

miercuri, 16 decembrie 2015

Salată boeuf

   O nouă idee pentru masa de Crăciun sau pentru noaptea dintre ani, este salata boeuf.

   Ingrediente:
   300 gr carne fiartă de pui sau vită,
   4 castraveciori murați (cca 150 gr),
   2 morcovi (cca 200 gr),
   4 cartofi de mărime medie,
   4 linguri mazăre din conservă,
   maioneză din 2 gălbenușuri,
   sare, piper.


   Mod de preparare:
   Pentru salata de boeuf se fierb carnea și morcovii împreună, iar cartofii se fierb în coajă.
   Apoi se prepară maioneza.
   După ce s-au fiert, se taie morcovii, carnea și cartofii în cubulețe mici și pe cât posibil cât mai egale între ele, așa va arăta mai bine salata.
   Castraveciorii se taie și ei cubulețe și se strâng într-un tifon pentru a se scurge zeama.
   Mazărea se scurge bine de apă.
   Toate ingredientele se pun într-un bol, se condimentează cu sare și piper.
   Se amestecă totul ușor și se adaugă câteva linguri de maioneză, pentru a lega ingredientele.
   Se pune salata într-un bol și se poate orna cu maioneza rămasă.
   Salata se poate decora cu felii de castravete, frunze de pătrunjel și ardei murați.
   Se lasă la frigider pentru o zi, deoarece este mult mai bună după ce se amestecă aromele ingredientelor.


marți, 15 decembrie 2015

Ciorbă de burtă

   Dacă nu știți ce să pregătiți pentru Revelion ca și fel principal, ciorba de burtă este o alegere perfectă.

   Ingrediente:

   1,5 kg burtă de vită,
   un os de vită,
   1-2 cepe,
   1-2 morcovi,
   țelină,
   sare,
   piper boabe,
   4-5 căței de usturoi,
   200 g smântână,
   4 ouă,
   3-4 linguri oțet,
   1-2 linguri făină.


   Mod de preparare:
 

   Burta spălată și curățată bine se pune la fiert cu puțină sare, boabele de piper și legumele întregi și osul pentru circa o oră (până când burta este fiartă bine).Se ia spuma ori de câte ori este nevoie.
   Când burta este fiartă, se scoate, se taie fășii potrivite.
   Se scot legumele, iar zeama se strecoară și se pune peste fășiile de burtă.
   Morcovul se poate face pastă și se poate pune în supă, pentru culoare.
   Într-un castron se amestecă bine ouăle cu smântâna, oțetul și făina.
   Această compoziție se pune cu grijă în ciorbă, amestecându-se mereu în oală.
   Se mai lasă câteva clocote (2-3min) și ciorba este gata.
   Din usturoi se face mujdei, iar zeama se pune în ciorbă.
   Cine dorește poate să-și completeze în momentul servirii gustul de acru sau celelalte condimente.
   Se servește cu ardei iute.




 

luni, 14 decembrie 2015

Cea mai bună rețetă de piftie

   Piftia este la mare căutare de Crăciun și de Revelion și cea mai gustoasă este cea preparată din ciolane de porc.Începem de astăzi o serie de rețete care să vă inspire atunci când veți alege meniul de sărbători.

   Ingrediente:

   2 kg ciolane de porc,
   250 șorici,
   o ceapă potrivită,
   4-5 căței usturoi,
   piper boabe,
   sare, aproximativ o linguriță.




   Mod de preparare:
   Carnea cu șorici trebuie să fie puțin pârlită și apoi spălată.
   Se pune la fiert cu apă rece, apa trebuie să depășească nivelul cărnii cu 7 cm.
   Se pune sare și ceapa fără să fie tăiată.
   Piftia trebuie să fie fiartă la foc mic și capacul să fie puțin dat într-o parte.
   Se lasă la fiert cam 5 ore, cât să scadă apa și carnea să se desprindă de pe oase.
   Carnea poate fi fiartă în oală sub presiune și se ține doar 2 ore de când au început să iasă primii vapori prin ventil.
   Oala se lasă deoparte până a doua zi.
   Nu uitați să curățați grăsimea formată.
 

   A doua zi se pune vasul puțin pe foc mic ca să se lichefieze supa.
   Carnea se rupe în bucățele și se pune în castronașe cu câte puțin șorici.
   În supă se pune sare după gust și usturoiul tocat mărunt.
   Se strecoară și se pune peste carnea din castronașe.
   Se ține la frigider câteva ore și este tocmai bună de servit.

duminică, 13 decembrie 2015

Cum luptăm cu reumatismul?

   Reumatismul apare din pricina că în organism există prea mult acid uric, care din cauza frigului se transformă în cristale, ceea ce provoacă dureri în membre.În perioade mai critice, trebuie să evităm mâncărurile cu carne, de asemenea nu este permis alcoolul.

   Frunzele de omag, fierte cu rachiu, se pun calde, pe locul dureros, iar durerea este astfel ameliorată.

   Împotriva durerilor mari la genunchi, umăr sau cot, se va face un amestec de lut galben, cât mai galben, cu oţet din vin de casă.Cu această pastă se va unge bine locul în strat gros şi se va bandaja.Se va sta cu acest bandaj până dimineaţa.Operaţia se reia în fiecare seară, timp de 3 zile.

   Rețetă foarte bună contra reumatismului:
   Două linguriţe de oţet de mere, 
   Două linguriţe de miere de albine,
   Totul se amestecă într-o cană și se completează cu apă.Se beau 3-4 căni pe zi.            

   Acest amestec:
   Curăță arterele și venele de grăsimi.
   Scade tensiunea arterială.
   Previne infarctul sau îl ameliorează după producerea sa.
   Duce calciul în oase și în articulații și nu îl lasă să se depună pe încheieturi sau mușchi.
   Previne orice tip de infecţie în organism, iar toate organele ajung să funcționeze mai bine.
   Reglează ritmul cardiac.   




   Foarte important este și ceaiul de salvie.Cine bea constant ceai de salvie nu se îmbolnăveşte uşor.Ceaiul de salvie este considerat ca fiind ceaiul cel mai important din câte există.

   Împotriva oricărui tip de reumatism, trebuie să consume vreme de trei săptămâni ceai pentru rinichi.Tratamentul se face trei săptămâni dintr-o lună, cu o pauză de două săptămâni, apoi se reia.Aproape toate bolile au la bază nefuncţionarea rinichilor și ca atare trebuie să pornim de acolo.


   Ceaiul pentru rinichi se prepară din: coada calului 15 gr, urzică vie 10 gr, troscot 8 gr, sunătoare 6 gr.
   Aceste cantităţi ajung pentru o persoană, trei săptămâni.
   Se amestecă bine toate plantele, apoi se ia o priză, (cât se cuprinde între degetul mare și arătător), care se opăreşte cu o cană de apă clocotită.Se lasă să se infuzeze 10 minute, apoi se strecoară.Peste plantele opărite se mai adaugă o dată două căni de apă clocotită, se lasă să se infuzeze 10 minute, se strecoară și se amestecă cu primul ceai.Este foarte important să se procedeze aşa, deoarece în ceaiul pentru rinichi există 5 substanţe care nu trebuie fierte, ca să nu-şi piardă proprietăţile.Ele se extrag prin două opăriri consecutive.Ceaiul trebuie băut dimineaţa, înainte de prânz și seara, înainte de a merge la culcare, câte o jumătate de cană de ceai .

sâmbătă, 12 decembrie 2015

Postul negru

   Postul negru este privit ca un mod de purificare atât al trupului cât și al sufletului, atingându-se prin aceasta o stare de pace interioară. 
   Posturile de o zi nu slăbesc în greutate după cum ați fi tentați să credeți dar nici nu îngrașă.Cele 1-3 kg pierdute într-o zi de post (în funcție de structura fizică) sunt asimilate a doua zi de către organele acum odihnite și redistribuite cu o eficiență mărită.Atenție mare totuși, realimentația după o perioadă de post negru se începe neapărat cu o hrană ușoară și cu măsură.Organele au o tendință mai lentă, dar nu mai puțin eficientă, așa că nu este bine să fie suprasolicitate cu prăjeli, cărnuri sau alimente impure chiar din primele ore.

   Niște organe tensionate și suprasolicitate induc în ființă stări de aceeași natură, de aceea este recomandat să fie înlăturate din alimentație alimentele greu digerabile sau sintetice (nenaturale), alimente ce solicită inutil corpul fizic. 

   Respectarea perioadelor de post reprezintă un câștig nu numai pentru sănătatea fizică, dar și pentru cea morală. 

   Postul este recomandat organelor bolnave, slăbite, care prin solicitare neadecvată sau haotică tind prin natura lor biologică ca în timpul postului să se regenereze și paradoxal să capete vigoare chiar în timpul unui post total mai îndelungat, dar în care să se folosească lichide (cel mai indicat, apa). 

   Utilizarea postului în scopuri curative este cunoscută din cele mai vechi timpuri și a continuat până la începutul secolului al XIX-lea când a fost dominat de școala patologică materialistă, care a spulberat orice idee referitoare la vindecarea prin post, fiind cu totul împotriva acestui gen de vindecare.Doctorul Temmer a "redescoperit" postul ca metodă de vindecare, el fiind primul medic care a îndrăznit aceasta, supunându-se chiar el unei înfometări de 40 de zile sub supravegherea mai multor specialiști, dovedind lipsa de pericol în cazul unui post îndelungat.După el au început să reapară în medicină și alte glasuri pro post.



   Este indicat să se țină un post negru măcar o dată pe săptămână (cel mai bine vinerea), iar în funcție de aspectele noastre vitale eventual să se consume sucuri de fructe, legume sau ceaiuri. 
   Încet, încet s-au arătat adepți ai postului total și alți doctori renumiți din Rusia, Franța, Germania.Dr. Guelpa din Franța a avut succese răsunătoare în tratarea prin post a diabetului, astmului, bronșitelor, bolilor de stomac, artritelor etc.Iar dr. Just din Harz a însemnat rezultate deosebite, combinând tratamentul vegetarian de crudități cu postul total.

   În vechime, postul religios și cel de vindecare erau abordate cam în același sens, pentru că medicina și orice altă formă culturală sau rituală aveau o încărcătură spirituală, mergând mână în mână cu credința, considerându-se că sănătatea trupului depindea de sănătatea sufletească.

vineri, 11 decembrie 2015

Cum să devii mai suplă

   Te preocupă faptul că nu poți îmbunătăți aspectul corpului tău, în partea de jos, că nu poți tonifia mușchii fesieri și mușchii picioarelor?
   Află care sunt exercițiile care te pot ajuta să ai partea de jos a corpului mai suplă. 


   Alegând două din exercițiile prezentate, și efectuându-le zilnic, vei observa că vei obține un look excelent.
   Ai nevoie doar de ajutorul unei mingiuțe, de voință și răbdare.


   Poți începe cu un set de exerciții care fortifică șoldurile, coapsele interioare și exterioare, și tendoanele genunchilor.
   Poți realiza aceste exerciții pe podea, ajutându-te de o mingiuță.
   Stai orizontal, proptindu-te de mingiuță, greutatea corpului aflându-se pe călcâie.
   Îndoaie genunchii și sprijină capul cu degetele mâinilor.
   Împinge corpul, proptindu-te în călcâie, până te afli deasupra mingiuței. 


   Ridicarea picioarelor.
   Acest exercițiu te va ajuta să lucrezi mușchii din partea inferioară a corpului, prin ridicarea picioarelor.Pur și simplu stai pe spate, întinsă și ridici câte un picior pe rând, paralel cu podeaua, sau amândouă în același timp


   Inspiră adânc și îndoaie genunchii, ghemuindu-te.
   Proptește-te în călcâie pentru a lucra tendoanele genunchilor.
   Expiră și revino la poziția inițială.
   Repetă exercițiul de mai multe ori.
   Astfel îți vei limpezi gândurile prin ritmicitatea respirației, sincronizată cu fazele exercițiului fizic.


   Poziția corpului este orizontală, cu fața în jos, deasupra mingiuței.
   Proptește abdomenul pe mingiță și greutatea corpului este susținută în mâini.
   Ține degetele piciorului drept pe sol, și îndoaie genunchiul stâng la 90 grade.
   Având genunchiul îndoit astfel, ridică-l de mai multe ori, fără să îți arcuiești spatele.
   Apoi deplasează piciorul în poziția inițială, și efectuează exercițiul și cu celălalt picior.



   Poți face un exercițiu care este o variantă a exercițiului ”podul”, pe care îl făceam când eram mici, la orele de educație fizică.
   Acest exercițiu poate fi efectuat cu ajutorul mingiuței, pe nisip, la mare, dacă vrei în aer liber, sau pe podea în cameră, dacă nu beneficiezi de posibilitatea de a ieși la aer.
   Poți lucra șoldurile, coapsele interioare și exterioare și tendoanele genunchilor.
   Stai orizontal, pe sol, cu mâinile în poziție laterală, picioarele așezate deasupra mingiuței.
   Ridică șoldurile până când sunt aliniate perfect la nivelul umerilor.
   Inspiră, apoi expiră și deplasează șoldurile pe sol. 


   Întinde piciorul stâng în spate și ridică-l de mai multe ori.
   Abdomenul trebuie să fie încordat, pentru a susține corpul.
   În momentul când ridici piciorul, acesta trebuie să fie perfect întins și degetele trebuie să fie și ele întinse.
   După efectuarea unui set de exerciții, schimbă piciorul și repetă exercițiul.
   Cu ajutorul mingiuței mai poți efectua și exerciții de ridicare laterală a picioarelor, precum și de depărtare a acestora.
   Repetă exercițiul.

joi, 10 decembrie 2015

Stomac deranjat

   Diareea se manifestă prin scaune moi, uneori apoase.
 

   Cauzele bolii sunt: stresul social și psihic, unele medicamente, alimentele alterate, apa de băut poluată, alergiile alimentare, salmoneloza, gastrita, colita, afecțiunile renale și intestinale.
 

   Prin scaunele diareice se pierd multe lichide și săruri minerale, iar organismul se deshidratează, persoana în cauză devenind apatică.

   Măsuri profilactice și de tratament:
 

   Efect bun îl au sucurile de afine și de coacăze negre, ceaiurile de plante: coada racului, afine, cuișoare și verbină.
 

   Se recomandă o linguriță de argilă sau un varf de cuțit de sare, de 2-3 ori pe zi, cu apă.
 

   În alimentație se vor folosi: banane, orez nedecorticat, cartofi fierți în coajă.Se vor evita legumele crude și laptele.Se vor mânca mere, care reglează funcția intestinului.Nu se vor consuma la aceeași masă legume și fructe, căci acest amestec favorizează balonările. 


 

   Postul aduce o ameliorare imediată, iar orezul întărește conținutul materiilor fecale.
Alte alimente cu rol antidiareic: morcovii, crema de ovăz, oțetul de mere (2 linguri la 100 ml de apă), și gutuile.
 

   Cataplasmele și compresele calde pe abdomen, împachetările reci cu argilă (2 ore, de 2-3 ori pe zi), masajele pe abdomen cu uleiuri esențiale de scorțișoară, cuișoare, ulei de lavandă sau de salvie sunt, de asemenea, indicate.

miercuri, 9 decembrie 2015

Ardeiul iute

   Originar din America Centrală și de Sud, ardeiul iute este cultivat acum în întreaga lume.Primele consemnări ale acestei plante într-un document au aparut în 1493, o dată cu călătoriile lui Columb.În scurt timp ardeiul iute a ajuns să fie cunoscut ca mirodenie în întreaga lume. 
   
   După ghimbir, ardeiul este foarte căutat pentru digestie, dar gătit poate crea, alături de alimentele condimentate, arsuri, iritații ale sistemului digetiv sau chiar ulcere.În medicină, cel mai utilizat este ardeiul din varietatea cayenne.Ardeiul iute conține capsaicină, care are proprietatea de a reduce durerile și inflamațiile.

   Pudra de ardei iute uscat se presupune că are cele mai mari proprietăți vindecătoare. Uscând ardeiul iute se pare că acizii care cauzează efectele negative sunt eliminați.

   În afara utilizărilor lui în bucătărie, ardeiul iute mai este cunoscut și ca plantă decorativă și nu în ultimul rând pentru proprietățile lui vindecătoare.

   Dureri de rinichi:
   Există varietăți de ardei iute care au proprietăți laxative și diuretice, favorizând eliminarea nisipului, fiind totodată un calmant al durerilor de rinichi și vezică.Intern, în doze mici, poate fi folosit ca stimulent al secrețiilor stomacale.


   Utilizările externe ale pudrei de ardei iute:
   Sub formă de pudră, ardeiul iute poate fi utilizat și extern pentru videcarea rănilor.Aplicând o fășie subțire din această pudră pe zona afectată, ea va curăța rana făcându-și imediat efectul.
   O altă utilizare externă a ardeiului iute este în cazul congestiei sinusurilor.Adăugați puțin ardei iute într-un pahar cu apă și trageți încet pe nas pe fiecare nară în parte.Astfel vă puteți elibera de congestie și veți scăpa de infecție.Nasul înfundat se mai poate desfunda dacă inspirați în dreptul unui ardei iute tăiat.
   Această plantă este cunoscută pentru vindecarea infecțiilor apărute la nivelul gingiilor, eliminând durerile și abcesele.Puneți pe periuța de dinți puțină pudră de ardei iute și spălați-vă așa cum procedați de obicei.Această operație este benefică pentru gingii, iar dacă faceți gargară cu o soluție de ardei iute, aceasta este foarte benefică în cazul durerilor de gât.


   Medicina populară consemnează și utilizarea ardeiul iute contra durerilor de urechi la copii. 



   Masaj:
   Ardeiul iute este un revulsiv puternic și este utilizat extern sub formă de tinctură în frecții.Cei care suferă de pe urma extremităților reci pot încerca un masaj al acestor zone cu o tinctură din ardei iute.


   Sfaturi din medicina chinezească:
   Medicina chinezească ne spune că dacă poftiți la mâncăruri condimentate este un semn că suferiți de afecțiuni pulmonare.Acest lucru se poate explica având în vedere deficitul de oxigen din țesuturi indus de reducerea capacității funcționale a plămânilor bolnavi.Condimentele iuți activează circulația sangvină și, drept urmare, aportul de oxigen.Poate fi vorba și de o insuficiență cardiacă, pentru a căror ameliorare organismul solicită aceste produse.


   Ardeiul iute este un stimulent, antiseptic care conține o mare cantitate de vitamina C și beta-caroten.El poate regulariza curgerea sângelui, întărește inima, arterele și nervii.Dacă vreodată simțiți cum se apropie gripa, consumați puțin ardei iute pentru a îndepărta simptomele neplăcute.Proprietățile curative ale ardeiului vor stimula circulația care vă va ajuta să transpirați.

   Rețete pentru sezonul rece:
   Acum, când perioada rece tocmai a început și o dată cu ea și sezonul răcelilor și gripelor, ardeiul iute poate fi un aliat de nădejde.
   Consumând în timpul mesei o mică doză de ardei iute, acesta va pune sângele în mișcare încălzind corpul, va distruge germenii infecțioși și va desfunda nasul înfundat, ușurând respirația.
   Tot datorită acestor proprietăți, celor care în anotimpul rece suferă de frig și doresc să-și mărească temperatura corpului le este recomandat să consume ardei iute.
   O jumătate de ardei iute pe zi are și efecte stimulente asupra sistemului nervos, creând o stare de bună dispoziție.
   În tratarea diverselor răceli ce implicau dureri de gât, guturai, tuse, dar și pentru durerile de spate, bunicii noștri foloseau diverse mixturi din ardei iute.
   Contra durerilor de gât, se pune o jumătate de linguriță de semințe de ardei iute în două linguri de apă fiartă, se lasă un sfert de oră și apoi se amestecă cu puțină miere.Mixtura astfel realizată se consumă încet, cu înghițituri mici.
   Ceaiul de măghiran sau rozmarin utilizat contra durerilor de gât are un efect imediat dacă se adaugă și un vârf de linguriță de semințe de ardei iute.
   Tot bunicile noastre foloseau contra tusei un amestec de rachiu, ardei iute și apă care, în afară de efectul antiinfecțios, calmează și accesele de tuse.Pentru a prepara această mixtură se mărunțesc 15-20 ardei iuți peste care se toarnă o jumătate de litru de rachiu și se lasă o săptămână la macerat după care se strecoară.Produsul astfel obținut este ținut la întuneric.


   Tinctura de ardei iute contra alcoolismului:
   Se mărunțesc 2-3 ardei iuți și se amestecă cu 100 ml alcool.Se lasă la macerat 14 zile la temperatura camerei, agitându-se din când în când, după care se filtrează.Se administrează câte 5-10 picături de tinctură de ardei iute la un litru de alcool, de preferință cel mai căutat de persoana alcoolică.După un timp, dacă alcoolicul va coopera, va apărea aversiunea față de băutură.

marți, 8 decembrie 2015

Sindromul premenstrual

   Una din patru femei suferă de sindrom premenstrual și din păcate manifestările nu sunt deloc plăcute.Retenția de apă, indispoziția, durerea sânilor, indigestia sunt numai câteva din problemele cu care se confruntă femeile lunar, în perioada care precede menstruația.Vă oferim câteva idei și trucuri folositoare pentru a trece cu bine de această perioadă mai puțin plăcută.

   Pentru înlăturarea neplăcerilor digestive:
   Luați zilnic o linguriță de oțet din rădăcină de ștevie.
   O porție de iaurt dimineața va reface flora intestinală și va asigura o bună digestie pe tot parcursul zilei.


   Pentru înlăturarea indispoziției generale:
   Tinctura din talpa-gâștei este preferată de specialiști datorită efectelor ei binefăcătoare.Ei recomandă utilizarea unei doze obținute din 5-10 picături amestecate cu puțină apă, care se poate repeta de câte ori este nevoie, chiar și de 3-4 ori pe oră până când se obține efectul dorit, fără nici un pericol de supradozare.
   Pentru femeile care constant suferă din cauza problemelor premenstruale, este recomandată utilizarea a 20-30 picături din tinctura de talpa-gâștei de două ori pe zi timp de o lună pentru a stabiliza indispozițiile.
   Faceți o prioritate din a lua, o dată pe lună, o scurtă pauză, cu o zi înaintea începerii curgerii menstruale, pentru sta singură, în liniște.
   Una sau mai multe cești de infuzie de ovăz (partea ierboasă din care se face făina de ovăz) ajută la calmarea nervilor și este și o sursă importantă de minerale.




   Pentru a reduce retenția de apă:
   Utilizați tinctura din rădăcină de păpădie: 10-20 picături amestecate într-un pahar cu apă se beau seara, înainte de culcare.
   Faceți o infuzie puternică de urzici (30 de grame de plantă uscată se pun într-un sfert de litru de apă fierbinte și se lasă până dimineața).Aceasta nu numai că vă ajută la alinarea durerilor, dar va preveni și eventualele episoade de retenție de apă.Specialiștii afirmă ca una sau două cești din această infuzie băute zilnic vor spăla rinichii și glandele suprarenale.


   Pentru ușurarea congestiei și sensibilității sânilor:
   Utilizarea a 20-30 de picături de tinctură de iarba-gâștei va avea rezultatea minunate.Acest tratament se poate repeta de până la 6 ori pe zi.Această plantă a mai fost utilizată și ca un substitut al ceaiului negru.
   Femeile care iau calciu și magneziu din dieta lor (salată, iaurt și alte plante bogate în aceste minerale) suferă mai puțin de acest inconvenient al durerilor de sâni.
   Este bine deci să încercați să creșteți aportul de astfel de minerale în dieta dumneavoastră cu ajutorul a 2-3 cești din infuzie de trifoi băute zilnic.
   Frunzele mari de varză opărite în aburi până se înmoaie pot fi utilizate, la o temperatură potrivită, ca niște comprese aplicate pe sânii congestionați și dureroși.



luni, 7 decembrie 2015

Sănătatea din tărâțe

   Model de terapie cu tărâțe:
   Se fierbe un pahar de tărâțe de grâu sau de secară în 2 litri de apă, la foc mic, timp de 30 de minute.Se adaugă 200 gr miere și se fierbe totul încă 5 minute.Se păstrează la rece.Se consumă câte o jumătate de pahar de amestec, de 2 ori pe zi.
   Acest amestec tonifică organismul aflat în convalescență.
 

   Fierte în vin, tărâțele ajută la îndepărtarea unor erupții de pe cap.Se vor face spălături zilnice.
 

   Se bea apă de tărâțe, încălzită, care ajută în tratarea unor boli de gât, a laringitelor, faringitelor și tusei.
 

   Furunculii și coșurile pot fi vindecate prin aplicarea de comprese obținute din tărâțe calde, stropite cu oțet.
 

   În cazul afecțiunilor renale este bine să se consume de 3 ori pe zi, înainte de masă, câte o linguriță de tărâțe încinse, amestecate cu aceeași cantitate de miere. 


 

   În caz de inflamare a splinei, se va opări un pahar de tărâțe cu puțină apă, aplicându-se calde asupra splinei.Procedura va fi continuată până la însănătoșire.
 

   Se fierb tărâțe de grâu până la obținerea unei paste dense.Se înfășoară într-o pânză de bumbac, având grijă să nu fie prea fierbinți.Se aplică pe ganglionii limfatici umflați.Se înfășoară cu un șal de lână.Compresa se aplică de 3-4 ori pe zi.Tratamentul se ține 5-6 zile, până la retragerea umflăturilor, tărâțele fiind înlocuite cu altele noi, zilnic.În locul lor poate fi folosit și orez fiert.

duminică, 6 decembrie 2015

Soia

   Compoziţie chimică: proteine (până la 40%), comparativ cu carnea care are doar 15-20%.
   Mai conţine de asemenea toţi aminoacizii esenţiali, lipide, glucide, săruri minerale, enzime, lecitine, rezine, ceruri, vitaminele A, B1, B2, C, D, E, fito-hormoni, lecitină, diastaze, etc.
 

   Proprietăţi farmacologice: aliment complex, mineralizant, antisclerogen, hipocolesterolemiant, menţine constant nivelul lipidelor şi al glucozei în sânge.
   Are de 2 ori mai mult calciu ca laptele, conţine magneziu şi alte minerale foarte importante, vindecă o serie de afecţiuni ale menopauzei pentru că are o serie de hormoni.
 

   Este un important anticancerigen.
 

   Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiace, afecţiuni osoase cu pierderea masei osoase, cancer în orice fază sau localizare în special la cancerul feminin (sân, ginecologic), constipaţie, creştere, demineralizare, diabet, dismenoree, hipocolesterolemie, lipsa calciului, obezitate, tulburările menopauzei.
 

   Se consumă sub formă de boabe sau făină folosită la orice masă.


 

   Laptele de soia: 150 g boabe se moaie într-un litru de apă timp de 36 de ore.Se separă apoi lichidul de partea mâloasă care se reia pentru o nouă pulverizare şi care se amestecă din nou cu lichidul.Se pritoceşte şi se filtrează.Laptele acesta trebuie consumat în 24 ore.

   Soia consumată sub orice formă la fiecare masă este un tratament simplu şi foarte eficient în afecţiunile de mai sus.

sâmbătă, 5 decembrie 2015

Mărul ne poate trata de răceală

   Mărul, recunoscut prin compoziția sa chimică unică, este cel mai accesibil și mai ieftin fruct, fiind recunoscut prin calitățile sale tămăduitoare.
   În cazul infecțiilor sau al afecțiunilor căilor respiratorii, a disfuncțiilor sistemului nervos, este bine să mănânci mere și să inhalezi aroma acestui fruct.Mărul are un efect revigorant asupra organismului și sporește capacitatea sa de muncă.


   Tusea și bronșitele cronice, precum și cele acute pot fi tratate cu fiertură de mere.
   Se procedează în felul următor: merele se taie mărunt, apoi se adaugă apă și se lasă să fiarbă la foc încet timp de 10 minute.Lichidul se bea cald, câte 1-2 lingurițe de 8-10 ori pe zi.Dacă bronșita este avansată atunci este indicat ca în fiertura de mere să se adauge o lingură de ulei de floarea soarelui și puțină miere de albine.
 

   În cazul tusei seci sunt recomandate merele coapte.
   Se face un amestec în proporție de 1:1:2 de mere date pe răzătoare, o ceapă roșie și o linguriță de miere de albine și se consumă în cazul bronșitelor cronice și al celor acute, însoțite de tuse.Copiilor li se recomandă câte o lingură de 7-8 ori pe zi.
 

   Amestecului din cinci părți de mere, șase de rădăcină de hrean si o parte morcov date mărunt pe răzătoare, i se mai adaugă sare, zahăr și smântână după gust.Se prepară ca o salată și se folosește în cazul unor dereglări de metabolism, precum și în cazul altor boli, dar, în special, în cazul afecțiunilor respiratorii.


 

   Se ia o lingură de praf de coajă de măr, o lingură de semințe de in și 1-2 lingurițe mici de miere, peste care se toarnă 0,3 litri de apă fiartă.Conținutul se fierbe într-un vas închis timp de 10 minute, apoi compoziția se strecoară.Lichidul obținut se bea în cazul îmbolnăvirilor de anghină, amigdalită, laringită la copii și se recomandă în administrarea de 3 ori pe zi cu 5-10 minute înainte de servirea mesei.
 

   Într-un pahar cu apă fiartă și răcită la temperatura camerei se toarnă o lingură de oțet de mere cu care apoi se face gargară la un interval de o oră.După gargară se ia o lingură de oțet de mere.Procedura respectivă este eficientă în cazul guturaiului.O dată cu ameliorarea stării, intervalul se reduce la două, respectiv trei ore.Durata procedurilor este de 5-10 minute.De regulă, după o zi-două, boala cedează.
 

   Frunzele de mere sunt o sursă inepuizabilă de vitamina C.De aceea este indicat să se bea infuzie din frunze de mere în cazul tuturor afecțiunilor căilor respiratorii.
   Praful obținut din frunze de măr este bine să fie inclus în mai toate alimentele ca un supliment valoros, fără teama unor efecte nocive asupra organismului.
   Infuzia de frunze de măr se prepară în felul următor: se pune într-un vas o lingură de frunze de măr mărunțite peste care se toarnă un pahar de apă colocotită și se ține la bain-marine timp de 15 minute, după care se lasă la răcit timp de 45 de minute.Se beau câte 2 pahare de 3-4 ori pe zi înainte de mese.Gargara cu aceasta infuzie este recomandată în cazul anghinei, laringitei și pentru inhalații nazale, dacă e vorba de guturai.

vineri, 4 decembrie 2015

Lăsnicior

   Denumiri populare: buruiană de bube rele, buruiană de dalac, lăsmuitor, losnicioară de ceas rău, pătlagină de dalac, poama câinelui, umbra nopţii, viţa ovreiului, zârnă.Se aseamănă cu zârna ca efecte, de fapt este din aceiaşi familie.Fructele sunt roşii şi sunt toxice.
 

   Descriere: plantă cu tulpina subţire, agăţătoare, cu cârcei, frunze fără peri, în formă de inimă, întregi la coadă, flori violete, fructe nişte boabe roşii, veninoase.Creşte prin tufişuri, păduri, pe stânci, înfloreşte în iunie-august.   
 

   Compoziţie chimică: frunzele şi fructele conţin solanină, acizii dulcamarie, dulcamaretic, saponozide steroidice, vitamina C, săruri minerale, celuloză, puţină glucoză.Se folosesc de la această plantă: fructele, florile, frunzele.
 

   Acţiune farmaceutică: expectorant, laxativă, antimitotică, diaforetică, măreşte secreţiile renale şi biliare.Are o acţiune slab narcotică.Extern ajută la vindecarea unor afecţiuni metabolice.
 

   Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiunile vezicii urinare, antrax, apă la plămâni, astm, bolile splinei, bronşită, eczeme cronice, furunculoză, gută, impetigo, pneumonie, psoriazis, reumatism, scrofuloză, transpiraţii excesive.



   Preparare: se va lua 0,1 g de 3 ori pe zi din praf de plantă uscată, care se va înghiţi cu puţină apă.
   Decoct din 1-2 linguriţe de plantă mărunţită care se va fierbe timp de 5 minute în 250 ml apă.Se strecoară şi se va consuma câte o ceaşcă dimineaţa şi una seara.Se poate folosi foarte bine atât la reumatism, cât şi la gută.
   Decoct din 2-3 linguriţe la 250 ml apă fiert timp de 5 minute, apoi strecurat.Se foloseşte la afecţiunile pielii, intertrigo, psoriazis, eczeme cronice, furunculoză dar şi în bronşite şi astmă.
   Extern se fac comprese şi spălături iar în astm şi bronşită se face gargară fără să se bea.
   Tinctură: se va lua câte 15-20 picături de 3 ori pe zi diluat cu puţină apă.Tinctura se va face din 5o g praf de plantă care se va pune cu 250 ml alcool 70 de grade, timp de 15 zile în care timp se va agita des ţinându-se recipientul la temperatura camerei.Se strecoară apoi şi se poate folosi.Este bine ca această tinctură să se pună într-un recipient de culoare închisă pentru că este sensibil la lumină şi de asemenea se indică să fie ţinut bine închis pentru a nu se evapora.Este preferabil să se ţină la întuneric şi atunci se poate păstra o perioadă de 2 ani.

joi, 3 decembrie 2015

Ajutoarele din pădure

   Lemnul este, fără îndoială, materia nobilă pe care omul o folosește cel mai mult.Îl găsim peste tot în viața noastră cotidiană.Pe toată suprafața globului au trecut secole fără să-i marcheze existența.Fiecare esență de copac oferă caracteristici bine precizate care îi condiționează existența.Lemnul este ușor, rezistent, omogen, elastic.Din el se fac mobilă, scheleți, hârtie, opere de artă.Dar copacul nu ne oferă doar lemnul său.Fructele sale, frunzele sale, scoarța sau seva sunt de asemenea foarte utilizate și conțin în special calități terapeutice apreciate din cele mai vechi timpuri.

   Castanul:
   În Ardeche, în Corse sau în Limousin, castanul este mai cunoscut sub numele de arborele de pâine.De-a lungul secolelor, țăranii utilizau făina de castan pentru a-și face pâine.Bogate în substanțe, frunzele sale dezvoltă o acțiune sedativă asupra organelor respiratorii și pot vindeca bronșitele și reumatismul.Folosită tot ca infuzie, scoarța sa are proprietatea de a scădea temperatura.Castanul prezintă de altfel proprietăți bacteriostatice.


   Fagul:
   Preferând umbra și umiditatea, fagul desăvârșește o pădure remarcabilă.Din punct de vedere al lemnului, el reprezintă fericirea tâmplarilor.Legenda spune că era lemnul favorit al vrăjitoarelor pentru deplasarea lor pe mătură.Scorța sa netedă și argintie are proprietăți astringente și antiseptice.Foarte eficace pentru dezinfectarea plămânilor, ea se folosește în diferite siropuri.


   Pinul:
   Mugurii expectoranți sunt utilizați la fabricarea medicamentelor pentru căile respiratorii de mai multe mii de ani.Pe timpul faraonilor, medicii egipteni foloseau deja pinul pentru dezinfectarea bronhiilor.Extractele din rășini sunt de altfel eficace contra reumatismului, gutei și a bolilor de piele.Hidroterapia se poate lăuda cu meritele conurilor verzi și a acelor care se găsesc ca extracte în numeroase săruri de baie.


   Stejarul:
   Regele pădurilor este un arbore sacru încă din Antichitate, datorită longevității sale excepționale.Frunzele, ghindele, scorța sunt foarte bogate în substanțe active și au proprietăți astringente și tonice.Se folosește contra diareei, dizenteriei, hemoragiilor.Pudra de scoarță oprește hemoragiile nazale.În timpul primului război mondial germanii făceau cafea din ghinde pentru o digestie eficientă.


   Ulmul:
   Este recomandat în vederea folosirii contra afecțiunilor pielii.Frunzele sale au ca efect o remarcabilă putere cicatrizantă și antiinflamatoare.A doua scoarță recoltată primăvara de pe ramurile tinere are calități astringente și se folosește la fabricarea medicamentelor contra hidropiziei.Este recomandată de asemenea pentru tratarea dermatrozelor și reumatismul.Din păcate, cea mai mare parte a ulmilor a fost decimată.




   Salcia:
   Nu a trebuit să așteptăm apariția științei moderne sau a analizei chimice pentru a descoperi proprietățile salciei.Salicina conținută de frunzele și scorța sa este precursorul structurii aspirinei de astăzi.Încă din Antichitate se cunoșteau calitățile sale de a reduce febra și durerea.Țăranii făceau ceai contra migrenei folosit ca antiinflamator cu uz extern.Mugurii săi au efect sedativ în caz de insomnie.


   Mesteacănul:
   Seva mesteacănului are cea mai mare calitate terapeutică.În Suedia se produce din aceasta zahăr și vin.În Rusia se prepară bere și un fel de pastă pentru a o amesteca cu caviarul.În anumite provincii franceze se prepară vin spumos asemănător cu șampania.Scoarța sa este febrifugă, diuretică și stimulează digestia.Infuziile din frunze de mesteacăn sunt eficace contra gutei, reumatismului și calculilor renali  iar mugurii activează secreția biliară. 


   Mălinul:
   Originar din Orientul Mijlociu, mălinul este recunoscut pentru frunzele sale roșiatice.Dar nici fructele sale nu sunt lipsite de calitate.Nu există un mai bun diuretic ca fructele mălinului.Infuzia este recomandată contra inflamațiilor căilor urinare, gutei și artritei.Cu un gust delicios, fructele de mălin, asemănătoare cireșelor, dar mai micuțe, au avantajul de a fi foarte bogate în vitamina A.Pulpa lor se poate aplica pe față pentru a regenera epidermele obosite.


   Frasinul:
   Foarte mult timp i s-a atribuit acestui copac robust puteri magice, căci proprietățile  sale terapeutice sunt numeroase.O infuzie de frasin administată persoanelor care suferă de reumatism articular devine un adevărat elixir pentru o viață mai lungă.Ajută în lupta contra gutei și dureroaselor colici renale.Semințele sunt renumite pentru calitatea diuretică, iar scoarța ramurilor este febrifugă.


   Teiul:
   Cine nu cunoaște ceaiul roșiatic și amărui al teiului? Nu există, în zilele noastre un mai bun depurativ.Îl găsim de altfel concentrat în mai multe medicamente.Efectele sale hipotensive și antispasmatice realizează un excelent remediu contra stresului și oboselii.Bebelușilor prea neliniștiți li se fac chiar băi cu tei datorită acestor proprietăți.Pe timpul iernii, florile sale sunt utile în cazul gripelor și durerilor sciatice.


ShareThis