marți, 30 iunie 2015

Cum creștem masa musculară

   Încercăm astăzi să vă prezentăm cele mai des folosite trucuri pentru ca exercițiile de forță să dea rezultate.Atunci când mergeți la sală, trebuie să aveți un plan conturat în minte și este necesar să nu vă abateți.

   Folosiți greutăți libere la toate seturile grele: oricât de sofisticate vi s-ar părea aparatele, acestea nu vor construi atâta masă musculară ca și greutățile libere.

   Folosiți mișcări compuse, care implică tot corpul: dacă doriți masivitate și mărime, nu faceți mișcări de izolare, ci insistați pe genoflexiuni, îndreptări, împins din culcat, împins de la umeri cu bara, flexii cu bara și tracțiuni.

   Găsiți părți care pot fi îmbunătățite: stabiliți care părți ale corpului necesită mai multă muncă, intrați în sală concentrați pe acestea și lucrați-le la începutul antrenamentelor. Începeți antrenamentele voastre cu haltera, apoi treceți la gantere, iar dacă folosiți cabluri, faceți-o pe final.




   Experimentați pentu a găsi ce exerciții construiesc mai multă masă musculară pentru voi: doar pentru că unele exerciții lucrează bine pentru alții, nu înseamnă același lucru și pentru voi în mod obligatoriu.

   Evitați accidentările: evitați mișcările cu un risc ridicat, mai ales dacă nu sunteți bine încălziți.Folosiți forma corectă de execuție tot timpul și nu riscați să vă accidentați încercând să ridicați prea mult prea devreme.Dacă vă accidentați nu vă puteți antena,deci nu veți crește.Mai puțin, înseamnă mai mult.

   Nu depăsiți numărul optim de seturi pentru grupele musculare: încercați să faceți doar atâtea seturi cât simțiți că este productiv pentru corpul vostru.

   Nu numărați exercițiile: nu există un număr optim de exerciții, cei mai mulți culturiști propun patru exerciții pentru fiecare grupă musculară, dar pentru grupele musculare mici aceastea pot duce la supraantrenament.

   Efectuați un număr optim de repetări: antrenați-vă cât mai greu posibil, în forma corectă pentru a face cât mai multe repetări (cu greutăți mari, 6-10 pentru grupele musculare mari, 8-12 pentru grupele musculare mici).Nu vă feriți de repetările maximale: de câte ori vă simțiți odihnit și simțiți că antrenamentul "merge", încercați câte o repetare maximală, în mod piramidal.

   Nu uitați să vă mâncați proteinele: cu cât mâncați mai multe proteine, cu atât mai bine.Cele mai bune proteine pentru masa musculară sunt cele din carne roșie,de unde vă luați nutrienții necesari creșterii.Proteinele concentrate din zer sunt de asemenea importante.Faceți un mod de viață din alimentația proteică abundentă și veți câștiga masă musculară solidă.

luni, 29 iunie 2015

Copiii și teama de apă

   Căldurile mari din timpul verii ne copleșesc pe toți, adulți sau copii.Asa că, la mare sau la munte, sursele de apă sunt o binefacere. 

   Vara este bucuria copiilor pentru că se pot bălăci în voie în piscină, în mare, în râuri, la ștranduri.Dar există și unii copii cărora le este teamă de apă, așa că încercăm să aflăm cauzele.


   Primele noastre luni de existență, ca embrion, s-au petrecut în apa, în lichidul amniotic, în pântecele mamei.Totuși, pe unii copii apa îi înspăimântă.


   Este adevarat că apa, de cele mai multe ori, este sinonimă cu plăcerea.Cufundarea sugarilor în apă provoaca pielii acestora senzații agreabile, pe care ei și le manifestă prin zâmbete și gângureli.Totuși, nu toți sugarii par să împărtășească aceasta bucurie și unii își manifestă reacția prin plânsete.


   Anumiți psihologi leagă frica precoce de apă  cu un traumatism particular în momentul nasterii: ruperea apei poate fi asociată cu o senzație foarte stresantă și neliniștitoare pentru bebeluș, care si-a fixat senzația în memorie.



 

   Câteodată, anumiți părinți sunt uimiți de copiii lor, bebeluși-înotători sau care se comportă ca peștele în apă.Familiarizarea cu apa este tot o învățare, la fel ca și mersul.Copiii trec adesea prin perioade de mari progrese sau prin momente de regresie.Este adevărat și faptul că obișnuirea copilului cu apa, acțiune care are loc în propria baie, poate să-l determine pe copil, când se mărește, să-i fie frică de imensitatea mării și să-l înspăimânte.

   Teoretic, copilul nu resimte frica de apă până la 4 luni.Dupa această vârstă, fiecare bebeluș are multe motive pentru a-i fi frică de apă, fiecare copil având deja propria istorie și propriul motiv de a-i fi teamă.Poate fi vorba despre o experiență neplăcută cu apa.Fără să știe, copilul a păstrat-o în memoria sa și de fiecare dată când se ivește ocazia de a intra în apa, această amintire se declanșează si îi provoacă teamă.De exemplu, se poate ca, atunci când era mai mic, să fi făcut baie cu apa prea caldă, sau să fi băut un ceai fierbinte, sau poate ca și cufundarea lui în apă să-i fi provocat o otită dureroasă.


   Se poate ca la școala copilul să fi fost împins în apă de un alt copil contrar dorinței sale sau să fi fost ținut cu forța în apă, sau să fi fost forțat să sară de pe trambulină.Aceste motive pot fi suficiente pentru a-i provoca teama de apă.
 

   În anumite perioade ale creșterii sale, mai ales după vârsta de 2 ani, copilului îi poate fi frică de apă, mai ales daca el crede ca ea are puterea de a-l înghiți.Este deci victima imaginației sale bogate și a dificultății sale de a diferenția realitatea de imaginar. 

   Câteodată, fără ca totuși copilul să aibă vreo teamă, spaima bruscă de apă să fie expresia unei indispoziții interioare care să nu aibă vreo legătură particulară cu apa.Cauzele trebuie cautate în mediul în care trăiește: ele pot fi legate de nașterea unui fratior sau a unei surioare, divorțul părinților, mutarea dintr-o locuință într-alta sau pot fi legate de faptul că a învățat prea repede să facă altă acțiune, de exemplu, să meargă.


   Ca unuia dintre părinți să-i frică de apă, este o situație foarte frecventă, căci numeroși adulți (unu din patru, conform statisticilor) se tem, de asemenea, de apă.Este deci posibil ca, chiar fără să-și fi manifestat aceasta frică, părintele să-i fi transmis copilului frica de apă.


   Anumitor copii le este frică de apă la fel cum altora le este teamă de păianjeni sau de șerpi fără să îi fi văzut vreodată.Este vorba despre o adevarată fobie, adică o frică inexplicabilă fără ca ea să aibă legatură cu o amintire neplăcuta cu apa.

duminică, 28 iunie 2015

Pentru un ten strălucitor

   Un tonic depsebit de eficient pentru toate tipurile de ten este următorul:

   - 1/4 ceaşcă de suc de castravete,
   - 1/8 ceaşcă de suc de morcov,
   - 1/2 ceaşcă de infuzie de mentă,
   - 1/4 ceaşcă de infuzie de muşeţel,
   - 1/2 ceaşcă de suc de lămâie.

   Se pregăteşte întâi sucul de castravete şi morcov, apoi infuziile de mentă şi muşeţel care se lasă la răcit, după care se combină toate aceste ingrediente într-un recipient şi se amestecă bine.
   Dacă veţi congela această mixtură în cuburi de gheaţă, puteţi scoate doar câte un cub şi  să îl aplicaţi pe faţă, atunci când doriţi.

   Castraveţii, care au acelaşi pH ca pielea noastră, sunt excelenţi pentru strălucirea şi sănătatea tenului nostru deoarece sucul lor este un emolient foarte liniştitor.Castravetele este minunat pentru ten, datorită proprietăţilor lui hidratante, nutritive şi astringente.Acţionează într-o manieră protectoare, refăcând învelişul natural.Prin aplicarea unei felii de castravete pe tenul obosit şi iritat, acesta se va revigora şi va deveni catifelat.
   Morcovii sunt bogaţi în vitamina A şi minerale care hrănesc şi vindecă pielea, ajutând la regenerarea ei.
   Menta stimulează şi curăţă pielea datorită proprietăţilor ei antibacteriene şi antiseptice, iar muşeţelul este nu numai bogat în minerale, dar ajută la prevenirea ridurilor, este antiinflamator şi hidratant.




   O altă reţetă pentru ten:

   Ingrediente:

   - 5 frunze proaspete de mentă,
   - un sfert de castravete de mărime medie,
   - un albuş de ou,
   - apă plată.

   Se amestecă menta cu castravetele curăţat de coajă şi seminţe, cu ajutorul unui blender sau mixer până obţineţi o pastă.Separat bateţi albuşul până se întăreşte şi apoi amestecaţi-l uşor în mixtura obţinută anterior.
   Se apliă această mixtură uniform pe faţă şi gât şi se lasă timp de 20 de minute.Se curăţă cu apă minerală sau plată.

   Laptele de migdale este deosebit de indicat pentru pielea uscată şi îmbătrânită.Uleiul de migdale linişteşte tenul iritat, iar glicerina ajută la hidratarea ei.

   Ingrediente:

   - o jumătate de ceaşcă de apă distilată sau apă de levănţică sau trandafiri,
   - o lingură de glicerină vegetală,
   - o jumătate de lingură de ulei de migdale,
   - 12 picături de extract de seminţe de grepfrut,
   - opţional: 5-10 picături de ulei esenţial cu o aromă preferată.

   Apa de levănţică sau trandafiri se pregăteşte uşor: se pune o mână de petale de trandafiri, uscate, sau de flori de levănţică, uscate, într-un vas de sticlă sau porţelan şi se acoperă cu apă fierbinte.Se lasă pînă a doua zi şi apoi se foloseşte la prepararea laptelui de migdale.

   

sâmbătă, 27 iunie 2015

Recomandări pentru artroză, artrită, coxartroză

   Următoarele recomandări sunt valabile şi pentru inflamaţiile articulare, deformările articulare şi fenomenele de uzură.Acestea sunt vindecabile, durerile dispar încetul cu încetul, chiar şi deformările se retrag treptat într-o perioadă de unul până la doi ani. Bolnavii care merg în baston sau în cârje pot fi recuperaţi.Artroza este o boală care afectează mai ales populaţia de peste 45 de ani şi este cauzată de degenerarea cartilajului articular.

   Vara se recomandă băile cu frunze şi tulpini de roşii, fierte o oră în apă.

   Se bea dimineaţa, cu o 1/2 oră înainte de micul dejun, şi seara, cu o 1/2 oră înainte de cină, o ceaşcă cu ceai de coada-calului (coada-calului este opărită şi lăsată 1/2 minut în repaos), iar în timpul zilei se consumă 4 ceşti cu ceai de urzici (şi urziciie se opăresc şi se lasă într-un scurt repaos de 1/2 minut).Din aceste 4 ceşti se scoate de 3 ori câte 1/2 ceaşca şi se toarnă de fiecare dată o lingură de bitter suedez înâuntru.Cantitatea se bea, repartizată în porţii, înainte şi după fiecare masă.


   Se masează locurile dureroase cu tinctură de tătăneasă sau gălbenele, ori cu alifie din aceleaşi plante.

   Artroza poate apărea în orice articulaţie, deşi cele mai afectate sunt cele care suportă greutatea corporală: genunchi, şold, coloană. 



   Se poate aplica peste noapte, pe locul dureros, pedicuţă amestecată cu puţină apă caldă.

   În orice regiuni ar apărea dureri, la genunchi sau alte încheieturi, se pun comprese cu bitter suedez şi se lasă timp de 4 ore.Pielea trebuie unsă în prealabil cu alifie de filimică, iar de fiecare dată după tratament se pudrează ca sa nu apara mâncărimi.Se calcă cu fierul de călcat frunze de varză creaţă (varză nemţească) sau de varză albă, se aplică pe încheieturtie dureroase şi se leagă cu o bucată de pânză pentru a se păstra calde.


 Se fac băi cu paie uscate de ovăz sau scuturătură de fân, circa 10 g la 5 l de apă clocotită, care se strecoară şi se adaugă în apa de baie, timp de 21 de zile.

   Şi fricţionările încheieturilor cu esenţă de tătăneasă ajută, pentru ameliorarea durerilor.În caz de inflamaţii articulare sunt indicate compresele cu aburi de coada-calului.


   Se aplică o cataplasmă cu muştar negru sau cu hrean ras, amestecat cu puţină apă fierbinte, atât cât să se formeze o pastă, care se aplică pe un tifon şi se înveleşte locul dureros.

   Pe lângă frunzele de varză, se recomandă compresele cu frunze de brânca-ursului, numită şi crucea-pământului, talpa-ursului sau urechea-porcului.Aceasta plantă se găseşte pe povârnişuri, pante, câmpii, ca şi în pădurile rare, umede, de foioase sau de foioase amestecate cu conifere sau în zăvoaie, crescând ca buruiană.Planta are flori mari, grupate, plate, şi sare în ochi pe câmpii, datorită mărimii ei deosebite.




   Foarte indicată ar fi o dată pe lună o baie de şezut cu coada-calului, din 100 grame de plante care se lasă în apa rece să se înmoaie peste noapte; a doua zi, totul se încălzeşte; durata baii: 20 minute.Apa de baie mai poate fi turnată de 2 ori înapoi peste plante, reîncălzită şi folosită pentru alte două băi de şezut.


   Se spală zilnic picioarele cu apă rece şi oţet, seara, timp de 1 lună. 


   Debutul artrozei este gradat, primul simptom care se observă este durerea care tinde să crească în timp.Ulterior apar diminuarea mobilităţii articulare, contractura musculară, deformarea articulară apărând în stadiile avansate de boală.Durerea articulară are caracter specific, apare dimineaţa, la primele mişcări, când articulaţiile par înţepenite.Este de scurtă durată, aproximativ 15 minute.Durerile dispar pentru restul zilei şi reapar seara, odată cu oboseala.La multe persoane, durerea articulară este meteodependentă.

vineri, 26 iunie 2015

Dieta japoneză

   Acest regim vă poate ajuta să scăpaţi de 7-8 kg în doar 13 zile.Dieta se ţine după programul de mai jos, pentru primele 6 zile, după care, dieta se ţine începând din a şasea zi, spre prima zi.
 

   Prima zi:
   La micul dejun: cafea neagră.
   La prânz: varză gătită, 2 ouă şi un pahar cu suc de roşii.
   La cină: peşte la grătar sau fiert.

   A doua zi:
   La micul dejun: cafea neagră, pâine integrală, neapărat prăjită.
   La prânz: salată de legume cu foarte puţin ulei şi peşte.
   La cină: 200 gr. carne de vită macră, fără grăsime şi iaurt degresat.

   A treia zi:
   La micul dejun: cafea neagră, pâine integrală şi neapărat prăjită.
   La prânz: legume la grătar sau fierte şi un măr.
   La cină: 200 gr. carne de vită macră şi fără grăsime, un ou şi salată de varză.




   A patra zi:
   La micul dejun: cafea neagră.
   La prânz: un ou, 3 morcovi fierţi şi 15 gr.brânză.
   La cină: 200 gr. carne de vită.

   A cincea zi:
   La micul dejun: limonadă şi un morcov.
   La prânz: 1 porţie mare de peşte.
   La cină: peşte şi suc de roşii.

   A şasea zi:
   La micul dejun: ceai.
   La prânz: 250-300 grame de carne pui.
   La cină: 250-300 grame de carne de pui şi salată verde.

   A şaptea zi:
   La micul dejun: cafea.
   La prânz: peşte şi suc de roşii.
   La cină: oricare cină din cele şase, cu excepţia cinei din a treia zi.

joi, 25 iunie 2015

Râsul, un medicament eficient partea a 2-a

   Cum acţionează râsul:
 

   Asemenea excitaţiei, râsul acţionează asupra pielii şi a sistemului neuro-simpatic, pe care îl stimulează şi îl accelerează.Râsul destinde numeroase părţi ale corpului: faţa, gâtul, pieptul, abdomenul, braţele, picioarele.Diminuând tonusul muscular, elimină tensiunile şi agresivitatea.De asemenea, circulaţia sangvină se accelerează, ca şi procesul de eliminare a toxinelor acumulate, digestia este uşurată prin contracţii abdominale şi se evacuează tensiunea nervoasă.Prin urmare, corpul cedează unei destinderi regeneratoare.Este efectul morfinelor naturale secretate de creier, endorfinele, în momentele când râdem cu poftă.Pe scurt, râsul scade tensiunea, ameliorează digestia şi garantează un somn liniştitor.Nu degeaba se spune că oamenii bolnavi care râd din tot sufletul se vindecă mai repede decât cei trişti.



   Hohotele de râs sunt bune pentru inimă:

   Un grup de cardiologi a efectuat un studiu vizând stabilirea efectului râsului asupra inimii. 300 de persoane de vârste apropiate au fost împărţite în două grupe: de o parte suferinzii de inimă şi de cealaltă parte cei sănătoşi.Autorii studiului au observat că suferinzii de inimă se dovedesc a fi persoane foarte serioase şi stresate.Astfel, 40% dintre aceştia au afirmat că râd foarte rar, nici măcar atunci când, în mod normal, ceilalţi nu se mai satură de râs.Cercetătorii sunt de părere că râsul acţionează ca un scut împotriva afecţiunilor cardiace, susţinând că hohotele ar trebui să facă parte din arsenalul terapiilor recomandate în cazul bolilor de inimă.


   Nu apelaţi la râsul artificial:

   În Occident, unii dintre cei care se simt total nefericiţi şi nu pot găsi motive de râs cu nici un preţ, apelează la gazul ilariant.Este unul din oxizii azotului, incolor, cu miros şi gust dulceag care odată inhalat poate provoca râsul.Cercetatorii au publicat un raport asupra impactului pe care îl poate avea gazul ilariant asupra tinerilor.În ciuda efectului recreativ, consecinţele consumului acestui medicament asupra sănătăţii sunt extrem de nefaste.Excesul de gaz ilariant contribuie la apariţia durerilor de spate şi chiar la degenerarea coloanei vertebrale.Gazul ilariant blochează acţiunea vitaminei B12, puţini ştiind de legătura medicamentului cu efectele nocive asupra sănătăţii.Studiile ştiinţifice arată că, folosit în operaţii chirurgicale de scurtă durată (de exemplu, în stomatologie, la procesul de anesteziere), gazul ilariant poate avea efecte mortale.Orice incercare de a provoca râsul altfel decât în mod natural, nu numai ca este sortită eşecului, dar este şi periculoasă pentru sănătate.

miercuri, 24 iunie 2015

Reţete cu cătină

   Ajutorul dat de cătină:

   Atunci când este mai rece, observăm un consum redus al substanţelor vitaminate, mai ales la persoanele care nu consumă fructe şi legume bogate în vitamine.Acest deficit poate apărea şi la cei care nu prea mănâncă în sezonul rece murături (obţinute prin fermentaţie, adica prin saramură), borş, pâine neagră, tărâţe.Mâncărurile rafinate, chiar dacă sunt plăcute ochiului şi gustului, pot fi, mai degrabă, obiceiuri nesănătoase.De aceea, mai ales în sezonul rece, cătina albă aduce organismului vitaminele necesare, ca şi acizii graşi esenţiali.După cum se ştie, după măceş, cătina conţine cea mai mare cantitate de vitamina C.

   Pielea trebuie mereu protejată şi ajutată să facă faţă schimbărilor climatice, mai ales următoarele zone mai expuse: faţa, mâinile, picioarele, care pierd vitaminele liposolubile necesare metabolismului. Indicate în tratarea mâinilor, a feţei (în special la femei) sunt preparatele vitaminate, dar şi cele cu extract de cătină (vitamine solubile în grăsimi). 




   Haideţi să vedem două reţete, folsitoare şi uşor de preparat:

   Ulei de cătină:

   Se usucă 100 g fructe de catină la 60 grade C.Se macină apoi boabele în râşniţa de cafea, rezultând 20-25 g pulbere uscată, care conţine 2,5 ml ulei pur.Peste pulbere se adaugă 50-70 ml ulei (de soia, floarea soarelui, de germeni ori de măsline) şi se amestecă.Se lasă încă două zile, amestecând din când în când.Se foloseşte partea de deasupra a amestecului, fie ca atare, fie în amestec cu o cremă oarecare.Se ung faţa, mâinile şi picioarele.

   Ceai de cătină:

   Se face un ceai din fructe uscate de cătina (la o cană de apă se pune o linguriţă de fructe uscate) şi se dă un clocot.Înainte de a fi îndulcit, se scot din ceai câteva linguriţe de lichid şi se tamponează faţa, apoi se unge cu crema preparată după reţeta anterioară.Restul de ceai se poate consuma, eventual îndulcit cu miere.

   Organismul are nevoie câteodată să işi autoregleze energia şi în acest scop trebuie activate procesele oxidative.Procesele energetice necesită aport de grăsimi, dar şi aceste arderi au nevoie de complexul B, vitaminele PP, B2, C (provenite şi din tărâţe de grâu şi grâu încolţit), completate cu celelalte substanţe din cătină.

   Cele două preparate dau o mare energie organismului, stimulează procesele aerobiotice, generatoare de căldură.

marți, 23 iunie 2015

Unghiile şi sănătatea partea a 2-a

   Semiluna de la baza unghiei şi diabetul:

   Dimensiunea mare a semilunei de la baza unghiei, este legată de tahicardie.

   Absenţa semilunei de la baza unghiei este semn al nevrozei inimii, al insuficienţei cardiace şi al tulburărilor în circulaţia sangvină.

   În afară de acestea: semiluna de culoare albăstruie vorbeşte despre tulburări în funcţionarea ficatului; semiluna de culoare roşie este semn al insuficienţei cardiace; dacă semiluna este despărţită de cealaltă parte a unghiei printr-o linie orizontală, asta înseamnă că persoana respectivă suferă de diabet.

   Pieliţele din jurul unghiilor arată deficitul de albumine, de vitamina C şi acid folic în organism (cauza deficitului este folosirea insuficientă a acestor substanţe sau asimilarea proastă a acestora).

   Unghiile despicate arată un nivel scăzut al focului digestiv, indică de asemenea că circulaţia sangvină, sistemele sexual şi nervos sunt tulburate (mai întâi de toate, acest lucru se referă la funcţionarea testiculelor şi a ovarelor), iar reacţiile nervoase scad în intensitate.




   Unghiile care se cojesc sunt un fenomen provocat de consumul în exces al fructelor, sucurilor, băuturilor nealcoolice, al produselor artificiale, al medicamentelor, care lipsesc corpul de minerale, dând naştere unui dezechilibru în nutriţie.În acest caz apar indigestia, formarea gazelor în intestin, oboseala, menstruaţie neregulată, slabiciune sexuală, depresii, stări de nervozitate, insomnie şi alte asemenea stări.

   Liniile de pe unghii indică alimentaţia dezechilibrată:

   În medicina contemporană există posibilitatea diagnosticării unei boli luând în consideraţie schimbările de formă şi de relief ale unghiilor.

   Liniile orizontale pe unghii vorbesc despre o alimentaţie dezechilibrată sau despre boli netratate la timp.Acestea se pot manifesta şi atunci când apare o schimbare în alimentaţie.Suprafeţele fărâmicioase pe unghii înseamnă depuneri de sare.

   Liniile verticale pe unghii semnalează înrăutăţirea digestiei (folosirea în exces a acizilor graşi şi a sării), proces prin care mineralele şi albuminele se asimilează foarte greu, şi de asemenea deficitul de vitamina B12 şi fier.Pot aparea în acest caz afecţiuni ale intestinului.Funcţia digestivă, funcţia ficatului şi a rinichilor pot fi reduse, poate apărea o oboseală generală.

   Unghiile roase sunt un semn al nervozităţii, al deficitului de minerale sau al prezenţei unor paraziţi în intestin.Sunt în acelaşi timp un simptom al nevrozei, al gastritei, al disfuncţiilor sexuale la femei.

   Unghiile mari, bombate, în formă de bulb, care depăşesc cu mult suprafaţa degetului (unghiile în formă de con) indică slăbiciunea inimii şi a plămânilor (tuberculoza).Sunt un sindrom al frigului, al lipsei de energie în plămâni.

   O umflătură la capătul unghiei vorbeşte despre o infecţie cronică a pămânilor.

   Unghia concavă (care are forma unei linguri), în care se poate reţine o picătură de apă, indică deficitul de fier.Este un sindrom al frigului, al lipsei de energie a plămânilor, dar şi un simptom al unei forme moştenite de alcoolism.

   Unghia triunghiulară indică afecţiunile coloanei vertebrale şi ale măduvei spinării.

   Unghia strâmbă, dar netedă (asemănătoare unui cioc de papagal) vorbeşte despre o formă înnăscută de astm, despre bronşită, tuberculoză, tuse cronică.

   Unghiile fărâmicioase sunt un semn al conţinutului scăzut de fier şi vitamina A în organism, al funcţionării proaste a glandei tiroide sau a rinichilor, al unei proaste circulaţii sangvine.

luni, 22 iunie 2015

Despre vitamine


   Vitamina B12, pentru o stare generală bună:


   Ultima vitamină descoperită, B12, este singura din complexul B pe care organismul o reţine în principal în ficat.
   Indispensabilă în reproducerea celulelor, în special ale celor roşii, vitamina B12 intervine în producerea substanţelor care afectează starea de spirit.Ea favorizează transformarea alimentelor în energie.Este un element nutriţional necesar sănătăţii sistemului imunitar.
   Un aport zilnic recomandat de vitamina B12 este de 3 micrograme pe zi.O carenţă a vitaminei B12 determină oboseala, crampele musculare şi pierderea memoriei.
   Alimentele de origine animală sunt principalele surse de vitamina B12: carne de pui, peşte, fructe de mare, ouă, brânză şi produse lactate.

   Vitamina A, pentru o privire pătrunzătoare:


   Vitamina A sau retinol stocată în ficat este dată de grăsimile animale.Organismul transformă în vitamina A beta-carotenul şi alte carotenoide ale fructelor şi legumelor.
   Vitamina A joacă un rol esenţial în diferenţierea celulară.Este indispensabilă pentru vedere şi intervine direct în procesele imunitare.Carotenoidele protejează celulele de deteriorările provocate de radicalii liberi.
   Aportul necesar de vitamina A reprezintă 900 micrograme pe zi.Carenţa de vitamina A este rară, dar se poate observa la femeile care ţin un regim strict şi la persoanele în vârstă.Provoacă tulburări ale pielii, o rezistenţă mică la infecţii, o vindecare lentă a rănilor.
   Găsim vitamina A în ficat, peşte foarte gras, unt, margarină, ouă, brânză.În ceea ce priveşte carotenoidele se regăsesc în legumele şi fructele bine colorate.




   Vitamina C, pentru o bună imunitate:


   Vitamina antioxidantă, vitamina C, permite combaterea alteraţiilor provocate de excesul de radicali liberi.Organismul nu o depozitează şi o elimină repede.
   Ajută la fortificarea vaselor capilare şi a pereţilor celulelor şi joacă un rol important în formarea colagenului.Ea activează cicatrizarea şi păstrează sănătatea ligamentelor, tendoanelor şi gingiilor.Favorizează producerea hemoglobinelor în celulele roşii şi facilitează asimilarea de fier furnizat de alimente.Nu poate împiedica apariţia guturaiului, dar simptomele şi durerea sunt ameliorate.
   Aportul zilnic recomandat de vitamina C este de 60 la 100 micrograme pe zi.Un deficit de vitamina C diminuează rezistenţa la infecţii.Carenţa mare de vitamina C se manifestă prin scorbut (în special la marinarii lipsiţi o perioadă mai lungă de legume şi fructe proaspete).
   Citricele, cireşele, kiwi, legumele verzi, piperul, coacazele şi căpşunile sunt principale surse de vitamina C.

   Vitamina E, are puteri antioxidante:


   Vitamina E este depozitată în ţesuturile grase şi în ficat.
   Graţie proprietăţilor antioxidante, vitamina E neutralizează radicalii liberi care pun celulele în pericol.Împiedică procesele inflamatorii şi stimulează funcţiile imunitare.
   Aportul recomandat este de 12 mg pe zi.Carenţele de vitamina E sunt rare.
   Uleiul din germeni de grâu, uleiurile vegetale, seminţele de floarea soarelui, migdalele conţin multă vitamina E.

duminică, 21 iunie 2015

Râsul, un medicament eficient

   Există momente când oamenii nu se simt bine şi au impresia că lumea s-a sfârşit.Decât să ne transformăm viaţa într-o tragedie, mai bine încercăm să râdem din toată inima, deoarece umorul ne va ajuta să vedem partea bună a vieţii.Râsul este considerat, de  multă vreme, cel mai benefic medicament pentru a fi în formă.Gimnastica, generată prin râs, masează organele, stimulează funcţiile acestora şi ameliorează circulaţia oxigenului, declanşând buna dispoziţie şi euforia.Specialiştii consideră că râsul este o gimnastică internă, echivalentă cu o şedinţă de dans. Se spune că oamenii bolnavi care râd din tot sufletul se vindecă mai repede decât cei trişti. 

   Un exerciţiu de gimnastică:

   Pe planul emoţiilor, râsul este precum ciocolata: eliberează de stres şi are chiar rolul unui afrodisiac, fiindcă, atunci când o persoană râde, organismul eliberează endorfine, substanţele chimice dotate cu puterea unor droguri cu efect euforic, care, din fericire, nu dau dependenţă.În plus, râsul dărâmă barierele şi topeşte inhibiţiile, plictiseala sau oboseala.Sub efectul râsului, muşchiul diafragmei se destinde, participând la ameliorarea procesului de oxigenare a plămânilor.Specialiştii au observat că doar câteva activităţi sportive contribuie la fel de bine ca râsul la eliminarea dioxidului de carbon din plămâni.Astfel, o repriză de râs cu poftă aduce tot atâta oxigen în organism cât o şedinţa de aerobic, fitness, jogging sau tenis.




   Câteva calităţi ale râsului natural:
 

   Destinde spiritul, stimulează memoria, dezvoltă creativitatea şi reduce anxietatea.
   Diafragma, organul care separă plămânii, se relaxează şi participă activ la decontractare.
   Previne apariţia constipaţiei, râsul este cel mai bun masaj pentru abdomen
   Atenuează durerea şi stresul, având un efect benefic asupra psihicului nostru
   Creşte libidoul şi ne protejează contra multor boli, mai ales bolile moderne.
   Creşte capacitatea respiratorie.
   Stimulează, cu succes, sistemul imunitar.
   Salvează unele situaţii tensionate, ce pot părea fără ieşire.
   Apropie oamenii, dezvoltă sociabilitatea şi poate asigura succesul, în unele cazuri.




   Duşmanul depresiei:

   Râsul, această reacţie spontană este, în esenţă, o extraordinară armă de autoapărare a sistemului nervos.Specialiştii semnalează că oamenii nu profită de beneficiile râsului.Mai mult, ei insistă asupra necesităţii de a lua în serios aceste aspecte, în sensul de a învăţa să râdem cu tot trupul. În timpul râsului, faţa, gâtul, pieptul, abdomenul, braţele şi chiar picioarele se destind.Astfel, tensiunea negativă, stresul sunt eliminate.Râsul provoacă o stare de bine, uneori foarte apropiată de extaz.Motiv pentru care unii psihoterapeuţi îl recomandă pentru reducerea riscurilor accidentelor cerebrale, cardiovasculare şi a depresiei.Ba chiar în unele spitale există aşa-numitele săli de umor, unde medicii îşi tratează pacienţii prin terapia râsului.

sâmbătă, 20 iunie 2015

Ne putem trata cu morcovi


   Nu de multe ori, auzim sau citim despre tot felul de leacuri băbeşti, cu diferite plante sau flori.Să vedem astăzi, ce ne poate oferi morcovul.

   Părţi utilizabile ale morcovului: pulpa, sucul (zeama de morcovi), frunza uscată, seminţele.   

   La ce afecţiuni poate fi folosit morcovul:

   Uz intern: astenii, tulburări de creştere, demineralizare, rahitism, carii dentare, anemii, anumite insuficienţe ale acuităţii vizuale, enterocolite, infecţii intestinale, diaree infantilă şi a adultului, colibaciloză, ulcere gastroduodenale, constipaţie, afecţiuni pulmonare, (tuberculoyă, astm, bronşite cronice), scrofuloză, reumatism, gută, litiază, ateroscleroză, insuficienţe hepatobiloiare, ictere, insuficienţa lactaţiei, dermatoze, paraziţi intestinali (tenie), prevenirea bolilor infecţioase şi degenerative, prevenirea îmbătrânirii şi a apariţiei ridurilor. 


   Uz extern: plăgi, ulcere, arsuri, furuncule, dermatoze (eczemă, pecingine, impetigo pe faţă), degerături, crăpături, abcese şi cancere ale sânului (tratament de ajutorare), epitelion (tratament de ajutorare).




   Mod de folosire:

   Uz intern:

   Suc de morcov: de la 50 la 500 g pe zi (la trezire şi la culcare).Un pahar de suc în fiecare zi, pe nemâncate, este foarte indicat.Pentru copiii mici se diluează cu apă, ca şi laptele.Pur sau cu lapte: excelent expectorant (afecţiuni pulmonare, astm, voalarea vocii).

   Contra constipaţiei: supă dintr-un kg de morcovi fierţi de două ori într-un litru de apă şi trecută prin mulineta de legume.

   Contra diareei infantile: supă de morcovi: se curăţă 500 g de morcovi, se taie în bucăţi şi se fierb într-un litru de apă până când se înmoaie complet.Se trec prin sita de piureu.Apoi se adaugă apă clocotită până se ajunge la un litru şi jumătate.Se adaugă o linguriţă cu sare marină.Se păstrează la rece.Se administrează pe parcursul a 24 de ore, timp de două sau trei zile.Se poate da cu biberonul, iar partea consistentă, cu linguriţa. Laptele se reintroduce treptat, în cinci sau şase zile, micsorând cantitatea de morcovi utilizată de la 500 g la 100 g la litrul de apă.Pentru sugari se taie supa de morcovi preparată cu 200 g la litru, cu lapte.Se dă o parte din supă cu una de lapte, pentru copiii până la 3 luni, apoi o parte supă cu două părţi lapte, după această vârstă.Sugarilor cu diaree li se poate da suc de morcovi cruzi în locul supei de morcovi.Se va tăia cu apa sucul de morcovi aşa cum se face pentru lapte şi nu se va relua alimentaţia lactată decât dupa dispariţia tulburărilor intestinale (în genere, după două sau trei zile).

   Pentru o mai bună remineralizare a sugarilor şi a copiilor, li se va pregăti terci de cereale cu supă de frunze uscate de morcovi, foarte bogate în săruri minerale.

   Seminţe: infuzie cu o linguriţă la o ceaşcă de apă dată în clocot: stimulent, aperitiv, diuretic, amenagog, galactogog.La doza de 1-5 g, seminţele sunt carminative (expulzează gazele intestinale).   


   Uz extern:

   Decoct de morcovi şi aplicaţii de morcovi daţi pe răzătoare, sau cataplasme de frunze proaspete pisate, sau loţiuni din decoct de frunze proaspete: sunt recomandate a se aplica pe abcese şi cancere ale sânului, pe plăgi recente sau atone, pe ulcere ale gambei, arsuri, furuncule, pecingini, impetigo.

   Decoct de frunze de morcovi în gargare pentru afte, abcese ale gurii; băi sau spălături în degerături, crăpături.

   Loţiuni cu suc de morcovi: pentru îngrijirea feţei şi a gâtului.Acestea oferă supleţe şi prospeţime şi se opun ravagiilor ridurilor. 

vineri, 19 iunie 2015

Exercitii fizice

   Aspectul corpului nostru poate fi uşor îmbunătăţit, cu ajutorul exerciţiilor fizice.Vă descriem astăzi câteva exerciţii care vizează muşchii fesieri şi muschii picioarelor.Cu răbdare şi perseverenţă puteţi avea o formă de invidiat şi un corp frumos lucrat.



   Puteţi începe cu un set de exerciţii care fortifică şoldurile, coapsele interioare şi exterioare, şi tendoanele genunchilor.Puteţi realiza aceste exerciţii pe podea, ajutându-vă de o minge:
   Staţi orizontal, proptindu-vă de minge, greutatea corpului aflându-se pe călcâie.
   Îndoiţi genunchii şi sprijiniţi capul cu degetele.Împingeţi corpul, proptindu-vă în călcâie, până vă aflaţi deasupra mingiei.
   Inspiraţi adânc şi îndoiţi genunchii, ghemuindu-vă.Proptiţi-vă în călcâie pentru a lucra tendoanele genunchilor.Expiraţi şi reveniţi la poziţia iniţială.Repetaţi exerciţiul de mai multe ori.Astfel vă veţi limpezi gândurile prin ritmicitatea respiraţiei, sincronizată cu fazele exerciţiului fizic.

   Puteţi face şi un alt exerciţiu care este o varianta a exerciţiului 'podul', pe care îl făceam când eram mici, la orele de educaţie fizică.Acest exerciţiu poate fi efectuat cu ajutorul mingiei, pe nisip, la mare, dacă vreţi în aer liber, sau pe podea, în cameră, dacă nu beneficiaţi de posibilitatea de a ieşi la aer.Puteţi lucra şoldurile, coapsele interioare şi exterioare şi tendoanele genunchilor.Staţi orizontal, pe sol, cu mâinile în poziţie laterală, picioarele aşezate deasupra mingiei.Ridicaţi şoldurile până când sunt aliniate perfect la nivelul umerilor. Inspiraţi, apoi expiraţi şi deplasaţi şoldurile pe sol.Repetaţi exerciţiul.

   Ridicarea picioarelor: acest exerciţiu vă va ajuta să lucraţi muşchii din partea inferioară a corpului, prin ridicarea picioarelor:
   Poziţia corpului este orizontală, cu faţa în jos, deasupra mingiei.Proptiţi abdomenul pe minge şi greutatea corpului va fi susţinută în mâini.Ţineţi degetele piciorului drept pe sol, şi îndoiţi genunchiul stâng la 90 de grade.Având genunchiul îndoit astfel, ridicaţi-l de mai multe ori, fără să vă arcuiţi spatele.Apoi deplasaţi piciorul în poziţia iniţială, şi efectuaţi exerciţiul şi cu celălalt picior.
   Întindeţi piciorul stâng, în spate, şi ridicaţi-l de mai multe ori.Abdomenul trebuie să fie încordat, pentru a susţine corpul. În momentul când ridicaţi piciorul, acesta trebuie să fie perfect întins şi degetele trebuie să fie şi ele întinse.După efectuarea unui set de exerciţii, schimbaţi piciorul şi repetaţi exerciţiul.Cu ajutorul mingiei mai puteţi efectua şi exerciţii de ridicare laterală a picioarelor, precum şi de depărtare a acestora.

   Alegând două dintre exerciţiile prezentate mai sus, şi efectuându-le zilnic, veţi observa că veţi obţine un tonus muscular excelent.Aveţi nevoie doar de ajutorul unei mingii, şi de multă atenţie şi corectitudine în efectuare.

joi, 18 iunie 2015

Leacuri contra constipaţiei partea a 2-a

   Constipaţia poate da bătăi de cap în cele mai nepotrivite momente, chiar şi celor care au o alimentaţie sănătoasă.Câteva prime sfaturi le găsiţi aici şi aici, iar acum venim cu completări.

   Un ajutor de nădejde ni-l dau murele: faceţi infuzie din frunze de mur, proaspete sau uscate, circa 40-80gr la 1 litru de apă, în funcţie de gravitatea constipaţiei. Beţi două căni pe zi dimineaţa şi seara. Puteţi consuma câte un pumn de fructe proaspete dimineaţa, pe stomacul gol.

   Un ceai laxativ recomandat este următorul: puneţi la fiert, vreme de 10 minute, 25-30 gr frunze de prun într-un litru de apă. Beţi câte o ceaşcă după mesele principale timp de 5 zile.

   Dovleacul ne poate scăpa de griji, astfel: beţi în fiecare dimineaţă o cană de suc de dovleac.





   Vă oferim o nouă reţetă cu tărâţe, valabilă pentru cei ce au probleme cu intestinul gros: 2 linguri de tărâţe de grâu se pun de seara într-o jumătate de cană de apă. Dimineaţa, înainte de masă,  mâncaţi această compoziţie. Dacă se umflă şi nu mai are lichid, mai adăugaţi puţin cei cald sau apă la temperatura camerei. Acest amestec elimină toxinele din organism şi conţine vitamine din gama B-urilor. În aceeaşi perioadă puteţi consuma şi grâu încolţit, cam 35-40gr pe zi, după ce aţî mâncat tărâţele.

   Un al remediu este cel cu miere de albine : Se amestecă: 2 linguri de miere de albine, 2 linguri nuci măcinate, 2 linguri smântână, 2 linguri tărâţe de grâu, 2 mere rase. Din amestecul obţinut se consumă 2 linguri pe zi, dimineaţa, pe nemâncate, după care se bea o cană de ceai de muşeţel.Restul, se poate păstra la frigider şi se poate lua chiar şi 4 linguri, dacă rezultatele întârzie să apară.

miercuri, 17 iunie 2015

Despre miere şi produsele apicole

   Mierea ca şi medicament reprezintă doar o parte a apiterapiei.Calităţile extraordinare ale mierii: medicament şi aliment preţios în acelaşi timp, sunt cunoscute încă din antichitate.

   Mierea se asimilează foarte uşor de către organism şi ne oferă energie şi substanţe bioactive şi nutritive. Conţinutul de microelemente al mierii este similar celui al sângelui uman. Vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane, flavonoide, compuşi aromatici, fitohormoni, acizi organici: lactic, citric, malic, oxalic, dextrină, compuşi ai azotului, în total 435 de substanţe. Acestea asigură mierii un loc aparte în reglarea funcţiilor organismului uman.

   Orice tip de miere are proprietăţi specifice: mierea de levănţică lecuieşte tusea şi durerile de gât; mierea de tei uşurează stările febrile şi durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun mijloc profilactic şi remediu în pneumonii, astm bronşic, stări nervoase, tuberculoză; mierea de brad este utilă în bolile căilor respiratorii; cea de salcâm este un bun calmant şi tonic; mierea de castan sălbatic creşte tensiunea arterială; mierea de castan comestibil are acţiune antimicrobiană, mai ales în bolile de stomac, intestinale şi renale; mierea de izmă este bună ca leac împotriva durerilor, antihemoragică, tonifiantă; mierea de floarea-soarelui este utilă în bronşite şi boli de stomac.




   Mierea de flori de câmp are o puternică acţiune antimicrobiană, cea de livadă (de pomi fructiferi) vindecă afecţiunile renale, pulmonare şi intestinale. Mierea de munte are calităţi deosebite în bolile de căi respiratorii şi în alergii, fiind o însumare de substanţe nutritive şi curative.

   Mierea este un remediu eficient în diferite boli interne şi ale pielii, un excelent tonic pentru copii, convalescenţi, pentru întărirea sistemului imunitar şi pentru gravide.

   Luând în mod regulat miere, câte o linguriţă dimineaţa, cu o oră înaintea micului dejun; o linguriţă la două ore după masa de prânz şi o linguriţă după cină, se normalizează tensiunea arterială şi digestia, se reduce cantitatea de acid gastric. În cazul colitelor şi gastritelor, mierea se asimilează mai bine cu puţină apă caldă în care se dizolvă.


  Mierea se pastrează în vase bine închise, la rece şi la întuneric, în încăperi curate şi uscate.Mierea nu se va păstra în apropierea substanţelor ce degajă mirosuri tari, căci absoarbe mirosurile.
   Mierea este contraindicată diabeticilor şi obezilor.

   Produsele apicole: mierea, lăptişorul de matcaă, polenul, propolisul, veninul de albine şi ceara, contribuie la întărirea organismului, astfel încât persoanele care le consumă reuşesc să evite aproape în totalitate orice afecţiune.

   Lăptişorul de matcă se ştie că are un conţinut de vitamine din grupa B, mai ridicat decât drojdia de bere. Are un rol deosebit în metabolismul celular, în activitatea creierului, reduce colesterolul din sânge, este util în digestie, pentru combaterea insomniei, a anemiei pernicioase şi refacerea glandelor cu secreţie internă.

   Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat în elemente necesare existenţei plantelor, dar şi organismelor animale. Într-un kilogram de polen găsim atâtea doze zilnice de ritin (vitamina P), câte ar fi necesare câtorva zeci de oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul creierului.Anevrina, o substanţă care se găseşte în polen, are un rol deosebit de important în buna funcţionare a sistemului nervos.

   În plus, polenul este un stimulent al poftei de mâncare, înlesneşte digestia, îmbunătăţeşte tonusul, alungă oboseala, previne rahitismul, căderea părului şi chiar face să crească mai repede părul, hrănindu-i rădăcinile.

  Propolisul este compus din răşini vegetale, balsam de diferite compoziţii, ceară, uleiuri eterice, fier, microelemente: cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adaugă polen, flavonoide, secretţii ale glandelor salivare ale albinelor.

   Propolisul este folosit ca biostimulator, care măreşte rezistenţa fizică şi înlătură oboseala. Datorită proprietăţilor sale antivirale, antitoxice şi antiinflamatorii, propolisul îşi găseşte tot mai multe utilizări. Este un bun stimulator al refacerii ţesuturilor afectate de răni, tăieturi şi, mai ales arsuri, degerături. Este foarte util în vindecarea rănilor de la armele de foc, precum şi în cicatrizarea operaţiilor. Propolisul vindecă mucoasa bucală şi este benefic în sângerările gingiilor. Balsamul de propolis protejează împotriva radiaţiilor.

   Veninul de albine se foloseşte în vindecarea astmului bronşic, a discopatiilor, artritelor, reumatismului, în tratarea hipertensiunii, a aterosclerozei, ca şi pentru atenuarea durerilor reumatice, a celor datorate arteritei şi ischiemiei.

   Ceara de albine a fost folosită încă din antichitate şi tot de atunci i s-au recunoscut virtuţile terapeutice. Şi astăzi se foloseşte ceara de albine la prepararea unor unguente şi balsamuri. De asemenea, ceara este folosită şi în industria cosmetică.

marți, 16 iunie 2015

Cura cu kiwi

   Kiwi este consumat în special în perioadele reci ale anului pentru întărirea organismului, dar în acelaşi timp, poate fi consumat şi în restul anului.

   Kiwi conţine foarte multă vitamina C (un fruct de mărime medie acoperă nevoile zilnice ale unui adult), vitamina E (un fruct asigură un sfert din aportul zilnic de vitamina E recomandat), vitamina B2, vitamina B3, vitamina A, acizi organici şi fibre.


   Fructul este bogat în cupru, potasiu şi magneziu, dar conţine şi alte minerale: calciu, fosfor, fier, seleniu, zinc. Trebuie remarcat faptul că un fruct kiwi conţine mai mult potasiu decât o banană.


   Cu toate că este bogat în substanţe nutritive, un fruct de kiwi are numai 45 calorii. El reprezintă un puternic antioxidant, întăritor al sistemului imunitar cu mare eficacitate împotriva efectelor îmbătrânirii.




   Consumul de kiwi reduce riscul producerii cancerului, a bolilor de inimă şi previne formarea cataractei, care poate cauza orbirea. El previne apariţia astmului şi a alergiilor şi participă la refacerea structurilor lezate, intervenind în stările inflamatorii şi în vindecarea rănilor.Are efect tonic asupra capilarelor şi protejează arterele împotriva depunerii plăcuţelor de aterom. Fibrele de kiwi protejează împotriva diabetului şi a bolilor de inimă.

   Spre deosebire de alte surse de vitamina E, kiwi este un fruct sărac în grăsimi. Având doar 45 cal/100 g şi foarte multe fibre, reprezintă un fruct ideal pentru cazurile de obezitate.


   Cuprul din kiwi este vital pentru creşterea copiilor, întărirea oaselor, întărirea dentiţiei, dezvoltarea cerebrală şi echilibrarea imunităţii.


  Fructul se consumă proaspăt, tăiat pe jumătate şi mâncat direct din coajă cu ajutorul unei linguriţe sau ca suc natural.


   Cura constă în consumul a 100-250 g kiwi pe zi în cure de câte două săptămâni. Se poate consuma dimineaţa înainte de masă sau chiar în timpul mesei în amestec cu puţină brânză de vaci.

luni, 15 iunie 2015

Trucuri pentru a slabi mai usor

   Pentru persoanele care îşi doresc să arate bine şi să slăbească sau care sunt nevoite să ţină o dietă din motive de sănătate, venim astăzi cu o serie de idei ajutătoare.

   Atunci când faceţi mişcare, nu trebuie să forţaţi de la început, să transpiraţi în exces, în speranţa de a obţine rezultate spectaculoase după o zi sau două: în cel mai bun caz vă veţi alege cu o febră musculară. Pentru a reuşi să slăbiţi, exerciţiile fizice trebuie practicate regulat.Încet, dar sigur, veţi obţine rezultate.
   Alegerea tipului de exerciţii fizice depinde de vârsta dvs., dacă aţi mai practicat vreun sport până acum, dacă aveţi probleme de sănătate. Puteţi începe cu plimbări în aer liber, apoi marşuri, jogging, aerobic.Nu uitaţi să consultaţi medicul înainte de a face efort susţinut.Oricum, indiferent de vârstă, ţineţi minte că nu trebuie neapărat să faceţi performanţă, important e să vă mişcaţi.
   Practicarea exerciţiilor fizice intensifică metabolismul, consumând o cantitate mare de calorii. În plus, sportul vă sculptează corpul, îl modelează, fiind indispensabil mai ales atunci când se slăbeşte mult dintr-o dată; altfel, pielea se lasă, începe să atârne şi  se poate să nu vă placă rezultatul final, chiar dacă numărul de kilograme scade.Exerciţiile fizice cresc tonusul muscular şi cel psihic, vă ajută să vă simţiţi activi, plini de energie şi de voie bună. Ele acţionează benefic asupra tuturor organelor corpului, care devine astfel mai sănătos.



    Încercaţi să vă planificaţi mesele şi meniurile, să alegeţi alimente sănătoase, cu puţine calorii, de exemplu legume crude sau fructe în diferite combinaţii.

   Mâncatul în faţa televizorului este un obicei foarte dăunător, deoarece nu vă puteţi da seama ce şi cât mâncaţi.Cu ochii la TV, inghiţiţi cantităţi impresionante de biscuiţi, chipsuri, popcorn, ciocolată, îngheţată, alimente fără vitamine, cu un conţinut ridicat de calorii. Se poate întâmpla să nu vă intereseze ceea ce vedeţi la televizor. Cu toate acestea, staţi fiindcă nu aveţi ceva mai bun de făcut. Atunci mâncaţi ca să adăugaţi emisiunilor insipide, ceva sare şi piper.Sau, mai grav, nu aveţi chef să vă apucaţi de lucru şi mâncatul e un pretext ca să leneviţi mai departe la TV. În cazul în care vă plictisiţi la televizor, nimeni nu vă obligă să rămâneţi acolo. Daca nu aveţi treabă, găsiţi-vă o ocupaţie care să vă atragă. De exemplu, ieşiţi la o plimbare sau citiţi o carte. Nu trebuie să staţi degeaba, fiţi activi!


   Nu puţine sunt persoanele care sar peste micul dejun. Fie se trezesc târziu şi se grăbesc la serviciu sau la şcoală, fie savurează doar o cafeluţă şi eventual o ţigară. În timpul zilei ronţăie ceva pe fugă sau iau o gustare rapidă la prânz, asta daca au pauză de masă. Bineîţeles că seara vor să recupereze şi mănâncă cu o poftă sporită.Aceasta este o mare greşeală deoarece seara metabolismul e cel mai scăzut.De obicei, după cină urmează o perioadă de relaxare, când organismul nu mai are nevoie să transforme în energie hrana consumată, care se depune sub forma de grăsime. De aceea, se recomană un mic dejun consistent (de exemplu: ouă, lapte, carne, cereale) şi o masă de seară cât mai uşoară (iaurt, fructe), luată înainte de ora 7, cu minimum 3 ore înainte de culcare.

duminică, 14 iunie 2015

Despre insomnie - partea a 2-a

   Pentru a înlătura insomnia sau pentru a o preveni, este bine să ţinem cont de următoarele:

   Evitarea la masa de seară a unor alimente cum ar fi: mezelurile, conservele, carnea de vânat, mazărea, fasolea, orezul, ouăle, brânzeturile fermentate.
   Cina nu trebuie sa fie nici prea uşoară (deoarece foamea ne poate trezi), nici prea grea. Ea trebuie să conţină proteine (carne de peşte sau de pasăre) şi calciu (lactate), care au proprietăţi sedative. Seara trebuie să ne ferim să consumăm alimente diuretice şi excitante cum sunt alcoolul, tutunul, cafeaua, ceaiul tare şi Coca-Cola. Foarte indicat este să bem un pahar de lapte cald (dacă este posibil, de capră).
   Este bine ca înainte de culcare să ne relaxăm cu o muzică placută, cu o lectură uşoară sau cu o plimbare lungă, de 40-60 de minute.

   Seara, înainte de culcare, se pot face, timp de câteva minute, băi de aer în faţa ferestrei deschise.
   Se va face un duş călduţ sau rece cu 20-30 de minute înainte de culcare, dar în nici un caz fierbinte (în cazul în care vă treziţi in timpul nopţii, puteţi să vă frecaţi energic pe tot corpul cu un prosop înmuiat în apă rece).
   Îmbrăcămintea pentru dormit va trebui să fie cât mai lejeră, iar camera bine aerisită înainte de culcare.
   Se vor respecta cu stricteţe orele de culcare şi de trezire, aceleaşi în fiecare zi.
   Dacă este posibil, se vor folosi perne în care se introduc conuri de hamei, fân, frunze de sulfină, roiniţă.



   Putem apela cu încredere la diverse plante medicinale:

   Ciuboţica cucului: infuzie din 15 g de flori la un pahar de apă clocotită. Se dă în clocot, după care se lasă să se răcească şi se strecoară. Se ia câte o lingură, de 3-4 ori pe zi şi cu 30 de minute înainte de culcare.
   Hameiul: infuzie dintr-o lingură de conuri de hamei (se adună toamna), la 200 ml de apă clocotită. Se bea seara, înainte de culcare. Se mai poate pregăti de asemenea un ceai din 15 conuri de hamei la 500 ml de apă. Se beau 2-3 ceşti pe zi.
   Macul: infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 200 ml de apă clocotită. Se iau 1-2 linguri cu 30 de minute înainte de culcare.
   Mărarul: infuzie dintr-o lingură de seminţe de mărar (sau plantă) la 300 ml de apă clocotită. Se beau câte 100 ml, de 3 ori pe zi.
   Măghiranul: infuzie dintr-o lingură de plantă la 300 ml de apă clocotită. Se beau 1-2 căni pe zi.
   Odoleanul: infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 200 ml de apă clocotită. Se iau 2-4 linguri seara, înainte de culcare. Se mai poate prepara de asemenea şi o tinctură dintr-o parte de plantă şi 5 părţi alcool de 70%. Se iau câte 30-40 picături seara, cu 30 de minute înainte de culcare. Pentru a mări acţiunea sedativă şi calmantă, odoleanul se asociază cu muşeţel, mentă, levanţică.
   Păducelul: infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 200 ml de apă clocotită. Se beau câte 2 căni pe zi.
   Porumbarul: infuzie dintr-o linguriţă de flori la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi.
   Ruşcuţa: infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se lasă 30 de minute, după care se strecoară. Se iau 2-3 linguri seara, înainte de culcare.
   Salcia: decoct din 10 g de coajă mărunţită la 200 ml de apă. Se fierbe 20 de minute, după care se strecoară. Se iau 3-4 linguri pe zi.

   Sulfina: infuzie dintr-o linguriţă de flori la 200 ml de apă clocotită. Se beau 1-2 ceaiuri pe zi.
   Şovârvul: infuzie din 2 linguriţe de plantă la 200 ml apă clocotită. Se bea câte un pahar pe zi. În caz de insomnie se poate spăla scalpul cu infuzie de sovârv: infuzie dintr-o mână de şovârv la 3 l de apă clocotită. Se lasă să se răcească 1-2 ore, apoi se spală scalpul.
   Talpa gâştei: infuzie din 3 linguri de plantă la 300 ml de apă clocotită. Se iau 2 linguri seara, înainte de culcare.
   Teiul: infuzie din 2 linguriţe de flori la 200 ml de apă clocotită. Se beau 2 ceaiuri pe zi, îndulcite cu miere.
   Urzica moartă: infuzie dintr-o linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml de apă clocotită. Se lasă 15-20 de minute, după care se strecoară.Se beau 1-2 ceaiuri pe zi.

sâmbătă, 13 iunie 2015

Unghiile şi sănătatea

   În zilele noastre atât medicina contemporană, cât şi medicina populară, au adunat foarte multe date despre diagnosticarea bolilor din organism luând în considerare starea unghiilor.
   Medicina tradiţională chinezească a stabilit de foarte mult timp că există o legatură funcţională foarte strânsă între unghii şi ficat. Unghiile sănătoase sunt elastice şi tari, netede, de culoare roz şi conturate în mod egal. În stare normală, unghiile de la picioare trebuie să fie mai tari decât unghiile de la mâini. În cazul în care funcţia ficatului scade în acţiune, unghiile devin moi, deformate şi au o fragilitate foarte ridicată. 

   Unghiile albăstrui dovedesc insuficienţă cardiacă:

   Despre starea de sănătate a organismului se poate vorbi după culoarea unghiilor. În particular, culoarea unghiilor vorbeşte despre calitatea sângelui: culoarea roz-roşiatică a unghiilor oglindeşte starea de sănătate a sângelui şi echilibrul psihic şi fizic; unghiile roşu-lila sunt un semn al slăbiciunii corpului şi al unei oboseli generale.


   Unghiile de culoare roşu închis indică conţinutul ridicat de acizi graşi, de colesterol, dar şi hemostaza provocată de folosirea alimentelor grele, grase şi sărate. Inima, rinichii, sistemul circulator şi excretor funcţionează mai greu. Este de asemenea redusă activitatea ficatului, a vezicii biliare şi adesea, a splinei.

   Unghiile şi degetele (mai ales pe partea dosului palmei) roşii sau purpurii, indică folosirea sistematică a marijuanei, a haşişului şi a altor substanţe cu efect halucinant.   Nuanţa maro închis a unghiilor indică prezenţa frisoanelor. Unghiile galbene arată că ficatul este slăbit. Nuanţa galben-verzui a unghiilor indică prezenţa unor procese purulente în organism. Nuanţa albastră este un simptom al dezechilibrului inimii (inimă slăbită, boli înnăscute ale inimii) şi plămânilor.


   Culoarea palidă a unghiilor este un semn al stării proaste a sângelui (al nivelului scăzut de hemoglobină), al anemiei, al energiei scăzute a ficatului şi rinichilor, al frigului resimţit de splină. În cazurile de leucemie sau în alte tipuri de cancer, unghiile au de obicei culoarea aceasta.

   Nuanţa de cenuşiu murdar a unghiilor este semn al unui sifilis înnăscut. Petele albe pe unghii arată că există un deficit de zinc sau de calciu în organism şi în acelaşi timp oglindesc procesul de îndepărtare a zaharurilor şi alcoolului, posibilitatea unor tulburări ale sistemului nervos. Petele galbene de pe unghii indică unele tulburări cerebrale. Petele negru-cenuşii pe unghii sunt semnul unei intoxicaţii cu mercur.




   Dupa structura unghiilor se poate determina tipul de temperament:

   După forma şi structura unghiilor se poate determina temperamentul omului.  Unghiile melancolicilor sunt de obicei lungi, adesea palide, aspre, uscate şi fragile. Unghiile flegmaticilor sunt mai pătrate, groase, tari, strălucesc puternic. Unghiile colericilor sunt lunguieţe, tari sau moi, roze sau galbene, strălucesc foarte puţin. Unghiile sangvinilor sunt late, moi, de culoare roz, au formă ovală, strălucesc puţin.

   Legătura unghiilor cu organele şi părţile corpului:

   Fiecare deget de la mâna sau de la picior, potrivit medicinei tradiţionale, este strâns legat de un organ determinat sau de una dintre glandele de secreţie internă. Dacă una dintre unghii nu arată bine, căutaţi cauza dezechilibrului în acel organ, al cărui meridian este legat de acest deget sau de această unghie.

   Unghia de la degetul mare oglindeşte starea creierului. Unghia degetului arătător oglindeşte starea plămânilor şi a intestinului gros. Unghia degetului mijlociu arată starea intestinului subţire. Unghia inelarului arată starea plămânilor. Unghia degetului mic indică starea inimii şi a organelor de reproducere feminine.

vineri, 12 iunie 2015

Terapia cu tărâţe

   Se fierbe un pahar de tărâţe de grâu sau de secară în 2 litri de apă, la foc mic, timp de 30 de minute. Se adaugă 200 gr. de miere şi se fierbe totul încă 5 minute.
   Se păstrează amestecul obţinut, la rece. Se consumă câte o jumătate de pahar de amestec, de 2 ori pe zi.  Acesta tonifică organismul aflat în convalescenţă.
   Dacă fierbem tărâţele în vin,acestea ajută la îndepărtarea unor erupţii sau eczeme de pe scalp. Se vor face spălături zilnice. 




   Se poate bea apă de tărâţe, încălzită, care ajută în tratarea unor boli de gât, a laringitelor, faringitelor şi tusei.
   Furunculii şi coşurile pot fi vindecate prin aplicarea unor comprese obţinute din tărâţe calde, stropite cu oţet.
   În cazul afecţiunilor renale este bine să se consume de 3 ori pe zi, înainte de masă, câte o linguriţă de tărâţe încinse, amestecate cu aceeaşi cantitate de miere.
   În caz de inflamare a splinei, se va opări un pahar de tărâţe cu puţină apă, aplicându-se calde asupra splinei. Procedura va fi continuată până la însănătoşire. 




   Pentru ganglioni inflamaţi: se fierb tărâţe de grâu până la obţinerea unei paste dense. Se înfăşoară într-o pânză de bumbac, având grijă să nu fie prea fierbinţi. Se aplică pe ganglionii limfatici umflaţi. Se înfăşoară cu un şal de lână.Compresa se aplică de 3-4 ori pe zi. Tratamentul se ţine 5-6 zile, până la retragerea umflăturilor, tărâţele fiind înlocuite cu altele noi, zilnic. În locul lor poate fi folosit şi orezul fiert.

joi, 11 iunie 2015

Pentru picioare superbe


   Astăzi vorbim despre mișcare, exerciții fizice, mai ales cele destinate musculaturii picioarelor.
   Stepul - aerobic este un gen de gimnastică de întreținere, foarte popular, cu rezultate extraordinare și care se combină bine cu aerobicul, lucrul efectuându-se pe o platformă, înaltă de aproximativ 10-30 centimetri.



   Se începe cu un ritm susținut, printr-un efort minim și ajută la reglarea bătăilor inimii și acumulării energiei, a condiției fizice. Este indicat să dureze între 30-40 minute - nu mai mult. Lecția se termină cu exerciții pentru musculatura abdominală, care se pot face atât pe băncuță cât și la saltea. Grupele musculare angrenate în mișcare sunt în special ale gambelor și ale feselor. Astfel, persoanele care sunt mai dezvoltate în partea inferioară a corpului pot să-și tonifice și să-și modeleze musculatura mai rapid și într-un mod plăcut, exercițiile fiind însoțite de un fond muzical.

   Lucrând acest gen de gimnastică, îți dezvolți și îndemânarea. În timp ce urci și cobori de pe platformă (băncuță) sub diferite forme: simplu, cu un genunchi la piept, cu balans de picior lateral, în același timp, lucrezi și musculatura brațelor, care fac diferite mișcări. Cei avansați pot lucra și cu greutăți mici de 1 kilogram.




   Exerciții recomandate:

   Cu fața la treaptă, urcă alternativ - de 40 de ori.

   Stai în lateral, lângă prima treaptă - urci cu piciorul stâng și cobori - de 20 de ori.

   Aceeași mișcare, numai că piciorul drept îl ridici întins lateral, de 20 de ori, apoi îl duci întins, prin balans, la spate de 20 de ori.

   Urcă în lateral cu piciorul stâng, iar dreptul îl ridici la piept de 20 de ori. La terminarea exercițiilor, ca să relaxezi musculatura membrelor inferioare, ridică piciorul drept pe treaptă, cu sprijin pe călcâi, vârful flexat, piciorul stâng de sprijin este ușor îndoit. Apleacă trunchiul pe picior și cu mâna stângă apucă vârful piciorului drept - menții 10 secunde. Exercițiile se execută cu ambele membre.




   Contraindicații:

   Exercițiile sunt interzise persoanelor care au probleme cardio-vasculare, care au suferit diferite operații, care au dureri de genunchi sau de coloană vertebrală.

   În momentul în care există o stare de disconfort, se poate lucra într-un ritm mai încet sau se poate întrerupe programul.

   Acasă este puțin mai greu să practici un program de step-aerobic, dacă îți lipsește platforma (băncuța), dar daca totuși vrei să lucrezi, poți să găsești niște trepte pe care le poți urca, chiar și în pas puțin mai alert.

miercuri, 10 iunie 2015

Legumele în cosmetică partea a 2-a

   Ca și urmare a acestei postări, venim astăzi cu o nouă serie de trucuri și rețete cosmetice cu legume incluse.

   Castravetele, un ajutor de nădejde:

   Castraveții conțin zahăr, vitamine, săruri minerale care contribuie la îmbunătățirea asimilării produselor albuminice și a digestiei. În medicina populară, castraveții proaspeți și sucul din ei se folosesc în cazul afecțiunilor stomacale, ale ficatului și ale rinichilor.

   Pentru pielea uscată și crăpată este indicat laptele de castravete:  câteva bucățele de castravete se pun în lapte și se lasă într-un loc răcoros 24 de ore. Dimineața se unge fața cu acest lapte. Atunci când s-a uscat, se spală tenul cu apă rece. 

   Bateți spumă un albuș de ou, adăugați două linguri de suc de castravete proaspăt stors și amestecați bine. Este o mască foarte indicată pentru pielea ofilită cu pori mari.

   Tot pentru pielea uscată este recomandată o mască pe bază de castravete: doi castraveți proaspeți se dau pe răzătoare, se adaugă faină de ovăz până se obține o pastă, iar în cazul pielii foarte sensibile se adaugă și smântână proaspătă. Masca se aplică pe față pentru 20-25 de minute, apoi se înlătură cu un tampon înmuiat în apă la temperatura camerei.




   Vă puteți masa pielea feței cu o bucată de castravete proaspăt, iar după o jumătate de oră vă puteți spăla cu apă rece sau dați pe răzătoare un castravete, iar pasta obținută puneți-o pe o bucată de pânza și acoperiți-vă cu ea fața pentru câteva minute.

   Atunci când curățați un castravete, lăsați pe coajă mai mult miez; puneți-vă această coajă pe față. Dacă între momentul în care ați curățat castravetele și momentul în care folosiți coaja în scopuri cosmetice au trecut câteva ore, nu vă temeți să puneți coaja la frigider; proprietățile sale extraordinare se vor menține.

   Sucul de castravete catifelează pielea și îi redă elasticitatea pierdută. O lingură de suc de castravete se amestecă cu o lingură de ulei de migdale și se unge cu acest amestec fața; după o jumătate de oră vă puteți spăla cu apă rece.

   Pentru tenul uscat este indicată o cremă hidratantă cu castravete: se dizolvă la baie de aburi 15 grame de ceară de albine, se adaugă treptat în ea 60 de grame de ulei de migdale și un castravete curățat și dat pe răzătoare. Se acoperă vasul și se lasă la baie de aburi o oră; se amestecă din când în când; se lasă să se răcească, apoi se agită bine vasul; se întinde crema pe față și pe gât pentru o jumătate de oră, asemenea unei măști.

   Masca pe baza de castraveți însănătoșește pielea, o catifelează, face să dispară porii, albește pielea; este recomandată în cazul tenului obosit și veștejit, cu pori mari și coșuri.

   Pentru pielea grasă: luați câțiva castraveți mici, curățați-i și tăiați-i mărunt; puneți castraveții tăiați într-un pahar (pe jumătate), apoi umpleți paharul cu alcool, acoperiți-l cu ceva și puneți-l la soare. Dupa 12 zile strecurați conținutul și frecționați-vă fața în fiecare zi cu lichidul obținut.



   Morcovul și combinațiile sale

   Pentru pielea uscată puteți folosi următoarea rețetă: o linguriță de suc de morcov se amestecă cu o linguriță de brânză de vaci proaspătă si o linguriță de smântână; masca se aplică pentru 20 de minute și se spală cu apă călduță.

   În cazul pielii care transpiră foarte repede este indicată o mască din morcov proaspăt: se dau pe răzătoare doi morcovi, se adaugă un gălbenuș crud și câteva picături de ulei vegetal. Se aplică masca pentru 20-25 de minute, apoi se înlătură cu un tampon de vată și se spală fața cu apă rece.

   Pentru catifelarea pielii este recomandată o mască cu măr și morcov; aceasta netezește ridurile, iar fața își recapătă prospețimea.

   Un mijloc foarte indicat împotriva petelor roșii de pe față este morcovul ras; peste un morcov se adaugă o lingură de smântână proaspătă. Amestecul se aplică pe față pentru o jumătate de oră, după care se spală cu apă la temperatura camerei.


marți, 9 iunie 2015

Aspect fizic plăcut

   Fiecare persoană este preocupată de aspectul exterior, mai mult sau mai puțin, indiferent de anotimp.Nu toată lumea recunoaște această preocupare, dar felul în care arătăm spune ceva despre personalitatea noastră.Să vedem în continuare, câteva idei pentru ca înfățișarea noastră să fie armonioasă și cu bun gust.

   Păr strălucitor: Atunci când vă spălați pe cap, masați părul cu gălbenuș de ou, clătiți-l apoi foarte bine; asta duce la păstrarea părului strălucitor și sănătos.

   Gelul de duș și sprayul superhidratant: Gelul de duș este un accesoriu important pentru dușul de dimineață, la fel ca și spray-ul superhidratant, pe care ar trebui să-l folosiți pe întreg corpul la fiecare început de zi. Tot dimineața este indicată aplicarea pe față a unei creme hidratante, iar în ceea ce priveste buzele, puteți apela la un luciu de buze cu glicerină, pentru a le proteja de vânt. Si de mâini ar trebui să aveți grijă, întrebuințând o cremă protectoare.



   Acneea: Pentru tineri în general, dar nu numai pentru aceștia, acneea face parte din categoria problemelor inestetice îngrijorătoare. Dar dacă aceste persoane cunosc cauzele apariției și dezvoltării ei și dau dovadă de voință, acneea nu mai reprezintă o grijă în plus. Cu toții știm că acneea nu este o boală contagioasă, microbul ei aflându-se în organismul nostru, de ea nu ne putem apăra, dar o putem preveni și trata.
   Spălați-vă pielea cu un săpun hidratant. Pentru o acnee severă, este important să consultați medicul înainte de a cumpăra diferite produse de la farmacie.
   Este recomandat ca produsele care conțin uleiuri sau alte materii grase să fie evitate, căci ele nu au capacitatea de a împiedica dezvoltarea acneei, din contră, ele pot conduce la apariția unei înroșiri persistente. Un alt sfat, indiferent dacă suferiți sau nu de acnee, este acela de a nu pune mâinile pe față, căci mâinile dumneavoastră ating tot felul de lucruri purtătoare de microbi și mizerie.
   Nu ar trebui să vă ascundeți acneea prin fel și fel de metode, care vă pot spori numărul coșurilor, dar, dacă vi se întămplă să vă apară un coș oribil pe față înainte de un eveniment important, puteți folosi un truc care constă în aplicarea de pastă de dinți, înainte de culcare, pe locul cu pricina. 


   Pentru dinți: Încercați, pe cât posibil, să mâncați mere în mod regulat, mușcându-le, nicidecum feliindu-le, pentru că, prin mușcare, vă antrenați dinții, ce vor deveni mai curați, iar gingiile vi se vor întări.  

   Pentru a obține o piele frumoasă, încercați o mască din argilă, apă de trandafir sau minerală. Aplicați-o pe față timp de 15 minute, apoi îndepărtați masca și aplicați cremă hidratantă. Lăsați-o să acționeze timp de 5 minute, dupa care puneți-vă o batistă de hârtie pe față pentru a absorbi excedentul de crema.

   Tot pentru o piele frumoasă: Dacă doriți să faceți o baie relaxantă, aveți nevoie de 50 de grame de levănțică, 50 de grame de cimbru, 50 de grame de salvie, 50 de grame de mentă, 50 de grame de hamei, plante pe care le amestecați întâi într-o farfurie.  Apoi, puneți-le într-un săculeț de muselină (sau într-un ciorap), pe care îl agățați sub robinetul căzii. Lăsați apa caldă să curgă timp de 10 minute, iar apoi intrați în cadă. 
   Incercați să faceți o baie cu lapte diluând un litru de lapte în cadă. Veți avea astfel parte de un moment plăcut, iar pielea dumneavoastră se va catifela. 



   Pielea este sensibilă în orice anotimp, dar condițiile climatice ale iernii constituie pentru ea un adevărat pericol. Gerul favorizează dezvoltarea secreției de sebum și reduce numărul celulelor care dau elasticitate pielii. Anotimpul geros afectează pielea, care se usucă, devine roșie, iritabilă și chiar se poate crăpa, producând o senzație neplăcută. Pentru ca pielea dumneavoastră să nu resimtă efectele gerului, ar trebui să o hidratați mai mult ca de obicei.

   Pentru unghii: De două sau de trei ori pe săptămână, curățați-vă bine unghiile, mai ales partea albă, îndepărtați-vă pielițele si puneți câte două picături de ulei de migdale pe fiecare unghie, masați-le și lăsați-le timp de 20 de minute, după care stergeți-le, fără să le clătiți, după care aplicați un lac de unghii transparent. Veți avea astfel unghii tari și îngrijite.

   Pentru ca produsele hidratante să fie folositoare, în prealabil și în mod regulat, trebuie să îndepărtați celulele moarte de pe piele. Pasul următor ar fi aplicarea unei creme nutritive sau hidratante, insistând asupra porțiunilor sensibile.Aceste puncte sensibile sunt: fața, buzele, mâinile, dar și antebrațele, coatele, genunchii, picioarele, mai ales călcâiele, coapsele și șoldurile. 

ShareThis