sâmbătă, 29 august 2015

Este bine să consumăm unt?

   O întrebare pe care ne-o punem ori de câte ori facem cumpărături sau atunci când căutăm alternative sănătoase în alimentație.

   Unul dintre cele mai hrănitoare alimente care poate fi inclus în dieta noastră este untul.Și asta în ciuda tuturor celor care afirmă că margarina este mult mai bună datorita conținutului ei sărac în grăsimi saturate și colesterol.Untul este cu adevărat mai bun decât margarina, deși unii nutriționiști, mai puțin informați, ne atenționează asupra pericolelor care apar datorită grăsimilor saturate.

   Iată, însă, numai câteva dintr-o lungă serie de proprietăți ale untului, cu implicații benefice asupra întregului organism:


   Minerale:
   Untul este bogat în resurse minerale, în special seleniu, care este un puternic antioxidant.Procentual, untul conține mai mult seleniu decât cerealele sau usturoiul.Acest aliment furnizează iodul atât de necesar la buna funționare a glandei tiroide (la fel ca și vitamina A).


   Colesterol:
   În ciuda informațiilor eronate cu care ați fost bombardați, colesterolul este necesar atât pentru menținerea sănătății sistemului digestiv, cât și pentru dezvoltarea creierului și a întregului sistem nervos al copiilor.Laptele uman, chiar, are un grad înalt de saturare în grăsimi și colesterol.




   Vitamine:
   Untul este o sursă bogată și ușor asimilabilă de vitamina A, necesară pentru o largă paletă de funcțiuni ale corpului, începând cu vederea și terminând cu păstrarea în bună formă a sistemului endocrin.Untul mai conține și vitaminele E, K și D.


   Acizii grași:
   Untul conține o cantitate apreciabilă de acid butiric, folosit de colon ca o sursă de energie.Acest acid mai este cunoscut ca fiind anti-carcinogen.Un alt acid gras conținut de unt, acidul lauric, este o substanță puternic antimicrobială și antifugală.Untul mai conține și alți acizi grași care oferă o excelentă protecție împotriva cancerului.
   Este foarte important și modul de hrănire a vacii care produce laptele din care se prepară untul: astfel vacile care pasc libere pe păuni produc lapte cu un conținut mai bogat în acizi grași decât cele care sunt hrănite în grajd.
   Mai există o categorie specială de acizi grași care au rolul de a ne proteja contra infecțiilor gastro-intestinale, care apar în special în rândul copiilor și vârstnicilor.De aceea, copiii nu ar trebui să consume smântâna laptelui mai puțin gras.


   Unt versus margarină:
   La capătul opus al tuturor acestor calități deosebite stau margarina și celelalte produse vegetale tartinabile.Acestea pot fi mai ieftine, dar nu sunt indicate absolut deloc, tocmai pentru că grăsimile vegetale sunt periculoase.
   Toate margarinele sunt produse din uleiuri vegetale care au fost încălzite la temperaturi extrem de ridicate.Aceasta este o garanție că aceste uleiuri vor deveni râncede.După aceea este adăugat un catalizator de nichel, împreună cu atomi de hidrogen pentru a-l solidifica.Nichelul, dupa cum se știe, este un metal cu o toxicitate destul de mare care se vă regăsi și în produsul final.La sfârșit se adaugă coloranții și aromele pentru a îndepărta mirosul de ulei rânced și culoarea deloc apetisantă.Mai mult decât atât, în timpul procesului de solidificare apar acizi periculoși cu efecte dăunătoare asupra întregului organism.

   Și atunci ne întrebăm ce ne dorim: un aliment adevărat, care conține din abundență substanțe sănătoase, sau un produs care, mai devreme sau mai târziu, produce boală și durere.
   Desigur, persoanele care își supraveghează greutatea, în special doamnele și domnișoarele, vor ezita să introducă în dietă untul.Dar nu ar trebui să își facă griji foarte mari.Aproximativ 15% din acizii grași conținuți de unt nu se depozitează ca grăsime în corp, ci sunt utilizați pentru furnizarea energiei de către organele vitale.

   Atunci când căutăm un unt de bună calitate, este bine să îl preferăm întotdeauna pe cel cât mai natural, care nu a fost supus prelucrării termice.
   Mai există încă la noi tradiția producerii untului în gospodăriile țărănești, acela este cel mai indicat, deoarece și laptele din care a fost făcut este de bună calitate și nu a fost supus prelucrării de nici un fel.

vineri, 28 august 2015

Brusturele în cosmetică

   Tratamentele cu brusture sunt la mare căutare, mai ales după ce ultimele cercetări au scos la iveală numeroase beneficii.

   Rădăcina de brusture si obligeană, de exemplu, sunt folosite pentru combaterea căderii părului.

   În scopuri terapeutice sunt folosite rădăcinile de brusture atât de către medicina științifică, cât și de către cea populară.Brusturele este foarte utilizat și în cosmetica populară.

   Decoctul dintr-un amestec de plante este foarte recomandat împotriva mătreții, pielii grase a capului, mâncărimilor, firul de păr se întărește, nu mai cade și crește mult mai frumos.
   Cu decoctul fierbinte se masează pielea capului de două-trei ori pe săptămână sau se limpezește părul după ce v-ați spălat.
   Se amestecă o parte rădăcină de brusture și o parte rădăcină de obligeană; șase linguri din acest amestec se pun într-un litru de apă și se fierb 10 minute.
   Se poate folosi și următorul decoct: o parte rădăcină de brusture și o parte scoarță de salcie; patru linguri din acest amestec se pun într-un litru de apă și se fierb 10 minute.




   Dacă aveți părul foarte rar, preparați din când în când câte o mască hrănitoare pentru păr.

   Amestecați o lingură de ulei de brusture, un gălbenuș de ou proaspăt, o linguriță de miere, două lingurițe de suc de ceapă și două lingurițe de săpun lichid sau șampon.Întindeți acest amestec pe pielea capului, acoperiți-vă părul cu o bucată de folie de aluminiu sau folie alimentară, apoi puneți-vă un prosop gros; după două ore spălați-vă pe cap.

   Împotriva mătreții și căderii părului se folosesc sub formă de decoct scoarță de salcie și rădăcină de brusture, în părți egale.
   Decoctul este recomandat pentru spălarea părului, în cazul unui păr moale, fără viață și fără volum, care trebuie întărit.

   Pentru întărirea firului de păr trebuie să vă spălați de două ori pe săptămână cu un decoct din rădăcină de brusture.
   În același scop se folosește infuzia din rădăcină de brusture în ulei de migdale sau de măsline.

   Împotriva căderii părului, pentru întărirea firului de păr și împotriva mâncărimilor este recomandat decoctul din rădăcini de brusture (cu decoctul vă puteți masa rădăcina părului sau vă puteți limpezi părul dupa spălare).
   Pentru pregătirea decoctului aveți nevoie de 10-20 de grame de rădăcini uscate de brusture, care se fierb într-un pahar cu apă 10-15 minute la foc mic, apoi se lasă la infuzat și se strecoară.

   Afecțiunile cutanate se pot trata și ele cu infuzie de brusture.
   În cazul afecțiunilor cutanate, al erupțiilor, coșurilor și furunculilor se folosește rădăcina de brusture sub formă de infuzie cu care se pun comprese.

joi, 27 august 2015

Cu ce ne hrănim?

   Cel mai important factor în menținerea sănătății este alimentația, ea fiind furnizorul de materie și energie pentru buna dezvoltare și funcționare a corpului uman.   
   Statisticile medicale prezintă din când în când câte un grup mai mare de boli ca fiind maladiile secolului XX, iar printre cauzele sau factorii favorizanți este enumerată și nutriția deficitară ori, în funcție de caz, abuzivă.
   De ce oare alimentul, care este baza existenței noastre, să fie cauza unor maladii?

   Epoca modernă a adus după sine o mare afacere pentru producătorii și comercianții de produse alimentare și un plus de confort pentru consumatori.
   Dacă acum câteva zeci de ani majoritatea alimentelor proveneau din producția proprie a individului, iar alimentele erau integral pregătite în casă, astăzi raportul s-a modificat: cea mai mare parte a alimentelor provine din rețeaua de magazine alimentare, iar o bună parte din alimentație are la bază produse semipreparate.
   Producătorii industriali de alimente, pentru a rezista concurenței existente pe piață, trebuie să prezinte pe piață produse calitativ superioare, adică să aibă un aspect agreat de client, miros și gust plăcut și termen de valabilitate cât mai mare.
   Dar pentru a satisface aceste deziderate, alimentele sunt prelucrate prin înglobarea de așa-ziși aditivi alimentari (coloranți, emulgatori, stabilizatori, antioxidanți, conservanți, aromatizanți, etc.) care se regăsesc în compoziția inscripționată pe ambalaj (dacă ea există) sub forma unor coduri: E 954 (pentru zaharină), E 330 (acid citric), E 250 și E 251 (nitriți, respectiv nitrați din mezeluri) etc.
   Acești aditivi sunt utilizați doar cu avizul Ministerului Sănătății și la prima vedere par inofensivi, dar în timp se constată că lucrurile stau cu totul altfel.
   De exemplu zaharina a fost folosită (și la noi încă mai este) ca îndulcitor pentru diverse preparate hipocalorice.
   Vreme de mulți ani s-a crezut că este o substanță totalmente inofensivă pentru organism, dar cercetări recente au arătat că ea prezintă potențial cancerigen, ceea ce a facut ca în multe țări occidentale să fie recomandată retragerea ei din consum.




   Ce sunt de fapt acești aditivi alimentari?
   Cea mai mare parte a lor sunt substanțe chimice de sinteză care nu se găsesc în mod natural nici în regnul vegetal, nici în cel animal, deci nu ar trebui să facă parte din alimentația noastră.
   Organismul uman, văzut prin prisma biochimică, nu deține căi metabolice proprii acestor substanțe, iar pe de altă parte, aceste substanțe care sunt obținute în urma unor reacții chimice în eprubetă sunt lipsite de energiile vitale pe care în mod natural substanțele produse de natura le conțin.
   Din acest punct de vedere, putem spune că aditivii alimentari sunt substanțe moarte, ba mai mult, ei sint, prin împrumutarea de căi metabolice necesare biotransformării lor în vederea eliminării din organism, consumatori de energie vitală din rezerva proprie a organismului.

   Care sunt oare proprietățile acestor aditivi?
   Spre exemplu, coloranții alimentari sunt substanțe de sinteză ale căror molecule au proprietatea de a se fixa ori pe grăsimi ori pe fibrele celulozice din alimente.
   Cele mai nocive sunt cele care se fixează pe grăsimi, pentru că acestea odată ajunse în organism se vor depune în țesutul adipos, colorându-l, iar mai târziu pot genera diverse probleme de sănătate.
   Conservanții sunt substanțe chimice care împiedică dezvoltarea microorganismelor prin blocarea unor enzime vitale a acestora sau prin distrugerea membranei lor celulare.
   Nu avem nici o garanție că aceste fenomene, chiar dacă nu sunt sesizabile prin mijloacele actuale de investigare, nu au loc și în organismul nostru, undeva la scară moleculară, dar cu efecte grave în timp.
   În ultima perioadă, piețele noastre au fost invadate de tot felul de fructe a căror perioadă de coacere este în cu totul alt sezon al anului.
   În mod normal fructele, în special cele de toamnă, se pot păstra o perioadă de timp, dar semnele îmbătrânirii și degradării lor vor deveni evidente.
   Cum de totuși cele din comerț arată de parcă tocmai ar fi fost luate din pom?
   Nimic mai simplu: după recoltare, ele sunt tratate cu niște substanțe care împiedică degradarea lor fizică.
   Dar ceasul biologic al fructului lucrează în continuare, energiile degradându-se și fructul devenind o masă vegetală moartă.
   Dacă aceste substanțe ar rămâne doar pe coaja fructului, nu ar fi nici o problemă, dar ele se absorb în interior, de aici rămânând doar un pas până la pătrunderea lor în organismul nostru.
   Știm despre aceste substanțe că în doze rezonabile nu au efect toxic vizibil și imediat asupra organismului uman, dar nu știm ce efecte pot avea în timp la scară moleculară și ce boli ascunse ar mai putea favoriza.

   O găselniță alimentară deosebit de interesantă este margarina, despre care se afirmă într-un mod cu totul hazardat ca este un produs natural.
   Este adevărat că la baza procesului de fabricație stau uleiuri vegetale, dar un produs nu mai este natural dacă este supus unei hidrogenări la cald, în prezența nichelului pe post de catalizator.
   Rezultatul acestui proces este acea masă albă, a cărei structură chimică diferă exact prin caracteristica de bază care face uleiul vegetal mai sănătos decât grăsimea animală și anume gradul de nesaturare (exprimă prezența unor duble legături în molecula grăsimilor din uleiul vegetal și care lipsesc la grăsimile animale).
   Deci diferența dintre margarină și grăsimea animală este doar de origine, organismul uman depunând același efort energetic pentru metabolizarea amândurora.




   Când și cum vom afla cât de nocivi pentru sănătatea noastră sunt ceilalți aditivi alimentari, nu se știe, dar haideți să consumăm mai puțină carne mai roșie și mai fragedă decât este ea în realitate, mai puține fructe prea arătoase atunci când nu e timpul lor, mai puține conserve și alte semipreparate, mai puține alte găselnițe alimentare și sigur vom fi mai sănătoși.






miercuri, 26 august 2015

Animalele, doctorii noștri

   Despre puterea vindecătoare a animalelor din jurul nostru am mai scris și în această postare și revenim acum cu alte noutăți incredibile.Veți vedea că nu doar animalele domestice ne pot ajuta și nu doar ele sunt alături de oamenii suferinzi.

   Un nou domeniu se dezvoltă din ce in ce mai mult în medicina actuală.Este vorba despre terapia ondulatorie informațională.Acesta are la bază convergența undelor electromagnetice de frecvență medie sau înaltă.Undele corespund radiațiilor emise de organele bolnave ale trupului uman, acționând asupra însănătoșirii acestora.Cu alte cuvinte, undele electromagnetice ale animalelor neutralizează undele emise de un organism uman bolnav.

   În Franța pisicile sunt foarte la modă.Ele sunt considerate elemente ce favorizează confortul psihologic al angajaților din magazine sau alte locuri aglomerate.Specialiștii au observat că prezența unei pisici printre salariații unei firme, de exemplu, detensionează atmosfera și reduce stresul.În compania ei, oamenii sunt mai veseli, zâmbesc mai des, se enervează mai rar și se răstesc mai puțin la clienți.

   Există ipoteza conform căreia radiațiile electromagnetice emise de o anumită materie permit atât omului, cât și animalelor să acționeze asupra altor obiecte sau ființe din jur.Cel mai important rol îl joacă nu intensitatea radiațiilor, ci conținutul informațional pe care acestea îl poartă.
  Din cercetarile efectuate reiese că asupra omului acționează radiații electromagnetice foarte puternice.În funcție de intensitatea lor atitudinea individului se modifică.
   Cu cât sunt mai puternice, cu atât persoana în cauză devine nervoasă, tensiunea arterială crește, dând naștere senzațiilor contradictorii și uneori crizelor de epilepsie.După spusele cercetătorilor, diferitele frecvențe intensificate la maximum îi poate induce omului un sentiment de spaimă atât de mare, încât acesta va fi incapabil să mai reacționeze în vreun fel.Din fericire, există o soluție: un fel generator, asemeni unui proiector, care ne poate scoate din impas.



   Animalele primesc stimuli cu ajutorul câmpului informațional global.Ele sunt capabile să simtă inima omului, interiorul său.Pot presimți situațiile critice în care se află stăpânii lor.De aceea, în condiții de tensiune maximă, ele își mobilizează capacitățile extrasenzoriale ale creierului, devenind foarte precaute la tot ceea ce se întâmplă.

   S-a descoperit o metodă nouă și originală de vindecare a copiilor care suferă de paralizie cerebrală. Boala lor poate fi cu succes tratată cu ajutorul delfinilor.
   Ședințele de terapie se desfășoară în clinici specializate, sub stricta supraveghere a părinților și a cercetătorilor.
   Care este procedeul? Bineînțeles că delfinii nu se așază pe marginea patului alături de copilul bolnav, șoptindu-i la ureche un descântec.Micii pacienți înoată cu delfinii.Contactul direct cu delfinii are efecte miraculoase.Așa se produce minunea.Departe de scaunul cu rotile pentru invalizi, copilul își recapătă forțele și începe să meargă.

marți, 25 august 2015

Kefir, kumis și iaurt- super alimente

   Kefirul este originar din Caucaz, mai precis din Osetia de Nord, și este foarte cunoscut în Orientul Mijlociu și Rusia.Aceasta din urma produce astăzi kefir la scară industrială.
   Foarte mult timp însă, prepararea kefirului a fos transmisă din tată în fiu, rețeta preparării lui fiind secretă.La începutul secolului al XX-lea, mai precis în anul 1909, secretul a fost aflat și Rusia a început să fabrice kefir.


   Kefirul, care a pătruns recent și pe piața românească, este un lapte fermentat sub acțiunea mai multor drojdii (Saccharomyces Kefir, Candida Kefir) si fermenți (Lactobacillus Caucasicus, Laxctobacillus Casei, Streptococcus Lactis si Streptococcus Diacetilactis), ceea ce îi conferă o savoare deosebită, el fiind și ușor alcoolizat (1-25).Bacteriile îi dau gustul ușor acid, asemănător iaurtului, în timp ce drojdiile transformă o parte din lactoză în gaz carbonic și alta în alcool.În mod tradițional, fermentarea kefirului are loc la temperaturi de 20-22 de grade, timp de 1-2 zile.Kefirul se conservă în frigider, fiind mai perisabil decât iaurtul.

   În funcție de durata fermentării, kefirul poate fi de două feluri: slab (cu o perioadă de fermentare de 24 de ore) și tare, la care perioada de fermentare este de 72 de ore.Primul este recomandat în special copiilor, după vârsta de 7 ani și bătrânilor, iar cel de-al doilea este recomandat în gastrite cu aciditate scăzută și colite (acesta va fi însă contraindicat în ulcer, gastrite hiperacide și pancreatite).Kefirul este recomndat în insomnii, nevroze și alte afecțiuni la nivelul sistemului nervos.Nu de mult s-a stabilit că el este foarte util în infecții cronice de tip herpes.Mulți specialiști recomandă kefirul chiar și în dieta bolnavilor de SIDA.




   Kumisul este o băutură specială și apreciată.Kumisul seamănă cu kefirul, dar este ceva mai alcoolizat (2,5%) și se fabrică din lapte de iapă, măgăriță sau vacă.Savoarea sa deosebită este asemănătoare vinului alb.Această băutura este o băutură tradițională, folosită în mod curent în stepele din Rusia și în Asia, fiind apreciată încă din secolul al XIII-lea.

   Iaurtul este originar din Bulgaria, țara unde numărul de bătrâni centenari este foarte ridicat deși cuvântul ”iaurt” vine din limba turcă, cuvântul turc ”youghurmak” având semnificația de a îngroșa.
   Cuvântul ”iaurt” sau yogurt este utilizat în mod curent, atât în America de Nord, cât și în Europa, fiind versiunea modernă a laptelui prins de altădată.


   La începutul secolului trecut, Metsnikoff, un colaborator al lui Pasteur, a descoperit cei doi fermenți lactici utilizați pentru fabricarea iaurtului: Streptococcus Thermophilus și Thermobacterium Bulgaricus.
   Coagularea laptelui a fost, desigur, descoperită absolut din întâmplare.
   În foarte multe țări: Grecia, Turcia, Mongolia sau India, consumarea iaurtului face parte din tradiție, dar începind cu anii ’20 ai secolului al XX-lea, iaurtul se răspândește și în Europa Occidentală.




   În America de Nord, deși a cunoscut succesul mai târziu, iaurtul este astăzi consumat în cantități importante.Europenii continuă totuși să rămână cei mai mari consumatori de iaurt, cantitatea consumată de ei fiind de aproximativ 12-20 l de persoană pe an (în Canada, de pildă, consumul este de 3,7 l de persoană pe an).

   Iaurtul se prepară din lapte de vacă, capră sau oaie, în care sunt încorporați cei doi fermenți amintiți mai sus, care vor transforma, fiecare separat, o parte din lactoză în acid lactic.Acțiunea celor două bacterii este optimă la temperaturi de 40-50 grade Celsius.Atunci când iaurtul este suficient de fermentat, este suficient să fie transportat la rece (4 grade C), pentru ca acțiunea bacteriilor să fie oprită.După aceea, iaurtul poate fi conservat timp de o lună de la fabricarea lui.La începutul fermentării va acționa mai mult Streptococcus, care îi lasă apoi loc celuilalt ferment, Lactobacillus, ceva mai rezistent la mediul acid.
   În general iaurtul existent în comerț conține mai mult Lactobaciluss, bacterie ce dă iaurtului un gust ceva mai acrișor.

luni, 24 august 2015

Florile de tuberoze

   Deși majoritatea florilor încep să-și piardă parfumul atunci când sunt culese, tuberozele au proprietatea de a parfuma în continuare aerul, de aceea sunt atât de apreciate de iubitorii de flori.
   De origine din America Centrală, erau folosite de vracii azteci pentru proprietățile lor antiinflamatorii și antispasmodice.

   Tuberozele cresc sub forma unor tije alungite care produc ciorchini de flori albe foarte parfumate.
   Ele se găsesc în zonele climaterice calde și înfloresc în zonele însorite vara, târziu.
   Ele au nevoie de multă apă și îngrijire, iar celor tăiate trebuie să li se schimbe apa zilnic.

   Legenda tuberozelor în Franța atenționează fetele tinere să nu se respire mireasma lor după ce se întunecă de teama că ar putea să le inducă o stare romantică. În India, tuberozele sunt cunoscute ca fiind misterul nopții, din aceleași motive.




   În medicina ayurvedică, uleiurile obținute din această floare sunt considerate foarte prețioase nu numai pentru splendidul miros, dar și pentru proprietățile lui curative.
   Tuberozele sunt cunoscute pentru capacitatea lor de a induce stări emoționale profunde.
   Deschizând chakra coroanei, care se află deasupra capului, îmbunătățesc puterile psihice.
   Tuberozele pot, de asemenea, să amplifice inspirația artistică și să stimuleze creativitatea de care este responsabilă partea stângă a creierului.
   Floarea de tuberoză aduce o stare de liniște atât corpului, cât și minții.
   Poate din aceste considerente uleiul esențial de tuberoze este foarte scump.

   Mult mai scump decât uleiurile de trandafiri, uleiul esențial pur de tuberoză este dificil de găsit.
   Unii specialiști afirmă că nu există ulei esențial de tuberoză deoarece florile nu pot rezista la temperaturile înalte ale apei sau vaporilor și de aceea este folosit un solvent care extrage uleiul.
   De aceea anumiți aromoterapeuți nu folosesc aceste uleiuri pentru că ei consideră că rămân urme de solvent în ulei, chiar dacă numai la nivel vibrațional.

   Puteti să vă preparați și singuri propriul parfum de tuberoze utilizând un alt ulei esențial pur.
   Acesta nu vă va scuti să plătiți însă o grămadă de bani, dar puteți încerca.
   Pentru a realiza acest parfum este important să folosiți un ulei purtător cum este cel de migdale sau jojoba.
   Și uleiurile de iasmină sau trandafiri pot fi folosite.

duminică, 23 august 2015

Alimente benefice pentru slăbit

   Unele alimente pot îngreuna misiunea de a slăbi și pot provoca un adevărat dezastru pentru siluetă.Altele însă fac exact opusul.
   Am descoperit câteva opțiuni gustoase, hrănitoare, care vă vor ajuta să slăbiți.Trebuie doar ca aceste alimente să facă parte din dieta zilnică, ca atare sau in diverse combinații.


   Dovleacul:

   Acesta este unul dintre cele mai eficiente produse pentru slăbit deoarece este plin de fibre și conține aproximativ 40 calorii.
   Multe studii au confirmat că un consum mare de fibre este asociat cu pierderea în greutate, dar și cu alte beneficii pentru sănătate.
   Dovleacul se regăsește și printre cele mai ușoare mâncăruri de preparat.
   Puteți să-l îndulciți, să adăugați scorțișoară și alune pentru a-l face delicios.
   Vă conferă senzația de sațietate și este delicios.




   Sardinele:
 

   Sardinele pot fi considerate ca unul dintre cele mai mari daruri ale naturii, indispensabile pentru cine dorește să slăbeasca.
   În primul rând, sardinele conțin foarte multe proteine, care ajută la stabilizarea zahărului din sânge, te ajută să te simți sătul și stimulează metabolismul.  

   În al doilea rând, ele constituie o sursă importantă de acizi grași Omega-3, care nu doar întăresc sistemul cardiovascular, ci luptă de asemenea împotriva depresiei.
   Al treilea avantaj este că se găsesc ușor și sunt ieftine.
   Iar pentru că se regăsesc foarte jos în lanțul trofic, nu sunt contaminate cu mercur sau metale grele.


   Ceaiul verde:
 

   Acest stimulant natural al procesului de slăbire nu este de mâncat, însă reprezintă o soluție excelentă pentru slăbit, fără să mai vorbim că este și bogat în antioxidanți, este bun pentru inimă, ajută digestia și reglează nivelul de zahăr din sânge și temperatura corporală.
   El crește metabolismul și grăbește oxidarea grăsimilor, ajutându-vă astfel să slăbiți.
Consumați-l zilnic pentru accelerarea metabolismului.
   Unele studii au arătat că 5 căni pe zi reprezintă numărul magic pentru slăbit.
   De altfel, acest ceai reprezintă și un excelent ajutor anti-stres și anti-depresii. 




   Grepfrutul:
 

   Ați încercat vreodată dieta cu grepfrut?
   Se pare că studiile țtiințifice au demonstrat capacitățile acestui fruct de a lupta cu grăsimea.
   Este demonstrat că dacă măncați o jumătate de grepfrut (conținând doar 39 calorii) înainte de fiecare masă veți slabi cu siguranță.
   Mecanismul acțiunii grepfrutului asupra organismului nu este încă pe deplin elucidat, însă rezultatele vorbesc de la sine.
   În plus, grepfrutul conține compuși anti-cancerigeni, cum ar fi licopenul, iar consumul de grepfrut roșu duce la scăderea nivelului trigliceridelor. 


   Carnea de vită:
 

   Carnea de vită este un aliment minunat pentru dietă, aceasta dacă nu conține antibiotice, steroizi și hormoni.
   Pentru aceasta, asigurați-vă, dacă puteți, că și carnea pe care o cumpărați provine de la vaci crescute în mod natural, cu iarbă.
   Dietele pe baza de proteine duc la scăderea în greutate dintr-un numar mare de motive, printre care: proteinele stimulează metabolismul, vă ajută să vă simțiți sătul o perioadă mai mare de timp și vă va scădea pofta de mâncare.

sâmbătă, 22 august 2015

Alunul

   Compoziţie chimică: fructele conţin ulei, amidon, zahăr, beta-caroten, hidraţi de carbon, calciu, fier, fosfor, grăsimi proteice, zinc, seleniu, sulf, etc.Scoarţa şi frunzele conțin tanin, ulei eteric, quercitină.Fructele conţin aproape 70% din greutate materii grase şi aproape 20% materii azotate.

   În tradiţia populară alunul a avut multe întrebuinţări magice, casnice, medicinale, de exemplu vu un beţigaş de alun verde înfierbântat în spuză se ardeau păduceii din talpă.
   La bube dulci, eczeme şi pecingine se folosea seva ce iese din capetele verzi, când sunt puse pe foc, sau se spălau cu decoctul din coajă şi frunze.
   În Brăila, alunele se pisau, se puneau în rachiu de drojdie cald, amestecat cu undelemn şi se dădea contra vătămăturii.
   În Vâlcea ceaiul din flori de alun se dădea în boli de piept.
   În Moldova se făceau băi la copii slabi  cu ramuri fierte.
   Cu alune arse şi muc de lumânare se seu se ungeau copii pe sprâncene, ca să le crească mari şi negre.


   Acţiune farmaceutică: infuzia de alun frunze este depurativă pentru sânge.Polenul florii se foloseşte cu succes în epilepsie.Decoctul scoarţei este folosit în tratamente externe la ulcere varicoase şi alte boli dermatologice chiar atone.Alunele sunt recunoscute ca foarte utile în tratamentul tuberculozei, reglarea sistemului hormonal, dizolvarea calculilor biliari şi renali.

   Fructele se pot consuma după ce se înlătură coaja.
  Se pot măcina şi se amestecă cu miere polifloră și sunt foarte indicate în curele de îngrășare.


   Praf din frunze de alun: frunzele uscate se macină cu râşniţa de cafea, se cern apoi prin sită fină.Se va lua câte un vârf de cuţit sub limbă de 3 ori pe zi.Se va ţine apoi timp de 10 minute, după care se înghite cu puţină apă.

   Uleiul de alune presat la rece este foarte util contra teniei.În acest caz se va lua câte o linguriţă pe nemâncate câteva zile la rând.
   Tot acest ulei se mai foloseşte şi la diferite preparate cosmetice, deoarece uleiul de alune ajută la o mai bună lubrifiere a pielii în cazul pielii uscate la ihtioză, psoriazis, etc.


   Coaja de alun fiartă în apă cu vin, este bună pentru vindecarea ulcerelor varicoase de pe picioare.



   Frunzele de alun se folosesc la prepararea unei infuzii făcute din 2 linguriţe de frunze zdrobite care se vor pune în 250 ml apă clocotită.Se ţine apoi acoperit pentru 10 minute, după care se strecoară.Se foloseşte de exemplu împreună cu ceaiul de castan în afecţiuni circulatorii ca; varice, flebite sau alte afecţiuni ale inimii.


   Macerat în vin: 50 g scoarță măcinată se pune la 1 litru de vin de bună calitate, preferabil alb, se ţine apoi timp de 8 zile agitând des, după care se strecoară.Acest preparat poate fi folosit la răni atât intern cât şi extern, ulcere varicoase, stomacale,  sau chiar răni vechi, etc.Se poate consuma intern câte 50 ml de 3 ori pe zi în cazurile în care se doreşte refacerea circulaţiei sângelui sau în alte afecţiuni.

   Tinctură din frunze; o parte frunze de alun mărunţite se pun la 5 părţi de alcool alimentar de 70 grade, se ţin la temperatura camerei timp de 15 zile după care se strecoară.În timpul acesta se vor agita de mai multe ori pe zi pentru a extrage principiile active din plante.Se va folosi diluat o linguriţă în 100 ml apă.Se poate folosi şi 10 picături în afecţiuni mai uşoare.Se poate folosi de 3 ori pe zi chiar şi în cure de lungă durată.

   Mugurii de alun: se face un amestec din 1 parte muguri proaspeţi zdrobiţi şi 5 părţi alcool alimentar de 70 grade.Se ţin o perioadă de 15 zile agitând des pentru ca să se extragă principiile active din plantă.Se strecoară.Se pun în sticluţe de capacitate mai mică la rece.Acest preparat conţine un hormon de creştere foarte util în foarte multe afecţiuni.
   

   Tinctura de muguri de alun în combinaţie cu tinctura de castan 1 la 1 este utilă în cazurile de afecţiuni circulatorii sau paralizii.Copii vor lua câte 5-15 picături de 3 ori pe zi în funcţie de vârstă şi greutate diluate în ceai, iar adulţii pot să ia câte o linguriţă de 3 ori pe zi.Se poate întrebuinţa şi la afecţiunile datorate bătrâneţii.Această tinctură o puteți găsiţi gata preparată la orice magazin de produse naturiste.În cazul în care o luaţi preparată va trebui să respectaţi instrucţiunile de administrare ale producătorului.
   Se indică la următoarele afecţiuni pe lângă cele deja menţionate; afecţiuni circulatorii, afecţiuni cardiace (se pot adăuga şi alte plante: levănţică, vâsc, traista ciobanului), boli pulmonare, colică nefritică, convalescenţă, creştere (fructe şi tinctură), anemie, fructe în cure de cât mai lungă durată, dereglări glandulare, depresie, dermatoze, diabet, eczeme zemuinde, edeme ale gambelor, flebite, hipertensiune arterială: tinctură din frunze împreună cu tinctura de vâsc şi păducel, litiaze urinare-ulei, neurastenie-fructe, periflebite, plăgi atone, răni, stări febrile, stres, ulcerele pielii, varice, tuberculoză pulmonară: consumul a cât mai multe fructe simplu sau măcinate cu miere.


vineri, 21 august 2015

Tenul nostru și florile de tei

   Florile de tei sunt folosite în scopuri terapeutice, atât în medicina științifică, cât și în cea populară, dar și în cosmetică. 

   Pentru întreținerea tenului uscat se poate folosi o mască din flori de tei uscate; masca se pune după ce v-ați spălat cu apă călduță.

   În cazul pielii foarte uscate se poate adăuga în baie un decoct gros din flori de tei, semințe de in și flori de mușețel (câte 100 de grame din fiecare plantă).

   Un mijloc foarte eficient pentru a avea un ten tânăr și frumos este infuzia din flori de tei.Aceasta se pregătește foarte ușor: într-un pahar de apă fierbinte se pune o mână de flori de tei, se acoperă paharul și se lasă la infuzat 15 minute, iar după aceea se adaugă un sfert de linguriță de miere.Udați-vă bine fața și gâtul cu această infuzie, apoi așteptați 10 minute.Restul de infuzie puneți-l într-un loc răcoros, iar în ziua următoare repetați această procedură (înainte de a folosi infuzia, agitați-o).

   Pentru pielea ofilită, cu tendințe de apariție a ridurilor este recomandată următoarea loțiune: se amestecă o lingură de flori de tei cu aceeași cantitate de frunze de mărar, apoi o lingură din acest amestec se pune în două pahare cu apă fierbinte, se lasă la infuzat și se strecoară; se spală fața cu această infuzie dimineața și seara.

   În caz de arsuri se folosește de asemenea decoctul din flori de tei: patru linguri de plantă se pun într-o jumătate de litru de apă și se fierb la foc mic 10 minute. 

   Pentru pielea uscată este foarte recomandată spălarea cu infuzie rece din flori de tei.

   Compresele cu infuzie de flori de tei și mușețel împrospătează pielea dacă sunt alternate cu comprese cu apă rece.Ultima compresă rece trebuie ținută 5 minute.Atenție, dacă vasele sangvine sunt vizibile, compresele respective sunt contraindicate.



   Este foarte bine dacă după ce v-ați spălat părul, vă limpeziți cu o infuzie de flori de tei și mentă (două linguri de plante se pun într-un pahar de apă fierbinte).

   Pentru tenul gras, cu pori proeminenți, puteți pregăti în casă o loțiune din flori de tei, coada-șoricelului și coada-calului.O lingură din amestecul de plante uscate se pune în două pahare de apă fierbinte, se lasă la infuzat două ore, apoi se strecoară; se spală fața dimineața și seara.

   Dacă pielea feței a devenit ofilită, sunt foarte indicate compresele fierbinți din flori de tei, hamei și mentă.O lingură din amestecul de plante se pune într-un pahar cu apă fierbinte, se lasă la infuzat, apoi se strecoară.În infuzia fierbinte se înmoaie o bucată de pânză, se stoarce ușor, apoi se pune pe față.Dacă s-a răcit, încălziți din nou infuzia și puneți o altă compresă.Repetați acest lucru timp de 5-8 minute.

   Pentru orice tip de piele se poate folosi o mască revigorantă: o lingură de flori de tei se pun în 100 de mililitri de apă fierbinte; se fierb la foc mic până la obținerea unui decoct gros; pe tenul gras masca se pune într-un strat gros, pe tenul uscat și normal, de asemenea într-un strat gros, dar după ce s-a răcit.Durata măștii este de 15-20 de minute, apoi este înlăturată cu un tampon uscat.După aceea se spală fața cu apă rece, iar pe pielea uscată și normală se aplică o cremă hidratantă.

   Pentru pielea uscată vă puteți pregăti o loțiune: o linguriță de miere se amestecă cu infuzie din flori de tei (o lingură și jumătate de flori de tei la un pahar de apă fierbinte); spalați-vă pe față cu această loțiune în loc de apă.

   Căderea părului este stopată de folosirea decoctului de tei: opt linguri de flori de tei se pun într-o jumătate de litru de apă și se fierb 20 de minute, se lasă să se răcească, apoi se strecoară; decoctul obținut se folosește pentru spălarea părului.

   Pentru a împrospăta un ten obosit, aplicați comprese: pregătiți un ceai din flori de tei și mentă, strecurați-l și mai puneți-l câteva minute la foc.Turnați ceaiul într-o cană mai mare.Alături de aceasta puneți o cană cu apă rece și pregătiți două bucăți de pânză.Umeziți prima bucată de pânză în ceaiul fierbinte și puneți-o pe față timp de 2 minute, apoi schimbați-o cu a doua bucată de pânză, udată cu apă rece.Schimbați compresele de două-trei ori, ultima compresă rece țineți-o 5 minute.

   În cazul seboreei, al coșurilor vă poate ajuta o baie cu plante: 25 de grame de flori de tei, 50 de grame de mentă, 25 de grame de levănțică, 50 de grame de cimbru, 25 de grame de semințe de ienupăr, 25 de grame de sunătoare, 25 de grame de flori de mușețel se pun într-un săculeț, se adaugă 2 litri de apă și se fierb la foc mare, după care se mai lasă o jumătate de oră la foc mic.Decoctul se toarnă în apa de baie.

joi, 20 august 2015

Dependența de ciocolată partea a doua

   Despre ciocolată am scris și aici, iar astăzi vom face o completare.

   Ne putem oare imagina o viață dulce fără ciocolată?
   Amară sau cu lapte, cu alune sau cu stafide, ciocolata este bună pentru o seară liniștită acasă, pentru o petrecere veselă, ca medicament pentru deziluziile în dragoste.Cu toate acestea trebuie să ne amintim că ciocolata este un adevărat blestem pentru cei care au probleme cu greutatea.
   Acest produs este făcut din unt, cacao și zahăr.
   Pentru 5-8 procente de proteine corespund aproximativ 35 de procente de grăsimi și 55 de procente de glucide.Adică 560 de calorii la 100 de grame de produs.Altfel spus, o bucată de ciocolată înlocuiește o porție bună de cartofi prăjiți.
   Desigur ciocolata nu este un dușman al unui mod de viață sănătos. În ea se găsesc și multe substanțe folositoare pentru organism, ea reprezentând și un adevărat izvor de energie.În ciocolata neagră se găsește de două ori mai mult magneziu decât în carnea de crab.În afară de aceasta, în ciocolată se mai găsesc calciu, sodiu, fier, vitamina E, desigur în cantități destul de mici. 


   Câteva greșeli în ceea ce privește ciocolata:
   Din cauza ei apar coșurile: această eroare este legată de faptul că ciocolata cel mai adesea este consumată de adolescenți și de femei, care suferă de sidrom premenstrual.Și într-unul și în celălalt caz apariția coșurilor este normală și nu are de-a face cu ciocolata.
   Ciocolata se digeră greu: ciocolata nu creează nici o problemă ficatului, aceasta devenind grea în torturi, în combinație cu unt sau ouă.
   Ciocolata crește nivelul colesterolului: ciocolata conține aminoacizi care practic nu influențează formarea grăsimilor.
   Ciocolata provoacă chiar și constipație: dimpotrivă, taninul (substanța cu gust astringent) conținut de cacao stimulează digestia.
   Ciocolata strică dinții: desigur, ciocolata conține zahăr, însă trei dintre substanțele conținute de ea (fluorul, taninul și fosfații) protejează smalțul dinților. 


   Ciocolata nu este nici prieten, nici dușman, este pur și simplu un produs dulce care provoacă plăcere.Nu trebuie să faceți abuz și un baton de ciocolată din când în când nu are ce rău să vă facă.




   Medicii dietologi consideră că există unii oameni care pot fi numiți cacaomaniaci.Aceștia pot mânca în câteva minute între 100 și 500 de grame de ciocolată, la cea mai mică emoție se aruncă asupra batonului de ciocolată și chiar își ascund bomboanele sub pernă.Acest tip de comportament nu reprezintă o problemă serioasă.Totul constă de fapt în lipsa magneziului care de obicei se constată la iubitorii de ciocolată.În cazul apariției problemelor legate de greutatea corporală lipsa magneziului poate fi foarte ușor compensată prin suplimente speciale minerale.
   Celor care nu pot scăpa de atracția către acest produs, însă se tem să nu se îngrașe, li se recomandă să încerce cu atenție ciocolata neagră (nu mai puțin de 70 de procente cacao), o bucățică din aceasta putând să le dea imediat un flux de energie.Datorită îmbinării ideale între efect și cantitate, puteți evita foarte ușor să mai mâncați ciocolată cu lapte.Dacă mâncați destul de des, atunci amintiți-vă că, ciocolata cu alune este mai bogatî în grăsimi decât cea simplă, astfel încât în ea se găsește și mai puțin unt de cacao.Ciocolata albă este extraordinară, însă pericolul îl reprezintă combinația de unt și zahăr.
 

   Pauzele obișnuite însoțite de o ceașcă de cafea și o țigară trezesc foarte adesea dorința de a mânca și puțină ciocolată.Și în aceste cazuri este bine să încercați o bucată de ciocolată neagră.După ora 17.00, dacă mâncați ciocolată, este bine să o faceți cu lapte și pâine.O bucată de ciocolată cu pâine bogată în celuloză este o gustare potrivită atât pentru copii, cât și pentru adulții care mai au de lucru până la cină.

   Ciocolata, o armă contra depresiei?
   13% dintre franțuzoaice recunosc pe față că ele se luptă cu depresiile cu ajutorul ciocolatei.
   Specialiștii, ca urmare a cercetărilor întreprinse, au ajuns la concluzia că în compoziția ciocolatei amare intră excitantul numit feniletamină și trei tipuri de substanțe care se găsesc și în marijuana.Acestea pot influența procesele chimice din creier (nu numai în cel feminin) și crea senzația de relaxare totală și mulțumire. 

miercuri, 19 august 2015

Importanța magneziului

   Am tot citit multe articole cu și despre magneziu și mereu ascultăm despre cât este de important.Dar concret, cum ne afectează lipsa de magneziu?

   Magneziul constituie un element de importanță majoră în biologia umană.Corpul uman conține aproximativ 21 g de magneziu.Mai mult de 2/3 din cantitatea de magneziu conținută în corpul uman se situează în oase, sectorul extracelular reprezentând doar 1% din cantitatea de magneziu existentă în corpul nostru.
 

   Magneziul este necesar pentru metabolizarea vitaminei C, a calciului, fosforului, sodiului și potasiului.  
   Este esențial pentru buna funcționare a mușchilor și nervilor. 
   Absorbția intestinală depinde, înainte de toate, de cantitatea de magneziu ingerată.
   Magneziul împiedică formarea depunerilor de calciu, a calculilor renali și biliari.  
   El constituie un factor de creștere, un tonic general, un regenerator celular, un echilibrant psihic un drenor hepatic.  
   Contribuie la menținerea unui sistem cardiovascular sănătos și previne atacurile de inimă.  
   Are acțiune antidepresivă, fiind cunoscut și ca mineral antistres.
   În combinație cu calciul, magneziul acționează ca un tranchilizant natural.
   Sporește reacțiile de apărare ale organismului și luptă împotriva bătrâneții. 



 

   Necesarul de magneziu și frecvența deficitului magnezic:
   Carența de magneziu atrage după sine numeroase tulburări.Formele cele mai bine cunoscute ale deficitului de magneziu sunt reprezentate de spasmofilie, accidente cardiovasculare și tromboze.Aportul insuficient de magneziu în organism este legat de modul de viață și de obiceiurile alimentare, traduse prin alimentația modernă de tip snack, în detrimentul alimentației tradiționale variate.Organismul uman are nevoie de circa 250 până la 350 mg de magneziu pe zi (5-6 mg/kg).
 

   Surse naturale de magneziu și indicații:
   Magneziul se găsește în cereale (grâu, orz, porumb), legume de culoare verde închis, cartofi, sfeclă roșie, polen, precum și fructe: banane, smochine, curmale, migdale, nuci.
   Magneziul este indicat în tulburări digestive, afecțiuni respiratorii, hepato-biliare, astenii, artroză, gută, cancer.


   Consecințele deficitului de magneziu și bătrânețea:
   Bătrânețea reprezintă unul dintre factorii de risc în privința deficitului de magneziu.Modificările fiziologice caracteristice îmbătrânirii, precum și modificarea regimului de viață contribuie la modificarea conținutului de magneziu.
   Deficitul secundar de magneziu se poate observa în cazul unor maladii sau tratamente cum ar fi diabetul nondependent de insulină sau administrarea de diuretice.
   În cazul persoanelor în vârstă, carența de magneziu poate genera excitabilitate neuromusculară, modificări ale metabolismului fosfocalcic sau deficit potasic.
   Literatura de specialitate specifică faptul că deficitul de magneziu contribuie la procesul de îmbătrânire și la vulnerabilitatea față de maladiile legate de acest proces. 

marți, 18 august 2015

Cum ne afectează hepatita B

   În acest secol, hepatita a fost și rămâne din păcate o problemă reală și gravă.Pe lângă arhicunoscuta formă de hepatita A, supranumită Boala mâinilor murdare, care se transmite cu adevărat din cauza igienei insuficiente, a neglijențelor de tot felul, există și alte forme care sunt mult mai periculoase.

   Hepatita virală B reprezintă o infecție produsă de virusul hepatitei B, caracterizată prin inflamarea ficatului.Această hepatită are mai multe variante de evoluție și încheiere.Acest virus al hepatitei a primit numele de virus-problema, deoarece proporțiile de răspândire a acestei forme de hepatita sunt comparabile cu cele ale cumplitei maladii SIDA.De hepatita B se leagă un mare număr de cazuri de maladii hepatice cronice, incluzând ciroze și cancere ale celulei hepatice.De fapt, virusul hepatitei B face parte din cele 10 cauze principale care produc decesul populației, plasându-se pe locul 9, cu mult înaintea cumplitului HIV.

   Unele persoane sunt bolnave și nu știu acest fapt.În timpul vietii, o treime a populației globului este infectată cu acest virus al hepatitei B.Multi însă contractează o formă nesimptomatică și se însănătoșesc, scăpând de virus, chiar și fără să știe, de multe ori, că l-au contractat vreodată.La alte persoane, virusul rămâne în organism, astfel încât acestea devin purtători cronici ai acestuia.În această situație se află în prezent aproximativ 350 milioane de oameni de pe glob.Nivelul cel mai mare al frecvenței acestei infecții se înregistreazî în Asia de Sud-Est și în Africa, unde peste 7% din populație este infectată cu virusul hepatitei B.Cifra cea mai scazută se înregistrează în Europa, America de Nord și Australia, sub 2%.

   Infectarea se produce la pătrunderea virusului în sânge, în cazul unor leziuni ale tegumentelor și mucoaselor.Sursa infecției o constituie purtătorii de virus, bolnavi de hepatita B în formă ușoară sau cronicizată.Virusul este conținut în umorile bolnavului: în sânge, spermă, salivă.Acest virus este extrem de activ, fiind și deosebit de rezistent în mediul înconjurător.De aceea, pentru a se infecta cu virusul hepatitei B, pentru o persoană nu este nevoie decât de o cantitate foarte mică conținută, spre exemplu, în 0,0001 ml de sânge.




   Căile de transmitere a virusului hepatitei B:
   Acest virus se transmite atât pe căi naturale, cât și pe căi artificiale.
   Căile naturale de transmitere a hepatita B sunt cea sexuală, de la mamă infectată la sugar, chiar și la făt, în cadrul familiei, între membrii acesteia, datorită contactului zilnic existent (farfurii, pahare etc.).
   Căile artificiale de transmitere sunt transfuziile de sânge, instrumentele medicale  nesterilizate, injectarea de narcotice, tatuaje, procedurile cosmetice etc.

   Alte forme de virus al hepatitei:
   În afara virusului B, am amintit mai sus de virusul hepatitei A.Există, în plus, formele de virus C, D și E.Virusurile hepatitei A și E se transmit prin infecții intestinale sau pe căi similare: boala mâinilor murdare, a apei infectate etc.Hepatita C și D au căi de transmitere comune cu ale virusului B și produc hepatite acute și cronice.

   Adolescenții reprezintă grupa de risc maxim:
   Hepatita B mai este denumită și însoțitoare a SIDA, deoarece căile de transmitere sunt aceleași.De aici rezultă că și grupele de risc sunt similare: grupa de vârstă de 15-29 de ani, principala grupă de risc fiind adolescenții, căci tocmai ei sunt cei mai inconștienți și mai imprudenți în comportamentul sexual și în utilizarea drogurilor.

   După infectarea cu acest virus al hepatitei B se poate produce hepatita în formă acută sau cronică.Perioada de incubație a virusului durează între 4 și 200 de zile (în medie 80 de zile).În unele cazuri lipsesc cu desăvârșire simptomele sau apare doar un ușor disconfort gastrointestinal, în altele aspectul clinic este cel tipic: cu îngălbenirea accentuată a tegumentelor și mucoasei ochilor.În alte cazuri se produce o hepatită galopantă și extrem de gravă.

   Simptome tipice:
   Bolnavii tipici prezintă, înaintea declanșării bolii, o perioadă de 1-5 zile în care prezintă scăderea apetitului, slăbiciune, grețuri, apăsare și greutate în partea dreaptă a abdomenului, unde este așezat ficatul, dureri de încheieturi.
   La 5-10% din adulții care se îmbolnăvesc de hepatita B, virusul nu dispare din organism și se produce hepatita cronică.
   În cazul copiilor afectați, mai ales a celor foarte mici, procentul este mult mai mare.
   Dacă însănătoșirea nu intervine într-un interval de șase luni de la îmbolnăvire, se poate vorbi de hepatită cronică.
   La 15-20% dintre adulți boala evoluează spre ciroză în timp de 5-20 de ani.Ritmul degenerării ficatului este accelerat de consumul de alcool.

   Virusul hepatitei B poate supraviețui și în alte organe, chiar se poate declanșa o glomerulonefrită.

   Metode specifice de tratament:
   Tratamentul de bază îl constituie administrarea de interferon, atât în cazul formelor acute, cât și în hepatitele cronice.Tratamentul este supravegheat obligatoriu de medicii specialiști.Cel mai sigur este însă aplicarea metodelor profilactice, adică trebuie să ave, grijă să nu ne îmbolnăvim.Prin urmare, mare atenție la căile de transmitere.

luni, 17 august 2015

Cura cu clorofilă partea a doua

   Articolul de astăzi este o urmare a acestuia și vă invităm să citiți despre beneficiile uimitoare ale clorofilei.

   Ce fel de mlădițe verzi trebuie să folosim?
   Se folosesc numai tulpini de plante alimentare.Tulpinile plantelor pe care nu le cunoașteți sau a căror proveniență este incertă nu vor fi niciodată folosite, deoarece pot avea efecte toxice imprevizibile (fie datorită toxicității plantei în sine, fie datorită stropirii plantei cu substanțe chimice, îngrășăminte etc.).Cu cât verdele plantei este mai intens, cu atât efectele sale vor fi mai puternice, deoarece și conținutul de clorofilă va fi mai ridicat.
 

   Să vedem câteva plante frecvent folosite în terapia cu clorofilă:

   - fire verzi de zarzavat: pătrunjel sau țelină, în anumite cazuri frunze de ceapă verde sau usturoi,
   - tulpini tinere de urzică sau frunze verzi de leurdă ori păpădie,

   - mlădițe verzi, de circa 8 cm înălțime, de grâu, orz sau ovăz,
   - tulpini tinere de lucernă.

   Cât durează o astfel de cură și cum se face?

   De la bun început, trebuie menționat faptul că în ciuda aparenței simplității procedeului, efectele sale asupra organismului sunt foarte puternice.Ca urmare, această cură poate fi resimțită ca un șoc de către organism, dacă nu începem gradat.  


   O cură standard cu clorofilă durează 12 zile și va decurge astfel:

   În prima zi de cură nu se va bea mai mult de un sfert de pahar (50 ml) de extract de clorofilă, care va fi luat în doză unică, pe stomacul gol, cu 30 de minute înainte de masa de dimineață.
   A doua zi de cură se va dubla cantitatea de extract (100 ml), care va fi băut în două reprize, cu 30 de minute înainte de masa de prânz și de seară.
   Între ziua a treia și a unsprezecea se mărește doza cu câte un sfert de pahar pe zi (150 ml, 200 ml, 250 ml etc.), repartizându-se în trei părți egale, luate cu 30 de minute înaintea celor trei mese principale.

   În a douăsprezecea zi se bea câte un pahar de extract de clorofilă înaintea fiecărei mese.
   Este de preferat ca în ultima zi de cură să nu se consume altceva decât orez fiert și sărat după gust, pentru ca efectele de dezintoxicare să fie mai intense.




   Principalele efectele ale curei cu clorofilă:
   Este un excelent mijloc de purificare în perioada de primăvară-vară, fiind ușor de aplicat și extrem de eficient.
   Cel mai rapid se va simți efectul de accelerare al tranzitului intestinal, ceea ce va determina o binevenită eliberare a colonului de toxinele acumulate peste iarnă.Dacă extractele vegetale sunt prea puternice pentru dvs. și vă provoacă diaree, atunci le veți lua în doze mai mici și veți bea în paralel ceaiuri de mentă, coada-racului sau scoarță de stejar, pentru a controla procesul.

   Al doilea care va simți beneficiile acestei cure, va fi sângele.Tulburările de coagulare, anemia, carențele de calciu și magneziu vor fi rapid compensate de aceasta cură.Hemofilia, chiar anumite forme de leucemie răspund foarte bine la această formă de tratament.

   Pielea este cea de-a treia "țintă " a curei cu clorofilă.Acneea rebelă, diferitele forme de alergie, sensibilitatea la infecții vor fi puse pe fugă cu ajutorul tratamentului cu extracte verzi.Tenul va deveni curat și luminos, pielea va căpăta o strălucire sănătoasă.

  
   Gastritele și ulcerele de primăvară se ameliorează și ele cu ajutorul acestei cure.Folosiți mai ales extractele din plante aromatice blânde (pătrunjel, țelină) și urzică (care este cicatrizantă și antiacidă), care vor proteja pereții stomacului și vor combate bacteriile de la acest nivel (inclusiv celebrul Helicobacter pilori).
 

   Astmul sau bronșita vor fi și ele ameliorate de această cură, deoarece clorofila inhibă și distruge bacteriile, favorizând procesul respirator.
 

   Astenia de primăvară va fi combătută, mai ales dacă vom folosi plante mai amare (frunzele de păpădie sunt excelente), în timp ce stările de oboseală vor fi risipite de extractele verzi de pătrunjel și țelină, adevărate tonice aromatice.
 

   Desigur, trebuie să menționăm efectele sale excepționale pentru oamenii care lucrează într-un mediu toxic, care sunt expuși la radiații (cum ar fi cele ale monitoarelor calculatoarelor, razele X ale aparatelor de analiză), care au avut sau au o hrană cu mulți aditivi sintetici sau cu multă carne.
 

   Clorofila protejează vasele de sânge împotriva sclerozării, ține la distanță infecțiile bacteriene indiferent de localizare (chiar și pericardita, inflamația mușchiului cardiac, a fost tratată cu succes cu acestă terapie).

   Cui îi este recomandată cura cu clorofilă?
   Firește, ca orice cură de primăvară-vară, și terapia cu clorofilă este adresată practic tuturor persoanelor, fie ele tinere sau în vârstă.Deși este eficientă și în boala canceroasă ori în cele tumorale benigne, cura cu clorofilă este recomandată în special persoanelor sănătoase.Periodic, mai ales la schimbările de anotimp, organismul are nevoie de dezintoxicare, iar clorofila este un mijloc sigur și eficient de purificare, care va asigura premisele unei stări de sănătate excelente și a unei forme fizice și psihice maxime.
   O a doua categorie căreia i se adresează cura cu clorofilă este aceeea a persoanelor care au afecțiuni cronicizate.Astmul și bronșitele (inclusv cele tabagice), hepatita cronică (inclusiv fazele pre-cirotice și cirotice), reumatismul cronic și cel degenerativ, guta și multe alte boli pot fi ameliorate și chiar vindecate cu ajutorul extractelor verzi.
   Bătrânii și convalescenții, adolescenții cu tulburări hormonale vor beneficia, de asemenea, de efectele reglatoare excepționale ale extractelor de clorofilă.
   De asemenea, obezitatea, inclusiv cea care apare pe fond de dezechilibru hormonal, răspunde foarte bine la acest tratament, asociat cu o cură vegetarian-crudivoră.


   Cui îi este contraindicată cura cu clorofilă?
   Aceasta cură este contraindicată persoanelor cu diaree acută, cu colită de fermentație, precum și celor al căror colon este foarte sensibilizat.
   Persoanele care au suferit operații de by-pass coronarian, care suferă de tromboză vor face această cură numai la recomandarea și sub supravegherea medicului.

duminică, 16 august 2015

Dieta cu carbohidrați

   Această dietă încurajează un consum mare de carbohidrați și limitează la minimum grăsimile, asigurând o slăbire de durată, constantă și echilibrată.
   Complexitatea dietei este foarte redusă, regimul este ușor de urmat, potolește senzația de foame, este foarte sănătos.

   Să vedem ce cunoaștem despre grăsimi:

   Sunt periculoase pentru inimă, cauzează boli cardiovasculare și chiar unele forme de cancer.
   Conțin cel puțin de două ori mai multe calorii decât alte alimente.
   Sunt de 7 ori mai ușor de transformat în grăsime corporală, comparativ cu carbohidrații.
   Ne determină să ne pierdem apetitul pentru mâncăruri sănătoase.
   Cu toții avem nevoie de grasimi, desigur, dar de alt tip și în cantități mult mai mici decât consumăm de obicei. 




   Carbohidrații complecși:

   Nu îngrașă, sunt foarte sănătoși și sunt greu de transformat în grăsimi corporale.
   Reprezintă cea mai importantă sursă de energie.
   Creierul nostru depinde de ei în exclusivitate.

   Principalel reguli ale dietei:

   Mâncați mai puțină grăsime.
   Învățați să alegeți mereu varianta optimă (lapte degresat, brânză slabă, carne de pui sau pește, în loc de porc).
   Înlocuiți felurile de mâncare prăjite cu cele preparate la cuptor sau aburi.
   Consumați mai mulți carbohidrați complecși (mai ales cereale integrale, dar și pâine, cartofi, legume, fructe).
   Mâncați mai puține dulciuri (zahăr simplu, băuturi răcoritoare, bomboane, prăjituri etc).
   Consumați mai multe fructe, legume și salate, făcându-le o parte importantă a dietei dvs.
   Creșteți aportul de fibre din alimentație, mâncând mai multe oleaginoase și cereale integrale.

sâmbătă, 15 august 2015

Exerciții de fitness pentru femei

   Ce nu fac femeile pentru a arăta cât mai bine? Și când ne gândim la musculatura abdominală, sacrificiile sunt și mai mari.

   Dacă abdominalii sunt o grupă musculară pentru care lucrați din greu trebuie să știți că antrenarea corectă a acestora este doar o parte din programul destinat unui abdomen de excepție.
   Nutriția în cazul celor care au probleme cu țesutul adipos și antrenamentele cardiovasculare sunt la fel de importante.Nu poți încorda grăsimea este o vorbă a culturiștilor, extrem de îndreptățită.


  Vă prezentăm în continuare trei programe de antrenament la sală care vă vor garanta o musculatură abdominală de excepție.

   Programul numărul 1:

   Ridicarea picioarelor din atârnat la bară fixă, două serii maxim.   
   Flexii ale trunchiului la banca declinată, două serii maxim.   
   Flexii laterale pentru oblici la banca declinată, două serii maxim.   
   Flexii ale trunchiului cu frânghie la scripeți, două serii maxim.

   Programul se lucrează de două-trei ori pe săptămână.
   Dacă aveți probleme cu țesutul adipos, adăugați alte două-trei ședinte aerobice săptămânal, pe care vi le recomandăm indiferent de programul de antrenament pentru abdominali ales.

   Programul cardiovascular (aerobic): bicicletă staționară sau alergare în aer liber timp de 30 de minute.
   Programul cardiovascular se va lucra în alte zile decât cele destinate antrenamentelor de fitness sau culturism.



 

   Programul numărul 2:

   Ridicări ale genunchilor din atârnat la aparat, patru serii maxim.   
   Flexii abdominale din întins pe spate cu picioarele sprijinite pe o bancă, patru serii maxim.
   Ridicări de trunchi pentru oblici din picioare cu o bară pe spate, trei serii maxim.   

   Programul numărul 3:

     Aducerea genunchilor la piept din șezând pe marginea unei bănci, trei serii maxim.   
   Ridicări de trunchi cu răsuciri la banca declinată, trei serii maxim.   
   Flexii abdominale din întins pe spate cu picioarele sprijinite pe o bancă, trei serii maxim.   


vineri, 14 august 2015

Animalele domestice, doctorii noștri

   Fenomenul paranormal e totdeauna de actualitate:
   Când vine vorba despre oameni capabili să perceapă sau să transmită informații fără ajutorul celor cinci organe de simț, folosind numai influențele energetice asupra celor însuflețite sau neînsuflețite, atunci sigur se produce un fenomen paranormal.
   Cea mai simpla definiție a unui fenomen ce depășește granițele obișnuitului ar suna cam așa: ceva bizar, inexplicabil pentru noi, oamenii normali, fără aptitudini ieșite din comun.
   Iată de ce în vechime vrăjitorii erau considerați aleși, înzestrați cu darul de a vorbi zeilor și de a interpreta poruncile primite de la ei.

   Telepatia la animale:
   Începând cu a doua jumătate a anilor ’70, de o mare popularitate s-a bucurat în Occident fenomenul telepatiei la animale.
   Totuși, subiectul nu era o noutate, pentru că încă din Antichitate erau cunoscute și apreciate capacitățile vindecătoare ale reprezentanților regnului animal.




   Să nu uităm că animalele domestice sunt prietenii noștri:
   Ultimele cercetări în domeniu arată că pisicile și câinii înzestrați cu asemenea însușiri deosebite trăiesc în medie cu trei până la cinci ani mai mult decât oamenii ce prezintă înclinații de acest gen.
   Iata câteva exemple:
   Călăria ne ajută să ne detensionăm și să ne refacem cu ușurință echilibrul psihic.Tovărășia papagalilor vorbitori atenuează durerile cardiace.Iar joaca sau numai simpla companie a pisicilor ajută la scăderea presiunii arteriale, la relaxarea nervilor și diminuează semnificativ stările de anxietate.

   Pisica este un doctor extraordinar:
   De-a lungul vieții pisica s-a dovedit a fi un student la medicină foarte silitor, devenind în cele din urmă un medic experimentat.
   Centrul lor energetic reglează ritmul cardiac al persoanei de care se atașează.
   De asemenea, tovărășia unei pisicuțe previne bolile articulatorii, durerile de cap și grăbește vindecarea rănilor stăpânului său.
   În sânul familiei pisica e totdeauna un ajutor real, mai ales pentru cei suferinzi.
   Un medicament viu, ea însăși stabilește fără urmă de îndoială diagnosticul celui în cauză.Cum reușește acest lucru, vă întrebați? Ei bine, ridicind lăbuța spre  locul care ne provoacă dureri, ea indică exact organul bolnav.

   Energia pozitivă a micilor feline:
   Dacă o lăsăm să se apropie de noi și ne concentrăm energia pe aceleași lungimi de undă cu câmpul ei energetic, în scurt timp durerea va înceta.Se poate spune că e doar o senzație, un fel de autosugestie.Dar nu e chiar așa de simplu.Rolul companionului nostru nu trebuie niciodata diminuat.Pentru că el a fost și este medicul și medicamentul nostru.Așa că dacă vreodată bronșita sau pneumonia vă vor răpune, nu disperați.Aveți încredere în pisoiul dumneavoastră!

   Cum ne poate vindeca o pisică:

   Foarte simplu.Micul prieten se cuibărește în poala noastră și încălzește cu trupul lui locul care ne doare.Desigur, nu toată lumea crede aceste lucruri ca fiind reale.E greu de acceptat faptul că o pisică poate fi înzestrată cu puteri tămăduitoare.Mai ales medicii sunt cei mai circumspecți.Totuși nu trebuie sa minimalizăm.

   Ședințe de psihoterapie la domiciliu și la orice oră:
   Mecanismul vindecător al felinelor este extraordinar de complex.
   Nu întâmplător el implică forțe electromagnetice.Acestea stimulează activitatea organismului uman.
   Datorită câmpului electromagnetic extrem de puternic, animalele, și mai ales câinii și pisicile, pot fi considerate psihoterapeuți ideali.

   Astăzi oamenii de știință studiază foarte serios acest fenomen.
   Ei recomandă cu fiecare ocazie adoptarea unui animal în fiecare familie.
   În Tunisia, sub fiecare acoperiș descoperim o pisică.
   Ele sunt vaccinate în mod regulat de către medicii veterinari.
   De aceea ele nu prezintă nici un pericol dacă zgârie pe cineva sau dacă se poate întâmpla să muște.

joi, 13 august 2015

Băuturi răcoritoare partea a doua

   Pentru un plus de savoare și pentru un efect răcoritor instant, vă dădeam aici câteva idei.
   Astăzi vă dezvălui câteva rețete în care vedeta este banalul măr sau mai exact sucul de mere.

   Se amestecă câte patru linguri de suc de mere și suc de struguri albi și o lingură de sirop de vișine.Se adaugă gheață pisată și se umple paharul cu apă minerală.

   Se amestecă bine 70 g suc de mere cu 30 g sirop de mentă.Se servește cu frișcă.

   Se amestecă un pahar de piure de mere cu un pahar de suc de coacăze, adăugând treptat și un pahar de frișcă.Se servește cu cuburi de gheață.

   Se dau două mere pe răzătoare și se amestecă cu două linguri de zahăr și puțină scorțișoară (un vârf de cuțit).Se adaugă frișcă și se pun în mixer.Se servește cu cuburi de gheață.



   Se fierb două pahare de apă cu zahar și coajă de lămâie.Se dau pe răzătoare două mere mari și se stropesc cu zeamă de lămâie.Se dau prin sita 300 g de prune, după care se amestecă toate componentele.Se servește cu cuburi de gheață.

   Se amestecă la mixer 70 g de chefir cu 50 g de piure de mere și 30 g de sirop de vișine.Se servește cu cuburi de gheață.

   Se amestecă la mixer 200 de grame de suc de mere cu sucul de la o lămâie și o lingură de miere.Se servește cu cuburi de gheață.

   Se amestecă la mixer 80 g de înghețată de fructe cu 70 g de suc de mere.Se servește cu ciocolată rasă sau fructe din dulceață.

   Se fierbe 1/2 litru de apă cu trei linguri de sare și cuișoare, după care se lasă să se răcească.Se dau apoi cinci mere pe răzătoare (merele vor fi stropite cu suc de lămâie), se amestecă cu apa răcită și se adaugă, după gust, suc de lămâie sau de coacăze.

   Se amestecă câte patru linguri de sirop de mere și de morcov cu două linguri de suc de lămâie.Se adaugă zahăr după gust și se umple paharul cu apă minerală.Se servește cu cuburi de gheață.

   Se iau pahare înalte și se pune gheață pisată (2/3 de pahar).În fiecare pahar se adaugă 80 g suc de mere și câte 10 g suc de lămâie și sirop de vișine.

   Se amestecă 50 g de suc de mere cu 50 g suc de portocale (sau de piersici) și tot atâta înghețată.Dacă se folosește sucul de portocale, se ornează cu coaja rasă.

miercuri, 12 august 2015

Remedii pentru părul gras

   Scalpul gras și părul cu tendințe de îngrășare reprezintă o reală problemă pentru multe persoane.
   Veți găsi în acest articol câteva idei de măști și tratamente pentru părul gras, care vor da rezultate după mai multe aplicări.

   Părul gras și subțire este o problemă estetică, dar poate avea cauze hormonale sau alimentare.Dacă știți că mâncați sănătos și aveți analizele la zi, înseamnă că aveți nevoie de niște măști eficiente pentru păr gras, sau de tratamente naturale pentru păr gras și subțire.Dacă podoaba capilară are firele foarte subțiri, este și normal ca ele să se îngrașe repede de la cantitatea de sebum secretată de piele.
   În plus, dacă aveți și o producție de sebum crescută și părul subțire și fin, aveți nevoie de măști pentru păr gras care să vă te scape de părul lins și lipsit de vigoare în mod natural. 


   Mască pentru păr gras și mătreață:
 

   Masca pentru păr gras și mătreață cu lămâie și albuș de ou este simplu de făcut și nu vă costă foarte mulți bani (ingredientele sunt la îndemâna oricui, dacă nu cumva le aveți deja prin frigider).
   Pentru a curăța corect și fără accidente nedorite masca pentru păr gras, nu folosiți apă caldă sau fierbinte.Albușul de ou se coagulează (se gătește) la 60 de grade, deci spălați masca cu apă călduță sau rece dacă vreți să nu aveți albuș de ou prin păr câteva zile după aplicarea măștii.
   Albușul de ou are o serie de beneficii pentru părul gras și plin de mătreață: controlează secrețiile de sebum, curăță foliculii, prin urmare înlătură excesul de sebum din firele de păr.În plus, albușul de ou conține o enzimă activă care ucide bacteriile și alți microbi și astfel reduce mătreața și vă ferește de suprainfecții.
   Lămâia, sau, mai bine zis, zeama stoarsă pe loc de la una sau două lămâi are o multitudine de beneficii pentru păr, mai ales dacă este gras și plin de mătreață.Zeama de lămâie reduce producția de sebum din glandele scalpului și are proprietăți antiseptice care vor înlătura bacteriile cauzatoare de mătreață și coșuri.




   Pentru această mască aveți nevoie de un albuș de ou și o lingură de zeamă de lămâie proaspăt stoarsă.
   Amestecați bine ingredientele, puteți chiar să bateți albușul până formează vârfuri sticloase, dacă doriți un tratament mai ușor de aplicat.
   Aplicați pe părul curat și lăsați să acționeze circa 10 minute, apoi clătiți bine cu apă călduță sau rece.


   Măștile pentru păr gras și subțire pot conține substanțe hrănitoare și hidratante, fără să încarce firul de păr.Cele mai bune pentru scalpul cu probleme sunt acele măști pentru păr gras cu argilă și măștile pentru păr gras și mătreață, menite să curețe firul de păr de sebumul în exces.

   Mască pentru păr gras cu argilă verde:

   Argila verde este un bun ingredient în măștile de păr, deoarece ajută la înlăturarea impurităților și ajută tenul și pielea în general.Pe de altă parte, argila verde este ideală în măștile pentru păr gras și mătreață, sau în tratamentele pentru păr gras și subțire deoarece reglează nivelul de sebum secretat.
 

   Aveți nevoie de :
   - 4 linguri de argilă verde pudră,
   - sucul de la jumătate de lămâie,
   - apă,
   - un pahar sau vas din ceramică.
   Amestecați argila cu puțină apă minerală (sau plată, dar nu de la robinet), apoi adăugați sucul de lămâie și aplicați pe părul umed, masând bine rădăcina firelor de păr.Tratamentul cu argilă se lasă să acționeze 20 de minute, apoi se clătește bine cu apă caldă.


marți, 11 august 2015

Grupul de vitamine B partea a doua

Să continuăm acest articol cu următoarele vitamine din grupul B.

   B4: vitamina B4 (adenina) are funcţii si indicaţii terapeutice, mai puţin cunoscute.Ea, alături de alte vitamine B, intervine în funcţiile sistemului nervos cât si cele ale sistemului hematopoietic.
   Carenţa vitaminei B4 modifică echilibrul leucocitar, prin producerea leucopeniei şi granulopeniei.
   Administrarea sulfamidelor şi a antibioticelor creşte consumul de vitamină B4.
   Ea are un rol important în metabolismul glucidelor, lipidelor, a clorurii de sodiu, în funcţiile suprarenalelor și a proceselor creşterii.
   Surse: alimente din regnul animal si vegetal.Cea mai importantă sursă este drojdia de bere.
   Sintetizarea vitaminei B4 de către flora bacteriană intestinală este redusă la om.
   Absorbţia vitaminei B4 se realizează la nivelul intestinului subţire.
   În sânge, concentraţia cea mai mare de vitamina B4, este în hematii.
   Eliminarea vitaminei se face prin urină, fecale, transpiraţie.

   B6: vitamina B6 cuprinde piridoxina, piridoxalul şi piridoxamina.
   În mediu alcalin şi acid sunt sensibile la lumină.
   Regnul vegetal oferă o importantă sursă de vitamină B6.Sursele de obţinere a vitaminei B6 coincid cu cele ale celorlalte vitamine din aceasta grupă.
   Absorbţia vitaminei B6 se realizează la nivelul intestinului sub formă liberă şi mai bine combinate cu proteine.
   În organismul animal predomina piridoxamina.
   Vitamina B6 intervine în metabolismul substanţelor organice şi intră în compoziţia unui mare număr de enzime cu funcţie de oxidoreducere.
   Participă la biosinteza sfingozimei cu rol în metabolismul lipidelor.
   Eliminarea vitaminei B6 se face în cea mai mare măsură pe cale renală şi scade cu vârsta.



   B12: vitamina B12 este compusă din substanţe cristalizate, de culoare roşie, solubile în apă şi alcool, stabile în aer şi în mediu acid.
   Rezistă la  120 de grade C, timp de 20 minute.
   Vitamina B12 se găseşte mai puţin în regnul vegetal şi mai mult în alimentele de origine animală (ficat, splină, creier, muşchi).Principala sursă de vitamină B12 este sinteza microbiană.
   Biogeneza vitaminei B12 are loc sub acţiunea a numeroase bacterii din sol şi a bacteriilor intestinale, mai ales din colon.
   Absorbţia vitaminei B12 se realizează la nivelul mucoasei intestinale, în prezenţa unui factor intrinsec produs de mucoasa gastrică şi cu care alcătuiește factorul antipernicios depozitat în ficat.
   Vitamina B12 absorbită şi reţinută la nivelul intestinului pierde proprietatea de a difuza, reconstituind prima fază a absorbţiei intestinale.
   Factorul intrinsec are rol de protecţie în absorbţia intestinală prin formarea unor compuşi de inactivare a vitaminelor B12.Factorul intrinsec activ fixează până la 264 de micrograme vitamină B12\mg.
   Vitamina are rol în hematopoieză şi mai ales în eritropoieză.Cea mai importantă acţiune a acestei vitamine este anemia pernicioasă de tip Biernner, unde intervin modificări ale trombocitelor sau chiar leziuni degenerative nervoase.

   B13: vitamina B13 are structura chimică asemănătoare acidului azotic, constituie un principiu component al complexului B, cu rol în stimularea creşterii puilor, porcilor.

   B14: vitamina B14 este extrasă din urina umană, are rol în hematopoieză.
                   
   B15: vitamina B15 (acidul panganic) se găseşte în alimente de origine animală.
Intervine în procesele enzimatice şi, în cantitate de 2 mg\zi acoperă nevoile organismului.
   
   Acidul folic: este un derivat al acidului pteroilglutamic, face parte dintr-un complex de vitamine active asupra unor microorganisme şi specii animale, cu rol important în procesele hematopoiezei.Se găseşte în regnul vegetal şi animal.

ShareThis