Datorită progreselor semnificative în domeniul chirurgiei plastice, interesul pentru implantul de păr a crescut semnificativ în ultimii ani.
Căderea părului afectează doi din trei bărbați și una din cinci femei.
Unele persoane încep să-și piardă părul încă din jurul vârstei de 20 de ani.
Premisele implantului de păr:
Dacă v-ați întrebat vreodată cum poate o astfel de intervenție chirurgicală să vă schimbe înfățișarea și să vă mărească încrederea în sine, trebuie să cunoașteți modul în care decurge un astfel de implant și consecințele la care trebuie să vă așteptați de pe urma lui.
Ca și în cazul chirurgiei plastice faciale, premisele obligatorii le constituie o sănătate bună și niște așteptări realiste.
Este important să înțelegem că un astfel de implant are anumite limite și nu există un implant de păr cu rezultate ideale.
Scopul acestei intervenții chirurgicale este de a îmbunătăți cât mai mult posibil aspectul fizic al pacientului.
Înainte de a vă hotărâ în privința acestei alegeri, sfătuiți-vă cu chirurgul plastician și cereți-i să vă explice care sunt opțiunile disponibile în cazul dvs.
Acesta este un fenomen ce progresează o dată cu înaintarea în vârstă și are o mare importanță pentru chirurgul care vă tratează.
Doctorul va explica pacientului ce fel de anestezie este indicată în fiecare caz în parte.
Chirurgul plastician se decide de obicei în favoarea unei anestezii locale sau parțiale pentru implantul de grefă, dar cei mai mulți chirurgi optează pentru o anestezie generală în cazul unei intervenții mai complexe.
Metoda chirurgicală folosită va fi de asemenea determinată de complexitatea procedurii.
Nu trebuie neapărat să fii chel sau aproape chel pentru a te supune unui transplant de păr.
De asemenea vârsta nu constituie un impediment pentru utilizarea transplantului.Cu cât pacientul este mai tânăr, cu atât metoda de transplant trebuie să fie mai conservatoare, deoarece regiunea din care se prelevează părul poate să nu fie încă suficient de stabilă.
Este ideal ca pacientul să aibă un păr suficient de des pe porțiunile de unde se va efectua prelevarea, pentru a putea acoperi îndeajuns zonele în care calviția este sau va fi prezentă.
Se va dezbate de către pacient împreună cu doctorul sau problema culorii părului, în contrast cu culoarea pielii capului.
Grosimea firului de păr este de asemenea hotărâtoare pentru rezultatul final al implantului.
Totuși, pacienții cei mai multumiți de transplant sunt aceia care acceptă din start estimările chirurgului referitoare la îmbunătățirea stării lor anterioare.
Dacă pacienții optează pentru acest implant, doctorul le va descrie metoda și tipul de anestezie folosite, dacă mai este nevoie de vreun alt tip de intervenție ulterioară, precum și riscurile și costurile implicate.
Factorii responsabili pentru apariția calviției:
Spălatul frecvent pe cap, o circulație proastă, purtarea pălăriilor sau alte obiceiuri personale nu constituie de fapt principalii factori care duc la căderea, timpurie sau nu, a părului.
La bărbați, principalul factor în apariția calviției este cel ereditar.
La femei, schimbările hormonale, mai ales cele care se petrec în timpul menopauzei sunt principalii factori responsabili pentru rărirea și căderea părului.
Accidentele, arsurile și bolile pot declanșa de asemenea căderea părului.
Factorul-cheie în înlocuirea părului îl constituie prezența părului din părți sau de la ceafă, care este apoi folosit pentru a înlocui părul pe porțiunea afectată de calviție.Din acest motiv, o calviție totală face ca operația de implant de păr să fie imposibilă.
Un alt factor îl constituie și calitatea părului.Părul deschis la culoare, ca și cel cu firul gros dă impresia unui podoabe capilare mai bogate, decât în cazul unui păr închis la culoare și cu o textură normală.
Implantul de păr presupune de obicei mai multe grefe ce trebuie implantate pe parcursul mai multor ședințe, efectuate în general la interval de cel puțin patru luni, pentru a permite o vindecare și o regenerare adecvate.
La bărbați calviția începe adesea prin rărirea și apoi căderea părului din partea din față și în această fază este foarte ușor să se intervină pentru o corecție.
În tradiţia populară era folosit în alimentaţia animalelor şi uneori şi a oamenilor.
Din seminţe se extrage un ulei comestibil cu gust aparte.
Compoziţie chimică: beta-caroten ca şi morcovul, diferă doar cantitativ, leucină, peporezină, tirozină, calciu, fosfor, potasiu, magneziu, hidraţi de carbon, protide, săruri minerale, vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E.
Proprietăţi: emolient de excepţie, sedativ, laxativ.
Se indică în următoarele afecţiuni: abcese, afecţiuni cardiace, afecţiuni renale, afecţiuni reumatismale, afecţiuni oculare în special cele cu hemoragii, arsuri, astenii, cancer, cangrenă senilă, constipaţie, diabet, dispepsii, dizenterie, enterite, hemoroizi, infecţi urinare, insomnii, insuficienţă renală, leucemii, paraziţi intestinali (ascarizi, limbrici), prostată, tenie, tulburări neurologice, viermi intestinali.
Mod de folosire:
Intern:
Crud amestecat cu aperitive; în supe, înăbuşit.
Un pahar de suc, în fiecare dimineaţă, pe nemâncate, este un laxativ foarte eficient.
Seminţele consumate crude după decojire au multe minerale și vitamine.
Se pisează 30-50 g de seminţe, se amestecă cu miere şi se iau în trei prize, din jumătate în jumătate de oră.După o oră se ia un laxativ, preferabil ulei de ricin.
Emulsia obţinută prin fierberea în lapte a seminţelor decojite şi pisate este calmantă şi răcoritoare, indicată în insomnii, dureri şi inflamaţii ale căilor urinare.
Extern:
Cataplasme contra arsurilor şi a inflamaţiilor, abcese, cangrenă senilă.
Fiecare ulei este caracterizat de o combinație unică a compunentelor care au proprietăți terapeutice diferite.Lavanda, spre exemplu, este un excelent antiinflamator și are un efect de calmare asupra psihicului.
În momentul în care uleiurile sunt absorbite în porii pielii, ele participă la circulația sanguină.
Iasomia: aroma dulce ajută la eliberarea sentimentelor reprimate, a celui de gelozie amară și împotriva sentimentului de vină.Puteți să îl folosiți și ca afrodisiac.Face o combinație reușită cu uleiurile de citrice, santal și trandafir.
Pergamuta: acest ulei provine din coaja fructelor galbene sau portocalii de pergamuta.Revigorant natural pentru minte și pentru corp, împrospătează și oferă încredere în sine.Se potrivește cu lavanda, iasomia, coriandrul, lămâia și geraniumul.
Ylang Ylang: are o aromă exotică de floare dulce.Este ideal în momentele în care vă dor mușchii și doriți să vă relaxați.
Piperul negru: energizează, îmbunătățește circulația, acționează împotriva răcelii, a gripelor și a infecțiilor.Se potrivește cu rozmarinul, lavanda și santalul.
Mirul: poate fi folosit în vindecarea rănilor, în îngrijirea tenului îmbătrânit, în bronșite și răceli.Nu trebuie aplicat pe pielea sensibilă sau pe rănile deschise.
Cedrul: se spune că egiptenii foloseau acest ulei în producerea cosmeticelor, a parfumurilor și a medicamentelor.Este un bun calmant și poate fi folosit împotriva căderii părului.
Uleiul de lavandă: mirosul proaspăt și dulce este folosit în mod tradițional pentru balansarea emoțiilor, eliberarea de sub stres, tensiune, dureri de cap.Provoacă un somn odihnitor.
Coriandrul: este foarte indicat în momentul în care suferiți de insomnii, dureri reumatice sau vă paște o răceală.Se asortează cu pergamuta, pinul, iasomia și santalul.
Grapefruitul: este potrivit celor care nu au încredere în propriile forțe, persoanelor dependente sau frustrate.Acționează împotriva stării de melancolie, reîmprospătează și energizează trupul.
Eucaliptul: acționează împotriva răcelilor, scade febra și ușurează respirația.Poate fi folosit împreună cu rozmarinul, lavanda, cedrul și lămâia.
Masca pentru ten gras cu pori dilatați se prepară din: 1 lingură de tărâțe de grâu, 1 lingură de suc de căpșuni și un albuș bătut.Pasta obținută se aplică pe față și se menține 15-20 minute, apoi se clătește fața cu apă caldă.
Masca de castraveți are proprietăți hidratante și înviorătoare.Se aplică felii de castraveți ce se vor freca ușor pe față pentru ca pielea să absoarbă sucul din ele.
Masca împotriva pistruilor se prepară din: 1 lingură de făină de secară, 1 lingură de tărâțe de orz și zeamă de lămâie.Se aplică pe față, se lasă 15 minute și se spală fața cu apă călduță.
Masca de roșii se poate folosi aproape în tot cursul anului.În afara conținutului mare de vitamine, roșiile sunt un mijloc excelent de curățire a tenului și a punctelor negre.
Masca pentru ten aspru și lipsit de frăgezime se prepară din: 1 lingură zeamil, 1 lingură lapte proaspăt și 1 gălbenuș.Masca se păstrează pe față timp de 15-20 minute, apoi se spală fața cu infuzie de mușețel.
Măști cu lămâie:
Datorită conținutului mare în acid citric și în vitamine, lămâile sunt folosite cu bune rezultate la alcătuirea mai multor măști, din care enumerăm:
Masca împotriva pistruilor: 3 linguri de zeamă de lămâie, 20 g drojdie de bere și 20 g de tărâțe de grâu.
Masca pentru tenuri seboreice: 30 ml zeamă de lămâie, 10 g drojdie de bere și 5 g talc.
Masca pentru ten pătat se prepară din: 1 lingură de tărâțe de grâu, 10 g drojdie de bere și zeamă de lămâie cât este necesar.Se aplică pe față și se lasă 10 minute, apoi se spală fața cu apă călduță.
Masca pentru ten congestionat și obosit se prepară din: 2 linguri de zeamil și o lingură de smântână.Se adaugă puțină infuzie de mușețel până ce pasta obținută are consistența smântânii.Se aplică pe față și se menține 15-20 minute, apoi se spala fața cu infuzie de mușețel.
Măști cu derivate ale cerealelor:
Datorită conținutului bogat în vitamine din grupele B1, B2, B6 și PP, unele derivate ale cerealelor sunt folosite cu succes în cosmetică.
Masca pentru ten seboreic și îmbâcsit se prepară din următoarele componente: 200 g tărâțe de grâu, 50 g zeamil, 10 g bicarbonat de sodiu și 10 g borax.Se amestecă și pulberea obținută se pune într-un borcan sau cutie închisă.Când se curăță fața, se amestecă o linguriță de pulbere cu o linguriță de infuzie de mușețel și se freacă metodic fața.După aceea clătim fața cu infuzie de mușețel.
Masca de gălbenuș, recomandată în cazul unui ten uscat și ofilit, se aplică pe față și se menține 20-25 minute.Dacă tenul este foarte uscat, atunci masca se scoate cu ulei de floarea-soarelui, care se unge peste ou, apoi se șterge cu un tifon atât oul, cât și uleiul și se spală fața cu infuzie de mușețel.
Alte câteva măști cu ingrediente naturale, care vă pot rezolva problemele tenului, mai găsiți aici.
Alimentele pe care le putem consuma fără restricții și care nu îngrașă sunt:
Fructe:
Zmeură
Pepene galben
Mere
Papaya
Gapefruit
Ananas
Portocale
Struguri
Căpșune
Legumele, fructele și zarzavaturile sunt alimentele care constituie principala sursă de substanțe minerale și vitamine din alimentație.
Încercați să mâncați toate legumele de sezon deoarece multe legume se găsesc indiferent de anotimp.
Adăugați în mâncărurile dvs. fasolea și lintea, care sunt surse excelente de fier și alte substanțe minerale.
Fructele conțin și ele multe vitamine și substanțe minerale, așadar consumați fructele de sezon și încercați să puneți la păstrare fructe de livadă sau sălbatice ( congelate, uscate sau în conservă).
Mâncați în fiecare zi cel puțin cinci porții de legume și fructe.
Legume:
Conopida
Salata verde
Spanac
Broccoli
Sparanghel
Ceapa
Varza
Zucchini
Usturoi
Ardei
Morcovi
Andive
Castraveți
Refluxul gastro-esofagian (RGE) este de obicei denumit ca arsură sau acreală a stomacului.
Este cauzat de refluxul acizilor gastrici în esofag (canal alimentar).
În mod normal, o valvă numită sfincter, reține acizii în stomac, dar în RGE, sfincterul este slăbit sau se decontractă în loc să se contracte.
Cauzele refluxului gastro-esofagian:
Refluxul gastro-esofagian apare atunci când sfincterul situat între stomac și esofag este slăbit sau când o presiune suplimentară în stomac respinge acidul gastric și hrana în sfincter.Se întâmplă ca partea superioară a stomacului să treacă în mușchiul care separă abdomenul de torace (diafragmă).Această afecțiune, care se numește hernie hiatală, poate slăbi sfincterul, de unde apariția RGE.O presiune crescută exercitată în abdomen poate antrena, de asemenea, o hernie hiatală.
Tusea, vărsăturile sau chiar un efort fizic sunt adesea cauzele posibile ale herniei hiatale.
Femeile însărcinate și persoanele obeze sunt predispuse acestui tip de hernie.
Anumite produse, precum ciocolata, alimentele prăjite sau grase, cafeaua și băuturile alcoolice, pot slăbi sfincterul care controlează circulația acizilor gastrici.
O alta cauză a RGE poate fi și fumatul.
Cum puteți ști dacă suferiți de refluxului gastro-esofagian:
Persoanele care suferă de o formă ușoară a refluxului gastro-esofagian sau de arsuri de stomac își dau seama de apariția acestei afecțiuni după ce mănâncă un aliment care declanșează o creștere de acid în stomac.
În anumite cazuri, o modificare a obiceiurilor alimentare sau administrarea de antiaciazi pot ușura durerea.
Se pot face teste pentru a determina problemele persoanelor care suferă de arsuri de stomac cronice grave sau care sunt refractare la antiacizi.
O cercetare funcțională a căilor digestive superioare este de obicei primul pas care trebuie făcut.Este vorba despre o radiologie specială, care permite vederea esofagului, a stomacului și a părții superioare a intestinului subțire.Chiar dacă permite înlăturarea suspiciunii apariției ulcerului, această metodă nu oferă suficiente informații asupra cauzelor RGE.
Efectul acidului gastric asupra receptorilor:
Stomacul este învăluit într-o membrană protectoare, care îl protejează contra efectelor nocive ale acizilor, dar esofagul nu prezintă o asemenea protecție.
Arsurile sau acrelile stomacului caracteristice RGE sunt cauzate de efectul acidului gastric asupra receptorilor care captează mesajul dureros în esofag.
Chiar dacă, câteodată, se poate confunda cu durerea ulceroasă, RGE și ulcerul sunt două afecțiuni diferite.
Ce este endoscopia:
Endoscopia constă în introducerea în esofag a unui mic tub luminos, însoțit de o cameră minusculă care este utilizată pentru determinarea cauzei exacte a simptomelor.
Se poate apela și la biopsie, adică prelevarea unui mic eșantion de țesut pentru analiză de laborator.
Dacă diagnosticul rămâne imposibil de confirmat în acest stadiu, medicii pot măsura gradul de aciditate (pH) în esofag pe o perioadă de 24 de ore.Testul trebuie făcut în timpul mesei, în timp ce desfășurați activități și în timpul somnului, pentru a afla efectul fiecăruia asupra acidității.Un grad de aciditate mai ridicat în esofag după masă, este probabil atribuit unui RGE.
Simptomele refluxului gastro-esofagian:
Reflexul gastro-esofagian cauzează o senzație de arsură în stomac (cunoscută și ca acreală a stomacului).Durerea apare în spatele sternului și urcă spre gât.Anumitor persoane, RGE le provoacă un gust acid sau amar în gură.
Simptomele RGE pot dura până la două ore.
Durerile cauzate de arsurile de stomac pot fi atât de intense încât ne putem gândi câteodată la o criză cardiacă.Prin proces invers, durerea toracică sau anghina este câteodată confundată cu arsurile de stomac.Pentru a înlătura îndoielile, în acest caz este importantă consultarea unui medic.
În cazuri grave, RGE poate antrena o leziune a esofagului care poate duce la hemoragie.
Cicatricele lăsate pe esofag de inflamații constante îngustează canalul esofagian, ceea ce provoacă stenoza.La unele persoane, peretele esofagului poate fi grav lezat.În acest caz, crește riscul cancerului esofagului.
Recomandări generale pentru prepararea vinurilor medicinale:
Se utilizează numai vase curate, sterilizate cu abur sau apă fiartă, timp de cel puțin 30 de minute, de câte trei ori.Nu se folosesc vase metalice, în special cele de aluminiu.
Se folosesc doar ingrediente pentru care nu au fost utilizate insecticide sau ierbicide.
Fructele care intră în compoziția vinurilor trebuie să fie bine coapte și bine spălate.Atenție la struguri, să nu aibă acaricide sau să fie stropiți cu sulfat de cupru.
Se utilizează plante proaspăt spălate.În cazul plantelor uscate, se folosesc doar cele care nu au fost uscate la soare.Nu se vor folosi plante de pe marginea drumului sau de la vânzătorii ambulanți.
Vinul se păstrează în sticle închise, la temperatura camerei.
Lichidele se consumă încet, cu înghițituri mici.
Toate vinurile medicinale au principii active bine determinate.Nu se consumă în cantități mai mari decât cele prescrise.Mai mult nu înseamnă mai bine, ci este posibil să facă mai rău.
Atenție! Vinurile medicinale nu se consumă în amestec.
Rachiul folosit la prepararea vinului trebuie să fie de minimum 40% alcool.
Vin de portocale:
Ingrediente: o portocală bine spălată, 1 l vin alb, 12 cuișoare, 1 baton scorțișoară, 100 g zahăr, 50 ml rachiu.
Mod de preparare: Se pun cuișoarele și portocala tăiată într-un borcan.Se adaugă scorțișoara, zahărul și rachiul.Se acoperă cu vin alb și se lasă la macerat 30 de zile.Se filtrează și se pune în sticle.Se folosește după 2-3 luni.
Alte variante:
Se acoperă cu vin alb coaja de la trei portocale amare, netratate.Se adaugă o linguriță cu semințe de coriandru și 150 g zahăr.Se lasă în repaus, la rece, 10 zile.Se filtrează.
1 l vin roșu, 4 portocale tăiate bucăți și zeama de la o portocală se lasă la macerat 10 zile.Apoi se adaugă 50 ml rachiu și 120 g zahăr.Se amestecă înainte de filtrare.
Se amestecă: 1 l vin alb, sucul unei portocale, 3 flori de mușețel, un baton de scorțișoară, două cuișoare, 120 g zahăr și 50 ml rachiu.Se filtrează după 8 zile de macerare.
Se taie în rondele o portocală și o lămâie.Se adaugă 1 l vin roșu, două migdale amare sparte, 50 ml rachiu și 200 g zahăr.Se lasă la macerat 40 de zile.Se filtrează și se îmbuteliază.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: antiinfecțios, aperitiv, diuretic, fluidifiant sangvin, laxativ, tonic general.
Recomandări: anorexie, astenie, dispepsie, hipervâscozitate sangvină, tulburări intestinale.
Vin de nuci:
Ingrediente: 350 g frunze de nuc, 1 l vin roșu, 1 baton scorțișoară, 100 g zahăr, 25 ml rom.
Mod de preparare: Se pun toate ingredientele la macerat timp de o lună, se filtrează și se îmbuteliază.
Alte variante:
25 nuci verzi tăiate în patru și 1 l vin roșu se macerează timp de 6 săptămâni, se filtrează și se aduce lichidul la fierbere.Se adaugă apoi 50 ml rachiu și 150 g zahăr.Se dă în 3-4 clocote, apoi se lasă la răcit.Se filtrează și se îmbuteliază.
Se pun la macerat 25 nuci verzi tăiate în patru, 1 l vin roșu, 50 ml rachiu și 150 g zahăr.După două luni se filtrează și se pune în sticle.
1 l vin roșu, 300 g zahăr și 8 nuci verzi zdrobite se pun la macerat, la soare, timp de 6 săptămâni.Se amestecă bine în fiecare zi.Se filtrează.
Într-un borcan se pune o portocală tăiată rondele.Se adaugă 15 nuci verzi tăiate în patru, 1 l vin roșu, 50 ml rachiu, 200 g zahăr.Se lasă la macerat două luni, apoi se filtrează.
1 l vin roșu, 50 g frunze de nuc, 20 g grosită roșie, 1 baton scorțișoară, coaja de la o portocală, 200 g zahăr.Se lasa la macerat 15 zile, se filtrează și se îmbuteliază.
30 g frunze de nuc, 100 g grosită roșie, coaja de la două portocale, 20 ml rachiu, 1 l vin alb.Se lasă 15 zile la macerat, la soare.Se face un sirop din 100 ml apă și 250 g zahăr.Se amestecă și se filtrează.
Mod de administrare: Câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: astringent, antidiareic, depurativ, dezinfectant, tonic.
Recomandări: anemie, diaree, eczeme, gută, reumatism.
Vin de tarhon:
Ingrediente: 30 g frunze proaspete de tarhon, 1 l vin alb.
Mod de preparare: Se spală frunzele și se usucă bine.Se acoperă cu vin alb și se lasă la macerat 8 zile.Se filtrează și se îmbuteliază.
Mod de administrare: câte 25 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: aperitiv, carminativ, stimulent, tonic.
Recomandări: balonări, dureri reumatice.
Vin de pătrunjel:
Ingrediente: o legătură de pătrunjel, 1 l vin alb, două lingurițe oțet de vin, 300 g miere.
Mod de preparare: Peste pătrunjel se toarnă vinul și oțetul.Se aduce încet la fierbere și se fierb cam 10 minute.Se filtrează, se adaugă mierea și se amestecă.Se îmbuteliază.
Mod de administrare: 3 lingurițe, repartizate de-a lungul zilei, sunt suficiente.Nu abuzați!
Proprietăți: diuretic, expectorant, febrifug, stimulent.
Recomandări: oboseală, hidrofizie, icter, bronșită, febră.
Vin de piersici:
Ingrediente: 2,5 kg piersici, 4 l vin alb, 1,3 l coniac, 500 g zahăr, 4 migdale amare, 7 g drojdie de bere uscată.
Mod de preparare: Peste piersicile decojite și tăiate în bucăți se pune zahărul și se lasă câteva ore.Se fierbe amestecul 15 minute.Se varsă într-un bidon (după ce s-a răcit) și se acoperă cu vin alb și coniac.Se adaugă drojdia și migdalele.Se lasă 30 de zile la rece, se filtrează și se îmbuteliază.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: diuretic, energizant, stomahic.
Recomandări: constipație, litiază renală, tulburări digestive.
Vin de pere:
Ingrediente: 500 g pere albe, 1 l vin alb.
Mod de preparare: Se taie perele în rondele fine și se pun în vinul care fierbe.Se lasă să fiarbă până ce volumul scade la jumătate.Se lasă să se răcească și se filtrează.
Mod de administrare: câte 25 ml dimineața.
Proprietăți: antiseptic, diuretic, tonic.
Recomandări: celulită, diabet, litiază renală, retenție de apă, tulburări renale.
Vin de prune uscate:
Ingrediente: 300 g prune uscate, 1 l vin roșu, 1 pachețel de vanilie, 50 ml rachiu, 120 g zahăr.
Mod de preparare: Se pun prunele într-un borcan.Se adaugă vinul, rachiul, vanilia și zahărul.Se amestecă bine și se lasă în repaus 3 săptămâni.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: dezintoxicant, diuretic, energizant, stomahic.
Recomandări: anemie, constipație, gută, nefrită, reumatism.
O altă listă cu vinuri medicinale folositoare și cu multiple beneficii, puteți găsi aici.
Mască de struguri are efecte calmante și hidratante.Se spală bine boabele de struguri, se storc printr-un tifon și se aplică pe ten, după ce acesta a fost spălat.După 15-20 minute se curăță ca orice mască, clătind fața cu apă rece.
Mască sub formă de comprese aplicate pe față cu infuzie de flori de albăstrele, recomandată pentru pleoape căzute și ochi obosiți.De asemenea, datorită proprietăților tonifiante pe care le au, albăstrelele sunt indicate și în tratamentul mușchilor faciali lăsați, caz în care se aplică pe față comprese cu infuzie de flori de albăstrele.
Mască de miez de pepene recomandată pentru tenurile deshidratate și palide.Fața se spală cu un lapte demachiant sau cu apă, apoi se va freca ușor cu o bucată de miez de pepene; după 10 minute se va spăla fața cu apă călduță.
Mască sub formă de comprese aplicate pe față cu infuzie de flori de arnică, pentru înviorarea și tonifierea tenului palid.
Mască sub formă de comprese cu infuzie de flori de tei ce este indicat pentru menținerea prospețimii tenului.
Mască sub formă de comprese cu decoct de brusture, aplicate pe față, ce se recomandă contra acneii, pentru ten cu o mare secreție de sebum.Poate fi folosită și pentru întărirea și creșterea părului, caz în care după spălarea părului se fricționează pielea capului cu decoct răcit de brusture.
Mască sub formă de comprese cu infuzie de flori de sunătoare ce se aplică pe față în cazul tenului lipsit de suplețe sau îmbătrânit.
Mască sub formă de comprese faciale cu infuzie de flori de cimbrișor, ce sunt indicate pentru tenul seboreic.La un litru de apă se pun 50 g plantă, iar compresa se ține pe față 10-12 minute.
Mască sub formă de comprese cu infuzie de frunze de salvie ce este indicată contra seboreii.
Mască sub formă de comprese cu infuzie de coada șoricelului indicată pentru ten iritat și înroșit.
Mască sub formă de infuzie de mușețel, aplicată pe ochi și sub ochi, în caz că pleoapele sunt iritate, ochii obosiți și cu cearcăne sau pungi sub ochi.Masca se ține pe ochi 5-10 minute.
Mască sub formă de comprese faciale cu infuzie de gălbenele, indicată pentru activarea tenului uscat.
Mască preparată cu levănțică: 4 linguri de infuzie de levănțică; 1 lingură de amidon; 1 lingură de tărâțe de grâu.Se amestecă toate componentele până ce se obține o pastă de consistența unei măști, care se aplică pe față, se lasă pe față 15 minute, apoi se scoate cu apă călduță.
Mască cu infuzie de conuri de hamei, sub formă de compresă aplicată pe față pentru combaterea seboreii tenului și a acneii.
Exerciții pentru mușchii pectorali:
Exerciții de bază:
Împins cu bara, din culcat pe o bancă orizontală, cu priză largă.
Împins cu bara, din culcat pe o bancă înclinată, cu priză largă.
Împins cu bara, din culcat pe o bancă declinată, cu priză largă.
Împins cu gantere, din culcat pe o bancă orizontală.
Împins cu gantere, din culcat pe o bancă înclinată.
Împins cu gantere, din culcat pe o bancă declinată.
Flotări la paralele cu corpul înclinat înainte.
Exerciții care izolează mușchiul:
Fluturări cu gantere din culcat pe o bancă orizontală.
Fluturări cu gantere din culcat pe o bancă înclinată.
Fluturări cu gantere din culcat pe o bancă declinată.
Fluturări la scripeți.
Fluturări la aparat (pec-deck).
Exerciții pentru mușchii lombari:
Exerciții de bază:
Îndreptări cu haltera (priză pronație sau mixtă).
Exerciții care izolează mușchiul:
Hiperextensii la bancă.
Aplecări în față, din picioare și cu o halteră pe ceafă.
Exerciții pentru mușchii abdominali:
Ridicări de trunchi la plan înclinat.
Ridicări de picioare din atârnat la spalier sau la bară.
Ridicări de trunchi din culcat pe un plan orizontal cu picioarele ridicate în unghi de 90 de grade față de trunchi și îndoite din genunchi.
Bricege (din culcat la orizontală cu mâinile întinse deasupra capului în prelungirea trunchiului ridicați simultan mâinile și picioarele până la atingerea lor într-un punct cât mai înalt).
Aplecări la scripete (din stând în genunchi cu fața la un scripete apucați mânerul cu o priză îngustă și trageți-l în jos, curbând coloana și ținând antebrațele lipite de cap, până când capul ajunge lângă podea), ca un fel de mătănii.
Aplecări laterale pentru oblicii abdominali (din stând în picioare cu o ganteră într-o mână și cealaltă mână la ceafă, îndoiți-vă în lateral către mâna cu gantera și apoi reveniți depășind ușor verticala )
Atunci când stresul și problemele ne fac zile grele, acest lucru se răsfrânge asupra sănătății noastre și chiar asupra pielii.
Afecțiunile pielii sunt serioase și de multe ori este nevoie de intervenția dermatologului și de tratamente îndelungate.Ca și în alte dăți, leacurile naturiste pot fi o soluție și le putem încerca fără efecte adverse.
Negi si alunițe:
Negii se pot vindeca printr-o masare cu coajă de nucă pe locul respectiv timp de câteva zile sau se poate pune pe neg o bucăţică mică de coajă verde de nucă, cu partea zemoasă, sub un plasture, pe timp de noapte.Se mai pot masa cu ulei de ricin de trei ori pe zi.
Şi aluniţele se pot trata cu ulei de ricin, masându-le de trei ori pe zi, dar tratamentul este de durată, nu vă aşteptaţi la rezultate rapide.
Ciuperci:
Încercaţi să puneţi oţet pe porţiunile afectate de ciupercă.
Explicaţia este următoare: ciuperca de orice natură ar fi, trăieşte într-un mediu alcalin.Punând oţet care este acid, cu badijonări cât mai dese, pe o perioadă de timp cât mai îndelungată, chiar şi după dispariţia ciupercii, ea nu va mai apărea deoarece nu poate trăi în mediul acid creat de oţet.Totul depinde de consecvenţa cu care aplicaţi acest tratament.
Lipomi:
Un remediu foarte eficient şi rapid pentru tratarea lipomilor este: fixarea cu ajutorul unui leocoplast a unei monede de cupru bine curăţată pe locul respectiv, astfel ca lipomul să fie acoperit complet, în 2-3 zile el dispare.
Lupus:
Această boală este o boală a pielii și a mucoaselor.
Următoarea reţetă este pentru 2 tipuri de Lupus: eritematos și tuberculos.
Preparaţi următorul ceai: rostopască 5gr, mărul lupului 3gr, gălbenele 70gr, plop negru 40gr, toate aceste plante se amestecă bine după care se fierbe în 3 litri de apă timp de 30 minute.Se fac spălături locale şi se pun compresii de 2-3 ori pe zi.
Intern : preparaţi următorul ceai: rostopască 3gr, mărul lupului, 1gr gălbenele 10gr, plop negru 21gr.Amestecul se fierbe într-un litru şi jumătate de apă, vreme de 30 minute.Se strecoară şi se bea câte 50ml de ceai, de 3 ori pe zi, înaintea meselor cu 30 minute.
Ca unguent folosiţi următoarea compoziţie: se amestecă 30gr rostopască uscată şi pisată ca să se transforme în pulbere, cu 15gr lanolină, 10gr vaselină şi 10 picături de acid fenic.Se ung locurile bolnave şi se lasă pansate 3 zile. Se continuă până la vindecare
Cauzele acestei boli sunt necunoscute şi este considerată colagenoasă şi autoimună.
Apar erupţii cutanate pe faţă pe piept pe spate şi pe pielea capului, dar şi viscerale pe intestine.Practic în jurul acestor erupţii ţesutul se necrozează şi putrezeşte de viu.Desigur că şi pshicul este afectat, bolnavul având stări depresive, de somnolenţă şi dureri articulare.
Veruci:
Verucile sunt nişte pete ca nişte pistrui numite medical veruci plane.
Amestecaţi 50gr rostopască uscată, transformată în pulbere, cu 15gr lanolină, 10gr vaselină și 10 picături de acid fenic.Se unge rana, se aplică un pansament și se ține 3 zile.Se repetă săptămânal până la vindecare.
Tamponările locale cu esenţă de genţiană sau bitter suedez sau ceai de tătăneasă și muguri de plop, dau rezultate uimitoare.
În limbaj popular palpitațiile sunt generate de expresia bătaie neregulată de inimă, adică persoana în cauză simte cum îi bate inima mai tare, izbindu-se de coaste, intermitent, bătăi însoțite de amețeli, oboseală și senzație de frică.Fiind vorba de inimă, ne gândim imediat la meridianul inimii conform medicinii chineze, care spune că în astfel de cazuri există un dezechilibru energetic în meridianul cordului și pericardului.Cu ajutorul presopuncturii putem rezolva această afecțiune; sunt două puncte ușor abordabile, situate pe antebrațe, pentru presopunctură:
Primul se află la baza pumnului la extremitatea externă a pliului format când aducem pumnul spre antrebraț numit și poarta spiritului.
Al doilea este cu cinci degete mai sus de pliul pumnului pe linia mijlocie a antrebrațului și numele lui tradus din chineză este poarta vâlcelei.
Putem acționa și asupra punctului mlaștina vânturilor ce se află sub protuberanța occipitală pe ceafă în scobiturile ce se află situate de o parte și de alta a vertebrelor cervicale.
În toate punctele menționate se practică manevra de dispersie (rotirea degetului în sens invers acelor de ceasornic).
Durerea din angina pectorală se manifestă sub forma unei gheare, presiune în regiunea sternului sau a inimii, cu iradiere în umărul și membrul superior stâng, pe marginea sa internă, până la degetul mic.Traseul durerii din angina pectorală este identic cu cel al meridianului cordului.
Cromoterapia:
Pentru bolnavii cu palpitații ce apar în contextul unei nevroze sau spasmofilii (lipsă de calciu) la care în urma examenului cardiologic s-a infirmat o boală de inimă, pe lângă un regim alimentar bogat în lactate, expunere la lumina solară (vara) sau ultraviolete în doze mici (iarna) se recomandă: alături de multiminerale și băi de culoare albastră timp de 15 minute proiectată în regiunea plexului cardiac, urmată de focalizarea de lumină galbenă tot 15 minute.Dacă situația financiară permite deplasarea într-o stațiune montană este minunat.Oricum, se recomandă scurte perioade de schimbare, în altă localitate, de preferință în mediul rural cu condiția ca bolnavul să se simta bine, să fie protejat și să nu aibă motive de stres.
Lipotimia (leșinul):
Mai frecventă la copii, adolescenți și femei, lipotimia reprezintă o stare (pasageră) de pierdere a cunoștinței de foarte scurtă durată, datorată unei irigări insuficiente a creierului.
Cauzele pot fi: emoțiile puternice, lipsa de aer dintr-o cameră supra încălzită sau în care se fumează și nu este aerisită, durerea violentă asociată cu teamă (la dentist, în timpul recoltării analizelor de sânge etc.)
Primele măsuri:
Se deschid ferestrele (dacă persoana se află în spațiu închis).
Se așază bolnavul cu capul mai jos decât restul corpului în poziția culcat (înclinat spre cap), într-un loc aerisit.
Se îndepărtează curioșii, se desfac hainele, cravata, se dezgolește pieptul, se stropește fața cu apă rece și se dau esențe tari pentru a le mirosi (oțet, amoniac etc.).
Toate aceste gesturi se fac rapid, în 20-30 de secunde.
Dacă mai este o persoană sau un grup în apropiere, alegeți-vă un ajutor care să execute cele de mai sus dictate de dvs., dacă vă pricepeți și acționați prin presopunctură în același timp: două puncte sunt esențiale:
Primul situat sub nas, la 1/3 distanță între nas și marginea buzei superioare în șanțul cu apă, practicând tonifierea.
Al doilea este punctul bucuria de a trăi, situat în unghiul extern al unghiei degetului mic, tonifiere.
Recomandăm ca după o stare lipotimică bolnavul să fie examinat de medic, pentru a stabili dacă a fost doar o lipotimie și nu este manifestarea altei boli (convulsii, isterie, sincopă etc.)
Remedii care să ne ajute când avem de-a face cu palpitaţiile, găsiţi şi aici, iar astăzi continuăm aceea listă.
Valeriana:
Se folosește rizomul cu rădăcini care conține ulei volatil format din izovalerianat de bornil, acetat și butirat de bornil, camfere, pinene, acid izovalerianic, sesquiterpene biciclice, alcaloizi, alcool esteri, fenoli, cetone, valeotriați (valtratum, acevaltratum și dinivaltratum), oxilactone, sitosteroli etc.Acțiunea principală este cea sedativă.
Componentele principale din uleiul volatil au efecte inhibitoare asupra țesuturilor bogat inervate asupra SNC și a celui muscular.Preparatele pe bază de valeriana au efecte sedative în special în nevroze prin diminuarea excitabilității măduvei spinării și a creierului.
Voronicul:
Cunoscut și sub numele de Unguraș, Voronicul este o specie spontană perenă care crește în special în Oltenia, Muntenia, Dobrogea și estul Moldovei.
În scop medicinal se utilizează ramurile și tulpinile tinere, nelignificate, recoltate în timpul înfloririi.Voronicul conține o substanță amară care este o lactonă din grupa diterpenoidelor numită marrubină sau marubiină, acid marrubic, rășini și ulei volatil, mucilagii, taninuri, acid ursolic, saponozide, glicozide, un alcaloid, colină, vitamina C, săruri minerale etc.
Datorită conținutului ridicat în potasiu și colină, extractele din această plantă pe lângă alte acțiuni terapeutice au efecte pozitive în aritmia cardiacă.
Din părțile superioare și din rămurele recoltate în timpul înfloririi Voronicului se prepară:
Infuzie: o lingură de plantă mărunțită la o cană cu apă; se beau 2-3 căni pe zi înaintea meselor principale.
Pentru cei care n-au voie să consume cantități mari de lichide se recomandă infuzia concentrată: 2 linguri de plantă mărunțită la o cană cu apă din care se iau de 2-3 ori pe zi câte o lingură înainte de mesele principale.
Talpa gâștii:
O a doua plantă foarte utilă celor care suferă de afecțiuni cardiace cu substrat nervos, este Talpa-găștii, care crește spontan în țara noastră, fiind răspândită de la șes până în zonele submontane la 500-600 m altitudine.De la aceste specii se folosesc numai părțile superioare ale plantei recoltate în timpul înfloririi.
Speciile de Leonurus conțin leunturocardiană sau stachydrină, betonicină și turicină (alcaloizi), glicozide cardiotonice similare cu cele din speciile exotice de Strophantus, substanțe amare cu structură chimică sterolică, bioflavonoide etc.
Se recomandă în tulburările de climacteriu și în stările de anxietate.Au acțiune inhibitoare asupra SNC (sistemul nervos central), acțiune hipotensivă, vasoconstrictorie periferică, acțiune diuretică și acțiune cronotrop negativă asupra cordului reducând ritmul contracțiilor cardiace.
Preparatele pe bază de Talpa-gâștii sunt mult mai puternice decât cele pe baza de Valeriană și prezintă avantajul că nu au mirosul și gustul dezagreabil al valerianei.
Prin infuzare sau decocție substanțele active din Talpa-gâștii nu se extrag în întregime, de aceea se recomandă tinctura sau pulberea de plantă.
Infuzia se prepară dintr-o linguriță de plantă uscată și mărunțită la o cană cu apă; se beau două căni pe zi dintre care una seara, timp de o săptămână.Cura se repetă din două în două luni.
Tinctura: 20 g plantă uscată și mărunțită se macerează timp de 8 zile în 100 ml alcool de 60-70 grade.După filtrare se iau 20-40 picături pe zi, înaintea meselor principale.Tratamentul durează 8 zile.Se repetă la fiecare două luni.
Tinctura de Talpa-gâștii dă rezultate bune în combaterea meteorismului abdominal (dilatarea abdomenului datorită gazelor care se formează în tubul digestiv).
Pulberea: din părțile superioare înflorite ale plantei: câte un vârf de cuțit de 4 ori pe zi timp de 2 săptămâni.Se repetă la fiecare două luni.
Dieta cu pâine este o dietă simplă, ieftină și care se poate urma fără bătăi de cap sau calcule.După o astfel de dietă ținută timp de 5 zile, se pierd 3 kg.
O zi din această dietă vă este prezentată mai jos împreună cu câteva rețete absolut delicioase de sandvișuri.
Micul dejun:
Beți mai întâi un pahar cu apă minerală trezită (lăsată de cu seara deschisă), în care stoarceți o jumătate sau o lămâie întreagă.
Mâncați un sandviș, la alegere.
Ora 11.00:
Un pahar de iaurt degresat sau un borcănel de chefir.
Prânz:
Mâncați două sandvișuri la alegere.
Ora 16.00:
Mâncați un fruct, la alegere.
Cina:
Un sandviș și un ceai de plante, îndulcit cu puțină miere.
Lichide:
Cel puțin 1,5 l apă ălată sau apă minerală trezită.
Se permite o singură cafea sau un ceai negru pe zi.
Rețete de sandvișuri din baghetă:
Sandviș vegetarian:
Amestecați 100 g brânză de vaci cu un morcov ras pe răzătoarea cea mică, cu un cățel de usturoi și 3-4 fire tocate de pătrunjel.
Puneți pe fețele interioare ale sandvișului două foi de salată, iar pe deasupra umplutura de brânză.
Sandviș elvețian:
Ungeți pâinea cu un strat de muștar.
Presărați peste el pătrunjel tocat, apoi puneți două felii de cașcaval și între ele un ou fiert tare, tăiat felii.
Sandviș american:
Două jumătăți de baghetă se acoperă cu foi de salată, peste care se pun friptură rece și câteva rotocoale de castraveți murați sau un strat subțire de ketchup.
Sandviș cu nuci:
Se amestecă brânză de vaci cu puțină telemea rasă, 4 nuci pisate și 2 lingurițe de suc de portocale.
Jumătățile de baghetă se acoperă cu foi de salată sau de spanac și se aplică compoziția de brânză.
Sandviș provensal:
Amestecați o conservă de ton (după ce ați stors bine uleiul) cu o ceapă verde tocată ți o linguriță de castravete acru tăiat mărunt.
Căptușiți pâinea cu foi de salată și aplicați umplutura.
Mult mai puțin cunoscute și folosite decât tincturile și uleiurile din plante, vinurile medicinale sunt elixiruri din laboratorul naturii, cu efecte benefice asupra sănătății și a stării noastre de spirit.Cu o condiție: să nu fie confundate cu vinul de masă, ele având o prescripție strictă, la fel ca orice medicament.
Vin de grapefruit:
Ingrediente: sucul de la două grapefruituri, 1 l vin alb, 200 g zahăr, 50 ml rachiu.
Mod de preparare: Se amestecă ingredientele și se lasă două săptămâni la rece.Se filtrează și se îmbuteliază.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: aperitiv, drenor digestiv, drenor hepatic, răcoritor, bogat în vitamina C.
Recomandări: anorexie, artrită, dispepsie, insuficiență biliară.
Vin de ceapă:
Ingrediente: 5 cepe, 1 l vin alb, 100 g miere.
Mod de preparare: Se rad cepele.Se adaugă vinul și mierea.Se lasă la macerat 8 zile, apoi se filtrează.
O altă variantă: Se pasează 500 g ceapă.La sucul obținut se adaugă 150 g zahăr.Se amestecă bine și se filtrează.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: diuretic, stimulent general, tonic cardiac.
Recomandări: astenie, hidrofizie, tulburări renale.
Vin de mure:
Ingrediente: 1 kg mure, 1 l apă, 300 g zahăr.
Mod de preparare: Se varsă apa peste murele ușor zdrobite.După 24 de ore se pune amestecul în robot și se mărunțesc.Se adaugă zahărul la sucul obținut.Se lasă la fermentat 10-15 zile.Se filtrează și se pune în sticle.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: îndulcitor, hipoglicemiant.
Recomandări: dureri de gât, tulburări intestinale și gastrice.
Vin de mărar:
Ingrediente: 50 g semințe mărar, 20 g semințe anason, 1 l vin roșu, 100 g zahăr, 25 ml rachiu.
Mod de preparare: Se pun toate ingredientele într-un vas curat.Se lasă la macerat 10 zile, la loc ferit de lumină.Se filtrează și se îmbuteliază.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: aperitiv, carminativ, galactogen, stomahic.
Recomandări: aerofagie, astm, tulburări nervoase.
Excelent pentru impotență: câte 25 ml înainte de culcare.
Vin de afine:
Ingrediente: 500 g afine, 1 l vin roșu.
Mod de preparare: Se varsă afinele într-un vas, se adaugă două pahare cu apă și se fierb încet 15 minute.Se adaugă vinul roșu și se prelungește fierberea încă 15 minute.Se lasă să se răcească și se filtrează.
O altă variantă: Se zdrobesc 500 g afine, se adaugă 1 l vin alb, o linguriță scorțișoară pudră, o linguriță de cuișoare și 100 g miere.Se lasă la macerat 8 zile, se filtrează și se pune în sticle.
Mod de administrare: câte 25 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: antidiareic, antiseptic, bactericid, dizolvant al acidului uric.
Recomandări: ateroscleroză, constipație, fermentație intestinală, insuficiență biliară, diabet, diaree.
Vin de ienupăr:
Ingrediente: 40-50 g bace (fructe) de ienupăr, 1 l vin roșu, 50 ml rachiu.
Mod de preparare: Se sparg bacele și se pun la macerat o săptămână în amestecul lichid.Se aduce amestecul ușor la fierbere, se lasă să fiarbă câteva minute.Se lasă în repaus o săptămână înainte de a se filtra.Se îmbuteliază.
O altă variantă: 60 bace de ienupăr, 1 l vin alb și 100 g zahăr se pun la macerat 15 zile.Se lasă în repaus 8 zile înainte de filtrare.Se adaugă 25 ml rachiu, pentru o mai bună conservare.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: depurativ, diuretic, stimulent, stomahic.
Recomandări: ateroscleroză, gută, reumatism, tulburări renale.
Vin de coacăze:
Ingrediente: 1,5 kg coacăze, 1 l vin roșu, 450 g zahăr.
Mod de preparare: Se presează coacăzele.Se adaugă vinul și se lasă la macerat 24 de ore la rece.Se filtrează printr-o pânză fină și se strecoară tot sucul.Se pune sucul într-un vas, se adaugă zahărul, se pune la fiert 5 minute, apoi se lasă să se răcească.Se filtrează din nou, apoi se îmbuteliază.
Alte variante: Se pun la macerat 200 g frunze de coacăz, 50 ml rachiu, 100 g zahăr și 1 l vin roșu, timp de 30 de zile.Se amestecă bine, se filtrează și se îmbuteliază.Se pun la macerat, timp de o lună: 1 l vin alb, 200 g coacăze, 50 ml rachiu, 100 g zahăr.Se filtrează.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: antidiareic, antireumatismal, tonic general.
Recomandări: artrite, hipertensiune, litiază renală, menopauză, reumatism.
Vin de mentă:
Ingrediente: 500 ml infuzie de mentă (25 g mentă uscată se infuzează timp de 15 minute), 500 ml vin alb, 20 g miere de albine.
Mod de preparare: Se amestecă toate ingredientele, se lasă la macerat minimum 40 de zile, apoi se filtrează.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: afrodisiac, bactericid, calmant, colagog, sedativ, stomahic, vermifug.
Recomandări: nervozitate, palpitații, tulburări digestive, paraziți intestinali, tulburări nervoase.
Arterita sau arteriopatia obliterantă cronică, este o boală a arterelor care constă în reducerea progresivă a diametrului interior al acestora.Consecinţa constă în scăderea fluxului de sânge către ţesuturi.
Principala cauză a arteritei este ateroscleroza, adică depunerea de grăsimi în interiorul arterelor.
Boala evoluează lent, insidios, fără ca pacientul să fie conştient de apariţia ei în fazele incipiente.Primele manifestări ale bolii sunt durerile musculare apărute la efort la nivelul labei piciorului şi al gambei.Cel mai adesea, durerea se localizează la nivelul moletului (partea musculară a gambei).Durerea este agravată de efort şi se calmează în repaus.Specificul acestei dureri este că apare în timpul mersului după aceeaşi distanţă parcursă, dispare rapid în repaus şi reapare la efort.Acest fenomen poartă denumirea medicală de claudicaţie intermitentă.
Pacientul descrie durerea ca pe o crampă musculară, însoţită de întărirea muşchilor, dar atunci când durerea este mai puternică în repaus decât la efort, este puţin probabil ca motivul acesteia să fie arterita.
Agravarea bolii se traduce prin scăderea în timp a distanţei pe care pacientul o poate parcurge până la apariţia durerii, ajungându-se în final la durere şi în repaus.Aceasta este prezentă de obicei la nivelul labei piciorului şi al degetelor.În această fază a arteritei, pacientul se simte mai bine dacă stă cu piciorul atârnat la marginea patului.Tot în această etapă apar de obicei modificări ale aspectului piciorului: pielea se subţiază, reducerea pilozităţii, îngroşarea unghiilor, însoţite de învineţirea pielii şi scăderea temperaturii locale.Pacientul poate acuza, în afară de durere, amorţeli, senzaţie de arsură, furnicături, senzaţie de răceală la nivelul piciorului.
După apariţia durerii la repaus, arterita evoluează către apariţia leziunilor ischemice (înfundarea arterei) şi a necrozelor pe suprafeţe din ce in ce mai mari, până la compromiterea definitivă a membrului afectat.
Problema este că majoritatea pacienţilor se prezintă la medic în acest stadiu al bolii, când nu se mai poate face altceva decăt amputarea unui segment al membrului afectat.
Sunt cunoscuţi mai mulţi factori de risc care duc la apariţia bolii: fumatul, vârsta, dislipidemia, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, sedentarismul, obezitatea.
Primul lucru pe care îl poate face pacientul ce acuză dureri în timpul mersului este să se prezinte la medicul de familie cât mai rapid după apariţia simptomelor.El trebuie să evite tratamentul empiric al durerilor apărute la nivelul membrului inferior.Durerea poate fi cauzată şi de afecţiuni articulare, lombosciatică, afecţiuni musculare.Însă numai medicului îi revine sarcina să identifice corect cauzele durerilor.
Prima măsură care trebuie luată este trecerea imediată la un regim alimentar dietetic bazat mai ales pe legume şi în special pe consumul de multă ceapă, fructe proaspete si din când în când lactate.
În fazele incipiente ale arteritei este indicat tratamentul balnear, cu proceduri vasodilatatorii periferice (mofete).Este indicat și masajul general al întregului corp, pentru a pune sângele în mişcare si masajul piciorului bolnav, cu alifie de gălbenele sau alifie cu gaz.
Tratamentul medicamentos este complex şi cuprinde mai multe clase de medicamente, conform recomandărilor medicului.
Se poate consuma și ceai de ghimpe: se pun doua linguriţe de plantă la o cană de apă si se fierb 1 minut.Se beau doua căni pe zi, îndulcite cu miere de albine.
În unele cazuri se pot efectua angioplastii, adică intervenţii nechirurgicale prin care se dilată arterele cu sau fără implantare de stent.
Se poate efectua şi tratament chirurgical clasic, fie păstrându-se artera pacientului, fie înlocuind-o cu o proteză sintetică sau cu o venă prelevată de la pacient (by-pass).
Este necesar ca pacientul să renunţe la fumat, un mare duşman al arterelor.
Se beau trei căni de ceai pe zi din următorul amestec: scoarţă de castan sălbatic 15 gr, coajă de salcie 15 gr, coada şoricelului 15 gr, troscot 15 gr.Se amestecă bine plantele, apoi se face o infuzie din trei linguriţe de amestec opărite cu ½ litri de apă.Primăvara ar fi bine să folosiţi plante proaspete.
În ceea ce priveşte dieta pacientului cu arterită, aceasta va fi săracă în grăsimi, fără exces de sare.
O altă regulă de care trebuie să ţină seama este evitarea sedentarismului.
De obicei, arterita este asociată cu hipertensiune arterială şi diabet zaharat, motiv pentru care este esenţial ca pacientul să respecte tratamentul acestor boli.
Şi nu în ultimul rând trebuie să menţină o igienă riguroasă a piciorului afectat şi să evite frigul şi umezeala.
O altă metodă de tratament este și metoda Maria Treben : se bea dimineaţă, înainte de masă cu o jumătate de oră, o cană de ceai de coada calului, la fel şi seara cu o jumătate de oră înainte de culcare, (o linguriţă de plantă se opăreşte cu o cană de apă şi se lasă să se infuzeze 30 de secunde).Peste zi se beau 4 căni de ceai de urzică, de preferinţă proaspătă, puţin infuzată, în ceai se pune şi o linguriţă de bitter suedez.Extern se aplică şi compresii cu bitter suedez.
Când sunt epuizate celelalte procedee terapeutice se recurge la cel mai dramatic tratament chirurgical: amputaţia.
Ceaiul verde are nenumărate beneficii și consumul acestei băuturi nu poate aduce decât avantaje.
Ceaiul verde a fost folosit din cele mai vechi timpuri ca un remediu pentru indigestie, depresie și dureri de cap.
Șase căni de ceai pe zi (cești de cafea) asigură tot necesarul de vitamine.
Ceaiul verde conține cofeină în cantități moderate, acționând prin supresia poftei de mâncare (cantitățile mari de cafeină, cum sunt cele existente în cafea, pot cauza probleme medicale, incluzând hipertensiunea și insomnia).
Ceaiul verde este o băutură orientală care are dublu efect: pe de o parte înviorează și stimulează activitățile cerebrale, pe de altă parte topește grăsimile.
El se găsește atât în magazine cu profil naturist, cât și în farmacii sau în supermarketuri.
Ceaiul verde este bogat în antioxidanți, mai ales vitamina E care încetinește procesul de îmbătrânire.
Alte substanțe active pe care le conține în florile și frunzele lui, reglementează perfect componentele traiectului digestiv.
Ceaiul verde reduce riscul de apariție al accidentului vascular cerebral și are un efect favorabil asupra hipertensiunii arteriale și a colesterolului rău LDL.
Bogat în mangan, el întărește țesuturile, activează metabolismul și elimină celulele adipoase.
Efectul terapeutic al ceaiului verde nu este, nici el, de lepădat.Dacă aveți o dispoziție proastă sau vă simțiți fără vlagă și fără chef de viață, puteți apela cu încredere la ceaiul verde: el vă înviorează, vă sporește atenția, vă sporește capacitatea de efort.
Ceaiul verde este indicat pentru menținerea unei igiene orale adecvate.Acesta conține fluor care are rolul de a preveni apariția cariilor.Acesta conține inclusiv ingrediente care suprimă formarea plăcii bacteriene și a bacteriilor care cauzează respirația neplăcută.
Pentru a slăbi, ceaiul verde se bea după mesele principale de peste zi, pregătit ca infuzie.
Pentru când mergeți la servici: umpleți un termos cu ceai fierbinte.Îl veți avea la îndemână tot timpul: poate fi un substitut excelent pentru cafea și totodată un antidot pentru depunerea de grăsimi.
Mod de pregătire și de administrare:
Puneți apa să fiarbă și lăsați-o să se răcească timp de 10 minute.Preparați infuzia într-un vas mai mare; esența se împrăștie astfel mai ușor.O linguriță cu vârf de ceai se acoperă cu o cană de apă fierbinte și se lasă să se infuzeze vreme de 2 minute și jumătate.
Important: ceaiul verde nu se opărește niciodată cu apa în clocot, fiindcă își pierde proprietățile curative.
Despre cât de importante sunt vitaminele, fiecare persoană știe măcar un minim de informații.
Să vedem care sunt cele mai importante din toată listă și de unde le putem procura.
Vitamina A, pentru o privire pătrunzătoare:
Vitamina A sau retinolul, stocată în ficat este dată de grăsimile animale.
Organismul transformă în vitamina A beta-carotenul și alte carotenoide ale fructelor și legumelor.
Vitamina A joacă un rol esențial în diferențierea celulară.
Este indispensabilă pentru vedere și intervine direct în procesele imunitare.
Carotenoidele protejează celulele de deteriorările provocate de radicalii liberi.
Aportul necesar de vitamina A reprezintă 900 micrograme pe zi.
Carența de vitamina A este rară, dar se poate observa la femeile care țin un regim strict și la persoanele în vârstă.
Provoacă tulburări ale pielii, o rezistență mică la infecții, o vindecare lentă a rănilor.
Găsim vitamina a în ficat, pește foarte gras, unt, margarină, ouă, brânză.
În ceea ce privește carotenoidele se regăsesc în legumele și fructele bine colorate.
Vitamina B12, pentru o condiție fizică de excepție:
Ultima vitamină descoperită, B12 este singura din complexul B pe care organismul o reține în principal în ficat.
Indispensabilă în reproducerea celulelor, în special ale celor roșii, vitamina B12 intervine în producerea substanțelor care afectează starea de spirit.
Ea favorizează transformarea alimentelor în energie.
Este un element nutrițional necesar sănătății sistemului imunitar.
Un aport zilnic recomandat de vitamina B12 este de 3 micrograme pe zi.
O carență a vitaminei B12 determină oboseală, crampe musculare și pierderea memoriei.
Alimentele de origine animală sunt principalele surse de vitamina B12: carne de pui, pește, fructe de mare, ouă, brânză și produse lactate.
Vitamina C:
Vitamină antioxidantă, vitamina C permite combaterea alterațiilor provocate de excesul de radicali liberi.
Organismul nu o depozitează și o elimină repede.
Ajută la fortificarea vaselor capilare și a pereților celulelor și joacă un rol important în formarea colagenului.
Ea activează cicatrizarea și păstrează sănătatea ligamentelor, tendoanelor și gingiilor.
Favorizează producerea hemoglobinelor în celulele roșii și facilitează asimilarea de fier furnizat de alimente.
Nu poate împiedica apariția guturaiului dar simptomele și durerea sunt ameliorate.
Aportul zilnic recomandat de vitamina C este de 60 la 100 micrograme pe zi.
Un deficit de vitamina C diminuează rezistența la infecții.
Carența mare de vitamina C se manifestă prin scorbut (în special la marinarii lipsiți o perioadă mai lungă de legume și fructe proaspete).
Citricele, cireșele, kiwi, legumele verzi, piperul, coacăzele și căpșunile sunt principala sursă de vitamina C.
Vitamina E are puteri antioxidante:
Vitamina E este depozitată în țesuturile grase și în ficat.
Grație proprietăților antioxidante, vitamina E neutralizează radicalii liberi care pun celulele în pericol.
Nu permite formarea prosta-glandinelor care împiedică procesele inflamatorii și stimulează funcțiile imunitare.
Aportul recomandat este de 12 mg pe zi.
Carențele de vitamina E sunt rare.
Uleiul din germeni de grâu, uleiurile vegetale, semințele de floarea soarelui, migdalele sunt surse de vitamina E.
Denumire latină: Lycopersicon esculentum, face parte din Familia Solanaceea.
Denumiri populare: porodici, roşie, tomată.
Originară din America Centrală şi de Sud, adusă în Europa de conchistadorii spanioli.
Este cea mai des cultivată şi folosită legumă.
În tradiţia populară tulpinile se puneau în băi contra reumatismului.
În ţinutul Beiuşului, se fierbeau vrejii şi frunze de nuc, apoi cele două sucuri se amestecau şi se făceau băi generale sau locale.
Fructele se striveau pe faţă şi se lăsau să se usuce în cazul acneei, apoi se tampona fața cu un ceai călduţ din alte plante.
Compoziţie chimică: apă 90%, glucide, protide, licopen, acizi organici: malic, pectic, citric, fructoză, etc.
Mai conține calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sulf, zinc, cupru, fier, bor, iod, vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, PP, E, K, acid folic, betacaroten.
Acţiune farmaceutică: energetic, remineralizant, revitalizant, echilibrant celular, aperitiv, răcoritor, antiscorbutic, antiinfecţios, dezintoxicant, alcalinizant al sângelui prea acid, diuretic, dizolvant uric, eliminator al ureii, favorizează exoneraţia, prin pielea şi seminţele ei, uşurează digestia substanţelor feculente şi a amidonului.
Roşiile nu conţin oxalaţi ci un conţinut comparativ cu al cortizonului și sunt utile în lupta cu cancerul și cu afecţiunile cardiace.
Este antioxidantă şi previne oxidarea celulelor.
Un aliment energetic, alcalinizant (combate aciditatea).
Are şi acţiune antiinfecţioasă.
Ajută la fluidificarea sângelui, utilă în foarte multe afecţiuni cum ar fi: acnee, afecţiuni vasculare, arterioscleroză, artritism, astenii, atonie gastrică, azotemie, boli de ficat, comedoame, constipaţie, enterite, erupţii cutanate, gută, hiperaciditate gastrică, hipervâscozitate sangvină, inapetenţă, insuficienţă cardiacă cu edeme, înţepături de insecte, intoxicaţii cronice, iritaţii tegumentare, litiază urinară şi biliară, obezitate, palpitaţii, pancreatite, periartrite, pletoră, reumatism, seboree, stări congestive, stări inflamatorii ale tractului digestiv.
Metode pentru a fi consumată:
Roşiile consumate ca atare la fiecare masă, cât mai multe.
Se indică să se folosească roşiile doar coapte şi cultivate fără adausuri de substanţe chimice care de multe ori sunt foarte nocive.
Sucurile gata preparate din comerţ nu au aceleaşi efecte în tratament deoarece este folosit la preparare foarte multe chimicale şi sunt fierte la diferite temperaturi, lucru ce face ca acest suc să nu mai conţină enzime şi vitamine şi deci să nu mai fie aşa de utile în tratament.
Consumate gătite, mai ales când sunt asociate cu făină pot produce fermentaţii intestinale şi sunt o sursă de aciditate pentru sistemul digestiv.
Mai eficient este consumul sucului de roşii obţinut cu ajutorul storcătorului de fructe, foarte proaspăt şi consumat înainte de a se oxida.Se poate consuma orice cantitate ,în funcţie de toleranţa individuală se poate consuma chiar 1-2 litri pe zi în mai multe reprize.Singura condiţie este să se consume înainte de oxidare, adică imediat ce s-a preparat.
Sucul de roşii fiert la foc mic 2-3 ore face să dispară aciditatea iniţială, însă datorită fierberii se distrug foarte multe din substanţele nutritive care le conţin aceste fructe şi sunt indicate în acest caz doar pentru remineralizare, deoarece conţin foarte multe substanţe minerale care sunt uşor asimilate de organism.
În diverse afecţiuni ale pielii se poate aplica simplu sau sub formă de mască cu diferite adausuri(caolin, ou, miere, smântână, etc.) în funcţie de tipul de ten şi de afecţiunea care trebuie tratată.
Un amestec din 50 g suc de roşii, 1 lingură de glicerină şi 1 vârf de cuţit de sare, oferă catifelare.Se amestecă acestea toate şi se masează mâinile de 2 ori pe zi, conferind pielii o catifelare deosebită.Se poate ţine la rece într-un recipient închis.
Oamenii sunt încurajați să mănânce sănătos și să aibă grijă de sănătatea lor.
Peste tot in lume se tipăresc ghiduri pentru o dietă sănătoasă pentru ca oamenii să înceapă să mănânce sănătos, iar cabinetele nutriționiștilor se înmulțesc pe zi ce trece.
S-au stabilit anumite reguli chiar și pentru bebeluși și copii.
Aproximativ 10% dintre copii nu mănâncă micul dejun și deci nu consumă o cantitate nutritivă destul de mare, astfel încât și rezultatele școlare au de suferit.
Nu lăsați copiii să plece la școală fără a lua micul dejun, deoarece, copiii care nu mănâncă dimineța nu sunt hrăniți destul.Dieta lor conține mai puțin calciu, fier, fibre, vitamine.Pe măsură ce copiii înaintează în vârstă acest lucru ar putea deveni un obicei.S-a descoperit că după ce li s-a modificat obiceiul, copiii au avut rezultate mai bune la școală.
Sugestii pentru micul dejun:
Iată câteva idei pentru prepararea rapidă a micului dejun:
Fructele proaspete cu cereale integrale și lapte fără grăsimi.
Pâine prăjită cu puțină brânză și roșii.
Lapte fără grăsimi cu ciocolată.
Suc de portocale.
Asigurați-vă ca dieta dumneavoastră este bogată în calciu și fier:
Este important să consumăm mâncăruri bogate în fier și calciu: calciul și este important pentru copii, femei, fete, vegetarieni si atleți.
Ce înseamnă de fapt o dieta bună?
În general ar trebui să consumăm mâncăruri cu foarte puțină sare, mâncăruri bogate în elemente nutritive, pâine și cereale (dar mai ales integrale), legume și fructe, cantități moderate de zaharuri.
O dietă sănătoasă pentru un adult însemnă de asemenea limitarea cantității de alcool.
De asemenea, este foarte importantă stabilirea unui echilibru între mișcare și mâncare, acest lucru ajutându-ne să ne menținem greutatea ideală.
Diete pentru copii și bebeluși:
Dacă urmați unele reguli destul de simple copilul dumneavoastră va avea o dietă mai sănătoasă.
Bebelușii ar trebui hrăniți la sân și în majoritatea cazurilor, alăptatul poate fi singura sursă de hrană în primele 6 luni.
Mamele trebuie să fie atente să nu hrănească prea mult sau prea puțin copilul, iar alimentele să fie de calitate.
Copiii și adolescenții ar trebui să mănânce mai puține alimente care conțin zahăr.
Ei au nevoie de mișcare și de o hrană adecvată pentru a crește și a se dezvolta normal.
Dietele slabe în grăsimi nu sunt recomandate copiilor sub 5 ani, acestea fiind mai potrivite pentru copii de vârstă mai mare.
Bebelușii și copiii trebuie încurajați să considere apa ca băutura lor preferată.
Grăsimile trebuie reduse cel mai mult pentru a mânca sănătos:
Dietele adulților ar trebui să conțină mult mai puține grăsimi, mai ales grăsimi saturate.Acest fel de grăsimi, care predomină în produsele animale, se depozitează cel mai ușor ca țesut adipos decât grăsimile nesaturate.
Grăsimile poli și mono-nesaturate sunt benefice organismului atunci când sunt în cantități moderate.
Se știe că grăsimile poli-nesaturate sunt bune pentru scăderea nivelului de colesterol, în timp ce cele mono-nesaturate sunt neutre.Grăsimea de pește de exemplu are efect anticoagulant și poate ajuta la scăderea tensiunii arteriale.
S-a dovedit că densitatea energetică a unei diete este la fel de importantă ca și cantitatea de grăsimi.
Reducerea numărului de calorii se poate face prin mărirea cantității de alimente vegetale care dau o senzație de sațietate și diluează zahărul și grăsimile.Alfel spus, când consumăm mâncăruri bogate în calorii trebuie să consumăm cantități și mai mari de vegetale.
Când vine vorba despre alimentație, nu știm ce să mai credem, ce este sănătos pentru noi și ce nu, ce ne face bine și ce nu.
Încercăm să aducem lumină prin această postare și să demontăm câteva mituri sau dimpotrivă să susținem unele idei, desigur, cu argumente serioase.
Margarina conține mai puține grăsimi decât untul:
Fals! Untul și margarina conțin tipuri diferite de grăsimi, dar cantitatea este aceeași sau aproape aceeași.Pe oricare dintre acestea ați alege-o, aveți grijă să nu faceți abuz!
Nu este sănătos să consumi mâncare gătită la micul dejun:
Nu este întotdeauna așa.
Se poate mânca la micul dejun bacon slab la grătar, cu ouă fierte și roșii gătite tot la grătar.Se mai pot servi ciuperci gătite fără ulei, cu pâine integrală.Un astfel de mic dejun este și sănătos, și hrănitor.
Dulciurile sunt o sursă de vitamine:
Fals! Dulciurile conțin mult zahăr și nu vitamine sau minerale.Consumul regulat de dulciuri între mese conduce la deteriorarea dinților.Dacă doriți gustări bogate în vitamine și minerale consumați fructe cât mai variate.
Un produs este neapărat sănătos dacă pe etichetă scrie conținut redus de grăsimi:
Dacă grăsimile sunt înlocuite cu alți ingredienți, atunci produsul poate fi chiar mai bogat în calorii decât dacă ar fi conținut mai multe grăsimi.
Dacă nu adaugi sare în mâncare, înseamnă că mănânci nesărat:
Fals! Numai 10-15% din conținutul total de sare al mâncării reprezintă ceea ce adaugăm noi la masă, 75% provenind din mâncarea semipreparată sau gata preparată.O persoană consumă zilnic cam 9 grame de sare, adică aproximativ două lingurițe.Cantitatea recomandată este de doar 6 grame.
Fructele sau legumele congelate nu sunt la fel de sănătoase precum cele proaspete:
Cantitatea de vegetale recomandata pentru fiecare zi este de cel puțin cinci porții și nu contează dacă legumele și fructele sunt proaspete, congelate, uscate, în compot sau sub formă de suc (deși sucul de fructe nu trebuie consumat mai mult decât o dată pe zi).Fructele uscate precum smochinele, stafidele, curmalele sau prunele sunt bune pentru că ne oferă energie sub formă de glucide și sunt o sursă bogată de fibre.
Sucul de fructe contribuie la deteriorarea dinților:
Foarte adevarat! Zaharurile din fructele și legumele în stare naturală nu dăunează dinților.Dar prin extragerea sucului din fructe se eliberează zaharuri care pot dăuna dinților, mai ales dacă se consumă frecvent.Este recomandat ca sucul de fructe să fie consumat în timpul mesei, mai ales în cazul copiilor.Între mese se poate consuma lapte sau apă.
Mâncarea vegetariană este o alternativă mai benefică pentru sănătate:
Nu întotdeauna!
Există și mâncăruri vegetariene care conțin multe grăsimi, în timp ce carnea roșie slabă, de pe care s-a îndepărtat grăsimea vizibilă, nu face nici un rău.Alte opțiuni nonvegetariene cu conținut scăzut de grăsimi sunt carnea de pui fără piele și peștele gătit fără ulei sau cu ulei puțin.
Nu pățim nimic dacă sărim peste micul dejun:
Fals! Când dormim, postim timp de aproximativ opt ore și este esențial să întrerupem acest post.Deși cei care nu mănâncă dimineața își recuperează necesarul de energie în cursul zilei, ei nu prea au șanse să recupereze vitaminele și mineralele pe care le pierd la un simplu mic dejun.În plus, dacă sărim peste micul dejun avem tendința să luăm gustări cu conținut mare de glucide sau lipide pe la mijlocul dimineții.
Fructele de avocado sunt dăunătoare:
Fals! Acestea conțin grăsimi monosaturate care mențin sub control nivelul colesterolului din sânge.
În cadrul unui regim alimentar sănătos, tendința este aceea de a reduce cantitatea de grăsimi saturate consumată și de a le înlocui pe acestea cu grăsimi nesaturate.De asemenea, trebuie să se reducă cantitatea totală de grăsimi consumată.O jumătate de fruct de avocado poate fi una dintre cele cinci porții de fructe care trebuie consumate zilnic.
